„Nu am cu cine vota” este fraza-refugiu a tot mai multor oameni educați, lucizi, de bună-credință, care privesc scena politică românească cu un amestec de dezgust, epuizare și resemnare. Și nu doar în România – tendința e vizibilă peste tot în Europa: o parte din cei mai informați aleg să nu mai aleagă deloc.
Este o poziție tentantă și pare să aibă o logică solidă. Dacă toate opțiunile sunt slabe sau compromise, atunci a nu vota pare un gest de igienă morală. Pare un mod de a spune că „nu mă regăsesc în această ofertă, nu vreau să o legitimez”. Da, pare un act de demnitate, dar în realitate nu este așa.
În realitate, a nu vota nu este un gest politic, ci este absența oricărui gest politic. A nu vota nu este un protest, pentru că nu comunică nimic concret. A nu vota nu este un refuz constructiv, pentru că nu propune o alternativă. Este doar o formă de retragere, de parcă lumea politică s-ar conduce singură, și nu prin acumularea a milioane de alegeri individuale, inclusiv a ta.
Cunosc acest sentiment, dar este unul înșelător. Pentru că nici politica, nici istoria, nici schimbarea nu funcționează în termeni de perfecțiune. Lumea nu ți se oferă într-o formă impecabilă, ci într-una brută, dezamăgitoare și, totuși, modelabilă. Iar votul – chiar și cel dat cu reținere, chiar și cel care nu entuziasmează – rămâne una dintre formele concrete prin care societatea poate fi îndreptată, fie și doar puțin, în altă direcție. A nu vota, doar pentru că nu ești convins de opțiunile date, e ca și cum ai refuza viața pentru că nu ești sigur de sensul ei.
Uneori, simplul fapt de a participa contează mai mult decât certitudinea alegerii perfecte. Pentru că politica nu e despre puritate. E despre raporturi de forță. Dacă tu, om informat și responsabil, te retragi, spațiul nu rămâne gol. El este ocupat de cel care are interesul să-l umple. Iar dacă vrei ca direcția societății tale să fie alta peste 10, 20 sau 30 de ani, primul lucru pe care îl poți face este să nu renunți la vot.
Pentru că, de fapt, votul nu e despre candidați. E despre tine, despre ce direcție alegi să susții, și despre angajamentul tău, ca cetățean, față de propria viață civică. E singurul moment politic în care întreaga ta luciditate poate deveni acțiune. Și da, e posibil să alegi greșit. E posibil să te înșeli din nou. Dar singura garanție pe care o ai dacă stai acasă este că alții vor decide în locul tău.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
cel mai nasol sentiment e cind ai votat cu incredere pe cineva, cind chiar a cistigat acel cineva si dupa doar putin timp vezi ca te-a mintit, ca nici macar nu a incercat sa-si tina promisiunile.
Pe undeva esti mai multumit cind iese celalalt, la care oricum nu ai asteptari!
Nici Crin Antonescu nu putea sa o spuna mai bine.
Asta e o prostie uriasa, niciun presedinte nu poate face miracole peste noapte. E nevoie de o clasa politica responsabila si profesionista. Chiar si atunci vor fi nemultumiri. Cum adica „esti mai multumit cand iese celelalt, la care nu ai asteptari”?! Decat sa repari cate ceva la o casa, e mai bine sa-i dai foc cu totul?!
Oricare om rațional n-are așteptări peste noapte, da’ nici măcar în zece ani!?
Sa treaca 10 ani si vorbim. Ce propui, sa dai foc la tara cu niste extremisti fara solutii?
parca, pe timp ce trece, comentariile sunt din ce in ce mai „neconforme” cu statutul de inginer absolvent de Aeronave (pe vremea cand era cea mai „tare” facultate la Poli!).
daca inginerii de aviatie ar fi fost conformisti, ati fi zburat si azi cu calul lui Fat Frumos.
Mi se pare interesant sa comentezi nu pt a atrage laude ci, eventual, pt a deschide o idee noua. Dar f multi au probleme sa inteleaga o abordare care nu e mainstream
Nu toti inginerii de aeronave sunt si buni profesionisti sau oameni cu cap, in mod sigur sunt si unii cu note de 5-6. Sa aperi idioteniile si teoriile halucinante ale derbedeului agresiv si ale diliului sarlatan nu e deloc dovada de om rational, din contra. IN mod sigur neamtutiganu nu e un om rational, nu are importanta in ce a activat. NU tb bagat in seama.
