miercuri, octombrie 20, 2021

România educată cu orice preț

Am moștenit din anii comunismului o școală rigidă al cărei soclu a fost pedagogia fricii, iar după 1989 pare că am schimbat formele, dar am păstrat fondul pentru că mentalitățile nu s-au schimbat pe deplin sau suficient de mult încât să genereze o reformă de substanță. Programa școlară a introdus discipline utile precum educația civică sau educația antreprenorială, dar care rămân fără ecou dacă nu sunt studiate adecvat. Pentru aproape jumătate de secol, societatea românească a trăit într-un climat irespirabil din cauza cenzurii draconice și a propagandei aberante pe care le-a orchestrat regimul comunist. Neinformarea ca politică de stat a penetrat puternic în mentalul colectiv și a contribuit la apariția unei forme paralele de informare, o bază solidă pentru cultura dezinformării și a fake news-ului de astăzi. Pseudoștiința, teoriile conspiraționiste, scenariile apocaliptice au aderență astăzi în rândul unor categorii care nu au apucat să rutinizeze procesul gândirii pe cont propriu și din cauza unor vicisitudini ale istoriei.

În curând va începe noul an școlar, care conform ultimelor declarații ale celor responsabili cu decizia pare să aibă arhitectura unui semafor: scenariul verde, scenariul galben și scenariul roșu. Primul pas spre România educată este revenirea la școală cu orice preț, inclusiv prețul vieții. Gestionarea situației actuale devine și mai dificilă pe fondul colmatării sistemului de educație din cauza proastelor decizii adoptate de-a lungul timpului, determinate în mare parte de ingerința factorului politic. Clasele suprapopulate, numărul redus al cadrelor didactice, un buget mult prea mic pentru a acoperi nevoile unei Românii educate, lipsa de coerență în procesul de tranziție către școala online sunt doar câteva aspecte care înfățișează un tablou în tușe deloc colorate.

Pandemia, la fel ca și zăpada în ianuarie, ne-a găsit nepregătiți și ne vedem în situația de a antrena soldații în timpul războiului, fapt care amplifică efortul general. Principalele condiții de care școlile trebuie să se îngrijească că vor fi respectate sunt distanțarea fizică a elevilor în clase și purtarea măștii. Dacă pentru prima dificultățile sunt de ordin tehnic și poate se vor găși anumite soluții, pentru cea de-a doua situația se complică deoarece vor intra în coliziune două tipuri de autoritate, cea familială și cea didactică. Sunt copii care fie provin din medii defavorizate unde investiția de energie a părinților este pentru asigurarea zilei de mâine, fie din familii care minimizează până la negare chiar pericolul medical. Acești copii, dacă vor avea ghinion, vor întâlni profesori care salută dezinformarea și propagă teorii pseudoștiințifice; o rețetă de succes pentru posibile focare în școli.

Școala online pe termen îndelungat sau pentru toate clasele nu reprezintă o opțiune viabilă, dar ar putea funcționa într-un scenariu hibrid în care orele se vor desfășura online și în cadrul școlii. Reforma școlii s-a concentrat mai mult pe simplicarea, uneori până la ridicol, a programelor de examen și a examenelor în sine ca structură a subiectelor. În foarte multe școli, online se traduce prin a pune uneori copiilor un film, asta dacă logistica o permite. Continuăm să apreciem referatele de zece pagini aduse pe catedră când pot fi trimise la fel de ușor(și mai ecologic) pe email. Sunt pași mici ce puteau fi făcuți în timp în direcția acomodării cu mediul online, care poate fi foarte prietenos și ofertant pentru educație, atâta vreme cât este utilizat și dozat corespunzător. De dată foarte recentă este decizia Ministerului Educației cu privire la organizarea unor cursuri pentru profesori în care să fie instruiți despre cum se desfășoară școala online, acestea putând fi urmărite la televizor sau pe Youtube. De-a dreptul hilar având în vedere că este deja târziu pentru un asemenea demers care ar fi trebuit să fie oricum a doua natură-reală și actuală-a școlii.

România educată vrea la școală din nou, numai că nu prea are unde, nu prea are cum, nu prea are cu ce și cu cine.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Stimata doamana, peste tot in lume sistemele educationale sunt puse in fata unor situatii similare si nu exista reteta „standard” prin care s-ar putea rezolva problemele in acesta situatie de exceptie.
    Poate ar fi mai bina sa aceptam situatia si sa nu cautam solutii aberante, imposibil de implementat si sa ne adaptam la nivel de scoala situatiei.
    Fiecare scoala in parte ar trebui cu sprijinul autoritatilor locale sa gaseasca solutii viabile pt un invatamant cat de cat in conditii normale. Am vazut ca scolile reactioneaza si cauta solutii individuale si nu asteapta solutii de sus, de la minister sau de nu stiu unde.
    Acum este nevoie de multa imaginatie si spirit de improvizatie de care romanii n.ar trebui sa duca lipsa, din contra.
    Spatiile pt un invatamant direct la clasa in conditii de distantare sunt marea problema , solutii exista, amplasarea de containere, folosirea de spatii suplimentare ca sali de sport si sali de mese, mediul economic ar trebui implicat mai mult prin punerea la dispozitie a spatiilor nefolosite, gen birouri dezafectate etc.etc. preluarea tinerilor pe perioade mai lungi intr-o practica adecvata prin care ei ar intra in contact direct cu realitatile economice etc.etc.
    Solutii exista, lamentarea nu ajuta pe nimeni si nu.i putem ajuta pe toti cu de toate, mediul privat, biserica ar trebui sa participe direct la sustinerea invatamantului in conditii de pandemie.

