S-a furat Coiful și izolaționiștii, gata, au dat vina pe Soros și pe Occident. Nu suntem doar sclavi, de data asta ni s-a furat demnitatea. Am preferat dialogul cu Radu Vancu, profesor la Universitatea din Sibiu și unul dintre liderii #rezist. Am pornit de la furatul Coifului și am ajuns la identitatea culturală a liderilor AUR. Nu știm cine ne-a furat Coiful, dar știm ceva despre cine urlă că furatul Coifului este o crimă împotriva Națiunii.
– S-a furat coiful. Suveraniștii spun gata, ne-au furat coiful, ne-au furat simbolurile, autoritatea nu e în stare de nimic. Străinii ne văd ca pe sclavi de aiă cărora le poți fura și demnitatea.
Radu Vancu: – Discuția merge pe o pantă greșită. Coiful nu e dacic, nu e românesc. Coiful vine din Intersecția culturilor tracică, scitică, probabil și altele. Această recunoaștere a originii Coifului nu ne știrbește autoritatea. Discuția despre Coif este semn de orbire. Coiful este o emblemă a unui excepționalism. Este emblema integrării noastre în Civilizație, într-un circuit cultural.
– Iar vorbim de Europa? Auriștii fac alergie când aud asta.
– Așa cum neocortexul în creier nu anulează cortexul, ci se suprapune peste el și integrează informațiile, la fel cred că neocortexul european nu anulează conștiința românească. Conștiința europeană și cea românească se suprapun, comunică între ele, își comunică informațiile și sunt un mod de raportare la lume. E mult mai eficient și mult mai dezirabil decât izolaționismul românesc, aș spune. “Eu sunt român și asta mă diferențiază de restul”- unde duce asta? Furatul coifului e mâna hoților, nu a lui Soros, sau a Uniunii Europene.
– Cum am ajuns la acest extremism, orbit acum de Coif?
– Un motiv este o proastă recuperare a memoriei interbelicului românesc. Noi nu am avut o dezbatere privind fascismul românesc și participarea românească la fascismul european și la Holocaust. Am fost șocați când am citit că Hannah Arendt spune în “Originile totalitarismului” că România a avut participări atroce la antisemitism și la Holocaust. Și am pierdut anii 1990, începutul anilor 2000 și nu avem o dezbatere a traumelor fascismului românesc. Nu am discutat fascismul românesc din anii 1930-40? Se repetă în formele pe care le vedem astăzi.
– Lavric, Neamțu, Tîrziu, Simion?
– Ignoră sistematic natura criminală a fascismului românesc. Am ajuns să uităm această natură criminală și să nu ne mai sperie. Ar trebui, dacă am avea o reprezentare reală a crimelor, măcar de frică să preferăm valorile liberale. Ori, nouă a ajuns să nu ne mai fie frică de crima sistematică.
– Sunt intelectuali, au fost la Revoluție 1989, în Piața Universității 1990. Au fost și la manifestațiile contra Gold Corporation, sau contra lui Dragnea. Ce au înțeles?
– Eu spun așa: dacă respingi totalitarismul, respingi toate totalitarismele. Nu poți avea o simpatie pentru legionari și lupți împotriva celorlalte. Nu poți fi democrat pe jumătate. Mintea ta trebuie mereu să fie democrată. Ori, anticomunismul lor nu poate cauționa o opțiune legionară. Bine, cazul românesc e remarcabil, nu? Legionarii au devenit comuniști. “Garda merge înainte prin Partidul Comunist”, cum se spune. Dar este asta calea cea bună? Intelectualii despre care vorbim se revendică din momentele astrale ale democrației românești. Se revendică din cel mai emoționant și cel mai cutremurător strigăt pentru libertate produs vreodată în România: “Vom muri și vom fi liberi!” Au fost chiar oameni care au preferat să moară și să devină astfel liberi, refuzând să trăiască în comunismul românesc. Acest spirit încearcă ei să-l capteze, să-l căpușeze. Pentru că știu bine că mentalul colectiv legat de Revoluție este cel mai înalt capital simbolic pe care l-am produs noi vreodată. Este un dezastru. Ei încearcă să justifice o idee extremistă prin Libertate. Au fost la Revoluție, la Piața Universității, de acord, înseamnă că nu au înțeles cu adevărat acele momente. Revoluția sau Piața Universității nu erau extremiste. Libertatea asta e, a fugi de orice extremism. Ei s-au blocat în extremism.
E de vină Liiceanu (Lavric este ucenicul lui)? E de vină Pleșu (Neamțu a fost discipolul lui)? Noica, Eliade, Cioran, publicați după 1990, n-au avut ștampila: “cărțile lui Cioran, Noica, Eliade au apărut în perioada legionară”
Este un drum fals ăsta. Cum să-i condamni? Este vina culturii române în ansamblul ei. Firește că interbelicul prin poziția sa anticomunistă, prin prezența unor autentici intelectuali, era o lumină. Dar uite ce trebuia făcut. Thomas Mann spune că atunci când barca se înclină periculos înspre stânga, instinctiv tragi spre dreapta, ca să echilibrezi barca. Era de la sine înțeles că după un vid comunist, să vrei recuperarea masiva a interbelicului, fără multe filtre critice. Dar cred că aici nu e vina unora sau altora. E o lipsă elementară a noastră a românilor de a ne înțelege culpa istorică, de a ne asuma responsabilități. Am ratat dezbaterea Legionarismului. Apoi, am ratat dezbaterea comunismului și a consecințelor lui criminale. Eugen Ionescu îi consideră cei mai vinovați pe Nae Ionescu și pe Mircea Eliade, spune că dacă ei ar fi fost lucizi, n-ar fi distrus atâtea minți. Suntem noi în stare, iată, să discutăm despre iadul ăsta? Mă tem că nu. Eliade însuși s-a temut să discute asta. Nae Ionescu și Mircea Eliade fac victime și astăzi.
Coiful a ajuns în Olanda, nu? Ce caută coiful în Olanda? Suveraniștii zic că progresiștii ăștia ne-au luat Coiful, ne bagă pe gât “făina de greieri, carnea artificială. Că e obligatoriu să fim egali femei cu bărbați, tranși și roboți.
Există o stradă democratică pe care poți întâlni și progresiști și conservatori. Problemele sunt exacerbările. Ultra-conservatorii și ultra-progresiști își creează fiecare din celălalt un inamic public cu care se luptă și se alimentează. Fiecare trăiește din excesele celuilalt. Problema este de a consolida Centrul. În România nu există o discuție privind ce facem pentru a ieși din acest război fratricid. Istoria României e și una a consolidării centrului democrat. În generația Junimii, de pildă, existau PP Carp și Titu Maiorescu care combăteau ideile barbare ale lui Eminescu și Slavici, și a unei întregi cohorte antisemită. Tot în Centru au fost Lovinescu, Sebastian, Eugen Ionescu în interbelic. România astăzi, cu toate erorile ei, cu toate defectele ei reale, cred că are un centru democratic majoritar, dar puțin vizibil. Asta e convingerea mea. Eu cred că zona extremistă și pe dreapta, și pe stânga, este minoritară și sper să rămână minoritară.
