Către sfârșitul secolului al XIX lea, Caragiale scria încă o nuvelă pe care a intitulat-o Două bilete pierdute. În 1901 a republicat-o sub titlul ce a făcut-o celebră. Două lozuri. I-a dedicat-o lui Constantin Dobrogeanu-Gherea.
În 1957, Două loturi s-a metamorfozat în scenariu de film. Scris de Aurel Miheleș, de Gheorghe Naghi și de mult mai celebrul și mai versatul în ceea ce avea să se numească caragialeologie, regizorul Jean Georgescu. Care în 1944 dăduse versiunea cinematografică a Nopții furtunoase. Regizorii peliculei din 1957 au fost Aurel Miheleș și Gheorghe Naghi, iar pe afișul acesteia figura numele actorilor Dorina Done, Marcel Anghelescu, Ion Iancovescu, Margareta Pogonat, Radu Beligan (în chip de narator) și, firește, Grigore Vasiliu-Birlic. Care era absolut senzațional în rolul Lefter Popescu.
În anul 2012, regizorul Alexandru Dabija avea senzaționala idee de a transforma Două loturi în piesă de teatru. A făcut din ea o comedie neagră. A montat-o la Naționalul bucureștean, cu o foarte bună distribuție. Gavril Pătru a fost incredibil de bun în Lefter Popescu, Marius Manole făcea furori în rolul Povestitorului, decorul lui Helmut Stürmer era o veritabilă bijuterie.
Patru ani mai târziu, în 2016, Paul Negoescu, în dublă calitate, de scenarist și regizor, a rescris filmic celebrissima nuvelă caragialeană, sau , mai bine zis, a rescris-o. A luat distanțe, a reinventat-o, și așa a apărut pe ecrane un film în care trei simpatici- Vasile Grămadă (Dragoș Bucur), Dinel Petre (Dorian Boguța) și Pompiliu Borș (Alexandru Papadopol)- speră să se îmbogățească jucând la 6/49. Dacă Două lozuri sau O lună în Thailanda a fost pe placul majorității spectatorilor, critica a fost ceva mai rezervată. Unii cronicari s-au arătat deranjați de faptul că în distribuție figura și controversatul Codin Maticiuc.
În 2023, Paul Negoescu revine la Caragiale. Nici vag, nici apăsat. Doar atât cât trebuie. Sile, Pompiliu și Dinel vor din nou să iasă din sărăcie. Numai că timpurile s-au schimbat, cei trei s-au updatat și acum recurg la minarea de criptomonode. Fac apel pentru aceasta la serviciul unui geniu al calculatoarelor, un anume Ionuț, savuros interpretat de Eduard Cârlan. Norocul le surâde, o pană de curent provocată neintenționat de ei înșiși, suportată de întreaga națiune care e departe de a fi tocmai deșteaptă, și anunțată la televizor de Andreea Esca (în rolul Andreei Esca e chiar Andreea Esca care are niscaiva experiență în Caragiale de vreme ce a apărut și în spectacolul Năpasta regizat la TNB de Radu Afrim) îi face milionari peste noapte.
În toată povestea asta intervine și un stick în a cărui memorie e înmagazinat câștigul. Numai că dublu ghinion. Mai întâi, Dinel pierde stickul, așa că cei trei (excepțional interpretați de aceiași Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol și Dorian Boguța), sunt antrenați într-o goană nebună. Nu mai avem de-a face ca la Caragiale cu chivuțe, ci cu mame curioase (Angela Ioan), cu vecine care nu se suportă una pe alta și se toarnă abitir și reciproc (Rodica Lazăr și Lavinia Mănescu), cu femei de serviciu filosoafe (Coca Bloos), cu polițiști tacticoși (Iulian Postelnicu) și cu patroni de gropi de gunoi (Mihai Bobonete). Ba chiar și cu târfe cu respect (Ilona Brezoianu), vorba lui Sartre. Un Sartre care măcar de data asta șade alături de Ionesco, prezent în film nu chiar direct, ci via Caragiale.
Firește nu lipsește nici celebra mașină Dacia care a făcut furori în filmul din 2016. Pare-se că e aceeași. Ce se întâmplă în interiorul ei e perfect surprins de camera Anei Drăghici și de montajul datorat lui Alex Pintica.
Intervine însă și al doilea ghinion. Dinel a uitat parola resetată. Se consolează toți cu speranța că poate odată și odată cineva va avea generoasa idee de a renunța la parole.
Secvența finală a filmului ne duce nu în Thailanda, ci în Nigeria.Nu, nu în căutarea președintelui Iohannis. Ci la loteria de acolo .La care Dinel a câștigat fără să joace, numai că de teama hackerilor nu și-a revendicat câștigul. Așa că îl pierde și pe acesta.
Ghinion! Vorba celui mai voiajat fiu al țării!
FULL CAST&CREW
ÎNCĂ DOUĂ LOZURI
Scenariul și regia: Paul Negoescu
Producători: Dorian Boguța &Dragoș Bucur
Co-producători: Sergiu Cumatrenco &Paul Negoescu
Imaginea: Ana Drăghici
Muzica: Marius Leftărache
Desen de producție: Victor Fulicea și Iulia Negoescu
Costume: Mălina Ionescu și Ioana Șomănescu
Montajul: Alex Pintica
Cu: Dragoș Bucur (Sile), Alexandru Papadopol (Pompiliu Borș), Dorian Boguța (Dinel Petre), Eduard Cârlan (Ionuț) și Ilona Brezoianu, Rodica Lazăr, Coca Bloos, Mihai Bobonete, Angela Ioan, Lavinia Mănescu, Andreea Esca
Caragiale este mereu de actualitate, sociologul pentru trecutul, prezentul si viitorul romanilor, care ne face sa radem de noi insine in incercarea de a ne educa „Ridendo castigat mores” cum spuneau latinii. Si cateodata chiar reuseste.
🖕
„Doua loturi” este un moment important din literatura noastra.
Comicul de situatie si analiza detailata a reactiilor personajelor, o fac un „cap de opera”. Originala, inimitabila, reliefind o situatie relativ reala din societatea noastra. (Totul e real si descris cu maiestrie, fara a escamota nimic. Dar situatia creata este … pura fictiune.)
Din pacate, adversarii (sa nu zic dusmanii) jocurilor de noroc, il utilizeaza pe post de miner. Nu cred ca I.L.Caragiale avea aceasta intentie. El gindea doar la ilarul situatiei. Nu la anatemizarea jocurilor de noroc.
Poate ca cei care ne conduc din umbra si care revin -incet dar sigur- la mentalitatile si legile comuniste, vor dispare, totusi, din peisajul societatii noastre si vor lasa societatea libera, cu adervarat. Sau macar vor intelege in ce consta liberatea adevarata. Desi… dupa dovezile de pina acum, nu e nici o speranta in aceasta privinta.
Jocurile de noroc, prostitutia, alcoolul au -si ele- rolul lor in societate. Chiar daca produc multe neplaceri. Parca traficul de influenta, mita, prostitutia acunsa (pentru posturi, examene, credite etc) nu provoaca mari neajunsuri; mai mari decat pacatele simple ce ne insotesc inca din preistorie.
In rest, sa ne bucuram de niste creatii artistice bine facute! Dar sa nu sarim peste cal.
Felicitari pentru prezentare! Ca de obicei, fara cusur.
Stimate domn, n-am nimic de spus, doar frumos scris. Si sa va las de stire ca v-am citit.