    • chiar dacă ar fi aceste spații, deși ele nu sunt ( pot spune cu certitudine că autoritatea locală e preocupată doar de alegeri si in foarte putine locuri de inceperea scolii) de unde scoți profesori? că nu o să se cloneze 1 profesor la 2 jumătati de clasă simultan ca de exemplu. Cat priveste improvizația, păi asta este invătamantul nostru din reformă în reformă o eternă împrovizație.

    • Legea Educației Naționale – Legea nr. 1/2011

      CAPITOLUL IV
      Curriculumul învăţământului preuniversitar

      Art. 70
      (1) Bibliotecile şcolare şi centrele de documentare şi informare se organizează şi funcţionează pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

      (2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma şcolară de e-learning, care includ programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obţinând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev sau profesor.

      (3) Unităţile de învăţământ utilizează platforma şcolară de învăţare pentru a acorda asistenţă elevilor în timpul sau în afara programului şcolar ori pentru cei care, din motive de sănătate, temporar nu pot frecventa şcoala.

      (4) Înfiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a Platformei şcolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

  2. Scoala online are nevoie de profesori care stiu sa capteze atentia, indiferent ca elevul este in clasa sau acasa. Eu in 17 ani de scoala am prins doar vreo 2 astfel de profesori deosebiti.

    Apoi scoala online are nevoie de mai multi profesori nascuti dupa precambrian si care chiar au observat ca a aparut internetul (si stiu la ce foloseste). Plus ca pregatirea pentru lectii online necesita efort mai mare. (Bineinteles, toti vor salariul, dar nu prea sunt dispusi sa lucreze extra.)

    Cum de obicei cei care stiu sa predea vor preda, iar ceilalti vor face politica, nu vad unde ar fi surpriza ca se incearca revenirea cu orice pret in clasa. Trist, dar asta e realitatea.

    • Învățământ online (idei).

      Școala ÎMPRUMUTĂ fiecărui elev un laptop. Acesta folosește laptopul NUMAI în relația cu școala, numai în perioada lecțiilor.
      Un laptop se folosește de un singur elev. Un elev folosește ACELAȘI laptop pe parcursul mai multor ani.
      ………………………………………………
      Laptopul este încărcat de către școală cu toate informațiile necesare elevului, începând cu programele pentru clasa în care este elevul.
      Profesorul încarcă lecția (text scris sau film), eventual și alte materiale, și trimite elevilor. Trimite și tema legată de lecție.
      Tot online elevul trimite tema făcută.
      Dacă un elev are o nelămurire, trimite întrebări profesorului.
      …………………………………………………
      Pentru perioada vacanței elevul predă școlii laptopul.
      La începutul anului următor primește ACELAȘI laptop, încărcat cu informațiile pentru nivelul următor.

      • Stimata doamna, teoretic o posibilitate, practic aproape nerealizabil si se pune intrebarea de la care nivel de invatamant ? incepand cu cl. 1a, a 5 a , din liceu ?
        Nu stiu ce intelegeti prin folosirea unui laptop pe parcursul a mai multor ani stiut fiind faptul ca schimbarile in sistemele informationale sunt frecvente si cum vreti ca elevul sa-l foloseasca exclusiv numai pt scoala ? accesul la net cum poate fi reglementat ?
        Despre folosirea sa in cadrul scolii se poate discuta la fel cum pot fi acordate ajutoare celor fara resurse financiare sa-si poata achizitona unul iar cei cu resurse si le pot procura privat fara nici un sprijin.
        Propunerea are „iz” socialist, fara nici o diferentiere si stit cum e ceva primit degeaba, nu are valoare.

        • @ alin
          1.
          Ideile nu sunt ale mele, le am de la părinți ai căror copii au învățat în acest sistem în ultimele luni ale anului școlar 2019 – 2020. Cade afirmația dumneavoastră că este „practic aproape nerealizabil”.

          2.
          Mai scrieți că “ceva PRIMIT DEGEABA nu are valoare”. Am început comentariul meu scriind că școala ÎMPRUMUTĂ (!) fiecărui elev un laptop. Deduc, logic, că cel care dă cu împrumut este proprietarul, laptopul este deci proprietatea școlii (și revine școlii la începutul vacanței și atunci când elevul termină școala). Nu primește nimeni nimic cadou. Elevul primește un lucru pe care să-l folosească. Îl folosește în fiecare an, deci are interesul să-l păstreze în stare bună.
          (În școala primară școala împrumută deja elevilor manuale).