Lavric, Neamțu, Tîrziu, Simion. Folosesc cinic discursul interbelic, numele unor Cioran, Noica, Eliade?
Eu nu mă îndoiesc că oamenii ăștia care au călătorit în lume, știu foarte bine ce înseamnă izolaționismele de care fac abuz. Fanatismul nu e o eroare de rațiune, în sensul că e corijabil rațional. Ai greșit semnul ca la matematică, în loc de plus ai pus minus și schimbi semnul și gata e în regulă. Nu. Cioran franțuzesc, “e un Cioran trezit”. Panait Istrati e “un trezit” din fanatism. Extremiștii români de astăzi decupează voit anumite contexte. Pe lângă aceștia, ariviști, cinici și fanatici, există marea masă a oamenilor care realmente nu înțeleg și care pot fi treziți. Oameni care încep să aibă dubii câteodată, dacă vorbești, pot reacționa. Dar de ei nimeni nu se îngrijește.
Chiar sunt ariviști? Poate au avut o lectură defectuoasă a lui Eliade.
În evoluția lui Neamțu găsim un astfel de arivist. La Sorin Lavric, dacă-i citești cărțile, vezi că avea de la început o simpatie pentru Legiune, i-a inocentat toate crimele, i-a refuzat natura criminală. În orice caz, dincolo de resorturile mentale sau morale ale fiecăruia, ce mă interesează pe mine este efectul, faptul că ei construiesc împreună o zonă de izolaționism, extremism care deja are 35% din Parlamentul României. Sunt șanse reale ca Georgescu, dacă va candida, să ajungă președintele României.
Unde s-a produs ruptura? Dacă te uiți și ei au parcurs facultăți onorabile. Au citit aceleași cărți. Unde s-a rupt, ce s-a întâmplat între noi și ei?
Faptul că au citit aceleași cărți nu înseamnă că avem aceleași interioare. Nu e vreo garanție a faptului că lecturi fundamentale vor căpăta forme mentale similare. Oamenii care mănâncă aceleași lucruri nu devin, nu dezvoltă aceleași corpuri. Ceea ce spun nu este o pledoarie împotriva cărții și împotriva diversității. Unii citesc întrebându-se cum pot construi mai departe adevăr și frumusețe, în continuarea celor care au construit adevăr și frumusețe. Alții au citit folosind cărțile astea ca să parvină, asta e tot o formă de putere. Unii citesc ca să-i domine pe ceilalți și de a parveni social. Alții au folosit lectura “din dragoste”. Cum să citești și să nu vezi erorile criminale? N-am văzut că Antonescu e un criminal. I-am dat nume de străzi, i-am făcut statui. Ne prefacem că nu vedem că tot comunismul românesc a fost criminal de la un capăt la celălalt, de la execuțiile în masă și închisoarea politică a lui Dej până la represiunea Ceaușistă. Să nu uităm cazul Gheorghe Ursu.
Nu e doar decuparea unor contexte.
Nu. Este ceva mai rău. Este refuzul de a citi traume istorice, în cheia lor reală.
De la “Coiful furat” să trecem la Supușenie, preaplecarea în fața marelui Trump! Neamțu, Ponta, săracii, și mulți alții.
Asta e o reacție ciudată, dar omenească. Să-ți fie frică de cel puternic, indiferent ceea ce tu crezi. Noi mai avem ceva: imaginarul balcanic, supunerea față de Sultan. Eugen Ionesco, cel care a trecut prin legionarism fără să se întineze, a scris Rinocerii. Ceea ce repetă rinocerii sau cei care trec de partea rinocerilor este că umanismul a murit! Rinocerii cred că nici măcar nu sunt răi, domle, păi, dacă a murit umanismul, a murit, deci pot călca peste om, nu? Dacă omul nu mai are pic de umanitate în el, nu e bun de nimic… Eu cred că trebuie să ne arătăm umanitatea.
Radu Vancu este profesor la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu și redactor la revistele Transilvania și Poesis internațional. Poet, prozator, eseist și traducător. Este Președinte al PEN România și membru al Grupului pentru Dialog Social.A tradus în română din poezia lui Ezra Pound, William Butler Yeats (Editura Humanitas Fiction). Este unul dintre liderii #Rezist.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Evident ca extremistii fac propaganda cu orice, inclusiv cu furtul coifului de aur. Furtul coifului a fost posibila doar din cauza neglijentei si prostiei atat a olandezilor (cum sa tii un muzeu cu artefacte de aur de 2500 de ani nepazit si fara masuri sporite de securitate?!) dar si a autoritatilor romane, in special directorul muzeului national de istorie.
Cat despre pacalin si alti extremisti, ei provin din acelasi aluat comunistoid urat mirositor din care provin si multi din politicienii de la putere, cu mica deosebire ca ei fac gargara cu neolegionarisme si aberatii de te doare mintea…
Clasa de la putere e incompetenta si corupta, cazul furtului urias de la Nordis arata asta inca o data. Lipsa de moralitate, aia luau banii de apartamente si ii spargeau in cluburi de fitze, pe vacante in Dubai si Monaco, posete de mii de euro, jeturi private si masini de lux. Nu mai vorbim de pensiile speciale si salariile nesimtite din unele regii de stat.
Evident ca in populatie exista f.multa nemultumire si scarba. Pe de alta parte multi in tara fiind de fapt analfabeti functional si nu prea destupati la minte, voteaza niste deliranti care nu-i vor salva, ba din contra.
Partide si oameni care sa salveze tara ar exista, dar marea majoritate a populatiei au un val de prostie pe minti, si nu ii vor vota. Prefera sa voteze tot borfasi, incompetenti si hoti…
Izolaționiștii se folosesc de dispariția coifului ca sa bage iepurașul Ro in bancul cu « de ce n-ai, ma, sapca? ». Oamenii ăștia caută continuu pretexte sa enerveze lumea: pe romanii din tara pe motivul persistentei sărăciei, pe cei din diaspora sub pretextul lipsei de patriotism a conducerii Ro, pe aliații Ro pe motivul posibilității Ro de a-si trăda partenerii strategici UE si NATO. Coiful este expresia celor trei șepci amintite: sărăcie, patriotism, trădare. Nu existenta reala a sepcii este importantă, ci convingerea cat mai multora ca « n-au șapcă », astfel încât sa fragilizeze Ro in perspectiva viitoarei agresiuni a lupurssului. Nu toate voturile lui Georgescu provin de la cei astfel « condiționați ». Statistica este indispensabila in separarea acestora de jocuri politice interne subterane (« vot util » de la PSDNL), de conservele iliescieno-nastaso-ponto-dragniste din rândurile pensionarilor nostalgici din sindicatele lui Dogaru, angajati din structurile de forța ale statului nemulțumiți de subordonarea acestora controlului civil, clanuri interlope si mardeiasi de profesie in căutarea celui mai scurt drum spre anarhie, ultrași de fotbal care se gudura la picioarele unor generoși proprietari de echipe de fotbal, intelectuali cazuti in mreaja unor populari si talentați mimi si actori animați de spectrul uitării fără sprijin mediatic, acțiuni de război hibrid ale lui Putin, pseudo-savanti care predica contrarianismul si izolarea Ro de știința occidentala…
Argumentele autorului sunt necesare pentru dez-vrăjirea (ne)purtătorilor de șapcă încă necronicizati.
