Economia globală continuă să se confrunte cu multiple provocări la adresa stabilității și predictibilității, amplificate de inflația record, precum și de implicațiile economice și de securitate ale războiului din Ucraina. Probabil că traversăm perioada cu cea mai mare densitate în materie de crize din ultimul secol, care își vor pune amprenta, profund, pe evoluțiile din următoarele decenii. Sunt crize eterogene declanșate de cauze simultane, aparent independente, până la un punct, dar cu implicații multiple, care se întrepătrund și se intercondiționează reciproc în domenii dintre cele mai diverse.
Spirala crizelor a fost pusă în mișcare de criza sanitară generată de pandemia de Covid-19, urmată de un lockdown economic care a perturbat lanțurile globale de aprovizionare. La acestea s-au adăugat, pe final de 2021, criza energetică din Europa, apoi, la începutul lui 2022, războiul și criza de securitate în plan regional, context care culminează în prezent cu inflația generalizată și creșterea costurilor de finanțare.
Riscurile macroeconomice exogene trebuie evaluate și gestionate cu maximă prudență, având atenția orientată totodată și asupra vulnerabilităților endogene, care evidențiază probleme și dezechilibre structurale acumulate sistematic de-a lungul anilor, precum cele care grevează, în cazul României, situația contului curent al balanței de plăți.
Redresarea economică post-pandemie și-a pierdut avântul la nivel global, iar cele mai recente prognoze macroeconomice indică perspective mult mai rezervate. Contextul economic general este însă dominat de incertitudini semnificative, de unde și o foarte puternică volatilitate la nivelul celor mai titrate prognoze, a căror acuratețe are mult de suferit. De aici implicațiile și riscurile aferente la nivelul deciziilor de politică economică.
FMI și OCDE au retrogradat estimările de creștere economică globală pentru 2023, iar estimările pentru SUA, Zona Euro și UK sunt destul de modeste. Riscurile recesioniste sunt preconizate a fi perspectiva dură cu care unele economii se vor confrunta în continuare.
România nu face parte din aceste scenarii recesioniste, însă nu pot fi excluse anumite efecte de contagiune, de natură să încetinească unele categorii de exporturi și creșterea economică estimată pentru anii următori.
Inflația persistă și este principala provocare la adresa stabilității economice, afectând substanțial puterea de cumpărare a categoriilor sociale cu venituri reduse. De aici și nevoia imperativă a măsurilor de sprijin, cât mai bine țintite și dozate corespunzător, astfel încât să nu perpetueze spirala creșterii prețurilor.
Politicile din pandemie poartă, paradoxal, mare parte din răspundere pentru inflația pe care o suportăm în prezent. Atât politicile monetare cât și politicile fiscal-bugetare au creat în economie cerere suplimentară, care a început să se manifeste treptat, odată cu ridicarea restricțiilor sanitare, când prețurile au intrat pe un trend continuu crescător. În plus, ca factori de ajustare temporală, rămânerea în urmă a unor producții și dereglarea lanțurilor de aprovizionare au intensificat creșterea prețurilor și pe latura ofertei.
În plan regional, ca factor distinctiv, se adaugă spirala inflaționistă a războiului și a crizei energetice. Dintotdeauna războiul și inflația au mers mână în mână, de data aceasta prin intermediul securității energetice, care a devenit factor esențial, dar și instrument de presiune, în ecuația geostrategică actuală.
Politicile monetare ale marilor bănci centrale au fost aruncate în lupta anti-criză, fără rezerve, în dorința de salvare a economiei de efectele nefaste preconizate ale pandemiei. Ca atare, autoritățile monetare au răspuns, încă de la începutul pandemiei în 2020, prin reducerea fără precedent a ratelor dobânzii de politică monetară și creșterea rapidă a ofertei de bani din economie.
În a doua jumătate a anului curent, date fiind consecințele dureroase ale inflației actuale, politicile monetare indică o schimbare decisivă de direcție, poate chiar întârziată în unele privințe. Astfel, politica monetară devine acum prociclică, pe bună dreptate, fapt care va frâna inevitabil ritmul de creștere a economiei, cu precădere pe direcțiile sale de creștere mai puțin sustenabile, ceea ce accentuează totuși riscurile recesioniste.