          3.
          Mai mult, laptopul poate fi folosit NUMAI de către școală și de către elev și NUMAI pentru școală (pe baza unui cod). Proprietarul laptopului și părinții pot urmări dacă acest lucru se respectă.
          (Nu este exclusă posibilitatea ca elevul să folosească propriul laptop).

          4.
          Întrebați „accesul la net cum poate fi reglementat?”. Nu sunt specialist, știu numai că această problemă a fost deja rezolvată.

          5.
          Scrieți că „despre folosirea sa în cadrul școlii se poate discuta”. Păi acest sistem a fost deja folosit în ultima parte a anului școlar, când elevii au stat acasă, deci nu s-a folosit în cadrul școlii. Dar se poate folosi și atunci când elevii sunt prezenți la cursuri, de ce nu?

          6.
          Eu am scris idei despre CUM se poate învăța online, întrebarea dumneavoastră DE CÂND se poate folosi, nu are nici o legătură cu ce am scris eu.

        • 1 Parintii vor multe fara a cunoaste ce poate fi realizabil. Daca intradevar vor, sa achizitioneze laptopuri pe proprii lor bani, un invatamant bun tine mult si de responsabilitate si implicare personala.
          Ce s-a intamplat pana acum, educatie in sistem de avarie cu toate neajunsurile, trebui sa ne adaptam fara a irosi resurse financiare.
          Ati facut o socoteala de cate laptopuri ar fi nevoie ? de curiozitate.
          2 Imprumutul nu este forma viabila, cine preia costurile in cazul deteriorarii laptopului din diferite motive, inca o asigurare ?
          3 Un laptop codat nu va fi foarte atractiv pt elevi si sunt convins, vor fi destui care isi vor concentra atentia sa „sparga” codul decat sa-l folosesca iar parintii ce pot controla daca multi dintre ei o sa-l vada pt prima oara in viata lor
          4 accesul pe net nu este reglementat astfel incat elevii sa poata accesa numai informatii utile invatamantului si cum cenzuram saiturile explicite, cele cu jocuri, pariuri si altele, foarte greu iar parintele nu poate sta cu ochii tot timpul pe elev
          5 Da, mai intai ar fi indicat ca un elev sa invete manuirea laptopului, fapt care a fost ignorat in cadrul scolii, pana acum fiecare s.a descurcat dupa posibilitati si vreau sa vad parintii celor din familii sarace fara cunostiinte cum se descurca, deloc.
          6 Este o varianta de cum se poate invata, inlocuim un caiet de 5 lei cu un laptop de 5000 de lei fara a stii cum si pt ce ar putea sa.l folosim.
          Prioritatea NR 1 trebuie sa ramana revenirea la invatamantul direct la clasa, restul pot fi solutii, cum am spus de avarie si care nu pot fi viitorul unui invatamt normal. Toata lumea vorbeste de online si altele fara a se gandi ca pt formarea unui tanar este nevoie de um mediu social cu persoane reale si nu virtuale.

          • @ alin

            O comparație între lecțiile predate în clasă și cele predate online.

            În clasă
            – la lecții participă 2 factori, PROFESORUL (care predă) și ELEVII (care ascultă).
            – Ei sunt prezenți în clasă în același timp.

            În școala online
            – participă 3 factori,
            – care nu mai sunt prezenți în același timp.
            Cei 3 factori sunt:

            * PROFESORUL trimite elevilor săi (pe email, se poate și așa) lecția sub formă de text scris, de exemplu.

            * PĂRINȚII supraveghează permanent activitatea pe internet a copilului lor (îi permit accesul numai în condițiile în care ei pot controla ce se întâmplă (uitându-se pur și simplu pe ecran, dacă nu se pricep mai mult).

            * ELEVUL poate să vadă lecția DE MAI MULTE ORI, până când o înțelege (la momente diferite ale zilei sau chiar în zile diferite, dacă timpul acordat pentru temă îi permite), apoi își face tema. Important este să o trimită în termen și, pe cât posibil, corectă.

            • Parintii de regula sunt depasiti, cu alte cuvinte, varianta cade si ar fi mai bine ca tanarul sa invete din proprie initiativa el neavand nevoie de un „politist” langa el.
              Pana in clasa a 4 a este acceptabil controlul parintesc, dupa accea este nevoie doar de educatie si transmiterea unor valori, educatie nu inseamna „toceala” si memorare, educatie inseamna respect si multe altele care nu au legatura directa cu invatamantul.