(extremism) „Un motiv este o proastă recuperare a memoriei interbelicului românesc. Noi nu am avut o dezbatere privind fascismul românesc și participarea românească la fascismul european și la Holocaust.” (autor)
korrekt! romanii nu stiu ca regimul national-legionar a tinut vreo 4 luni de zile facand cateva sute de victime (majoritatea evrei morti in razmerita din bucuresti, 3 zile din ianuarie 1941, in timp ce regimul comunist vreo 40 de ani, iar numarul mortilor, majoritatea romani, nu poate fi estimat.
totodata romanii nu stiu ca dupa unii istorici occidentali revizionisti, fascismul (extremismul de dreapta) a aparut ca o reactie a societatii capitaliste slabite dupa un razboi pustiitor, impotriva pandemiei bolsevice (extremismul de stanga) din tarile lor. germania republicii de la weimar e un caz pilduitor.
iar pe la noi in moldova s-au format primele organizatii anticomuniste ca reactie la amenintarile vecinului de la rasarit, amenintari care in 1924 au luat o forma concreta prin rebeliunea de la tatar bunar, inabusita cu tunurile de armata regala romana, motiv de indignare extrema in presa „progresista” din acele vremuri.
da, „progresismul” exista inca de pe atunci.
„S-a furat Coiful și izolaționiștii, gata, au dat vina pe Soros și pe Occident”
Vă rog să mă scuzați, dar eu văd că „izolaționiștii” (orice s-ar înțelege prin termen, „georgiști”, „suveraniști”, „rusofili”, „dacopați”, „protocroniști” etc.) vorbesc despre răspunderea autorităților față de administrarea bunurilor de patrimoniu, asemenea cvasi-totalității celor care abordează subiectul.
Doar că reprezentanții autorităților care au responsabilități în administrarea bunurilor de patrimoniu și sunt acuzate public că nu și-au îndeplinit responsabilitățile pe care le au conform normelor (legi, regulamente etc.), folosesc drept strategie de apărare acuzarea de „izolaționism” a oricui îndrăznește să le amintească de repectivele responsabilități.
P.S. Mă gândesc că țuțerii „autorităților” se vor abține să mă acuze și pe mine de „izolaționism”. Sau nu se vor abține?…
Măgarul, vorba proverbului, să-l potcovești cu aur și să-i pui samar cu diamante, armăsar arăbesc nu se face. Știm foarte bine ce hram poartă fiecare dintre ipochimenii ăștia. Numai naivilor li se pare că ariviștii, acoperiti cu ie și sumane, sunt suveranisti, patrioți, sau cetățeni cu bun-simț. Ariviști (Simion, Târziu etc.isi ascund originile), suzeranisti penibili, mitingiști de o stupiditate pură, iresponsabili și avizi de mărire, de șepcuțe, prin prosternare la Sublima Poartă americană, sau de Musc-slizare, dacă se poate…Cu alte cuvinte, „e boală vremii noastre, cum scria Shakespeare, când nebunii ii conduc pe orbi”. Iar orbii iși dau seama mai puțin de ceea ce fac. Efectul contează. Prin acțiuni nesăbuite și gargare, de tip stradal sau virtuale. Lătrătura atriotardă zilnica, asezonata cu minciuni, afurisenii și denigrări, ating cote(ria)URii, de rag de emoție până și fiarele cele mai atroce din îndepărtata junglă. O fi bulibașa Simion de o incultura crasă, dar la smecherlacuri și matrapazlâcuri se descurcă de minune. Din dorința acerbă de a fi observat și acceptat in cercuri „selecte”, găsind, câine-câinește, pila potrivită, cumpărând-o, bineînțeles, conserva tactica George s-a lipit vâscos ca o flegmă de conservatoarea Giorgia. Fapt ce demonstrează că farsă suveranismului mioritic nu e decât cea mai geniala din escrocheriile escrocilor de „aur”. Acum, tranșeea de luptă a ficțiunilor suveraniste este prosternarea in patru labe in fața noului președinte american și în fața camerelor de vederi, dacă se poate. Ei, măruntei și mediocri, gușați ideologici și măgari ce se cred armăsari, sunt in stare sa dea ce li se cere. Nu trebuie sa-ti pui speranțe în ei. Nu au nicio viziune de Doamne-ajută, niciun proiect de țară suverană. Au rânza mai mare decât creierul. Au obrazul gros cât șenila tancului muscălesc. Au brodat cu spor la „snoava” lor. Au încercat toate trucurile. Au ciupit de peste tot, au pipăit și au mirosit tot ce se putea și au scris, cu cinism monstruos, „aur” suveranist – p.c.r.-ist. Oare ce poate să iasă mare din niște ciurucuri atât de împotmolite in învârteli cețoase, ignoranța și fofarlici? Jocul de culise, jocul pe interese personale, epatarea, populismul exacerbat, atitudinea ignară, cheful de dezmăț sunt reguli de bază pentru gardiștii palavragii. Așa cum fascismul a răsărit din comunism, la fel aur-ismul și george-schisma s-au dezvoltat din moaștele neo-legionarismului. Idolul lor, mirul lor – naționalist odios, antisemit, antidemocratic, antioccidental – Zelea Codreanu, un admirator al lui Mussolini și al lui Hitler, este, ca fiu al asasinului Jon-Johan Zelinski și a Elisei Brauner, arivist și neromân. Nu Sublima Poartă de la Casa Albă, ci Înalta Poartă din Piata Roșcată e gata să se bată la cuțite, la tiktokneala, boț-eala pentru moștenitorii fascismului legionar. Mai exact, pentru miopul Vrăjitor Kelin Jorjascu din Oz-Mogosoaian și pentru orbitul de narcisism Simion&Co din Laguna Neagra a URii.
Hai sa fim serioși! Marea noastră problema rămâne apariția atâtor taxe nesimțite! O să ajungem sa nu avem cu ce trăi, doar pt luxul unora….iar asta e o realitate,nu susțin tâmpeniile gen suveranism și alte bazaconii… Se fură intr un hal cum cred că nu prea mai găsim în alte părți…. Și totul e acoperit de discuții elevate și subiecte fierbinți!
