„Să ne reculegem în fața acestui cadavru, cadavrul conștiinței zdrobite.”
Thierry Maulnier
Mărturisesc că de la o vârstă fragedă am căpătat o sensibilitate ieșită din comun în fața gurilor fără dinți, a acestor mici hăuri care se deschideau în mijlocul feței, devenind sigla unei declasări umane. De unde le venea gurilor știrbe această incredibilă forță de avarie? Cum de transformau ele în două clipe un om într-o hidoasă epavă umană?
După ce am răsfoit prima oară un album Bosch, mi-au rămas în memorie, din coșmaresca lui faună umană, chipurile edentate ale celor care-l însoțeau pe Isus în tabloul Purtarea crucii. Înspăimântători, drăcești, gata oricând să se alăture mulțimii care urlă, care înalță pumnul cu ochii ieșiți din orbite și cu gura știrbă rânjită. Gata să asiste, fremătând de plăcere, la o execuție publică. Gata să ațâțe focul rugului. Gata să înceapă linșajul. Gata să te scuipe când ești pe cruce. Gata să te sfâșie, să muște din tine cu cei câțiva dinți rămași teferi în gură. Gata să te întindă pe o masă și să înceapă, beți de voluptate, ședința de tortură.
Apoi l-am cunoscut pe Noica, în 1967, la trei ani după ce ieșise de la închisoare. Și, într-o zi, mi-a povestit cum, cu puțin înainte de a se goli pușcăriile (era în iunie 1964), deținuții politici au fost puși în niște autocare și plimbați prin București, „ca să vadă realizările socialismului”. Au ajuns la Sala Palatului și au fost întrebați cum le place ce văd. „E frumos ce-ați făcut, a răspuns Noica, dar pe mine m-ați urâțit. Nu mai am nici un dinte în gură.” Mai târziu, am dat peste poza lui de pușcăriaș (avea 55 de ani), cu buzele supte peste gingiile goale.
În ultimele opt zile ale vieții lui, cât am stat cu el în spitalul din Sibiu, am putut „contempla” felul în care îl mutilaseră cei șase ani de pușcărie. Scena am descris-o mai târziu în Postfața din Jurnalul de la Păltiniș:
„În răstimpul acestor opt zile, n-am plâns cred nici măcar o singură dată, aşa cum nu plângeam nici acum când îi priveam chipul cianozat conturat pe albul pernei şi politeţea decentă a trupului aliniat impecabil cu care ne-am obişnuit să primim moartea. Este uimitor să constaţi cu câtă aplicaţie şi precizie funcţionăm în asemenea momente, cum din preajma celor mai iubite fiinţe facem să dispară inflexiunile vizibile ale inimii şi lăsăm loc numai pentru gesturile care trebuie cu adevărat făcute. În asemenea momente suntem reci şi exacţi şi îndeplinim cu o competenţă surprinzătoare lucruri pe care până atunci nici măcar nu le imaginasem sau pe care, evocându-le, le însoţeam cu un frison de repulsie. În acele opt zile l-am bărbierit zi de zi şi am constatat cu câtă bucurie se lasă în seama acestui nevoit răsfăţ, el care îşi refuzase răsfăţurile vieţii sau care avusese prea puţin parte de ele. Nu făceam aceste gesturi mărunte pentru că eram prins într-un scenariu mitologic — el era marele Noica, iar eu învăţăcelul umil —, ci pur şi simplu pentru că îl iubeam. Am aflat atunci că orice iubire, pentru a fi siguri că este adevărată, trebuie să treacă proba gestului care îndeobşte provoacă silă. Eu, care refuzasem până atunci să iau cont de existenţa biologiei şi de eşecurile ei şi care întorsesem capul cu dezgust din faţa infirmităţilor vieţii, i-am masat zilnic picioarele, l-am şters de transpiraţie şi l-am schimbat, i-am curăţat după fiecare masă placa dentară sub jetul de apă al chiuvetei, cu firescul cu care îmi spălam mâinile. Nu exista în toate acestea nici urmă de evlavie, ci doar iubire grijulie, acea iubire care apare în faţa unei fiinţe iubite în restrişte şi care o transformă, prin însuşi acest fapt, în copilul tău. Neajutorat, fără dinți şi iubit, Noica devenise în acele zile copilul meu.”
În sfârșit, după decembrie 1989, la capătul câtorva călătorii în Occident, am avut, întorcându-mă, revelația unui popor care ieșise din comunism fără dinți. Și atunci mi-am notat undeva:
„Apoi au venit călătoriile, fatal însoţite de şocurile reintrării în ţară, «noi» văzuţi cu ochii Europei, clasamentele mondiale — din care nu lipseam niciodată — ale sărăciei, corupţiei, comerţului cu copii şi prostituţiei. O vreme, după 1990, nu am mai putut să mă uit la telejurnale. Brutalitatea imaginii care te întâlneşte venind din faţă, fără posibilitatea eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâţenia acestei ţări: case din chirpici roase de inundaţii, orătănii evoluând printre şoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciţi ai oamenilor, guri fellinian ştirbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în faţa unui microfon într-o limbă stâlcită, fără nici o propoziţie întreagă, fără nici un cuvânt adunat cum trebuie lângă altul; o limbă a nimănui, vestigiu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei. În fiecare seară România îţi dădea întâlnire pe ecran, slută, hidoasă, suferindă.”
Aș fi uitat pesemne aceste rânduri, dacă la un moment dat un prieten de la Paris, care venise de mai multe ori în țară și vizitase „la Roumanie profonde”, nu mi-ar fi spus: „Voi, românii, sunteți pesemne poporul cu cele mai multe guri știrbe din Europa”. M-a afectat teribil observația lui, spusă fără răutate, ci doar cu compasiune, la un pahar cu vin de la un bistro din Marais.
***
Au trecut de-atunci 27 de ani. Recent, am primit câteva poze cu protestatarii de la Palatul Cotroceni. Iată una dintre ele:
Apoi, într-un videoreportaj publicat de Adevărul pe 19 februarie, am văzut oamenii scoși de PSD într-o piață a Piteștiului. I-am văzut „manifestându-se”, unii dintre ei spunându-și păsul în fața unui microfon, șuierând cuvintele care se strecurau, molfăite, prin șanțurile din gură. Cele 20 de minute ale filmului – rar grotescul m-a răscolit și m-a tulburat mai tare – erau însoțite de un text cu titlul Ura scindează România: experimentul Pitești varianta 2017. M-am întrebat, văzându-l, ce aveau totuși în comun teribilele scene de tortură petrecute între 1949-1952 în închisoarea din Pitești (în regia unuia dintre cei mai teribili torționari ai secolului, Eugen Țurcanu, coordonat de șeful Securității, Alexandru Nikolski), cu manifestația din 18 februarie a celor din piața Vasile Milea. Nimic, desigur, din conținutul experimentului. Atunci? Nu se grăbiseră oare autorii dând textului acest titlu intens hiperbolizat? La ce răspundea el?