  3. Cu siguranta scoala on-line asa cum a fost in Ro nu e eficienta. In cele 6 luni de cind am fost nevoiti sa folosim aceasta metoda nu au fost imbunatatiri evidente in sistem, nimeni nu a luat in calcul ca o sa fim nevoiti sa aplicam aceeasi metoda pe citiva ani inainte.
    Cei care fac calcule de m2, distantare, etc probabil isi inchipuie ca se vor folosi teleportoare pt a trimite copiii direct in banca asignata. Nu tin cont de drumul cu autobuzul sau alte mijloace de transport in comun ce poate dura mai mult de o ora printre babuini care „nu cred ca exista covid”. E o agitatie care nu rezolva nimic, doar ceva pt a da senzatia ca „facem ceva”!
    Situatia ar trebui controlat amai strict cel putin pina cind primele doze de vaccin – vaccin adevarat – vor incepe sa fie administrate. Pin atunci sa ne uitam ce inseamna terase, plaja si evenimente sociale in an electoral ceea ce face ca guvernul sa fie paralizat de frica ca pierde votanti; si jigodiile sa profite de prostia extinsa la nivel de mase.
    Ar fi trebuit sa se concentreze in a rezolva in principat situatia celor din clasele terminale, 8/12 si sa imbunatateasca invatamintul on-line. Toate celelalte aberatii sint doar pomeni pt firme de partid si reclama pt ministerul care, cam ca de fiecare data, are cel mai ineficient, daca nu inept, ministru – si asta e un titlu pt care lupta multi ministrii fosti si actuali!

  4. Eu as organiza o scoala online si pt parinti, cred ca in viitor parintii vor fi din ce in ce mai necesari in completarea educatiei scolare.

    • Nu are rost , ar fi pierdere de timp insa a-si oferi consiliere astfel incat odraslele sa fie indrumate in functie de cat ii duce capul catre o forma de invatamant pe masura si nu dupa ambitii parintesti.
      Un meserias bun face mai mult decat 10 absolventi de facultati care nu.si gasesc de lucru si ajung ospatari sau agenti comerciali, e pierdere de timp si resurse.

  5. Stimată doamnă Rusin
    Sincer nu sunt de acord că școala de mai demult a cultivat frica. Am avut șansa de a avea în școală profesori excepționali (și colegi minunați), cărora le sunt recunoscător și astăzi. Au existat desigur și probleme, dar nu poate fi micșorată importanța educatorilor de calitate din acele vremi.
    Sunt stupefiat astăzi de lipsa legăturilor dintre școală și piața muncii. Un tânăr nu urmează un sistem de învățământ de dragul de a fi înrolat, ci pentru că are nevoie de pregătire serioasă pentru existența practică. Un profesor eminent ca dl. Gologan neagă necesitatea acestei legături. Pot înțelege poziția dsale prin prisma faptului că pregătește elevi olimpici, dar marea majoritate a elevilor NU pot fi de clasă olimpică.
    Este nevoie de licee profesionale ți NU trebuie ca absolvenții acestor licee să fie stigmatizați din start ca fiind mai slab pregătiți – pur și simplu sunt pregătiți pentru altceva , la fel de folositor (iar adeseori ți mai bine plătit).
    Și sincer, nu credeți că este util să fim mai pieds a terre?

    • Scoala profesionala, baza unei economii competitive, in Romania a fost desfiintata cu buna stiinta si scolile fiind transformate de in licee de tot felul care sa „produca carne de tun” pt facultati.
      Persista in Romania mentalitatea „muncii de jos” a desconsiderarii meseriasului, a celui care pune mana, o clasa sociala inferioara. Cine destupa WC-urile infundate „academicilor” si cine le repara masinile de lux ? daca nu meseriasul, cine le pune acoperisurile pe casele de lux ? din tastatura dintr-un birou climatizat nu se rezolva problemele practice.

  6. Inceperea scolii cu orice pret este valabila si in alte tari europene, iar eu asociez acest lucru cu negarea existentei acestui virus si a bolii COVID-19. Desigur, distantarea si masca pot fi solutii, insa nu pe termen lung si nu pentru un an scolar intreg. Cine va rusi sa-i impiedice pe copii sa se imbratiseze sau sa se apropie unii de altii, mai ales dupa vacanta asta in care multi au fost izolati? Cine garanteaza ca toti copiii vor purta mereu masca pe parcursul unei zile de scoala si ca nu le transforma in prastii ? Am vazut cum unii copii se joaca cu elasticele de la masti si le rotesc pe degete dupa ce au pus mana pe diferite lucruri sau pastreaza o distanta de cativa cm intre ei.
    Apoi, aud tot felul de pareri avizate cumva, provenind de la diversi medici, cum ca copiii nu fac COVID si nu stranuta asa de tare incat sa transmita virusul sau daca fac, dezvolta forme foarte usoare. Ok, dar ce ne facem daca transmit virusul parintilor acasa, iar unii dintre parinti ajung intubati printr-un spital sau chiar mai rau? Aceeasi atitudine autista, marxista, bizara intr-un fel o au si autoritatile din Belgia sau Franta, de exemplu: „scoala trebuie sa inceapa cu orice pret, indiferent de situatie. Scoala este mai presus de sanatatea copiilor, profesorilor si parintilor.”