Spuneam, cu luni în urmă, că dăm un examen, la aceste alegeri. Noi, națiunea română, dintre granițe și din afara lor, dăm un examen. Un examen poți să-l treci sau să-l pici, dar absența de la examen e absență, nu are nicio altă semnificație. Fie că nu te-ai trezit la timp, fie că nu te-a interesat examenul, fie ai fost mahmur sau, pur și simplu, nu te duce capul, absența e absență și nimic altceva.
La turul 1, anul trecut, m-a încercat senzația că n-am cu cine vota, dar am fost și am votat. Ar fi chiar culmea să nu mă duc duminică!
Îmi doresc să fim mulți prezenți la vot duminică! Indiferent ce iese din urne, dacă suntem mulți, rezultatul are legitimitate și reprezină, cu adevărat, voința majorității.
83% dintre nemți au fost prezenți la votul pentru parlamentul lor. Chiar mi-aș dori să-i batem la prezență, duminică!
Duminică dăm examen. La democrație. Duminică arătăm dacă merităm democrația sau nu. E posibil să nu fie pentru noi…
Refuzul de a vota este o ultimă iluzie a iresponsabilității.
„Dar singura garanție pe care o ai dacă stai acasă este că alții vor decide în locul tău.”
https://hotnews.ro/breaking-turul-intai-al-alegerilor-a-fost-anulat-a-decis-curtea-constitutionala-1855262
Mai povestiti-mi despre viata civica, angajamentul cetateanului, indreptarea societatii si luciditatea ce devine actiune. Si, mai ales, despre cei ce vor decide in locul meu DACA stau acasa.
Daca?
Uneori e bine să îți anulezi votul. Și poate un numar suficient de voturi nule o să trezească interesul politicienilor. In cazul alegerilor prezidențiale în care avem de ales intre Est și Vest din păcate nu e loc de retragere. Și poate diaspora sa încerce să nu se răzbune pe cei rămași în țara.
„poate un numar suficient de voturi nule o să trezească interesul politicienilor”
nu va mai vindecati o data de aceasta iluzie?
in situatia data, daca ai votat in turul 1 un candidat care nu s-a calificat i turul 2, nici nu trebuie sa contezi;
rezonabil e sa te adaptezi tu la majoritate, nu majoritatea la tine!
da, am ales o directie, dar nici unul dintre candidati nu merge intr-acolo !
iar atacurile la persoana dinspre candidatul „pro” si mai ales dinspre sustinatorii lui sunt chiar mai dizgratioase decat dinspre candidatul „contra”;
si am mai remarcat aceasta forma de „civism” si la alegeri precedente: civismul care intretine ura sociala;
sau care se lipeste cu clei de asfalt, sau care profaneaza tablouri prin muzee;
iar daca ai de ales intr-o divergenta US-UE pe teme de securitate, nu e cazul sa o scalzi pe dupa cires, clar prima optiune trebuie sa fie US, ca ai deja stationate pe teritoriu trupe US partenere, care inseamna chiar mai mult decat art.5 din NATO;
Ai stationate pe teritoriu trupe NATO!!
Despre trupele US (adica USA), se mai discuta… (US cica nu ar vrea sa mai aiba trupe pe aici, ca sa nu se simta putin amenintat si sa reactioneze natural)
se pare ca momentan n-au unde sa le mute, dar „se discuta” sa grabeasca preluarea Groenlandei
De ce e nevoie sa „preia” groenlanda, cand au deja baze militare acolo si pot face afaceri/baze fara probleme, fiind aliati cu Danemarca?! pe cand „preluarea” Fasiei Gaza, a Mexicului, Canadei, Antarcticii si a altor teritorii ??!
Dacă la alegeri participă sub un anumit procent alegerile sunt nule, astfel clasele trebuie să respecte poporul și să vină cu candidați responsabili, totodată dacă nu sunt destui votanți nici credite nu pot lua bandiții de politicieni în numele poporului deoarece nu sunt legitimi
Indiferent de gradul de dezamăgire personală, așa-zisele opțiuni de protest „nu votez” și „îmi anulez votul” nu sunt în mod real niște opțiuni. Opțiunile sunt doar cele de pe buletinul de vot. Nu există niciun scenariu în care opțiunile „nu votez” sau „vot anulat” să producă efecte. „O să atragă atenția” înseamnă fix zero. N-o să atragă nimic. La alegeri nu există nici măcar un prag minim de validare, ca la referendum. Nu este posibil ca, în urma unei majorități de voturi anulate sau neexprimate, țara să rămână fără conducător. Indiferent cât de mic este numărul de voturi valabil exprimate, va exista un câștigător. Refuzul de a vota sau anularea votului înseamnă un singur lucru: „Alegeți voi pentru mine.” Aducerea în discuție a unor factori externi (cum ar fi calitatea mizerabilă a candidaților sau anularea alegerilor anterioare fără dovezi de fraudă) nu schimbă de niciun fel realitatea: neprezentarea la vot sau anularea votului înseamnă doar „alegeți voi pentru mine” și nimic altceva. Ba mai mult: dacă din 10 oameni dintr-un grup, 9 refuză să voteze, înseamnă că decizia va fi luată de unul singur. Deci unde e efectul pozitiv al abținerii de la vot?