La rezultatul experimentului, nu la conținutul lui. Atunci, ca și acum, cei care produceau suferința își făcuseră aliați din victimele lor. Și doar asta contează. Cum spun cei doi autori ai textului, Cristian Delcea și Mircea Barbu: după 70 de ani, Piteștiul rămăsese, iată, prin cei 4000 de oameni care strigau „PSD, PSD / România roșie!”, „locul în care victimele se transformă în călăi, printr-o falsificare flagrantă a realității”. Față de cea din anii ᾽50, actuala falsificare fusese obținută la altă scară și cu alte metode. Interesant e că, în tot acest răstimp, înseși cuvintele „călău” și „victimă” (făcând parte din retorica descrierii totalitarismelor din secolul 20) parcă se îmblânziseră, își pierduseră duritatea, își mlădiaseră și își rafinaseră sensurile. Folosite astăzi, păreau excesive, oarecum nelalocul lor. De fapt, păreau să nu mai aibă nici un referent real. Nimeni nu bătea la tălpi, nu vedeai urme de sânge, nu existau deținuți puși să înghită excremente și apoi voma proprie.* În Piteștiul anilor ᾽50, „flagranta falsificare” se obținea prin „reeducare”, ceea ce însemna: prin cele mai cumplite și extravagante tipuri de tortură, practicate în locuri anume amenajate: în lagăre și închisori.**
Astăzi nu mai e așa. Astăzi avem alte tehnici de pătrundere în creierul oamenilor. Astăzi avem televizor, avem profesioniști ai intoxicării (care-și spun „jurnaliști” sau „moderatori”), iar „victimele” și călăii” nu mai arată nici ele la fel. Astăzi, lagărul de reeducare a fost mutat în sufragerie, în fața televizorului, victima stă pe un scaun sau pe o canapea, bea bere sau ronțăie snack-uri, iar torționarul îi sucește creierii instalat pe un ecran. Astăzi gâdele nu te mai bagă cu capul în hârdău; astăzi el are aerul pios al unui misionar, are indignarea în gât și marile cuvinte ale umanității – cinste, adevăr, dreptate – pe buze. Astăzi, fecalele sunt pregătite pentru a fi înghițite cu creierul. Iar rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat în centru de reeducare avariază, în câteva ore, mințile câtorva milioane față de cele câteva sute, în câțiva ani, dintr-un lagăr de reeducare. Mai rău: prin ingredientele de tabloid pe care le introduc în noua dietă excremențială destinată „consumului spiritual” – prin calomnie, linșaj public și senzaționalul de mahala –, aceste canale ale jurnalismului infracțional produc pe bandă, în numele „libertății de expresie”, victime addicted, care își revendică porția de drog în fiecare seară. După care, „răspândind în aer un aspru miros de sărăcie, umilință și neputință” (Delcea&Barbu), ele sunt scoase în piață și puse să-i aplaude pe cei care, furând tot, i-au lăsat, ca simbol al mizeriei lor, cu gurile știrbe. Ce siguri sunt, îți spui, politicienii noștri care au devastat România, pe operația de întunecare a minților desfășurată în anii tranziției, dacă au curajul să deschidă în plină piață, ca la Pitești sau la Cotroceni, vitrina mizeriei poporului român! Și ce cinism, Dumnezeule!, să expui în fața întregii lumi victimele jafurilor tale sistematice din ultimele două-trei decenii! L-am auzit pe șeful unui partid din România auto-intitulat socialist – vorbea de la nivelul palatelor sale, al hotelurilor sale, al piscinelor și terenurilor de tenis „dotate cu nocturnă” – adresându-se celor-fără-de-dinți, înainte de a-i trimite la „contra-manifestație”, cu aceste cuvinte: „Să le spunem alegătorilor noștri că pot avea o viață mai bună”.
Aceasta este esența „reeducării”, pesemne cea mai înalt-luciferică performanță a răului: a împinge victima până în punctul în care devine aptă să preia partitura supliciatorului său. Cum de e permisă în zilele noastre, după ce i-ai răpit unui popor discernământul, o asemenea scamatorie? Cum să transformi răul pe care i-l faci cuiva în prilej de recunoștință? Îmi vin în minte teribilele cuvinte ale lui François Furet cu care se încheie Prefața la ediția franceză a cărții lui Ierunca, Fenomenul Pitești: „Cei morți acolo și cei care au supraviețuit au fost privați până și de propria lor nefericire” ***.
Și totuși trebuie făcut ceva. Nu mai putem sta – iată s-au făcut deja 70 de ani (1947- 2017) și în curând vom sărbători o sută de la naștera României Mari – fără dinți în fața Europei. „Guvernul Grindeanu” ar putea da, în plină zi de astă dată, o ordonanță de urgență prin care să se deschidă în buget un capitol special pentru repararea gurilor știrbe ale românilor. De unde să vină banii? Din averile adunate de-a lungul mandatelor de penalii Coaliției PSD – ALDE, urmăriți în justiție și totuși puși recent pe liste și intrați în Parlament.
NOTE _________________________
* Virgil Ierunca, Fenomenul Pitești, Madrid, 1981 și București, Humanitas, 1990; ed. a doua, 2013, p. 41: „A fost practicată toată gama – posibilă și imposibilă – a torturilor: diferite părți ale corpului erau arse cu țigara, au fost deținuți cărora li s-au necrozat fesele și le-au căzut cum cade carnea de pe leproși. Alții au fost obligați să mănânce o gamelă de fecale și, după ce vomau, li se înfunda voma pe gât.”
** Pentru inventarul torturilor practicate la Pitești, vezi textul (înspăimântător) al lui Sorin Lavric publicat mai întâi în Idei în dialog în 2008, cu titlul Iadul lui Mihai Buracu, și apoi, într-o formă prescurtată, cu titlul Fiziologia supliciului, în România literară nr. 9 / 2013.
*** Pitești, laboratoire concentrationnaire, Michalon, Paris, 1996; ediția română 2013, p. 7
.
.
.
Domnule Liiceanu nu stiu daca ati observat dar de fiecare data cand neomarxismul vrea sa vina combata lupta impotriva coruptiei vine cu o comparatie „am ajuns in 2017 ca in anii 1950” ,niciodata ei nu spun nimic despre epoca Ceausescu .
Aceasta omisiune istorica este facuta cu un scop precis si anume sa il scoata drept erou pe Ceausescu si sistemul socialist lasand vina sistemului comunist lui G.G. Dej
Am ajuns sa vedem cum orori comuniste de orientare bolsevica sun comparate cu fapte democratice din zilele noastre cu o usurinta ce frizeaza absurdul.
La fel ca Lucia Hossu Longin care il punea pe acelasi palier pe Adrian Nastase cu Maniu tot asa acesti deformatori de opinie compara lupta anticoruptie cu anii 1950 aducand cu multa ingeniozitate bazata pe lipsa de educatie a multor romani comparatii din trecutul nefast al romaniei cu ziua de astazi.
Bineinteles ca stiu si ei ca Fenomenul Pitesti a insemnat altceva dar rescriind istoria zilnic aproape cu ajutorul posturile media Antena 3 si Romania TV nu fac altceva decat sa transmita minciuni care pana la urma vor fi intiparite adanc in mentalul colectiv.
Da, asa-i, si în occident, anume în Franta de pildã, comunismul nu este condamnat direct, ci numai stalinismul. Lenin, alta preconiza, nu ce-a iesit, dacã trãia era comunism adevãrat, nu glumã. Insã adevãratul comunist este Trosky, victima lui Stalin … si ãsta dacã trãia ne procopseam. Majoritatea liderilor socialisti europeni sunt de sorgite troskystã sau maoistã.
outstanding.
Dragnea, socialistul milionar cu teren de tenis cu nocturnă și piscină așișderea, are dinți. Verzi. Mai bine nu-i avea deloc, era mai cinstit, se găsea în asortiment.
Dentistul nu intră în cheltuielile unui animal atît de rudimentar. Rudimentar, chiar dacă poate să scoată pe gură „bullshit”.
Cel mai mare omagiu pe care vi-l pot aduce, m-am hotarat, o sa va citesc toate cartile. Cuvintele sunt de prisos, adaug doar multumirile mele umile.
Ferice!
Exact!
Si cand te gandesti ca votul celor fara de dinti conteaza la fel de mult ca al dv. . Isi fac rau singuri si nici nu realizeaza. Le-ar fi mult mai bine lor si noua daca nu ar vota, lucru cred greu de contestat, si totusi….mirajul votului universal ne transforma in niste masochisti. Nu e vina lor, e vina sistemului votului universal care le permite escrocilor sa ajunga la putere pe spinarea celor needucati si, deci, usor manipulabili.
– „Nu e vina lor, e vina sistemului votului universal”.
Ai dreptate, acordindu-li-se si lor „libertati si drepturi fundamentale” (piei, Satana, in Romania nu se prea vorbeste despre asa ceva), himera vinovata este democratia si statul de drept .
Ce buna ar fi o tiranie ca-n Rusia, mai putin betia.
Ha, tatarule! le luam dreptul de vot celor stirbi?
Cei cu danturea impecabila care au votat PSD-ul (si au fost muuuulti,) nu apar in poze; eseul trebuia sa reuseasca.
Domnule , exprimi cu atata usurinta niste monstruozitati ca ma cutremura filozofia dumitale.Cum poti emite monstruozitatea necesitatii votului cenzitar?Te crezi dumneata „Stapanul Inelelor” si emiti ideea ca cei fara dinti si care culmea voteaza „normal PSD”trebuie reeducati si indepartati de la vot?Nici cei mai tenebrosi formatori de opinie nici macar nu se gandesc la asa ceva.Ideea dumitale cred ca rasuceste in mormant si pe cei mai oribili dictatori.In principiu il apreciez pe domnul Liiceanu dar ura aceasta a dumnealui asupra a tot ce „miroase a PSD” ma inspaimanta.Daca te uiti mai bine vezi pe fata domnului Liiceanu intiparita aceasta ura.Pacat, greseste enorm.Altfel este structura domnului Plesu.Aici sta insuccesul drepei romanesti , ura fata de oamenii de rand.