Sa vezi cum se fură in UK si in Canada !
In România sunteti bine. Deocamdată. Până o să copiați in totalitate modelul „țărilor avansate”.
Crezi că aveți „o elită care se infruptă” in România?
😁:)) In Marea Britanie nu mai e „o elita” Sunt două țări diferite: una cu ultrabogați de vreo 1,5% din populatie care nu stiu cum sa isi mai protejeze veniturile si una de 98,5% din populatie care traieste pe datorie până moare.
In Canada, sunt firme care platesc 66% din income, statului federal si celui provincial.
Bucurați-va de România asa cum este acum si țineți de blocurile alea urâte comuniste că ați pus-o dacă le darâmați si nu le inlocuiți. Scoateti cablurile de pe fațade, izolați-le termic si curățați strazile. România in zece ani va fi mai bună decât Vestul … Asta dacă nu vă ocupă iar Rușii. Gunoaiele din Est sunt singurul pericol serios pentru România.
Pina la urma, nu-i exclus ca ordinul de furt sa fie tot in legatura cu Rromanik.
Dar de ce simboluri? Mai avem si coifuri si bratari „dacice” de aur.
Propaganda asta desantata arata ca fie sunt prosti, fie se adreseaza prostilor.
Cât de plictisitor.
Mă întreb cât o să mai dureze procesul de călinizare a intelectualului public. Sau cât mai ține litania și dacă le-o trece prin cap că exprimarea ad nauseam a propriilor frustrări nu are niciun efect asupra gloatei (și ce le mai place să plimbe jetul pe alegătorii măcălinului!), ci accelerează metamorfoza gurului ratat.
Că, in fapt, toți guralivii ăștia visează, câteodată cu ochii deschiși și cu gura trâmbiță, cum ar putea ajunge și ei Căpitani de Națiune. sau măcar Plutonieri de județ. La fel ca călin. Sau ca Ilici, cel care a luptat din răsputeri cu elementele legionare, care se dovedesc a fi fost intelectuali reali cu o lectură eronată a cărturarilor interbelici. Ce noroc pe noi că au apărut forțele democratice in Piață de sub conducerea Luceafărului Libertății, locotenentul Miron (care și el visa să ajungă cel puțin colonel).
Dar in ce se transformă un guru ratat (adică cel cu audiența scăzută sub a unui manelist de provincie)? Păi…in Războinic al Luminii. E deja cu mâna pe Paloșul-vorbă și apără glia europeană de invazia bâzdâcului balcanic. Deocamdată ținta lui constă in gargara patriotardă a Căpitanilor wannabe de succes (a căror dibăcie in atragerea de neghiobi in cuiburi virtuale o invidiază dar și admiră in secret), insă mai târziu o să ceară in gura mare (cum altfel?) scoaterea trădătorilor traco-sciți din Uniunea Progresului European. Nici nu o să fie nevoie de vreo mișcare ro-exit in .ro pentru că europenii locali o să se milogească de cei centrali să evacueze elementele dușmănoase din paradis, cu tot cu teritoriu că oricum e o mizerie, nu-i așa?
Excelent articol! De ce asemenea voci nu estompează ” realitatea”? Dacă la Neamțu setea de putere ii lucește în priviri și în unghii de – a dreptul, îmi este peste puteri sa înțeleg de ce trece Lavrig prin ce trece, țăranu-ne printr-o băltoaca, de unde nu putem ieși foarte curați, dacă avem noroc. În rest,” Când pierzi istorie, fie și temporar, știi ca de-aici încolo poți pierde totul”. Da sa zicem ca n – ar fi cazul.
Ca unul ce a prins ceauşismul, deşi mai mult ca teenager, ştiu ce înseamnă izolaționismul. El a distrus ființa poporului român până la stadiul de a perclita-o existential.
Aceşti profeți infecți ai izolaționismului vor din nou să îi facă felul. Pecinginea isolationistă, populist nationalistă trebuie asanată. Dar asta se va intâmpla doar dacă masele de săraci cu duhul vor conştientiza pericolul. Oare o să-i ducă IQ-ul? N-aș fi foarte sigur.
Şi totuși ceva trebuie făcut! Poate dreptul de vot ar trebui conditionat de un nivel minim al IQului. Cei care se dovedesc a fi imbecili functionali să fie interziși de la exercitarea votului şi bineînțeles de la dreptul de a fi ales.
Ai o atitudine de superioritate clară și fără echivoc. Este incontestabil la domnia dv. atitudinea și viziunea rasistă asupra vieții și oamenilor.Fără nicio tăgadă ești nazisto-fascist !(„masele de săraci cu duhul”,„dreptul de vot ”… „condiționat de un nivel minim al IQului”, „Cei care se dovedesc a fi imbecili functionali să fie interziși …etc etc ”) PS- vă rog nu-mi cenzurați răspunsul.
..sau poate că vor să se remarce, să se vorbească și de ei. Au întrezărit o zonă de nișă și profită.
Tot de profit e vorba și dacă mergem mai spre firul ierbii. Pentru că în curentul ăsta suveranist nu sunt doar oameni cu mintea rătăcită, ușor de manipulat. Există și zona antreprenorială. Cunosc oameni de afaceri cu abilități în domeniu, care sunt deranjați de controlul UE asupra cheltuirii fondurilor pentru dezvoltare.
În tradiția locului (dacă nu milenară, măcar seculară..), din 10 basculante, una se descărca la poarta primarului.
Că are și el de dat la centru.. Că vin alegerile, e nevoie de găleți de plastic, plus kilul de zahăr și cel de ulei, iar de la buget abia mai picură..
La cei de la butoane e vorba și de orgoliul rănit al celui care se crede stăpânul moșiei. Și vin unii de l Bruxelles, cu servieta-n mână și cu ciorapii rupți în pantofi, să-i scoată la tablă..?
Copie și ei modelul Orban, acest Gică contra, care e tot mai contestat de unguri pentru recentele isprăvi.
Evident că nu vor recunoaște, decât în privat, adevăratele motive de nemulțumire la adresa UE.
Pentru popor, se îmbracă totul în drapelul național. Dacă li se dă peste mânuță celor obișnuiți să smântânească oalele, concluzia e că românii sunt puși în genunchi, li se încalcă demnitatea și.. desigur.. suveranitatea.
Există și marea masă de necăjiți, a căror speranță că orice schimbare poate fi o șansă, e de înțeles.
Chiar dacă acești populiști nici nu promit ceva credibil. Nu fac decât să promoveze ura, să o canalizeze mai cu seamă spre dușmanul din afară, după o rețetă consacrată.. Iar cei din interior care nu marșează la cest demers, sunt la rândul lor puși la stâlpul infamiei, ca trădători de neam.
Și uite-așa ne trezim c-am devenit o „hoardă de reziști”, care trebuie vânată cu capul de lup dacic (din plastic, că nu-l atacă moliile..) într-o mână și cu ce s-o mai găsi în cealaltă..