Sigur că nu am cu cine vota… Simion e un sociopat de care fac tot ce pot să mă feresc, pe când Nicușor Dan (tot nu știu care îi este numele, care îi este prenumele!) este un intelectual dus de val, la plezneală, și care va lua în barca sa toți avortații celorlalte partide, avortați dornici să-și termine afacerile începute în alte mandate…
Am reușit să facem din democrație o abjecție ; nu vreau să am de-a face cu cloaca asta în care am nimerit prin blestemul nașterii – loc și timp potrivnice…
Voi vota cu Nicușor Dan de spaima habotniciei și ”soborului de preoți” care ne va binecuvânta nenorocirea ce ar urma alegerii lui Simion. Nu vreau să pup nici icoane, nici moaște – sunt un ateu ortodox – și punct.
Simion – un ins supus dromomaniei și un narcisist care crede că românii sunt datori să-l votez anume pe el. Unii cred că are carismă, adică e capabil să te facă să-l crezi chiar și fără argument, fără dovezi – un aventuros de care istoria e plină de ratați ca el și fac tot ce pot să-l evit: îl votez pe Nicușor, conștient de șleahta de jefuitori care îl va urma.
O fi autist Nicușor Dan pe când Simion e un retardat (istoric!) sigur.
Da, îmi asum viitorul: voi avea încă cinci ani de dezamăgiri!
Mda,turul final trebuie să aducă și nehotărâții la vot.
Cum?
1. Dacă eu sunt convins că votul meu nu contează, nu are nicio greutate, de ce aș vota? De ce nu aș dona banii de benzină, energia, timpul unui sărman? Nu credeți că acțiunea respectivă ar avea o mai mare însemnătate morală?
2. Dacă eu cred că votul meu contează și cred de asemenea că ambele direcții dintre cele pentru care aș putea vota sunt la fel de toxice, de ce ar trebui să votez?
ati votat la referendumul din 2009?
Al cui e de fapt ,,votul meu”!?
Și regimurile comuniste se mândreau cu alegerile lor „universale”. Ba chiar treceau in Constituție (1948) puterea demosului:
„art 3) In Republica Populara Romana intreaga putere de stat emana de la popor si apartine poporului.
Poporul isi exercita puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret.”
Dar in momentul in care organele statului jonglează grotesc, ca la circ, cu voturile cetățenilor, cu decizii aberante de renumărare, anulare a renumărării, validare urmată de invalidare a aceluiași tur, in acel moment orice iluzie trebuie să sfârșească. Trăiești sub un diktat și de-acum știi că ceea ce oricum bănuiai s-a întâmplat: toate partidele parlamentare au revenit la matca Partidului-Stat și, după o bâlbăială sinistră, au bătut palma pentru o nouă mascaradă in care ni s-au livrat „independenți” și activiști „anti-sistem” prelucrați îndelung de același sistem. A vota cu oricare din ei înseamnă că nu vrei să știi nimic, ai băgat capul in nisip ca un struț și aștepți rezolvări de la Partid („să se ocupe ei de viitorul meu, că doar i-am votat”), de la același Partid care te-a furat sistematic de 35 de ani (plus 43 înainte).
Nu prea cred că cineva care continuă să se amăgească asupra caracterului democratic al actualului regim poate vorbi despre luciditate. Cu atât mai mult despre nonsensul „iluzie a lucidității”. Nu există așa ceva. Prin definiție, omul lucid respinge falsificarea realității și edulcorarea unor evenimente/personalități cu rol cheie in deslușirea ei.
De data asta votul e și mai dăunător pentru că ni s-au oferit 2 suferinzi, 2 activiști ratați (in care se vede că activismul civic are o culme politică), 2 pui de mesia, 2 tovarăși de rusofili, 2 procesomani, doi omuleți capabili doar să irite, să înfurie, să provoace rupturi in societate, rupturi necesare ideologilor care incă direcționează și poziționează Partidul (și care niciodată nu s-au dezis de dialectica marxistă).