Votul cenzitar o fi o monstruozitate, dar poate a fi unica solutie expeditiva de salvare a Romaniei. Inclusiv a alora a care vor fi exclusi de la votul dorect. Un om cu piciorul cangrenat are optiunea sa recurga la monstruozitatea amputarii sau sa moara. Cam asta e postura Romaniei de azi.
in 2011 Romania avea 3.6 milioane de contribuabili neti la bugetul tarii. Adica oameni care platesc statului mai mult decat primesc. Cifra ce era relativ constanta pentru vreo 10 ani. La sfarsitul anului 2015 aceasta cifra scazuse la 2.4-2.5 milioane (daca am estimat corect procentele). Votul lor e mai nimic, dar ei duc Romania in carca. Fara ei Romania moare. Punct.
Evident ca restul de 10-15 milioane de romani (excluzand eventual familiile contributoprilor neti) ce traiesc intr-un fel sau altul de pe urma celor ce platesc vor vota fara ezitare pomeni mai mari + cocosarea celor ce platesc. Perfect democratic. In final numarul contribuabililor neti va continua sa se prabuiseasca prin emigrare si evaziune fiscala pana la punctul la care Romania nu va mai avea bonitatea necesara sa se imprumute si nici nu va mai fi capabila sa stranga destui bani pentru a onora platile curente precum pensii, lefuri, servicii publice, etc.. Deci va intra in faliment. adica in posturta Greciei si fara nici un plan de salvare pentru ca nu e in zona Euro. Asta s-ar putea intampla cu putin ghinion chiar in urmatorii 2-4 ani. Mai ales ca prima grija a guvernului Carpeanuia a fost adoptarea OUG 9/2017 ce permite indatorarea administratiei centrale si locale fara nici o limita, dupa cum pofteste. Deci bonitatea tarii se va evapora rapid.
Da, gurile le-ar mai repara dar mintea, nu. S-au produs defecte la nivelul genoamelor. Suntem de-acuma diferiti genetic. Mediul a fost acelasi.
A descrie ceva grotesc nu presupune ura.Hidos,respingator, presupune chiar o fire de artist sa le definesti, sa le justifici uratenia in cazul de fata.Pe de alta parte articolul e in sine o capodopera si cu explicatii de rigoare pentru un mesaj tulburator de adevarat si de jalnic!Multi ,putini ,exista si despre ei e vorba si nu sant exclusi cu asta ceilalti care au dinti buni si minte slaba ,manipulati,naivi.Cum naiba am face altfel diferenta intre bine si rau daca nu aliniindu-ne la niste valori,la sentimentele si gandurile ce ne definesc si care construiesc nu demoleaza.Uratenia interioara suprapusa pe cea exterioara e un dublu dezastru,,dar atunci cand una este indusa si cealalta inevitabila e normal sa cauti motivele, sa pui dinti,nu?
@ Bocai (25/02/2017 la 10:43)
„Aici sta insuccesul dreptei romanesti , ura fata de oamenii de rand.”
Aveti dreptate dar mi-as permite sa adaug aroganta cu care multi din cei de „dreapta” / „elita intelectuala”, inclusiv unii autori de pe acest forum, au fost dintotdeuna si sunt bugetari (salariati de stat) – si cei mai rau nu-i cred in stare sa fie salariati in sectorul privat – sau au devenit „capitalisti” prin diverse „modalitati nu prea ortodoxe, profitand de gurile stirbe”.
„Dreaptacii” din Romania sunt cel mult adeptii ideologiei de dreapta (asa cum este in Europa si nu in America) dar sunt de „stanga” economica preferand slujbe la stat.
La fel ca si BOR, „dreptacii” aplica dublul standard : fa ce spunem noi nu ce facem sau cum ne comportam noi.
Nu sunt fan PSD. Am plecat din cauza FSN, acum peste 20 de ani si pot viata din Romania multor Dinu Paturica, avand experienta din aceasta tara democratica si comparand-o cu cea din Romania comunista in care mi-am cam tot atatia ani. Nu pot c sa nu-mi exprim un anumit dezacord cu unii „Alba ca Zapada” dinainte de 1989 care se vor in aceasta postura si azi si ar trebui sa se „refrain”.
Romania gurilor strambe nu este asa de high-tech/vocala dar isi exprima optiunile – atunci cand este cazul – prin vot, si intotdeauna o decizie este mult mai buna decat nici o decizie.
„Ura fata de PSD”?
Probabil ati citit articolul, dar nu cred ca ati inteles.
Liiceanu scrie despre paradoxul folosirii de catre liderii PSD a oamenilor simpli, cei carora le-au luat demnitatea si i-au mintit si furat (aproape) toti anii de dupa ’89.
Nu e vorba despre nicio ura, e vorba despre a spune adevarul.
Va permiteti voi sa spuneti ca detineti adevarul?Voi care nu va veti vota nici pe voi insiva.Am in Piata Victoriei membri din familie ,copiii mei.Ei sunt acolo din probleme pur econimice desi nu recunosc, respectiv:
-lucrand la multinationale (dintre cei cu salarii foarte mari) deja au pierdut niste bani(cresterea asigurarii medicale),
-daca multinationalele vor fi taxate la cifra de afaceri , transferul de valoare adugata in Romania se va diminua si posibil ca unii(multinationale) sa nu mai extinda afacerile in Romania(aici este o treaba cu dus, intors)
-frica de un impozit progresiv.
Evident ca si eu in firea mea sunt de dreapta dar felul cum gandesc a celor ca Liiceanu ma cutremura, cred ca nici fascistii nu gandeau toti asa.Ideologii fascisti nu erau elite intelectuale.
Totusi cei mai multi din piata care fac zgomot nu platesc nici un leu la stat, sunt intretinuti de stat de aceea si au timp de pierdut in piata.Eu dupa serviciu9desi as putea sa nu mai am serviciu) sunt terminat, nu am timp de demonstratii” ideologice”.
„Totusi cei mai multi din piata care fac zgomot nu platesc nici un leu la stat, sunt intretinuti de stat de aceea si au timp de pierdut in piata.”
Probabil ca vorbesti despre copiii dumitale, mai indoiesc ca ii cunosti pe cei mai muti din piata.
Si au am fost intr-o piata din aceasta tara, cu sotul meu si copilul nostru si nu suntem platiti de stat. Si lucram toata ziua.
Obositor e numai socialismul fara speranta, domnule.
Demonstratia nu este una ideologica – este una legata de Dreptate si Adevar.
Daca s-a uitat este bine sa ne aducem aminte ca odata a existat o lupta cu coruptia si ca in aceasta lupta unii au infrant, dar sigur au fost si mai sunt oameni care duc mai departe ceea ce a fost odata – floare de iris…
„Iar cand noi nu vom mai fii
Iar noaptea va fi zii
Va veti aminti ca-a fost odata”
Pentru rememorare –
https://www.youtube.com/watch?v=wM-BOEJcvVo
Domnule, vedeti sa nu lesinati.
Poate daca cititi un pic de istorie o sa realizati ca marile natiuni au inceput cu votul cenzitar, incet dar sigur. Monstruozitate nu este ce spune dl Liiceanu, ci ce face PSd-ul animalizand pensionarii, vanzandu-le sperante si maruntis ca sa poata extorca statul roman in traditia iliescu-nastase. Oricum de facto PSD nu ii trateaza pe pensionari ca cetateni ci ca materie de furnizat vot..
Tot ce inseamna PSD,pute!
Stimate Domn, nu lipsirea de libertatea votului este necesara ci de o explicare mai practica si mai pe intelesul lor a mecanismelor de economie de piata. Trebuie demontate promisiunile electorale. Lumea voteaza cu cei ce promit populist. Am intrebat un pensionar votant PSD de ce a votat asa. Raspunsul a fost simplu si la obiect: „mi-au dat in plus la pensie”. Am intrebat atunci „de unde crezi ca iti vor da acesti bani?” Raspunsul a fost din nou fara drept la replica:”Nu ma intereseaza.”. Nu sunt un om foarte bun la a explica notiuni economice pe intelesul tuturor (abia daca le inteleg eu cum trebuie desi am facut o facultate economica). Sa-i fi explicat ca acei bani vin din buzunarul meu? Sa-i fi explicat ca in 2-3 luni de zile preturile vor creste suficient de mult incat sa nu mai faca diferenta? Inutil. Raspunsul lui ar fi fost „Nu ma intereseaza!”