  7. A trebuit sa apara Pandemia ca Ministerul Invatamantului sa afle ca la noi clasele depasesc numarul de elevi optim ? Nepotii mei – in Oradea – invata in clase cu 35-36 elevi ! Evident, pentru a asugura numarul optim mai era nevoie de scoli, clase, profesori. Pana acuma nu s-a stiut ?
    Cunosc mai multe cazuri ale unor medici care dupa terminarea rezidentiatului nu au putut ocupa un post de specialist – in Romania – nefiind „posturi bugetate” ! La noi numarul de posturi raportate la paturi de spital este mult ma mic decat in orice tara europeana. Si ne miram ca pleaca medicii ?
    Fosta ministra Carmen Dan se plangea ca sunt peste 10.000 de posturi de politist neocupate ! La sate cel putin e jale! Dar nu numai …
    Ma intreb : cum poate functiona un stat fara un „aparat” de calitate si suficient numeric ?
    In acelas timp, o „televiziune de stiri” ne bate zilnic la cap cu „statul la stat”, subintelegand ca sunt prea multi „bugetari”.
    Unde-o fi adevarul ? Oare-i numaram corect ? Oare in Germania sau Franta toti medicii si profesorii sunt numarati la „bugetari”?
    In „pandemie” s-a inteles ca personalului sanitar implicat sa i se dea un spor de salariu. Corect. Dar oare profesorilor le putem cere sa lucreze dublu fara o suplimentare a veniturilor ?
    Si inca ceva, vorbind de scenarii „pe culori” in invatamant : sunt sute de localitati fara nici un caz de Covid. De ce acolo nu s-ar pute duce copiii si profesorii la scoala ? Respectand desigur niste reguli, supraveghind atent eventuala infectare…

    • Va pot spune ca sunt multi bugetari la nivel de ministere, agentii ale statului, cu zeci de directii si departamente, in prefecturi si consilii judetene, in multe primarii. Dar lipsesc bugetarii utili din educatie, sanatate si asistenta sociala si a copilului, din politie, jandarmerie, institutii culturale.

  8. „De-a dreptul hilar…”

    Într-adevăr, de-a dreptul ridicol…

    După ce cadre didactice, părinți și părerologi de toate felurile au țipat din toți bojocii ani la rând că învățământul la distanță rerpezintă „jocuri pe calculator cu x și 0”, astăzi este nevoie să-și reconsidere opiniile.

    În statele civilizate învățământul la distanță are un rol important în dezvoltarea și educarea tinerilor și celor mai puțin tineri, în vreme ce în România el a fost denigrat cu înverșunare.

    Este ridicol faptul că acum cei care ziceau până ieri că e rău, sunt nevoiți să recunoască azi că e bun… Ba, li se și explică la TV cum se face. :-)

  9. Palavre. Ce e aiai „o școală rigidă al cărei soclu a fost pedagogia fricii” ?! Una care te invata tabla inmultirii , da?
    Fiindca place sau nu… tabla inmultirii trenuie invatata pe de rost! Si, deci , uneori se aplica si vechea tehnica memnotehnica bazata pe … ei da difernata se numara la palma! !!! Executi pe unu si restu clasei memoreaa odata cu .. cum sa zic ? Ala care are dificultati memnotehnice ….

    Scuzati, dar eu, in armata (serviciu militar obligatiriu) am vazut analfabeti (doi! Intre 1973-74!!!) care erau in satre sa faca imnultiri, impartiri !
    Azi…. azi … daca alora tineri le iei telefoanele ….. sunt in stare sa accepte ca 3*0,35+5+ 2,75*2 „face” 20 lei!

    Si nu va faceti iluzii.. cam asa sunt marea mjoritate a junilor de azi! Si cand ajung studenti! Poa si cand termina!

    Eu personal sunt ptr educatie. Sunt si gata sa sustin ca educatia este/trebuie sustinuta prin efort national.
    Insa ar trebui sa intelegem ca educatia trebuie sa isi gaseasca debuseul intr-o economie competitiva …. adica tehnologica!

    • Astazi nimeni nu mai invata tabla inmulturii, doar are fiecare telefon mobil iar creierul este parcat pe net, sa ramana cat mai mult loc de pt distractie. Astazi un tanar fara telefonul mobil nu mai este apt sa supravietuiesca, ajunge „epava”.