Pare că n-avem nicio scăpare.. Să nu uităm totuși că „Președintele ales”, cu cele 2 milioane ale lu,i a atras 23% din voturile exprimate, însă față de cele 19 milioane de electori reprezintă doar vreo 10 procente.
Să ne trezim așadar în conștiință.. :))
Când Guvernul fură, când moralitatea și credința sunt anulate, când democrația nu mai înseamnă nimic, când istoria se pierde treptat, ce cale se indică, ce drum luminos se pregătește? Este deja întuneric și nu recunoaștem că nu avem la îndemână macar o lumânare ca să facă lumină.
..dacă noi mințim guvernul, se consideră infracțiune.
Când guvernul ne minte pe noi, se numește politică.. (Bill Murray)
Prolog : sa fie vreo douazeci de ani, eram intr-o biblioteca, eu, bibliotecara, o tanara cu fusta scurta picior peste picior si inca o persoana, un destul de tanar mascul bine imbracat, ca scos de la cutie, atletic, evident din structuri. Flirtra cultural cu tanara imbujorata. Erudit, zicea ceva de Pavel Corut, nu cunosc deznodamantul, nici nu vreau.
…
Zilele trecute am intrat intr-un mare magazin de electrocasnice, din ala cu ´daca gasesti mai ieftin platim dublu´, zeci de ecrane, mici, mijlocii si mari, pe toate, multimplicata la infinit, Holograma, erau pe Realitatea. O fi avand agenti si pe-acolo, sunt peste tot, e invazie, epidemie.
In taxi nu mai intru, nu vreau sa mai aud odele Marelui Taximetrist. Merg printr-o piata, franturi, o femeie, o vanzatoare la un chiosc de ziare, ceva : ´parca mai se face ceva in tara asta !´, n-am nevoie sa ascult mai departe, stiu. Oamenii erau impacati cu prestigiul national cand se stiau cu datoria platita, chiar daca n-aveau ce manca, e chestie de orgoliu, ca la fotbal. Ar trebui studiat fenomenul, era sau trebuia sa fie clar ca aceste mari colective mugind erau ca norii negri ai furtunilor viitoare, ca vor cobori pe strazi.
Acasa deschid laptopul si imi intra figura euforica, de colos dionisiac erect, a lui E. Musk.
Anexari, cuceriri, lagare, deportari, purificari. Politologi de serviciu care se straduie nadusiti sa explice sensurile mai ´realiste´ ale acestor cuvine cu sensuri atat de brutal de clare.
E o criza civilizationala, un colaps, intunecare. Cauzele marunte conduc la cauze mai generale. Oamenii ascestia obisnuiti, revoltati impotriva unor nedreptati sociale, politice, economice, manipulati, traduc in felul lor o realitate obiectiva. E un nemesis. Parca ar fi o cupola sumbra ce nu mai lasa sa patrunda aerul proaspat si lumina soarelui. E o realitate ca suntem sub o manipulare informatica extrem de insidioasa si virulenta, pe modelul tabloid-infantilizant al ´publicitatii´, ca hrana noastra de zi cu zi e tot mai toxica, la propriu si la figurat, iar noi, parintii si copiii nostri, deodata, suntem supusi unei intoxicari pornografice zilnice, tot la propriu si la figurat, de toate felurile. Explicatiile nu sunt in cine stie ce conspiratii, ci chiar in obiceiurile noastre, legile pietei libere, ´ordinea spontana´ a ´marii societati´, cum ar veni. Asta e cererea, acestea sunt nevoile. Oamenii nu traiesc doar cu paine, aceasta nebunie obscurantista traduce niste nevoi si doruri inconstiente, sufocate de materialism si utilitarism josnice. Aceasta e adevarata carenta a educatiei, educatia umanista.
Am o cunostinta in ´cadrul armatei´, o duce binisor, om inca tanar, mai are un pic si iese la pensie, nu inteleg ce i-a venit, nu-l mai intereseaza de soarta copiilor ?, tuna si fulgera contra sistemului si a politicienilor, a politicii si partidelor, si chiar am auzit de la el ca pana la urma rusii nu sunt chiar asa cum se aude. Se tot duce prin aplicatii, cu americanii, francezii de la NATO/OTAN. Cred ca aude pe acolo, nu-l stiu cu multe pareri personale, pare sa fie o stare de spirit. Ciudat lucru. Sau poate ca nu.
Daca ne uitam la cauzele mai generale, putem vedea ca societatea , ´regimul´, oricare ar fi acesta, e impartit in cateva mari zone de putere si de influenta, aceea economica, ´burgheza´, armata si clerul, in linii mari. Ultimele doua tind sa se alieze impotriva primeia, e un echilibru conflictual sau un dezechilibru mocnit. Dupa dominanta sau hegemon avem oligarhie, autoritarism militar ( abuziv numit aristocratic ), poate teocratie si altele, ´democratia´ e in general un eufemism pudic care sa linisteasca poporul, deci poate fi si o revolta ´a maselor´, dar si a multora care au inceput sa inteleaga ca sunt asemenea sclavilor, impotriva oligarhiei din ce in ce mai opulente si mai sfidatoare, In consecinta, multimilardarii se prezinta ca salvatorii speciei.
In regiunile noastre regimul traditional a fost acela autoritar-birocratic, e ceva ce e cu mult anterior Comunismului si s-a infiltrat si i-a supravietuit acestuia. Nationalismul a fost cultivat si chiar inventat, inaintea Revolutiei franceze, de acest tip de etatism militar. Sunt forte istorice elementare, care aproape ca se simt, fizic.
Românii par îndrăgostiți de cuvântul și noțiunea de „tradițional” ignorând că de cele mai multe dăți că tradiționalismul reprezintă stagnare sau chiar regres. E în orice caz o frână care blochează progresul şi evoluția. În general tradiționaliştii sunt oameni leneşi care nu-şi bat capul cu gânditul. Preiau totul de-a gata fără să mai prelucreze sau îmbogățească acel ceva „tradițional”. La fel şi cu aceşti suveranişti, de fapt un cuvânt care înseamnă ură de schimbare. De fapt prin schimbare ei înțeleg intoarcerea la un trecut necomplicat în alb şi negru şi foarte authoritar. Întoarcerea la ceauşism. Un loc unde individualismul era repudiat, unde altcineva gândea în locul tău. Vai ce uşurare! De fapt oamenii ăştia urăsc capitalismul fiindcă acesta implică responsabilitatea individuală şi.nu colectivistă.
O victorie a lui Georgescu ne-ar propulsa înapoi în trecutul grețos colevtist-ceauşist. The stuff of nightmares…
Argumentul meu e urm.
In fata unei crize de asemenea adancime si amploare n-ar trebui sa ne multumim cu explicatii prin cauze marunte si secundare, fenomenul e general. Ar trebui, dimpotriva, sa ne chestionam temeiurile propriului mod de viata, propriei ´civilizatii´, care a dat mult prea multe rateuri.