Peste patru ani va vota din nou cu cei ce vor promite cresteri de pensii desi va fi simtit deja pana atunci faptul ca surplusul la pensie de acum va fi fost in inutil. Si uite asa se creaza un cerc vicios din care noi, cei ce muncim productiv vom iesi sifonati. Noua nu ne vor creste salariile pentru ca vor creste impozitele. Nu am mai vazut o crestere salariala de 7 ani de zile. Acum cativa ani de zile credeam ca am un salariu bun (reuseam sa pun bani de-o parte). Acum este unul la limita de jos a suficientului (cat produc atat consum). Prognoza este sumbra, chiar daca am diminuat cheltuielile.
Si asemeni pensionarului acesta sunt multi. Chiar si bugetarii. Si asistatii social… Toti acestia, la viitoarele alegeri vor vota cu cel ce da mai mult la pensie/salariu/ajutor social…
E vina celor care NU voteaza. Am avut 18,277,047 cetateni cu drept de vot. Prezenta la vot 39.49% adica 7,217,605 persoane, din care 45% au votat trecutul (Dragnea si compania) adica 3,247,922 de edentati total sau partial! Restul de aprox 11 milioane au fost scarbiti de ce se intampla si au preferat sa stea acasa sau sau sa plece prin vacante. Asa ca cine e de vina? Faptul ca edentatii au drept de vot sau ca scarbitii au optat sa stea acasa?
Nu e nici o vina, d-na.
Si neexercitarea votului e tot un drept.
Iar castigarea elegerilor nu le da dreptul celor alesi sa rastoarne ordinea de drept si a bunului simt.
Da misha, si cum ti se pare ca ai execitat dreptul sa nu votezi? Bine? Te feliciti? Ti se pare ca ai castigat ceva?
Nu e normal ca scarbitii sa stea acasa?
Exceptionala descriere a ceea ce se intampla! Clara si foarte exacta!
Romanii „cei fara dinti” merita compasiune, nu dispret.
Si aceiasi romani fara dinti nu sunt victimele Antenei, ci sunt victimele comunismului, iar mizeriile de la Antena sunt pentru acesti toxici nefericiti singurul drog care le intretine iluzia ca viata lor si mai ales compromisurile vietii lor au avut un rost.
Problema autorului este ca el e coleg de generatie cu acesti oameni, insa el a avut mai multa constiinta si mai ales mai multa constienta decat acestia. Iar asta creaza intai o sanatoasa neadaptare la valorile lor toxice, dar si o enorma frustrare si nefericire. Cu atat mai de folos sunt pentru cititori aceste ganduri cathartice ale autorului.
(Cauzele pentru care romanii au iesit stirbi din comunism tin mult mai mult de inapoierea istorica a societatii romanesti si mult mai putin de comunism in sine. E evident ca romanii nu au avut cultura igienica si medicala in ultima suta de ani, insa comunismul, monstruos cum a fost, a dezvoltat totusi igiena la romani. Altfel spus, romanii fara de dinti aveau la 1900 cam aceeasi igiena dentara precum avea stirbii din pictura lui Bosch cu 1900 de ani inainte. Are el comunismul destule salbaticii de justificat, sa nu ii inchipuim noi altele, cum ar fi lipsa igienei dentare.)
Un comentariu excelent.
Ceea ce nu spune domnul Liiceanu este ca dezinformarea si spalarea creierelor functioneaza si la cei cu dinti albi si intacti ca in reclamele companiilor care produc pasta de dinti.
„Nebunia de a gândi cu mintea ta” si-o poate permite si un om fara dinti sau o poate refuza unul cu dintii de Oral B.
As aduga ca romanii si-au pierdut mai mult dintii in ultimii 25 ani, de cand medicina s-a transformat dintr-un serviciu social intr-o afacere. A-ti repara dintii e un cost pe care partintii nostri nu si-l poat permite fara sacrificii uriase. Un alt factor care a dus la cresterea numarului celor fara dinti este proliferearea alimentelor nesanatoase, a dulciurilor promovate agresiv, a bauturilor indulcite, adugarea de zahar in mai toate alimentele.
Romania are in momentul de fata o incidenta uriasa a diabetului, nu numai la oras, ci si la tara.
Trebuie spus ca pana recent in multe comunitati rurale oamenii aveau dintii aproape intacti pana la batranete pentru ca mancau cam ceea ce produceau singuri. Acum dependenta fata de zahar si produsele derivate i-a facut si-s distruga atata pancreasul cat si dintii.
Pai vedeti?! D’aia o fi lansat toa’su Nicolae Ceausescu stalucita sa legislatie privind alimentarea rationala a populatiei ce a adus cu ea rationalizarea alimentelor (inclusiv zahar) si care a zvarlit Romania socialista intr-o foamete de ev mediu. Batranii nu mai erau chinuti de probleme dentare, ficati, pancreasi sau de diabet. Venea o iarna mai aspra si piereau grupir de frig si foame+ lipsa de medicamente. Ca dispensarele satesti nu avea nici un fel de medicamente afara de aspirina si vitamina C, iar magaiznele satesti aveu rafturile goale si sclipind de curatenie Banuiesc ca asta e ceea ce le doriti cu ardoare. :D
In Franta ultimilor Ludovici era foarte la moda ca oamenii saraci sa-si picteze dintii cu negru ca sa para ca au carii. Carrile find pe atunci, inainte de inventarea igienei orale, un semn de noblete :P . Numai nobilimea isi permitea sa se indope dupa pofta inimii cu dulciuri.
Oricum, revenind la stirbii zilelor noastre, Romania are unul din cele mai scazute consumuri de pasta de dinti si apa de gura din Europa. Cand am fost ultima oara acolo am constatat ca lumea pe strada pute mai rau decat imi aminteam. Igiena elementara nu cere „sacrificii uriase”. Nu-i asa? impresia mea e ca oamenii cu igiena precara sunt in general oameni cu o moralitare scazuta. Ceea ce se lipeste perfect pe imaginea votacului PSD-ist tipic.
Stiu ca cifrele si statisticile deranjeaza cand contrazic ideologia sau o teorie la moda.
Spalatul pe dinti nu te pazeste de diabet.
Oamenii isi pastrau dintii la tara nu pentru ca erau alimentati conform programului de alimentatie rationala al lui Ceasca, ci pentru ca nu mancau junk food, carne cu corn syrup si alte porcarii distribuite en gross de marile lanturi comerciale de azi. Asta e valabil in toata lumea.
Cat despre mentiunea dvs despre Franta pre-revolutionara, va sugerez sa cititi comentariul meu de mai jos despre sans-dents zilei de azi din Francia.
Si nu va avantati sa-i criticati pe francezi. In USA numarul celor fara dinti este foarte mare si nici macar Obamacare n-a introdus asistenta medicala dentara pentru cei saraci.
Va garantez ca multi voteza ca si stirbii domnului Liiceanu.
Din pacate, romanii nu aveau dinti sore varsta adulta + (>45- 55 ani) nici inainte de epoca comunista. Nu asta e drama si nu tine (numai) de alimentatie/ modificarea ei. Ideea este ca cei 20 ani de guvernare social-stangista FSN/PSD nu au facut decat sa ne tina la un secol distanta de Europa occidentala, care a descoperit pasta de dinti si stomatologul, indiferent de cata mancare junk consuma. Europa a intrat in secolul in care batranii au dinti, noi am ramas in sec trecut. Europa s-a tehnologizat si traieste in case aseptice, pensionarii ei au acces la sanatate si calatorii, noi am ramas cu casele de chirpici, soproane cu orataniile subsiztentei rurale si toalete in fundul curtii. Cam asta e imaginea si la nivelul „radiografiei dentare”. Nu divalgati aducand in discutie tipul de alimentatie. La tara se mananca sanatos. Se bea la fel….
Cititi comentariul meu de mai jos despre sans-dents apoi faceti o cautare pe net cu toothless + un nume de tara (cu exceptia Germaniei si tarilor nordice).