Efortul bugetar masiv pe care guvernele și l-au asumat în pandemie, atât în plan sanitar, cât și prin politicile fiscale anti-criză, a condus la deficite bugetare semnificative în majoritatea statelor UE, în SUA și UK, deficite care nu au fost încă îndeajuns atenuate.
Deși se aștepta ca efortul bugetar anti-criză să se diminueze în 2021, multe state membre au decis să susțină în continuare cheltuieli publice cu o componentă permanentă considerabilă. Ca urmare, deficitele bugetare au scăzut mai puțin decât ar fi presupus redresarea economică, iar soldul bugetar primar structural a continuat să se deterioreze.
Consolidarea fiscală devine tot mai dificilă în continuare, în condițiile în care o mare parte și din povara crizei energetice a fost preluată, cel puțin temporar, de bugetele statale.
Pe de altă parte, grație inflației generalizate, finanțele publice se consolidează mai ușor și mai degrabă în termeni nominali, nu neapărat și din punct de vedere structural. Dificultățile bugetare vor interveni pe măsură ce inflația și implicațiile sale nominale vor intra pe un trend mai consistent de reducere, așa cum se preconizează pentru 2023.
Datoriile publice acumulate puternic în ultimii ani reprezentă o altă consecință directă a politicilor din pandemie. Limitele acestor datorii vor deveni tot mai rigide în privința accesului la finanțare și a capacității finanțelor publice de a face față unor noi șocuri.
Ponderea în PIB a datoriilor publice a crescut consistent în majoritatea statelor UE, dar și în SUA sau Marea Britanie. În continuare, politicile bugetare expansioniste și creșterea costurilor de finanțare conturează riscul ca anii următori să fie gravați de o nouă revenire în spectrul crizei datoriilor suverane.
Economia României a înregistrat o creștere semnificativă în perioada post-pandemie, inclusiv în anul curent. Datele statistice ne arată o creștere economică robustă, de 5% pe primele 9 luni ale anului, în ciuda unui context economic fragil la nivel mondial, dar mai ales în plan regional, pe fondul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
Motorul creșterii economice rămâne în continuare consumul, în detrimentul investițiilor, cu precădere în prima jumătate a anului. Însă, în cel de-al treilea trimestru, prin creșterea de 13%, investițiile au înregistrat un reviriment important. Cu toate acestea, creșterea economică este bazată în continuare pe avansul consumului, care conduce la adâncirea dezechilibrelor externe către valori record, pe contrasens cu evoluțiile din regiune.
Prioritățile investiționale din proiectul de buget pentru 2013, prin alocarea programată de 7,2% din PIB, constituie premise pozitive pentru inversarea contribuției factorilor la creșterea economică în favoarea investițiilor – bazate în special pe fondurile europene.
Dezechilibrele externe reprezintă probabil cel mai serios semnal de alarmă la adresa sustenabilității și competitivității economice a României. Aceste dezechilibre, perpetuate pe modelul deficitelor gemene, reflectă probleme structurale acumulate de-a lungul anilor, România fiind nevoită să gestioneze criza sanitară având cea mai fragilă situație bugetară dintre țările UE la sfârșitul anului 2019, de unde și procedura de deficit excesiv.
Pe primele 9 luni ale anului 2022, deficitul de cont curent a depășit 20 miliarde de euro, iar perspectivele sunt în continuare îngrijorătoare, cu riscul de a atinge un deficit de cont curent de 9% din PIB la finele anului, având în vedere excesul de cerere încă prezent în economie și adâncirea puternică a deficitului balanței comerciale.
Pe de o parte, adâncirea sistematică a deficitului de cont curent reflectă, ca factor explicativ principial, declinul semnificativ al soldului economii – investiții la nivelul sectorului guvernamental.
Influența puternică a sectorului public este în contrast clar cu situația de dinaintea crizei financiare din 2008, când deteriorarea contului curent a fost generată preponderent de expansiunea sectorului privat, în anumite privințe nesustenabilă, în contextul unui output-gap puternic pozitiv.