Democratia, sa nu ne mai mintim, e prea adesea doar o deghizare a oligarhiei, alegem politicieni de cariera, eclozati politicieni, care mai intai se aleg intre ei, variante ale aceluiasi tip, ca niste masti sau papusi trase de sfori din zone de interese netransparente. Pe catedralele medievale era un personaj curios, Frau Welt, ´Cumatra Lume´, vazuta din fata o femeie onorabila si cucernica, din spate, plina de lighioane si viermi …
Nu toti cei care l-au votat pe Trump l-au votat pt. nebuniile lui bombastice. A fost un vot de revolta, da, impotriva ´elitei´ si birocratiei politice. Poate ca nu stiu sa-si formuleze clar nemultumirile. In primul rand, abisul dintre aceste elite politico-financiare si ´contribuabil´. Nu e doar un paradox ca au fost preferati Trump sau E. Musk, intr-o tara in care antreprenorul e o figura eroica. In perceptia populara acestia nu au facut bani cu statul, cum se spune la noi, ci pe cont propriu. Ceea ce nu e, desigur, adevarat ! Dar nu doar oamenii de rand sunt nemultumiti, ci si oameni din alte zone de influenta, care si-au pierdut puterea si prestigiul, am numit armata si clerul, adica zone mai conservatoare. Acestia s-au folosit de extrema dreapta populista ca de un ciocan, desi s-ar putea ca acesta sa se intoarca impotriva lor, s-a mai intamplat. Totusi, nu suntem in anii 30 ai sec. trecut, extrema dreapta nu are o baza sociala, organizare, e ceva nou, cu trasaturi anarhiste, foarte probabil cei care a votat-o se vor intoarce rapid si impotriva ei. Personal, nu cred ca Trump isi va termina cu bine mandatul, te intrebi cate zile va mai putea rezista lumea mofturilor lui.
Explicatiile de tipul revolutionar/reactionar, modern/anti-modern, mi se par foarte simpliste si tot ideologice, un cerc vicios. ´Traditionalistii´ sunt si ei moderni, ba chiar postmoderni, se folosec de aceleasi utilitati de ultima ora si cu atat mai mult, se imbraca si se poarta extravagant si folosesc, abuzeaza de numele lui Dzeu, printre injuraturi si blasfemii, sunt niste militanti maniaci, foarte asemanatori cu revolutionarii si comunistii de alta data, doar ca nu tot atat de idealisti, sunt cinici si nihilisti. Religia lor este politica. ´Anti-modern´ trebuie luat in sensul mai precis de anti-liberal si de aici se poate merge chiar mai departe, deoarece liberalismul, prin universalismul, principiile sale morale, este perceput ca un continuator al Crestinismului, anti-liberalismul, ca si anti-semitismul, e si o revolta impotriva spiritului crestin, impotriva umanismului, e un anti-umanism si efectiv un fel de ´demonism´, o ideologie perversa a urii. De aceea se si exprima prin neo-paganisme anti-crestine si anti-religioase in general – dar si, lucru important, printr-un neo-Crestinism neo-pagan – cum era cazul legionarilor si altele, pseudo-religii de turma, barbare, care au legaturi mai mult cu contra-cultura noilor religii, ´satanismului´, forme de Hard-Rock etc. Cine a studiat extrema dreapta postbelica
stie ca e un sincretism de neo-paganism in forme adesea explicit ´sataniste´, nietzscheanism vulgarizat, forme extreme de contra-cultura. Dar acestea sunt o minoritate, nu ar trebui exagerata importanta lor reala, chiar daca ies in prim plan. Pe scurt, cum ar fi zis Nietzsche, s-a ajuns la un punct de ´nihilism´, cand valorile civilizatiei occidentale, liberale, s-au devalorizat, oamenii respira acest ´nihilism´ general, stare de rau, lipsa de sens. Care nu anunta nimic bun, e ca zgomotul dinaintea marelui cataclism, deci nu ar tr. sa confudam simptomele cu cauzele reale.
..un comentariu de pus în ramă.. :))
Ce s-a întâmplat la turul întâi a fost ceva emoțional cu accente mistice.
A fost ca și cum fenomenul de la Maglavit ar fi migrat pe tiktok.
Apariția de nicăieri a noului Petrache Lupu, care s-a apucat să predice, a produs același efect ca acum aproape un secol.
S-au îmbulzit să-l vadă/voteze, cu speranța unei minuni care să-i atingă și pe ei, cei fără speranță.
Mulți nici nu știau bine cum îl cheamă, darămite să-i mai cunoască și biografia, simpatiile sau metehnele..
Între timp lucrurile s-au mai așezat. Cic-ar fi devenit iepure pentru Simion, în cursa pentru Cotroceni.
De fapt AUR și l-a pus la butonieră imediat, deși Simion a fost umilit din cauza lui la vot (direct, sau mai degrabă indirect..) S-au regrupat rapid în spatele o(mi)racolului..
M-am uitat cu atenție la imaginile cu cei ieșiți recent în stradă și n-am văzut decât oameni maturi (spre în vârstă), defilând cu recuzita AUR.
Nici urmă de tineretul captat de pe tik tok..
Vor putea legiunile AUR să iasă victorioase și fără ajutorul lor ?
Aici aș adăuga că, da AUR a pătruns și în structurile militare, poliție și restul. Cum e posibil? Din interese meschine. Creșterea vârstei de pensionare de la acel 55 la 60 de ani, cu perspectiva 65 în 2035, îi nemulțumește. La fel și luarea în calcul a contributivității, pentru un număr de ani de activitate.
Pentru mine mai important e ce-au făcut de banii ăia..?
Dacă cei activi astăzi își asumă riscuri pe „teatrele de operațiuni” (cum le place să spună), cei care sunt bine-mersi la pensie au dus o viață în care cea mai mare grijă era meniul cu care vor fi îndestulați la popotă.
Făceau economie la motorină și muniție, ca să dea bine la superiori, iar instruirea recruților se rezuma la absurditățile de cazarmă..
O viață-n care-au înșelat statul de bani și pe Dumnezeu de zile..
Așadar pe lângă sărmanii manipulați, avem și „cadrele” și oamenii de afaceri deranjați de UE și tot felul de bugetari (cu sindicatele-n frunte), la care (colac peste pupăză) se adaugă câțiva intelectuali care-au citit pe dos (ce-au citit..) și care manipulează cu cinism, dar și cu oarecare talent..
Bun și noi ceilalti, ce șanse mai avem ?
Spuneam la-nceput că turul întâi a fost rodul unei imense emoții colective. Replica noastră ar trebui să fie o emoție și mai mare, care să trezească tot electoratul.
Dacă CG reprezintă 2 milioane și ceva de oameni, poate se găsește cineva capabil să mobilizeze restul până la 19 milioane de electori.