Nu mai divaghez de la subiectul discutiei.
Subiectul adevarat la discutiei este daca credem intr-un principiu de baza al sistemului reprezentativ parlamentar (din principiu refuz sa folosesc cuvantul democratie, care este o idealizare a unui sistem care n-a existat nicaieri si nu va exista niciodata). Ma refer la 1 om = 1 vot. Daca suntem de acord cu acest principiu toata discutia este supefluua.
Marturisesc ca nici eu nu sunt convins ca votul meu ar trebuie sa cantareasca cat cel al vecinului semi-analfabet, sau al unui tanar de 20 ani care n-a citit nici o carte in intreaga-i viata (nici cele date ca lectura obligatorie in liceu). Si totusi nu cunosc o alta solutie care sa fie cat de cat acceptabila. Asta pentru nu de putine ori pe parcursul istoriei elitele s-au inselat. Un simplu exemple: in anii 30 majoritatea intelectualilor romani erau legionari (inclusiv Noica, poemenit de domnul Liiceanu mai sus).
O alta parte a discutiei este daca ar trebuie sa cenzuram anumite surse de informare pe care le consideram nocive. Iarasi un subiect dificil. In 1917 printre primele masuri luate de bolsevici a fost cenzura presei, la fel si la noi in 1946. Stim unde a dus asta. Dupa parerea mea aici trebuie sa actioneze doar Codul Penal.
Ambele subiecte sunt atinse tangential de domnul Liiiceanu (pe care-l apreciez ca pe unul dintre marii intelectuali si marile constiinte ale Romaniei de azi) dar se fereste sa le atace frontal.
@ Cinicul – ///
Pai domnule, tu vrei sa iti repare cineva dintii pe gratis, sau ce? Mergi si lucreaza la o corporatie si o sa-ti permiti – si daca vrei sa stii, din pretul final al stomatologului aproximativ jumate merge la stat – TVA, impozit pe profit, impozit pe munca, CAS, impozit pe proprietate, impozit pe chirie etc.
Dar totusi asta e reactia ta la problema grava pusa in articolul d-lui Liiceanu :)))) ?
Sunt suficiente tari civilizate in care serviciul medical de stat include si repararea danturii. Noi am copiat modelele cele mai proaste.
Cand medicii depun juramantul lui Hipocarte nu scrie acolo ca trebuie sa-si faca un SRL sau chiar un SA.
Cinicul – e foarte greu sa vorbesti cu oameni care se agita pe platforma cu masuri sociale dar nu au pus mana pe o carte de economie/
Pai tu compari romania cu Germania? Adica germanii au facut reforme, au avut surplus de venituri fata de cheltuieli in ultimii ani, produc enorm si exporta in toata lumea, deci isi permit asta.
tu cu ce vrei sa platesti doctorii? Cu banii furati de Voiculescu? Cu padurile furate de Rebenciuc? Cu tunul lui Nastase cu Bechtel? Cu stergerea datoriilor rompetrol de catre Ponta? Cu banii aruncati in pensii speciale pentru cumpararea de voturi? Cred ca tu nu ai inteles ca bataia de joc a facut ca peste 30000 de medici sa plece din Romania pe buna drepptate.
Pai asa poti avea tu pretentii si sa dai din gura, dar daca nu gandesti, o sa ramai stirb, ca nici un stomatolog nu va lucra la stat sa iti plombeze tie cariile in timp ce aperi mafia PSD-ista
Iar despre juramantul lui Hippocrate – nu scrie nici ca trebuie sa lucreze medicii pe gratis pentru ca sa ai tu timp sa bati din gura in loc sa muncesti sa dai un milion pe o plomba corecta. De ce nu_ te faci tu medic stomatolog? aaaa, trebuie sa inveti, sa stai 6 ani pe tusa, sa iti tocesti mintea, sa faci practica. Pai e mai simplu sa ceri doctori pe gratis dar tu sa nu pui capul la contributie, sa plateasca statul, vaca de muls pentru cei care cer chestii gratuite.
…ciudate afirmatii facute in paranteza; cine este autorul? in contrast cu afirmatiile dinaintea parantezei, logica lor este la fel de contorsionata si groteasca precum o gura stirba
Comunismul si-a facut un titlu de glorie prin incercarea de a elimina „decalaje sociale”, „inapoiere istorica”, etc. Problema e ca s-a incrancenat sa combata coruptia burgheza cu noi crime, propaganda si minciuni, inclusiv faptul ca Romania nu avea industrie inainte de 1945, cand de fapt industria petroliera era de rang mondial, exista industrie grea, constructii de masini, etc. Problema Romaniei interbelice era coruptia, generatoare de mari tensiuni sociale, si de aceea multe articole scrise in perioada aceea sunt de mare actualitate.
Grotesc este atunci cand fosti comunisti il citeaza pe Eminescu ca exemplu de patriot simpatizant al proletariatului in timp ce se straduie sa faca reguli si legi pentru a-si acoperi furturile din banii publici, fara sa isi dea seama macar de faptul ca cele scrise de Eminescu se aplica in primul rand lor, noilor ciocoi ai neamului.
Un exemplu de eliminare adevarata a „inapoierii istorice” intr-o singura generatie este Singapore. Se poate.
Pe scurt, fara condescendenta, si cu compasiunea cuvenita celui care doreste sa fie om, nu animal fara constiinta:
Coruptia, crimele, hotia, escrocheriile pe bani comuni nu au facut nici o societate sa avanseze. Cu atat mai mult in era globalizarii si internetului.
Imi aduc aminte din copilarie de indragitii Stan Laurel si Oliver Hardy – Stan si Bran pentru cei mai tineri care aproape nu-i cunosc – intr-un episod in care cerseau. Un argument al lui „Bran” spus unui trecator a fost ceva de genul „sint cu un picior in groapa” , la care naivul „Stan” a privit instantaneu pantofii amicului sau.
Exact asta am vazut in comentariul dvs., d-le Coman. Cititi un text scris de o persoana cu o gindire atit de sofisticata si comentati despre stirbi, in loc sa comentati despre fondul postarii: cit de cinici au ajuns arendasii si parvenitii ca sa foloseasca victimele proprii drept aparatori indirjiti, prin manipulare criminala?
Eu unul vad si mila si empatia si compasiunea d-lui Liiceanu fata de bietii oameni. Dar poate eu am invatat sa citesc cu altfel de invatatori.
Ca intotdeauna postarea d-lui profesor e plina de miez si de simt profund uman si ii multumesc.
Exact pentru orbi sau pentru cei cu vederi scurte a scris dl. profesor dar se pare ca trebuie sa mai continue vreun deceniu sa vorbeasca in pustiu…
De ce-i cereti dlui Gabriel Liiceanu sa fie neaparat un sfant. Sfintenia izvoraste din iubre si v-a explicat asta in episodul Noica. Voi ii iubiti pe dentatii aia, sunteti gata sa le spalati picioarele cersetorilor schiloditi de alti cersetori ca sa devina si ei la randul lor cersetori?
Dl Liiceanu indca soutia: Dentistul.
Dar acela nu va fi si nu poate fi raspopitul machiavelic cu nume predestinat , adica gadele de la antene si de pe toate ecranele in serviciu comandat.
La 1900 romanii aveau ,categoric, o igiena dentara precara,dar aveau o igiena mentala mai buna!
Inca un articol cutremurator pe care trebuie sa il diger cateva zile pana sa il inteleg complet. Kudos!
Text aproape magistral. Pasajul cu Noica pe patul de moarte este literatura la cel mai inalt nivel. Pacat ca un asemenea scriitor n-a insistat pe calea literaturii. Revenind la textul prezent, o mica remarca: sfirsitul diminueaza putin din dramatismul tabloului, bagatelizind oarecum in igienic si domestic ceva mizerabil universal. Ca sa nu pomenim ca daca de la Guvern asteptam noi redresarea, fie ea si metaforica, fie mai avem de asteptat, fie putem renunta, zimbind stirb. Daca tot trebuie facut ceva ACUM, nu caderea in derizoriu ne va ajuta. In rest, daca dl Liiceanu ar fi capabil de un text asemanator macar o data pe saptamina, intr-un an, Securitatea e ca pleava vinturata.