Balanța comercială este, pe de altă parte, un factor puternic de înrăutățire a situației contului curent, iar datele aferente primelor 9 luni ale acestui an conturează în continuare o imagine îngrijorătoare. Deficitul comercial a ajuns la 25 miliarde Euro, cu aproape 50% mai mare față de perioada similară din 2021, fiind determinat parțial și de creșterea mai puternică a prețurilor importurilor față de prețurile exporturilor.
Grupele de produse care înregistrează cele mai mari deficite comerciale sunt grupa produselor chimice, urmată de grupa combustibililor minerali și a lubrifianților. Astfel, dependența puternică de importurile pentru anumite categorii de bunuri arată nevoia evidentă a unor strategii concrete privind creșterea producției interne și a exporturilor.
Execuția bugetară pe primele 10 luni ale anului indică un deficit de 3,4% din PIB, iar nivelul la zi al deficitului bugetar conturează încadrarea în ținta anuală asumată, de 5,7% din PIB – deficit bugetar cash.
Însă, în perspectiva anului 2023 și nu numai, sunt necesare eforturi sporite pentru creșterea sustenabilă a ponderii în PIB a veniturilor fiscale, astfel încât reducerea în continuare a deficitului bugetar să fie susținută și pe partea de venituri.
Veniturile fiscale au crescut în termeni nominali cu aproape 23%, însă principalul aliat al acestei performanțe a fost inflația, prin creșterea puternică a tuturor prețurilor. Această evoluție nu se va mai putea repeta în 2023, ceea ce va muta accentul administrării fiscale din planul performanțelor cantitative în cel calitativ, al eficienței colectării fiscale.
Investițiile din fonduri europene sunt instrumentele vitale prin care economia își poate redobândi vigoarea, reziliența și competitivitatea. Datele recente indică însă necesitatea unui efort administrativ sporit pentru impulsionarea investițiilor din fonduri europene, a căror execuție în implementare este suboptimală până la acest moment.
Pe de altă parte, investițiile străine directe au înregistrat constant o evoluție favorabilă, cu o creștere de circa 15% pe primele 9 luni ale anului, ceea ce arată că mediul de afaceri din România este în continuare atractiv pentru investitorii externi.
În contextul economic și de securitate actual, ținând cont de riscurile și vulnerabilitățile existente, prudența și responsabilitatea în privința finanțelor publice sunt imperative, iar reformele și investițiile din fonduri europene trebuie susținute și accelerate la maximum.
În acest sens, bugetul pentru 2023 trebuie să fie un buget robust, credibil, care să susțină angajamentul de consolidare fiscală – prin reducerea sustenabilă a deficitului bugetar în țintele asumate, implementarea PNRR și absorbția integrală a fondurilor europene, oferind protecția adecvată a celor mai vulnerabile categorii sociale în raport cu inflația, dar și față de criza energetică și riscurile acesteia în perioada de iarnă.
Post-Scriptum inflație: în privința măsurilor anti-inflaționiste de care are acum nevoie România, au circulat și anumite opinii radicale, că inflația trebuie rapid anihilată prin măsuri ferme. Însă trebuie să știm că inflația nu apare și dispare ca și cum aprinzi și stingi un bec în casă, prin simpla acționare a unui întrerupător.