E cu atât mai bizar să descoperi asemenea entuziasm la urne cu cât alesul lor -oricare ar fi- va fi oricum captivul nu doar al grupărilor securistice ce l-au propulsat in politică, ci și al unei guvernări de coaliție date de componența Parlamentului, adică de aceeași adunătură de aripioare ale Partidului-Stat. In afara USR, recent deturnat și el, celelalte partide sunt doar creaturi/coterii puse la cale de vechii nomenklaturiști și odraslele lor. Așa a fost de la bun început, iar pe măsură ce imaginea creaturilor aflate la guvernare se eroda noi entități politice erau pritocite prin diverse laboratoare subterane. Puzderie de lighioane (fals) naționaliste s-au ițit astfel după revoluție, aproape periodic, in cicluri.
E cu atât mai ridicol că susținătorii celor 2 se bat in patriotism, unii pretinzînd că apără țărișoara de pericolul rusesc, iar ceilalți de pericolul european, in timp ce ambii zmei nu au avut nicio jenă să se afișeze cu rusofili notorii și eurofili sadea. Ca să nu mai vorbesc de prezența pe scena publică a unui guru schizoid care s-a format mental in cea mai urâtă sferă ideologică europeană -ecomarxismul pro-rus și pro-chinez, adică in acea tabără verde de buimaci utopici care visau la o Europă superdurabilă, dar pe resursele Rusiei și cu manufacturile chinezești. Toți politrucii Partidului, din toate bisericuțele, sunt pro-UE și anti-Europa, sunt pro-UE pentru că vor să rămână mufați la conducta cu bani a europenilor și anti-Europa pentru că nu au nicio tangență cu valorile europene (care nu decurg din tratate, ci din istorie, din evoluția civilizației, din culturile europene), ei fiind din născare niște orientali, predispuși permanent la compromis, furtișag, trădare. Așa că nu există vreo opțiune veritabilă pro-Europa, ci doar o multitudine de argați pro-UE (care nu au niciun fel de scrupule să păcălească Europa, să-i încalce/ocolească directivele, să-i toace fondurile și, la o adică, să schimbe tabăra).
Dacă acel partid care se pretinde anti-sistem chiar ar fi anti nu ar participa la aceste alegeri și membrii săi și-ar da demisia in bloc din Parlament. Nu s-a întâmplat asta, din contră, s-au lipit de scaune iute. Deci sunt în lăuntrul sistemului și parte activă la manevrele sale.
Dacă celălalt activist ar fi într-adevăr anti-sistem (cum se pretinde și el dar nu atât de vocal) ar fi pactizat cu populația nemulțumită și ar fi renunțat la candidatură in culmea succesului, adică acum, folosind in prime-time platformele media puse la dispoziție de sistem tocmai pentru a-l ataca. Nu a făcut asta și nici nu a dat vreun semn real că ar intenționa să zdruncine cumva mafia transpartinică care îl compune și care, evident, se va sluji de el. Pactul lui este cu sistemul, nu cu populația (pe care, ca orice elitist atras in horă, o abhorează). Va fi folosit ca președinte de către sistem tocmai ca să atace permanent diaspora cea neastâmpărată, scăpată de sub control, care și-a permis să le strice planul și să-l elimine pe tătucul programat să iasă șef pe națiune (diasporă care, culme a trădării valorilor tradiționale și naționale: a votat o muiere și blondă pe deasupra!).
Ce de aberatii sforaitoare la acest eunuk. Cata gargara ieftina, dar lipsa de a vedea esentialul, manipulare voita sau inconstienta….! gandire plina de fracturi logice… E clar ca omul e doar o goarna a narativelor extremisto-fascistoide.
Sa compari zeflemitor cei doi candidati, sa pui semnul egalitatii intre ei si sa zici ca sunt ambii „tovarasi de rusofili” e culmea prostiei si a minciunii.
NU, cei doi candidati nu pot fi comparati! Unul e un matematician care a facut ceva in viata inca din liceu, olimpic international, facultatea in Bucuresti si doctorat in Franta, apoi activitate civica, primar cu realizari bune.
Celalalt e un derbedeu cu o scolarizare aproximativa, fara niciun serviciu stabil la viata lui, huligan pe stadioane, protestatar de profesie, un golanas care s-a lipit la narativele extremisto-izolationiste. A pune egalitate intre cei doi e semn de prostie crasa si manipulare ordinara.