Cata dreptate aveti, domnule Liiceanu! Aproape intotdeauna lipsa educatiei a mers mana in mana cu manipularea, la fel cum lipsa unei igiene intelectuale cu neiubirea pentru adevar. Aceasta categorie – absolut de compatimit – sunt aceia care mereu sustin „las’ ca stim noi cum sta treaba de fapt! Nu ne puteti pacali”, cand, in fapt,chiar ei sunt cei pacaliti, ei sunt victimile. Unele ignorante.
@ Rodica Cucu (25/02/2017 la 1:31)
Aveti si dvs,dreptate „….. Aproape intotdeauna lipsa educatiei a mers mana in mana cu manipularea, la fel cum lipsa unei igiene intelectuale cu neiubirea pentru adevar. ”
Dar v-ati intrebat cine ar trebui sa se ocupe de ridicarea acestei educatii ? Aveti vreun raspuns ? Nu cumva „elita intelectuala” este cea care ar trebui sa se ocupe de aceasta sau asteptati ca cei care profita acum, de aceasta lipsa de educatie sa nu o mai faca?
Slabe sperante: ati auzit de competitie ? Asta-i proprie capitalismului sau democratiei vestice daca termenul est mai pe placul dvs.?
Ca sa-l parafrazez pe JFK intreba-te ce faci tu pentru acesti oameni si apoi……..?
Un articol pertinent, autorul pierde din vedere, însă, admiraţia celui călcat în picioare faţă de cel ce-şi permite s-o facă şi tradiţionalul: „Ferească D-zeu de mai rău!”
…si aceste guri stirbite, domnule Liiceanu, cu taisul tocit, ciobit, sunt cele care manifesta un soi de adoratie catre calaul care le-a condus in starea aceasta, nu se pot satura: pana la ultimul dinte! O insuficienta permanenta de clesti!
În termeni psihanalitici, se numește „identificarea cu agreosorul”. O apărare (infantilă) a Eului care nu găsește altă cale de a se pune la adăpost decât devenind, el însuși, agresorul.
Partea buna a acestui articol este ca a fost vizualizat de 16.530 de persoane. Nu stim daca toti au citit pana la capat, nu stim daca toti stiu ceea ce a insemnat comunismul cu toate ororile lui si nu stim daca sau cum sa apreciem acest articol la adevarata lui valoare, fapt care reiese din doar cele 6 comentarii de dinaintea mea. E un lucru care ma dezamageste si care demonstreaza gradul de cultura/incultura si de nenorocire in care a ajuns acest popor al nostru. Acest articol putea genera o adevarata dezbatere aici, discutii argumentate, pro si contra, dar nu s-a intamplat nimic notoriu. O picatura inr-un ocean de vid intelectual! Frica mea cea mai mare este ca in curand si inevitabil vor disparea si Liiceni si Cartaresti si altii si altii. Cine le va lua locul?
Ptr. Dan. Un articol si, in general, nimic nu se „vizulizeaza” decat in limbajul unora pe care mai bine nu i-ati imita. Un articol este CITIT…si poate fi citat, laudat, imitat samd…
Scuze, „vizualizeaza”…
Va rog nu mai bociti ca se termina civilizatia.In fiecare epoca vor exista oamnii pe care firesc societatea ii va emana.Degeaba ne vaicarim noi si incercam sa populam tara cu :Zimbri”,Vor dispare imediat cei plantati artificial.In primul rand (in opinia mea) nimic nu se poate impune.Nu ati vazut comunismul, a tinut cat a tinut si societatea l-a eliminat.Asa suntem si „ne mancam unii pe altii”pana vom dispare.De ce vecinii nostri nu se reclama la „Inalta poarta ” atat de vehement ca noi?Sunt altfel.Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem si sa incepem dodelarea societatii fara a o imparti in buni si rai.
Niste deplorabili.
Acest editorial este scris pentru toți românii dar îl vor citi și îl vor aprecia doar câțiva dintre ei, acei români care au discernânt, care au trecut prin școală cu rezultate valoroase, morali, culți, educați. Acești români reprezintă o specie aparte, pe cale de dispariție. Ei sunt inundați de românii zombiizați de comunism și de neocomunism pînă la măduvă. Conflictul dintre intelectuali și restul românilor nu e recent ci el datează de mai bine de o sută de ani. Acest conflict e din ce în ce mai acut și e în defavoarea intelectualilor pentru că prostia, mîrlănia, imoralitatea caracterizează hoardele antenizate și spălate pe creieri ale psd-ului. Dacă șefii acestui partid ar avea un dram de conștiință cetățenească și-ar da seama că prin acțiunile lor distrug iremediabil această țară. Am sperat întotdeauna că prin intermediul Bisericii ortodoxe, aceste mulțimi psd-iste vor fi, în cele din urmă, insuflate de Duhul Sfânt și iluminate în așa fel încât să se trezească în ei acel simțământ uman care să le filtreze gîndurile în așa fel încît să nu mai accepte automutilarea sufletească. Se prea pare că de unde nu nici Dumnezeu nu cere, așa că?, nu avem ce face; resemnarea e și ea o formă de protest și de rezistență, pînă la urmă. Din păcate Dumnezeu intervine numai atunci cînd totul e pierdut. Și e!
Omul fără dinţi. Si astăzi „săracii” sunt cei fără dinţi. Cei stăpîni pe destinul lor, oamenii liberi multumiţi de viata lor se deosebesc prin această „mică” diferenţă vizibilă. Greu de înghiţit textul excelent scris de G.L.
…”…. Eu, care refu¬za¬sem până atunci să iau cont de exis¬ten¬ţa bio¬lo¬giei şi de eşe¬cu¬ri¬le ei şi care în¬tor¬se¬sem ca¬pul cu dez¬¬gust din faţa in¬fir¬mi¬tă¬ţi¬lor vie¬ţii, i-am ma¬sat zilnic pi¬cioa¬re¬le, l-am şters de trans¬pi¬ra¬ţie şi l-am schim¬bat, i-am cu¬ră¬ţat după fiecare masă pla¬ca den¬ta¬ră sub je¬tul de apă al chiu¬ve¬tei, cu fires¬cul cu care îmi spă¬lam mâi¬ni¬le. Nu exista în toa¬te acestea nici urmă de evla¬vie, ci doar iu¬bi¬re griju¬lie, acea iu¬bi¬re care apa-re în faţa unei fi¬in¬ţe iu¬bi¬te în restriş¬te şi care o trans¬for¬mă, prin în¬suşi acest fapt, în co¬pi¬lul tău. Ne¬a¬ju¬to¬rat, fără dinți şi iu¬bit, Noi¬ca de¬venise în ace¬le zile co¬pi¬lul meu.”
În sfârșit, după decembrie 1989, la capătul câtorva călătorii în Occident, am avut, întorcându-mă, revelația unui popor care ieșise din comunism fără dinți…. „…..
Tinerii de pe stradă 2017 sunt plini de speranţe şi încredere. Sunt cei în a treia/ultima parte a vieţii care au amintiri apăsătoare, au multe dubii privind mersul ultimilor decenii, duc în spinare munţi de dezamăgiri. Deosebirile trăite de generaţia elevilor şi studenţilor de azi în România europeană faţă de generaţia „puşcărie (.. Wolf von Aichelburg…)” mi se pare uriasă. Să nu uităm 1939- 1989 au fost două „experimente” de dictatură autohtonă care au deformat, au amputat atîtea suflete, atîtea biografii a citoyenilor României (epurarea etnică). Am încredere în citoyenii pe stradă 2017, ca şi multi altii în ţară, UE şi lume.
Ce inseamană fericire (Glück)?
Cea ce nu se poate „planifica”, întîlnirea întimplătoare (Zufall) a celuilalt poate avea multe fateţe…… cea decrisă minunat de G.L. ….
Se simt citoyenii pe stradă 2017 bine (Wohlgefühl), au sentimentul de îndeplinire?
Cei care cunosc „bunăstare – belşug (Fülle)”, trăiesc deplin viaţa lor?
Oamenii cuvintelor, literelor se „retrag” prin asceză, cîştigă distantă de vîrtejurile vieţii.
Multumesc domnului G.L. …… … glasul libertăţii, azi.