În economie, aceste procese se manifestă în timp, iar dacă vrei acum să acționezi întrerupătorul – adică să crești exploziv dobânzile și să retezi dintr-o dată și drastic deficitul bugetar, te poți trezi că rămâne casa în beznă, adică rămâne economia fără combustibil, firmele rămân fără credit sau capital de lucru, dispar locuri de muncă, mulți oameni nu își vor mai putea plăti ratele bancare etc. De aceea, trebuie să înțelegem că procesul de dezinflație, adică de reducere a intensității inflației, are nevoie de un anumit timp și de acomodarea unor ajustări în economie, legate inclusiv de creșterea ratelor dobânzii. În acest sens, dată fiind necesitatea unei politici monetare consecvente cu obiectivul definitoriu privind țintirea inflației, care să confere credibilitate și încredere, se poate anticipa că 2023 va fi anul dezinflației
Crize economice au fost si vor mai fi .Intreg mecanismul este cunoscut si rezolvarea vine de la sine (in timp ) ca parte a unui proces complex numit capitalism .Masurile paleative nu opresc aparitia inflatiei indiferent de masurile bancare .Ceea ce vedem nu este altceva decit o noua raportare economica la adevarul economic existent la zi .Influentele date de Pandemia de covid 19 si cele ce fac parte din efectele razboiului din Ucraina sunt provocari macro economice si militare ce elimina pe unii in dauna altora Cei care pot sa reziste in piata sau altii inlocuiesc pe cei ce nu reusesc sa faca asta . Nici un loc ramas fara solutii nu ramine neocupat . Unii rezista, alti nu rezista si pier (dispar la nivel economic ).Putem observa cum intraga economie Europeana este incet, incet, adusa la zi .PIBul natiunilor a crescut , cresterile economice sunt si ele prezente chiar daca nu la nivelul anilor trecuti iar inflatia nu face altceva decit sa ne arate pretul real al marfurilor in stricta concordanta cu veniturile cetateanului . Preturile erau foarte mici .Sa nu uitam cum un pui costa cit 6 sau 7 tigari iar un litru de benzina cit 3 sau 4 tigari asta ca sa nu mai vorbim de zahar si de ulei acolo unde preturile erau extrem de mici .Practic se stabilizeaza economiile natiunilor pentru o anume perioada de timp moment in care pornim cu totii de la o alta cifra ca si raport economic . Fara astfel de comvulsii economice societatea capitalista nu poate rezista . Apar asa cum s-a vazut revolutiile in sistemele politice inchise ce nu permit existenta concurentiala si piata libera .Statul nu are capacitatea de a gestiona in integralitate astfel de economii .Dezvoltarea tehnologica este oprita in economiile de tip comunist sau mai nou iliberal acolo unde decizia ce contine ideea de capitalism se ia la centru .Marele avantaj al economiei capitaliste actuale o reprezinta posibilitatea Statului de o oferi protectie unui numar important de cetateni nevoiasi .Desigur ,tentatia de a-si fideliza politic astfel de cetateni exista peste tot ,masura lucrurilor fiind data si de expertiza oferita de cunosterea obtinuta prin IT. Punctual ,politicul poate sti cu exactitatea cine are nevoie de ajutor .
Retele aplicate pana cum nu vor mai functiona in viitor, sistemul este putred.
1.O ampla CONSTATIVITATE se constata la toti analistii, care constata deficitele gemene, constata spirala crizelor, a deficitului bugetar, constata si iar constata atitea, incit n-are sens sa le mai enumer.
Ce nu constata este lipsa unui proiect economic national care sa le cuprinda si ,,atace” sistemic, incit Romania sa iasa din starea de iminenta incapacitate de plata.
Ce nu constata, este ca in lipsa unui astfel de proiect de tara nici macar banii arondati PNRR de catre UE nu pot fi utilizati.
2. B.C.Europeana nu mai acorda credite pentru criza, raminind in sarcina tarilor esuate ca Romania sa vinda obligatiuni de imprumut, pina cind va mai gasi cumparatori interesati.Cind nu va mai gasi, ne vom afla in situatia Greciei de acum 10 ani,Aceasta este perspectiva care ne asteapta dupa cresterea masiva CONSUMERISTA a PIB-ului…
Aceste adevaruri nu pot fi aflate de la consultanti economici bugetari, institutionali sau consilieri guvernamentali, prezidentiali, etc. care-si tem posturile daca ies cu realitati ,,grave”, cu care se confrunta economia, firmele, finantele si ,,saracimea”, adica (sfinta electorala) treime a populatiei!
Toate imperiile s-au prabusit o data cu devalorizarea monezilor si a trecerii de la bani cu acoperire in aur si argint la nici o acoperire valorica/fizica, situatie actuala.
Inflatia o data pornita datorita scaderii dobanzilor si inundarea pietelor cu bani producand cel mai pericol, neincrederea cetatenilor in monezi si elite.