  10. Cred că ar trebui gândite mai multe alternative, nu doar cele 3 scenarii.
    1. Părinții care aleg că ai lor copii să învețe tot timpu de acasă, online. Sa presupunem că un părinte are un copil in clasa a 3-a și nu dorește să îl trimită la scoala. Ar trebui sa i se ofere posibilitatea înscrierii la niste cursuri online, generale pe țară sau judet, unde sa i se predea și să i se măsoare progresul totul online. situația școlară de aici sa ii fie echivalată oficial cu situația școlară de la clasa. Pot fi înrolați într-o astfel de clasa toți elevii au căror părinți nu doresc sa ii lase la școala. Platformele online premit interacțiuni cu 300 copii in Teams sau 1000+ în Skype meetings+sli.do.
    2. Alegerea online înseamnă că nu mai face orele cu profesorul de la școala ci cu cel desemnat de inspectoratul județean/national, după orarul impus de aceștia.
    3. Părinți care doresc să își ducă zilnic copilul la școală dar 2 săptămâni de răceală ii țin acasă. La fel, accesarea cursurilor online in tot acest timp. Nu neapărat cu profesorii de la clasa. Dar echivalarea progresului online cu progresul la clasa.
    4. Focusul pe copiii din clasele terminale, clasa a 8-a și a 12-a. Reguli clare.
    5. Clase unde profesorii pot lipsi fizic din cauza bolii 2-3 săptămâni. Suplinirea profesorilor sau alternativa grupării acestor cursuri specifice în online.
    6. Manuale de hartie gratuite + caiete speciale pentru copiii care nu au acces la ibternet. Cred că este responsabilitatea primarului și a inspectoratelor școlare sa monitorizeze aceste cazuri.
    8. Profesorii vin la școala. Fizic. Pentru a preda elevilor care aleg sa vina fizic la școala. De online trebuie sa se ocupe alta structură, desemnată de inspectorate.
    Dpmdv nu „îngrămădirea” elevilor este problema. Ci ne-diversitatea alegerii.

  11. Poate ca exista cititori nevinovati care au nevoie de traducerea limbajului de lemn post-comunist:

    ”scoala rigida” – scoala serioasa

    ”pedagogia fricii” – ascultarea si respectul elevului fata de parinti, dascali si invatare

    ” reforma de substanta” – Toata intelepciunea trecutului trebuie aruncata la gunoi. Fara exceptie, tot ce vine dinspre perioada comunista e toxic.

    ” educatie civica” – starnirea copiilor impotriva oricaror obligatii fata de familie, comunitate sau societate per ansamblu

    ”educatie antreprenoriala” – promovarea agendei economice a patronatelor in scoli in detrimentul dezvoltarii caracterului

    ”rutinizarea gandirii pe cont propriu” – lipsa gandirii proprii (Atentie speciala parinti: feriti va copiii de orice dascal care are ca scop „dezvoltarea gandirii critice”, o sa le toarne doar propaganda care ii va transforma in papagali incapabili de gandire)

    ”procesul de tranzitie catre scoala online” – procesul de tranzitie catre scaderea drastica a nivelului academic la absolut toate materiile; procesul de tranzitie catre dependenta de retele sociale, targetarea elevilor de producatorii de orice, golanie virtuala (pentru fete), pornografie, dependenta de jocuri si dezvoltarea abilitatilor de violenta fizica (pt baieti)

    ”Continuam sa apreciem referatele de zece pagini aduse pe catedra când pot fi trimise la fel de u?or(?i mai ecologic) pe email.” – tampirea programatica a elevului prin renuntarea la scrisul de mana si inlocuirea lui cu scrisul pe tastatura

    In rest, un text salutar!

  12. O revolutie ne trebuie… Cat sa mai asteptam si pe cine?

    Trebuie sa ii dam jos pe incompetenti, pe cei care nu fac nimic. Nu se mai poate.

    Si cred ca cel mai bine ar fi sa aducem niste straini… Romanii nu prea fac nimic, se fac ca fac.

    Suntem cu totii vinovati, fiecare poate face ceva ca sa indreptam lucrurile.

  13. Nu se poate compara scoala din comunism cu scoala de astazi. Va invit sa cautati pe internet subiecte de matematica la bacalaureat, la admitere in liceu si la facultate. Pe vremea aceea orice absolvent de liceu obtinea o specializare tehnica in plus fata de specializarea de baza. De exemplu cineva care a absolvit profilul matematica-fizica obtinea si o specializare in tehnica utilizarii strungului. Doar cu aceasta specializare cineva se putea angaja fara facultate foarte usor pe piata muncii. Astazi majoritatea liceelor sunt doar teoretice, nu ofera nicio abilitate practica. Desi se blameaza scoala din comunism ca fiind rigida, va amintim faptul ca dupa 1989 toti inginerii din Romania puteau pleca usor in vest datorita bunelor competente tehnice. Din toate disciplinele de liceu din timpul comunismului doar una era alterata si modificata in functie de propaganda: istoria. In rest toate celelalte discipline erau aprofundate serios: matematica, fizica, informatica, chimie, etc. Dovada sta faptul ca se putea usor emigra in SUA, elevii romani fiind foarte apreciati la facultatile vestice. Se cunoaste faptul ca fostii studenti din IPB obtineau burse de studiu in SUA la masterat chiar fara examen, doar pe baza notelor din facultate. Acest statut a fost obtinut in urma unui in examen de admitere la matematica in SUA, examen la care elevii romani au reusit performanta de a rezolva problemele prin alte metode ingenioase, punand intr-o dificultate serioasa profesorul evaluator. Scoala romaneasca era atat de competenta, incat in anii ’90 toti copii care emigrau in SUA erau admisi imediat in alte clase (de exemplu cineva care era in Romania in clasa a IIIa era admis in casa a V-a datorita cunostintelor bune de matematica).