Absolut admirabil acest expozeu al unui om de o tinuta impecabila, Noica, dar si al unei societati stirbe, desfigurata de un sistem total anacronic, poporul roman. Naratiunea unei vieti simbol, intr-o lume decadenta, descrisa cu precizie chirurgicala de maestru Gabriel Liiceanu, scoate la lumina un adevar sinistru, drama apoteotica a omului de tip nou, plamadita si perfectionata in laboratoarele comunismului sovietic. E imposibil sa nu te afecteze, emotional daca nu psihic, drama suferita de omul iscusit de dimensiune lui Noica cand e pusa intr-un contrast izbitor cu protestul minoritatii „stirbe”: „AFAR.CU HITLER DI. TARA” Protestul lumii penale, Statu-Palma-Barba-Cot si introspectia subtila a chipului schimonosit de prigoana comunista, pun in teza si-n antiteza, motivatia minciunii si a destrabalarii politicii de Dambovita. Diversiunea mana in mana cu minciuna si zeflemeau, batjocorasc o atitudine civica fara de precedent pe taramurile mioritei: Revolutia pasnica, revolutia piepturilor deschise, prezentata in contrast cu protestul victimei pactizate cu, calaul. Acest cacofonism major a ajuns, in epoca Dragnea, la nivel de arta. E vorba de arta formei fara fond, de arta lumei moarte adusa la vot cu caru cu boi, cu boii lui Grigorescu. Oamenii care l-au dat pe noica, au iesit in strada si s-au izbit de zidul cetatii penale. Crima Organizata si Orchestrata de oamenii lui Pacala si Tandala, apara sistemul anacronic devorat de metastaza comunista. Strada a explodat si a aratat ca asa ceva nu se mai poate. Oamenii lui Noica au iesit in strafda, cu sutele de mii, si au deschis un nou orizont pe acest taram bolsevist. Este in atitudinea noatra, a tuturor celor care iubim taram sfant si hulit, sa nu-l dam gratuit regimurilor ticalosite ale ciumei rosii.
In Vice este un articol interesant despre „Floricica Dansatoarea” o alta figura emblematica a contra-protestelor masinate de PSD. In fapt fiinta aia este o victima, un om necajit, un copil orfan, tarat intr-o tara in care nu a gasit compasiune si suport, ajunsa un adult bolnav, fara bani de tratamente si cele necesare unui trai decent….
Toata gasca nenorocita de securisti care tin haturile RTV si Antena 3 au reusit sa tampeasca poporul intr-un asemenea hal incat oamenii se duc sa voteze convinsi niste hoti. Cinismul calailor de la TV a ajuns de-a dreptul grotesc. Se rade gros golaneste in timp ce pe burtiere abunda calomnii cu greseli de ortografie. Se minte cu nerusinare iar politicienii chemati la preamarit ajung atat de autosuficienti incat isi permit sa faca golanii in studio ca doar sunt „la ei acasa”
Gestul recent lui Codrin Stefanescu arata aroganta suprema pe care o au acesti indivizi. Blindat de o moderatoare partinica ( o figura cabotina si nevrotica) el ingana golaneste un individ din opozitie…”dezbaterea” era oricum castigata de privirea fixa si intrebarile intepate ale moderatoarei…lui ii ramasese numai misiunea umilirii adversarului….cam astia sunt oamenii de acolo. Ca o mantra repetata obsesiv seara de seara, inevitabil ceva ajunge sa transforme …..orice om normal caruia i se repeta zilnic ca are un ardei gras in par va privi pe furis in oglinga la un moment dat ca sa se convinga de inexistenta ardeiului…asa si cu televiziunile ciocan.
Am ajuns amuzat sa vad ca cele 2 secunde de pauza in periplul telecomenzii intre posturile TV surprind cel mai des cuvintele „servicii” „codlea” „Koves.” …..si asta de luni de zile, câteodată si ani….nu mai exista alte probleme in Romania decat agenda unor securisti care vor scapati niste infractori….we are doomed….52% doomed….
@George Coman:
Nu domnule Coman, acei romani stirbi care se exhiba in poarta Cotroceniului merita cel mai profund dispret! Ei sunt cei care au votat in corpore in „Duminica Orbului”, care ii aplaudau si le sarutau mainile minerilor pentru ca „i-au scapat de fascisti”, cei care prefera torpoarea ajutorului social in locul zbaterii muncii proprii! Ei sunt cei pentru care arbitrariul moral este norma „sa fure aia da’ sa putem fura si noi!”, cei care ieseau din fabrica incarcati cu diverse „ciubucuri” facute cu materialele si pe timpul de lucru al fabricii, cei care mai apoi au strigat „nu ne vindem tara” pentru a o fura pe bucati ulterior!
Nu am nici un fel de mila pentru acest neolumpenproletariat responsabil direct de laxitatea morala instalata in Romania din ’45 si perpetuata din ’89 incoace!
nu fiti atit de catregoric domnule ! cind marele proprietar iliescu le a vandut cu reducere apartamentele in care ii instalase ceausescu, cum sa nu l voteze pe „iliescu apare, soarele rasare „
Aveși, dreptate, dar uitați să spuneți că dacă eu sunt aceia, la fel de adevărat este că noi suntem cei care, în Duminica orbului, i-am lăsat pe cei 18% să ne ia, din nou, destinul. Desigur, nu la Dumneavoastră personal mă refer.
@Garett Articolul dl Liiceanu are valori moralizatoare care nu trebuie sa ne scape. Scena cu ingrijirea lui Noica nu este intimplatoare. Ca sa cunosti realitatea aproapelui tau trebuie sa te cobori in suferinta, in umilinta lui. (Iisus a transmis acest mesaj ucenicilor lui). Dl Liiceanu nu dispretuieste masa stirba care se solidarizeaza cu PSD-ul. El spune: „Și totuși trebuie făcut ceva. Nu mai putem sta – iată s-au făcut deja 70 de ani (1947- 2017) și în curând vom sărbători o sută de la naștera României Mari – fără dinți în fața Europei. „Guvernul Grindeanu” ar putea da, în plină zi de astă dată, o ordonanță de urgență prin care să se deschidă în buget un capitol special pentru repararea gurilor știrbe ale românilor. De unde să vină banii?” Avem pretentii sa fim altceva. In noi, instinctiv ne aliniem la civilizatia europei si ne suparam ca o parte a societatii (fratii nostri) au votat altceva, afiseaza altceva, pentru ca asta este democratic. Dar pentru care trebuie facut efort de convingere, de schimbare de opinie. Asta se face prin dezbatere. Prin coborire in umilinta. Nimic nu se obtine fara efort. Aparenta poporului fara dinti are resorturi mult mai adinci, si nu vine din comunism. Trebuie sa intelegem pretul real al unui serviciu. Daca dai bacsis ai denaturat pretul real al acelui produs, serviciu. Daca atentezi la integritatea corporala a pacientului (ii scoti un dinte ca sa-i pui in loc la un inlocuitor care costa de citeva ori echivalentul in aur al dintelui pierdut) si nu ai legi care sa pedepseasca acest lucru, nu avem dreptate sociala. Construim biserici dar abandonam scolile. Un popor educat este mai greu de manipulat. Construirea unei societati presupune in primul rind de a ne respecta si apoi de a cladi inpreuna. Avem mult de munca pina vom atinge nivelul pretentiilor ce le afisam.
Nu va faceti iluzii, daca exista ceva care este raspandit cu adevarat democratic acel ceva este ignoranta. Fenomenul gospodinei feseniste de la inceputul anilor 90 exista in mai toate tarile, indiferent de cate sute ani de regim parlamentar au. E suficient doar sa deschizi ochii.
Gospodina fesenista, sau sotul ei, care nu-si vand tara, pot fi si de dreapta, pot fi nationalisti ferventi, si avem recent exemple destul atat in Europa de W, cat si in USA. Toti sunt in final la fel de mari perdanti precum fesenistii anilor 90, vor fi pacaliti atat de stanga cat si de dreapta.
Multa stima!
George Coman,foarte bine punctat,acești oameni merită compasiune și nu este vina lor că sunt hrăniți cu mizerii de televiziunile pe care ,societatea din România, le accepta tacit fără a lua atitudine.Așa cum am ieșit în stradă pentru abuzurile tractoristului din Teleorman, așa ar trebui să ieșim și acum pentru o lege care să asaneze mass media românească.
ne-am pacalit cind am crezut ca treaba se repara cu proteze de import si hop si noi putem zimbi-n oglinda lumii; ce-ai cariat in 50 de ani nu se plombeaza in regim de urgentza – la fiecare actiune ii corespunde o reactiune pe masura
Va admir si va multumesc domnule Liiceanu pt tot ce ne transmiteti prin scrierile dvs.