Neincrederea la nivel politic global este maxima, care pot fi consecintele ? si credeti ca totul se poate rezolva civilizat la masa tratativelor ?
Acum suntem in pragul a unui asemenea eveniment, poate China inlocui suprematia SUA, atat economica cat si monetara ? de regula aceste treceri a fost violente, cu razboi si multa suferinta, vezi conflictul SUA – China pe seama Taiwanului dar nu numai, vezi si conflictul din Europa.
@dl Caliman:
Sunt 2 categorii de oameni: „cei care constata ca li se intimpla si cei care fac sa li se intimple”…nu mai stiu cine zise asta, dar, mi-a ramas in cap.
…si, mi-a mai ramas cev din economia socialista, mai era una: „…dezvoltarea pe orizontala a industriei socialiste…” sau cam asa ceva…
Oricum, uitindu-ma pe evolutia/soldul balantei comerciale si cont curent, si mai ales trendul, intuiesc ca sfirstitul nu e prea departe….nu putem merge asa la nesfirsit
ca ex.,…odata cu inchiderea de catre OMB a petrochimiei noastre, % 40-50% din deficit se daroreaza produselor chimice/ingrasamintelor, care, whoooops, dincare %70% sunt achitionate din..ghici ghicitoarea mea…prietenii nostri Austria.
Deci de la aceasta constatare rezulta: VREM PETROMUL INAPOI
nu putem trai la nesfirsti pe credit !!! ceva ce nici un politician de la noi, nu va intelege vreodata
„Spirala crizelor a fost pusă în mișcare de criza sanitară generată de pandemia de Covid-19, urmată de un lockdown economic”
Un pic de escamotare a cauzei reale a crizei actuale. De peste 13 ani economia lumii este ținuta sub respirație artificiala prin quantitative easing, un smen care este împotriva tuturora teoriilor economiei de piață. Dobânzile foarte mici, zero sau chiar negative sunt de fapt subvenții mascate pentru investiții proaste și fraudarea celor care economisesc.
Unii specialisti avertizeaza, va veni o criza economica majora „mama crizelor” , criza care pana acum n-a mai vazut omenirea, „ingredientele” sunt puse in oala iar acum dospesc.
Din 2008 asa cum bine spune Cinicul economia globala este tinuta artificial sub respiratie, ciclurile scurte de criza ca. 7 – 8 la fiind cu mult depasite. pe langa aceste cicluri scurte exista cicluri medii si lungi acum economia globala fiind la capatul a cel putin 2 cicluri, unul scurt evitat artificial iar cel lung inevitabil datorat dezvoltarii noilor technologii si posibila scaparea de sub control a acestora.
Crizele sunt de fapt momente de respiro, economiile isi i-au aerul necesar, incearca sa se debaraseze de putregaiul acumulat astfel incat sa poata incepe un nou ciclu, cu fortele refacute.
De actuala situatie in primul rand politicienii si bancile centrale sunt raspunzatoare, pandemia fiind de fapt acceleratorul si nu cauza spre un crash de proportii nemaiintalnit, sistemul economic actual nu va mai putea functiona in aceleasi conditii, se incearca prin aceleasi metode provocarea altor asteptari si efecte, fapt imposibil de realizat.
Sistemul monetar s-a decuplat complet de cel al economiei reale, avertismentul din 2007/2008 n-a fost folosit inspre insanatosirea intreg sistemului, din contra, bancile centrale sub presiune politica au pornit la maxim tiparnete de bani inundand piata cu bani fara valoare, efectul direct, inflatia cu care ne confruntam acum.
In schimb a accentuat puternic economia „financiara de cazinou” speculatiile cu bani ieftini imprumutati, controlata de algoritmi producand si mai mult bani, tot fara valoare, vezi chartul marilor burse, nivelul ametitor al indicilor la care s-a ajuns, paradoxal, in ultimii 2 – 3 ani tocmai pe prioada cand intrega lume se afla in lockdawn.