    • Cu exceptia a vrei 4 contabili nu am cunoscut nici un absolvent de liceu care sa stie o meserie .. Sa o practice nu sa vobeasca despre ea!

      Si sitoria prifund modicata? Paote. Dar ai uiata de filozofeala!!!

    • In perioada comunista atat de blamata, cand am terminat liceu teoretic, am avut pregatire in plus de ajutor de bibliotecar si de legatorie carti. Unii sa lucreze la orice tipografie, a fost dupa optiuni. In perioada de vara, alaturi de alti colegi aveam doua saptamani de practica si lucram la biblioteca liceului si reparam cartile rupte. Daca nu intram la o facultate, stiam sa fac ceva. Dar azi absolventii de liceu ce anume concret stiu sa lucreze?! Multi nu stiu sa bata bine un cui, ori sa repare ceva in casa!

  14. Sa ne bazăm totuși pe înalta conștiință civică, morala și cetățenească a lucratorilor în învățământ, a pionierilor, utecistilor si Șoimilor patriei!

  15. Mda….

    A n nu se uita .. cerinta asta cu „reformarea” invatamantului a inceput la noi dupa 90. Dupa modelul occidental.
    Care model occidental „reformase” dupa 1968 invatamantul .. in ultimul hal!!!

    Peste tot in lume „noutatile” soixantehuitardes au dus la o scadere a exigentei si a calitatii invatamantului!

    Si scoala „on-line” …. ma lasati? Nu incepeti sa imi explicatai cum e cu tehnica, tehnologia si sa nu fiu roman reactionar!

    Cum naiba poti sa iti inchipui ca niste copii de 7-10 ani vor acorda atentie unor cursuri on-line? Dar niste adolescenti?!
    Sa va explic eu – un copil normal nu are rabdare! Si este neatent! Cei mai „rai” sunt aia desptepti! Care se plictisesc usor ! In mod normal un educator in carne si oase la distanta de 4-6 metri „se prinde” cand mintea elevului o ia razna printre stele sau dinozauri delasand geometria/chimia samd si cu o vorba il readuce la trsita realitate (clasa si o materie care il plictiseste!) dar cu on line ?

    Scuze dar uitati prea usor ce este un copil!

  16. „Primul pas spre România educată este revenirea la școală cu orice preț, inclusiv prețul vieții. ”
    Fiind profesor de istorie m-as astepta ca autorul sa stie ca eroismele astea desuete au condus la starpirea unui numar mare de cetateni de-a lungul istoriei, de multe ori fara prea mari castiguri. Daca lupta e cu oameni se poate spera ca in unele cazuri (invazie, asuprire) sa merite sacrificiul, mai ales cand alternativa este mult mai rea. Aici lupta este cu un virus (nici macar nu e clar daca e fiinta vie), cu prostia umana si un sistem asa cum remarca de alfel chiar autorul, dezastruos chiar in conditii normale. Si atunci de ce sa-mi risc sanatatea copilului, a mea, a rudelor? Imi garanteaza cineva ca scoala care era destul de insalubra anul trecut va fi acum sanitizata ca lumea? Imi garanteaza cineva ca profii care nu prea veneau atunci la ore vor fi acum prezenti si grijulii cu copiii? In text vad multi de „trebuie” dar e la mintea cocosului ca ce nu s-a facut in zeci de ani nu se va face pana la 14 septembrie. Daca ma uit prin jur vad cum mai toate sistemele din Ro (dar si de aiurea, cu mici exceptii) dau cu capul de toate pragurile posibile si nu invata nimic, nici macar din greselile de ieri, d-apoi din cele din istorie. Asa ca sunt plin de incredere ca merita sacrificiul eroic…. Dar poate cu astfel de eroisme mai cresc oleaca salariile din acest domeniu, in special evident in functii de conducere, nu? Ura!, luptam cu pandemia, si cu virusul barbar si incult.

  17. România educată cum?

    Ca până-n pandemie?

    România era educată prost până-n pandemie, doamnă!

    Absolvenți de orice, de la liceu până la doctorat, care nu știu cum se scriu cuvintele pe care le rostesc, analfabeți funcționali pe toate palierele societății, de la gunoieri la premieri, grămezi de oameni care au toate diplomele posibile, ba încă și mai multe, și tot nu sunt in stare să profeseze cinstit o meserie fără pile, fără rubedenii sus-puse și fără să dea mită.