Și cine poate transmite mai bine emoția decât un mare artist, sau un sportiv foarte cunoscut ? Cineva capabil să galvanizeze un electorat aflat în expectativă, neîncrezător în oferta unei clase politice care l-a dezamăgit de-atâtea ori..
E nevoie de o personalitate de mare calibru, cu notorietate, onest, credibil, echilibrat, care să dea acea speranță, care să fie cu adevărat o schimbare (în bine..)
Un Președinte unificator, respectat chiar și de politicieni, care să fie cu adevărat peste partide. Un antidot la ură..
Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Nadia Comăneci sau Octavian Bellu. De ce nu Simona Halep ? Iată o listă scurtă, care poate fi desigur, îmbunătățită.. Cutia de sugestii e deschisă :))
Daca intelectualii din trecut care au fost in inchisorile comuniste au gandit ca cei din prezent ,si-au meritat soarta,iar daca nu cei din ziua de azi ar trebui sa aiba soarta lor.
În lipsa argumentelor clare si juste, continuați săpăturile pentru etichete!
“ De la “Coiful furat” să trecem la Supușenie, preaplecarea în fața marelui Trump! Neamțu, Ponta,…”
…eu cred ca trumpismul oportunistic al lui Ponta e doar o acoperire stravezie pentru adevarata sa admiratie pentru dictatori existenti/potentiali mult mai apropiati de Ro. Poleiala este insa mult prea transparenta pentru un impostor atat de versat ca Ponta. In actualul context, Dottore este un umil lingau al lui Georgescu, frustrat ca PSD il forteaza sa-l voteze pe ascuns, ca si turul intai, pe candidatul GeoRgescUian.
Nu am inteles din articol care este conectorul fizic, metafizic sau intelectual care justifica eventuala extrapolare coif – reprezentanti ai unor miscari, ideologii. Sigur, nu ma pot ridica la anvergura intelectuala a autorului de aceea il rog sa sintetizeze in cuvinte simple cine si ce fel este conectorul si ce a facut sau face el. Multumesc anticipat.
Afirmați ca noi – romanii n- am avut o discuție serioasă despre fascismul romanesc = legionarism. Dar noi romanii n-am avut “încă” nici o discuție despre comunismul impus românilor de Stalin și ruși, aducător de jaf, asasinate și distrugerea istoriei, culturii, spiritului național, mutilarea limbii și sufletului neamului, precum și asasinarea – sau în cel mai bun caz izolarea, batjocorirea și aruncarea în neant și uitare a celor mai bune, culte și eficiente părți a elitelor românești înlocuite cu jalnice lepădături. Nu M. Eminescu era cel mai mare poet național ci un comunist ca Toma. Nu eroii neamului care a-au jertfit la 1877, sau în primul Război Mondial ci Lazăr dele Rusca și haita de luptători – inexistenți dar viu pictați. Au fot asasinati la Gherla, Sighet, Ramnicul Sărat, sau la Canal și lagărele și delta sute de mii de romani. Crimele comunismului în România – și de ce nu crimele comunismului în lume – CÂND LE VOM ANALIZĂ ȘI CONDAMNA ? Pentru mine Bădescu – indiferent ce i se reproșează vehement a fost singurul roman care a avut curajul SĂ ANALIZEZE CRIMELE COMUNISMULUI ȘI SĂ PREZINTE ÎN PARLAMENT CONCLUZILE COMISIEI NUMITE DE DANSUL (SĂ NU UITAM : În urletele animalice ale shparlamentariol ! Chiar am uitat ?
Dnul Radu Vancu vorbea, intr-o postare, despre o lupta pt. controlul ´naratiunilor´. E un razboi straniu, invizibil. Incerc sa dau cateva ex. In interviul de mai sus se afirma foarte clar ca nu am avut un proces corect sau integral al COMUNISMULUI SI FASCISMULUI, adica al totalitarismului, luate impreuna, cu ceea ce le uneste si le diferentiaza. Un ´proces´ juridic si de constientizare care sa implice intreaga societate. Cele doua tipuri de totalitarism trebuie luate impreuna si pt. ca se impletesc in multe feluri, atat ideologic cat si istoric, pana azi.
Cand vine insa vorba despre procesul extremei drepte interbelice si despre intelectuali cu inclinatii fasciste, chiar unii intelectuali conservatori importanti de azi reactioneaza, instinctiv, ai zice, uneori respingand si numele de ´fascism´ ca neadecvat pt. realitatile romanesti mereu originale, schimband formula COMUNISM SI FASCISM=TOTALITARISM, in moduri insidioase, cu aceea COMUNISM VS. FASCISM. Aceasta schimbare in termeni dualisti e foarte semnificativa, aproape ca obliga la o alegere, impunere a unei teme, a unui front, in termeni prestabiliti. Ea dezvaluie dintr-o data simpatia, tacita sau manifesta, constienta sau semiconstienta, pt. unul dintre cei doi termeni. ´Totalitarismul´ este translatat doar catre unul din termeni, respectiv Comunism si eventual ptr. un Fascism schematizat si mitologizat, ´stangist´, care e de fapt tot comunism, intr-o cascada de reflectari in care, practic, termenii isi pierd sensurile, se devalorizeaza si pot fi plasmuiti din nou si din nou, dupa interese. Aceasta relativizare a fost frecvent utilizata in epoca Razboiului rece, cand inamicul ideologic si geopolitic era Comunismul sovietic.
Dreapta, contopita aproape cu extrema dreapta, e astfel inocentizata, e ´ortodoxie´. Aceasta sectionare a Fascismului, intr-un nucleu ´conservator´ si ´in principiu´ corect, aristocratic etc. si o parte socialista, de mase sau proletara si ´revolutionara´, adica ´totalitarista´, poate fi intalnita si la un cercetator de altfel important al Fascismului ca A. J. Gregor si nu e singurul, chiar si la unii ´liberali ai Razboiului rece´, deci exista de mult in anti-comunismul militant, al razboinicilor-reci, o anumita ingaduinta cel putin pt. anumite forme de fascism ´cult´ ( in special Fascismul italian, menajat curios pana si de H. Arendt, ´machiavelienii´ lui J. Burnham – cel atat de apreciat de insusi Aron ), de ex., voga extraordinara a lui C. Schmitt, machiavellianismul sau mai bine zis nihilismul ´realistilor´ si neo-realistilor, care au dus in linie dreapta la situatia actuala. Despre acest tip de sectionare maniheista un alt ex poate fi Dughin insusi, acesta imparte Crestinismul in bun si rau, alb si negru, pe de-o parte Ortodoxia pravoslavnica, de cealalta Protestantismul , ´erezia´ occidentala revolutionara si modernizatoare, de care leaga Liberalismul etc. Naratiune ´reactionara´ si slavofila imbratisata partial si de Soljenitin. Deci e imp. de vazut cine si cum impune termenii si temele in aceasta ´noomahie´, cum ii place lui Dughin sa spuna.