S.au creat cereri artificiale fara suportul productiv necesar, s-a accelerat consumul care la randul sau a crescut dintr-o data nevoile de bunuri, datorita lockdawnurilor lanturile de aprovizionare au fost serios perturbate astfel preturile ajungand la multe bunuri „astronomice”.
Este efectul actiunilor politicienilor fara cunostiinte economice serioase care insa au pus in miscare mecanisme pe care acum nu le mai pot controla.
Problema actula sunt politicienii nu economiile, politicieni fara curaj care privesc doar urmatoarele alegeri.
Sistemul politic este zdruncinat , unii si altii isi pun serios intrebarea daca acestia nu pot fi inlocuti prin inteligenta artificiala, exemplu Bitcoin fiind un prim experimet in acesta directie.
Sustragerea monedei de sub contol politic.
Sa fie agresiunea rusaseca asupra Ucrainei la terminarea pandemiei un calcul cinic tocmai in acest sens ? cu siguranta exista la Moscova oameni in solda lui Putin care au habar de economie si au stiut foarte bine ce se va intampla asumandu-si riscurile, ei nu sunt interesati de vietile de zi cu zi ale rusilor de rand.
Nivelul datoriilor la nivel global a ajuns la nivele inimaginabile, dobanzile pe care statele trebuind sa le plateasca alimentand doar un sistem monetar bolnav in faza terminala.
De ce oare bancile centrale lucreaza de zori la monede virtuale proprii, euro doreste sa devina virtual precum moneda chineza cat si dolarul, se doreste desfiintare banilor fizici, singura posibilitate a cetateanului de sustragere de si din sistem in cazul unui crash, cashul fiind singura posibilitate de supravietuire la momentul respectiv.
Va dati seama ce se intampla daca bancomatele nu mai scuipa bani iar monezile virtuale pot fi manipulate dupa cum doresc unii si altii, pierdeti controlul asupra propriei vieti !!
Salariul pe care il luati nu este altceva decat echivalentul unei perioade a vietii, destul de mare, pe care o puneti la dispozitia altora !! cu toate riscurile. Nu uitati, traiti doar o data !!!
Banii din conturi nu sunt ai dumneavoastra, sunt ai bancilolor si devin ai dumneavoastra doar cand ii tineti fizic in mana, ii depuneti in seif , sub perna, ii ingropati in gradina etc.etc.
La madam Kaili una din vicepresedintii palamentului european fiind gasiti saci de bani in urma actiunilor antifrauda !! Da, se poate spune, este motiv sa fie desfiintati banii fizici, chiar asa ??
Omul mic, de rand, care munceste si aduna ceva cu ce ramane ? daca i se ia libertatea banilor fizici ?
da am alunecat de la tematica insa toate se leaga
Un lucru este cert, nu am trecut de hop si nu stiu daca vom putea trecele de muntele de probleme care este in fata noastra fara a mai mentiona, transformarile fortate ale economiilor, tranzitia catre energii verzi, criza climatica, criza care nu este pe agenda omului de rand doar pe cea a activistilor care se lipesc de astfalt fiind speriati de venirea sfarsitului lumii.
Nu vi pare curios ca tocmai Europa este lovita cel mai crunt ?
Pentru mine faptul ca sinteti consilier prezidential ( probabil pe probleme economice ) este inutil . Prin intermediul taxelor si impozoitelor ce le platesc in tara asta , va platesc salariul degeaba . Stiu ca va doare undeva ( oare de ce nu v-ar durea undeva atita timp cit pe toti bugetarii ii doare undeva ?! ) .
Nimic din ceea ce doresc sa se intimple in tara asta din punct de vedere economic dar mai ales financiar nu se intimpla . Sigur ca am alternativa sa plec intr-un mediu economic pe placul meu dar ….de ce sa plec eu si sa nu plece toti tilharii si mincinosii care se afla acum la guvernare ? Daca nu as fi fost crestin as fi spus ca toti astia trebuie impuscati in piata publica . Toti odata . Bugetarul este capusa ordinara de pe corpul social sanatos al poporului roman . Este specimenul abject care a descoperit ca poate trai regeste punind taxe si impozite pe rodul muncii mediului privat si pupind dosuri politice .