    Și cum era educată România asta care vrea ea la școală cu orice preț? Prin meditații asidue în sufrageria profesorului care dă rasol la clasă? Prin prea-cinstitele cadouri din cotizațiile părinților de ziua doamnei sau pentru comisia de examinare? Prin cumpăratul maculaturii scrise de proful examinator ca să fie asigurat cinciul?

    Urâte și proaste obiceiuri are România asta educată de până mai ieri!

    • @ Explicit

      De acord.
      Rezum ce ați scris: Școala este o AFACERE.
      (Trist, dar adevărat).

      Și pentru că școala s-a îndepărtat de scopul ei de a pregăti tinerii pentru viață, rezultatul se vede în existența analfabeților funcțional.

      … De ce au ajuns ei să conducă România? Asta este temă pentru o altă discuție.

  18. Stimata doamna, am zambit citindu-va parerile. Dvoastra ne spuneti : ca am vut o „…școală rigidă al cărei soclu a fost pedagogia fricii,..”. Apoi,….: „.. după 1989 pare că am schimbat formele, dar am păstrat fondul pentru că mentalitățile nu s-au schimbat pe deplin sau suficient de mult încât să genereze o reformă de substanță….”. Ce putine cunostiinte aveti despre scoala de dinainte de Revolutie ! Dar…va… „dati cu parerea, preluind idei..postrevolutionare”. As vrea sa va spun ca un absolvent de liceu bun, care termina o facultate pina in 1990 era un intelectual, indiscutabil, „mobilat ” cu cunostiinte, inaccesibile azi absolventilor de facultate, mai ales ale acelora private, care scot „diplome de carton, la invatamant FF sau „la distanta”,…si absolventi care profesional….sint jalnici. Inainte de 1990 ti se spunea : „daca nu poti face fata la liceu, sint scolile profesionale,…du-te acolo. Azi toti pot face,… usor si simplu o facultate, ba chiar cunosc insi care in 4 ani fac 2 facultati,…masterat, unii si doctorat. Asta nu e scoala, mai degraba este „prostititie”, de care unii…se folosesc. A incerca sa ne dati solutii….cum si ce sa facem…azi, pe vreme de Pandemie, este mai mult decit dificil, intr-o scoala in care pe parinti nu ii intereseaza, profesorii sint deprofesionalizati, iar”absolventul” nu stie meserie,….dar are diploma. Asa ca, va fi greu, mai ales ca societatea este polarizata, in toate directiile, sa se gaseasca o solutie pentru activitatea scolara, cit de cit, acceptata, unitar,si mai ales, cit de cit eficienta.
    Datul cu parerea „, la romani…ramane ….sport national.

  19. Am citit/citesc articolul cu [chiar] foarte mare interes/placere. Probabil irelevant, dar, chiar, felicitari autoarei!! O concentrare mare de puncte/idei diverse, importante, provocatoare, valabile [cred eu]. Deci, felicitari!!

  20. .. [din nou, platforma sau eu are/am o problema cu shortcuts pe OSX, in fine]. Ce vroiam sa adaug:

    „România educată vrea la școală din nou, numai că nu prea are unde, nu prea are cum, nu prea are cu ce și cu cine.” Perfect, mai mult ca perfect [no pun intended] spus. Nu are unde, cum, cu ce, cu cine. Un singur element care, euh, cred ca lipseste: cine. Mi-au scapat din obiectiv valurile de tineri insetati de stiinta, cunoastere, scoala, in fine, cei care sunt saraciti de lipsurile respective. Evident, exista, dar cred ca nu sunt valuri, mai degraba stropi. Imi asum metafora [sau cum se cheama].

    „Am moștenit din anii comunismului o școală rigidă al cărei soclu a fost pedagogia fricii..” De acord cu ceilalti comentatori — remarca mi se pare exagerata. In fine, fiecare cu mostenirile lui/ei, dar sa nu generalizam. (a) De ce rigid pare ca implica frica? (b) De unde si pana unde era/este pedagogia fricii o mostenire generalizata? In ce ma priveste, mostenirea mea din anii comunismului este cam egala cu zero — nema acte, nema active, nema soclu, nema frica. De acord scoala, pedagogie, OK, rigid(a), dar restul de implicatii, sa nu generalizam; este riscant. Speak for yourself.

    In afara de aceste diverse, inca o data, felicitari — articol dens, interesant, provocator!

  21. Apropo de educatie „Cu” ce pret…..toate reclamele TV folosesc expresia ” la” 2 lei …”la”5 lei …. referitor la pret , si nu „cu” 2 lei or „cu” 5 lei..Prin urmare titlul articolului Dvs conform noilor reguli de exprimare ar trebui sa fie „Romania educata ..la orice pret”, nu ?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Roxana Rusin
Roxana Rusin este profesoară de istorie la liceul Nichita Stănescu din Bucureşti şi doctorandă la Universitatea Bucureşti.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.