D. Trump tocmai s-a exprimat in termenii ´realisti´ si decizionalisti, adica arbitrari, dictatoriali, ai interesului exclusiv national, pt. care legea este pur instrumentala. O funesta politica internationala postbelica, americana, ce continua realpolitikul pan-germanismului, intr-un pan-atlantism. Ideologiile ´pan´, stim de la Arendt, au anuntat si prefigurat fascismele.
Daca Ucraina tot e luata de rusi, macar sa apucam tot ce se poate apuca, sa ne recuperam miliardele. Un cinism nemarginit : se presupune ca politica externa a unei tari ar tr. sa fie peste regimul politic – nu acest amestec populist si marginit de politica externa si politica interna prin care ´cea mai puternica democratie´ se dovedeste doar un castel de carti de joc , – adica incurajezi Ucraina sa lupte – nu doar pt. sine, ci pt. ´civilizatia occidentala´ ! , asigurand-o de tot sprijinul, tara a ajuns o ruina cu floarea tineretului cazuta sau risipita, apoi o anunti senin nu numai ca o abandonezi dar o si jefuiesti, o violezi, o transezi la drumul mare, ranjind, cu dusmanii ei. Nu numai Trumpismul e vinovat de acest pact josnic, ci Statele Unite cu ideologia ´realista´ si imperialista care a dominat-o. Nu au permis Europei sa devina independenta, s-au opus tot timpul proiectului Europei unite, din motive economice si nu numai, dorind sa o mentina la statutul de vasal, iar acum ii reproseaza tocmai increderea in propriul protector si partener, cautand alibiuri pt. tradare ! Europa i-a fost de folos in lupta cu Uniunea Sovietica nu pt. ´principii´ sau si pt. principii in masura in care acestea serveau interesului national, adica dominatiei globale. Groenlanda, Canada, Panama, erau simple pretexte retorice ale acestui pact infam, fara Europa Statele Unite vor fi reduse tot mai mult la o putere regionala tot mai insignifianta, in colaps social si economic, tradarea Europei e ca o tradare a propriilor parinti si principii fondatoare, America se ´asiatizeaza´ astfel.
…
Cand sunt aduse in discutie publica unele cazuri punctuale ale unor intelectuali de extrema dreapta interbelici, raspunsul automat e un scandal in care sunt invocati, la schimb, tot felul de ´stangisti´ de la noi si de aiurea, din preistorie pana azi, in frunte cu Sartre. Care nu a fost membru al P.C.F. , cum a fost Heidegger nazist, s-a limitat mai mult la unele pozitii personale scandaloase si in cele din urma s-a ´pocait´, in felul sau, renegand Stalinismul. Si astfel orice discutie serioasa e inabusita in aceste certuri ideologice si viscerale.
Acum, raspunsul e o insiruire a crimelor Comunismului. E o ´comparativistica´ vicioasa, crimele Comunismului au rolul de a le disculpa sau macar de a le explica pe acelea ale Fascismului romanesc caruia ii este refuzat numele generic de fascism. Strategia aceasta nu e doar a unor militanti de transee.
Dar atentie la modul in care e condamnat Comunismul, caci e vorba tot despre un Comunism apocrif, la randu-i sectionat. Cei care au adus Comunismul in Romania sunt, desigur, alogeni, bolsevici, sovietici, ´trotskisti´ si, se lasa de inteles, cand nu se spune de-a dreptul, evrei : ´conspiratia iudeo-bolsevica´ sau, mai complet, iudeo-masonico-bolsevica. Este vorba despre Comunismul internationalist. Care a urmarit sa distruga elitele si insasi ´fiinta neamului´, o prezenta mistica. Acest ´iudeo-comunism´ exista si azi, mai puternic decat oricand, el nu este la Kremlin, ci la Bruxelles, urmasa Uniunii Sovietice e acum Uniunea Europeana, lumea libera, democratica, e acum ´totalitarismul´, numit si ´globalism´, evreii de odinioara au fost inlocuiti de ´jidovitii´ sorosisti. A inceput si vanatoarea de ´globalisti´, ´neomarxisti´, globalist e acum oricine vor Musk si ai lui.
Dar ar fi existat in interiorul Comunismului o reactie nationalista, ´patriotica´, deci un Bolsevism alb sau, mai simplu , ´National Bolsevismul´. Inca din interbelic a existat aceasta strategie prin care Fascismele integrau dinspre stanga, propunand o alternativa nationalista si ´organicista´ de ´socialism´, in care inamicul de clasa era inlocuit cu inamicul din interior, strainul neasimilabil, veneticul dezradacinat, ´iarba rea´, cauza a ´degenerarii´. Inamicul de clasa, acum intelectualul globalist, parazit, burghez, dezradacinat, e contopit cu alogenul, reptilianul.
Asadar, prin ´comunism´ se intelege Liberalismul democratic de azi, liberal´ a ajuns aproape un cuvant infamant, – ba chiar si prin ´fascism´ sau ´nazism´, ambele unite intr-un ´totalitarism´, practic o inversare perversa a sensurilor cuvintelor, ca in ´tirania drepturilor omului´, ´tirania libertatii´, ´demonii binelui´, aceasta corupere a limbajului a fost indelung exersata de Noua Dreapta, inca din anii 70. A existat deci o ´elita´, o securitate patriotica, se intelege, recrutata sau formata din vechii legionari si ucenicii acestora, care a pastrat ´duhul neamului´. Iat-o acum, la suprafata ! Adica teza unora ca Badescu. Nu numai la noi, ci si in Rusia, Pamiat etc. Acesta e noul tip de ´National Bolsevism´ si de Fascism rus sau velicorus. Trebuie spus ca Rev.-conservatoare germana, propovaduita de M. van der Bruck, era filorusa, considerata ca o matrice sau preconditie culta a Nazismului, van der Bruck l-a tradus pe Dostoievski si era un fel de discipol al lui Mereikovski, cu bizarul lui ´pagano-crestinism´ simbolist si decadent – si care, spre sfarsit, a simpatizat cu Fascismul italian ( ca si V. Ivanov), Spengler, Junger, chiar Heidegger si intr-o vreme si Schmitt au flirtrat cu partida ´national-bolsevica´ a lui Niekisch/Strasser, de la care se reclama acum Dughin.
Problema este ca la aceasta naratiune au participat si cativa intelectuali seriosi, fara sa vrea, desigur, menajand un Fascism literar si cult, pesemne indreptatit, si mitologizand excesiv, ideologizand Comunismul real, transformand astfel un demon real si ´banal´, dar cu atat mai sinistru, intr-unul fantastic si literar, un balaur mai comod si mai util care sa sangereze spectaculos sub penitele nemiloase ale unor mari stilisti care in fata inamicilor actuali au preferat si prefera rezistenta prin tacere si contemplatie.