„NU, cei doi candidati nu pot fi comparati! ”
Nu numai că pot fi comparați, dar orice om inteligent trebuie să o facă atunci când vrea să aleagă liber. Iar modul in care susținătorii celor 2 activiști îmi oferă adeseori replici pe forum -mediu populat de oameni studioși dar mult prea partizani pentru mine- îmi confirmă bănuiala că pentru mulți intelectuali alegerile democratice sunt deocamdată departe de ei, căci vehemența, violența verbală, orbirea idolatrului este ceea ce îi caracterizează, iară nu rațiunea, civilitatea, dialogul.
Dar alegerile s-au terminat. De acum orice fan Nicușor -șef al statului- care propagă narațiuni pline de ură și minciuni la adresa criticilor idolului lor este un mic fascist in devenire. Prin definiție fascistul este un asociat înverșunat la Putere, un soldățel in misiune, un Agent al Ordinii de Partid și Stat, iar treaba lui e să identifice inamicii poporului (nicușorean) și să dea de pământ cu ei.
Deci nu. Nu preopinentul nonpartizan, nu libertarianul ce nu a făcut niciodată propagandă politică și nu a fost niciodată membru de partid, nu eu sunt goarna fascistă, ci orice activist prezidențial ce a îmbrăcat cămașa neagră a ranchiunei și a ajuns să nutrească gânduri criminale față de opozanții și criticii geniului lor carpatin. Întrebați-vă așadar dacă acel moment al devenirii fascistoide este aproape. Sunteți capabil să mă pocniți cu abacu-n cap pentru că îndrăznesc să vă ponegresc idolul? :)
E o diferenta uriasa intre neprezentare si anularea votului. Anularea votului inseamna ca iti pasa, dar optiunile sunt absolut nesatisfacatoare, cam cum au tot fost in ultimii douazecisiceva de ani. E un semnal, la fel ca iesitul la protest. Protestele ce rol au, fiindca oricum nu sunt bagate in seama?
Si anularea votului si protestele pasnice au un singur rol: sa anunte ca dupa aceea ramane doar optiunea violentei. Foarte indreptatita, dealtfel. Intrebati grecii, argentinienii, francezii, samd.
Nu vreau să interpretați răspunsul meu ca pe un atac – așa că o să îl scriu la un singular generic, adresat tuturor celor care gândesc așa (inclusiv mulți apropiați de-ai mei). Deci, nu – anularea votului nu înseamnă că îți pasă. Dacă ți-ar păsa, ai face efortul de a alege răul cel mai mic, în ciuda faptului că niciuna dintre opțiuni nu te mulțumește. Dacă ți-ar păsa, ai face efortul de a înțelege că opțiunea nulă (indiferent de forma ei, vot anulat sau neprezentare) nu există. Opțiunea nulă înseamnă doar lașitate: nu vreau să îmi asum o eventuală greșeală și dezamăgirea asociată. Nu vreau să îmi iau a N-a țeapă, nu vreau să girez un alt măgar, așa că bag capul în nisip și mă fac că problema nu există. Cu alte cuvinte, va exista un rezultat decis de alții iar eu voi putea să stau pe margine și să înjur dacă lucrurile vor merge prost. Nu, nu vei avea dreptul să înjuri când lucrurile vor merge prost. Pentru că ai stat pe bară atunci când ai fi putut să alegi altceva.
Nu credeți că ajunge?
De 35 de ani am fost păcăliți de cei care-și mențin privilegiile cu această sintagmă: răul cel mai mic!
@EuNuke stimate om, mi-ar face mare placere sa va intalnesc.
revin la comentariul meu anterior, fara sa imi schimb punctul de vedere;
n-am mers la vot pentru Iliescu ca sa feresc tara de Vadim, la fel cum n-as ajuta babele sa treaca strada daca ele nu vor cu nici un chip;
in situatia actuala, tehnic, daca n-as fi avut alta optiune in turul 1 si deci presupunand ca as fi avut de ales tot intre cei doi viitori finalisti:
– in turul 1 as fi dat votul unuia dintre cei doi viitori finalisti, vot care ar fi avut semnificatia de sanctiune si in acelasi timp de promovare a unui alt fel de politica;
– in turul 2 n-am nici o problema sa votez exact invers, insa fara semnificatii de morala, sanctiune sau promovare, ba nici macar cu semnificatia de „raul cel mai mic”; ci pur si simplu dintr-un elementar calcul politic, pentru un echilibru intre puteri, avand in vedere probabilitatea culorilor politice ale viitorului guvern