Oare saracia unei mari parti dintre romani nu are si ea un rol in felul cum arata dantura lor? Cand un tratament dentar te lasa fara veniturile pe o luna, parca iti vine sa renunti la el. Mai simplu o extractie. Dar ramai stirb si deranjezi lumea buna.
Interesanta tema de reflexie. In zilele noastre, la individ, gura stirba e dovada unei combinatii interesante de incompetenta (a se citi prostie) si saracie care se ingemaneaza si se potenteaza reciproc, generandu-se una pe cealalta :)) Oamenii saraci sunt stirbi, dar sunt ei doar saraci, sau sunt si prosti? Oamenii bogati si stirbi sunt im mod sigur idioti. Exista la noi si multi oameni saraci care nu sunt prosti. Suntem deja la a doua, a treia generatie de saraci din prostia parintilor lor. Ei sunt sansa noastra daca vor evita sa devina stirbi, fireste.
Tampenie mai mare ca a dumitale nu poate fi emisa.Ai idei fascistoide cand vezi o relatie intre saracie,inteligenta, aspect fizic si spirit de a fi interesat de cum arati.
Domnu,n-ati auzit de metafore?
Uneori e necesar un desen…
Felicitari ! Impresionant articol ! Din pacate cei manipulati nu il citesc !
Genial. Textul are acuratețea unui veritabil studiu antropologic al interacțiunii contextuale. Un logo al frustrării sau o icoană a ignoranței. Aici avem un titan din Teleorman care în ”coaja” lui nu s-ar deosebi cu nimic de locuitorii contextului actual. Cât despre compasiune ea este necesară atât timp căt nu infestează… contextul.
Oameni buni, treziti-va, nu mai suntem in comunism, nu exista state … Totul e in mintea oamenilor … Sa ne iertam si sa intram cu bucurie in Postul Pastelui …
Doamne ajuta!
Eu tot incerc sa-mi inchipui cum arata o sedinta de redactie la posturile de televiziune mai sus mentionate. Cum arata un desfasurator? Cum se dau indicatii despre cine si cand trebuie executat mediatic? Unde s-au specializat regizorii si producatorii acestor mostruoase spectacole de la Antene si Romania TV? Au oare si psihologi in echipa de redactie pentru ca stiu sa foloseasca absolut toate tehnicile de manipulare cu mare succes? Mare mister!
Eu nu cred că suntem victimele comunismului, deși cred că suntem înapoiați, needucați. Dacă citim cu atenție marea literatură română
Vedem că dintotdeauna au existat oameni care furau ,mințeau și se înfruptau din banii publici ….(Chirita jinduia să obțină o sinecură pentru bărbatul etc).Cine mai citeste scrierile politice
Ale lui Eminescu… Să recitim pe Nenea Iancu.Sunt doar câteva exemple.
Pe gugumani,gangavi cu ceafa groasa îi arăta și Eminescu , îi vedem și azi in locuri sordide sau luxoase deopotrivă.
Eu cred că suntem vinovați fiecare dintre noi ,pentru ușurința cu care am renunțat la Dumnezeu ,mă refer la ultimii ani când nimic nu ne împiedica să ne apropiem de El.
Va întrebați cum de e permisa o asemenea „scamatorie” – ca cei sărăciți si furați să-i aplaude si să-i susțină tot pe cei care i-au sărăcit. Spuneți, cu dreptate, ca Dragnea le garantează cu cinism ca vor avea, ca pot avea o viață mai buna.
Pai, daca ar fi numai după PSD, destul de rapid ne-am întoarce la ce era înainte de 1989. Atunci, acești oameni aveau un serviciu, un salariu, un acoperiș, o pensie mai bune decât astăzi. Si asta fara sa fi învățat sau muncit pe brânci!
Înainte, acestor oameni nu li se cerea sa fie harnici, instruiți, competitivi, muncitori, întreprinzători, competenți ca sa aibă un nivel de trai normal (ca multi alții). Li se cerea doar o diploma (care nu avea acoperire in cunoștințe sau abilitați decât uneori),li se cerea sa laude PCR si pe conducător(i), sa iasă disciplinați la mitinguri, sa aplaude la comanda, sa nu vadă si sa nu inteleaga discrepanta uriașă intre vorbele si faptele conducătorilor lor. Li se cerea sa stea liniștiți la locurile lor si sa se mulțumească cu ceea ce statul le dădea (nu mult dar suficient si,ce era important, la fel tuturor).
PSD asta le cere si acum. Asta le cere de 27 de ani. După 1989, societatea nu a mai fost nici cal nici măgar, a fost mereu o corcitura destul de neputincioasa care a născut mereu așteptări si speranțe mari urmate de decepții si frustrări pe măsură.
Acum, iată, PSD ar cam vrea din nou sa frâneze, chiar sa desființeze orice economie de piață sau stat de drept. Dar exista deja o categorie de cetățeni care nu mai vor sa accepte „valorile” comunismului cu fata umana. Sunt cei care protestează in Piața Victoriei. Si dumneavoastră faceți parte dintre ei si e normal sa fiți indignat.
Câteva observații,unele fara legătură cu mesajul de fond al articolului dar prilejuite de problema dintilor: 1) Tabloul lui Bosch si titlul acelui reportaj din Adevărul sunt, ambele, hiperbole. Tabloul este o hiperbolizare a răului care are in centru, totuși, figura lui Iisus. Titlul reportajului nu e decât o găselniță tabloid-jurnalistică de tipul celor rostogolite mereu pe la antene si nu numai. Daca acel miting pro PSD ar fi fost in alt oraș, …..
2) Niciun guvern, nicio organizație medicala, niciun parlamentar, niciun ONG – pe scurt, nimeni nu a avut inițiative de protejare a sănătății oamenilor prin compensarea îngrijirii stomatologice. Cred ca acum nici macar copiii nu mai au îngrijire stomatologica gratuita. In schimb s-a votat o lege care interzice fumatul (pentru protejarea sanatatii). Ma tot întreb de ce stomatologia nu are/nu a avut niciodata același regim ca orice alta specialitate medicala. Cu trimitere de la medicul de familie, ar trebui sa beneficiezi de consult si tratament stomatologic compensat (intre 50 -100%) in funcție de vârstă si de afecțiune. Greșesc? Atata vreme cat funcționează acest sistem al compensărilor (bun, rău, ineficient?!), de ce nu e aplicat si in stomatologie?
3) Se pare ca îngrijirea dinților e un lux si, ca orice obiect de lux, e scumpa si foarte scumpa; aud ca in străinătate e chiar mai scumpa decât la noi, motiv pentru care exista străini care își îngrijesc dinții la noi pentru ca e mai ieftin.
De citit și studiat cu adevărat! „Gurile ştirbe” sunt doar pretextul textului. Textul ne vorbeşte indirect mai degrabă despre un șir de binarități: drept-nedrept, bine-rău, adevăr-fals (minciună), libertate-constrângere… despre ceea ce ne dezleagă și ceea ce limitează…
Daca suntem corecti, si cei tineri si cu dintii sanatosi, informati si nemanipulati, erau la fel de inversunati (avand dantura intreaga pot sfasia chiar mai bine decat cei stirbi). Sunt destule exemple cu ce a fost in piete. Acest articol indica o atitudinea foarte grava, de scindare, de dispret din partea elitei fata de restul. Ar trebui sa ia in calcul ca faptul ca au dinti in gura se datoreaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, si celor dispretuiti si furati de „elita”.
Ion – ce ti se pare mai grav, – realitatea ca pensionarii sunt fraieriti si manipulati de PSd care e vinovat pentru pungile de saracie, sau asa zids-ul dispret al lui Liiceanu pentru acest sistem? Nu cumva umanistii care se plang de Liiceanu ajuta la conservarea acestei stari in timp ce Liiceanu instiga la iesirea lor din aceasta stare?
Oamenii stirbi, saraci sau prosti trebuie compatimiti si intelesi, nu jigniti. Sunt ei destul de umiliti de soarta si nu sunt vinovati pentru ororile istoriei. Daca nu puteti face asta, daca nu va puteti vindeca de ura si resentimente, inlocuindu-le cu mila, veti ramane un frustrat, oricat de bine scrieti, domnule Liiceanu.
Excelenta radiografie- dentara! :) – a unui segment pauperizat al populatiei. O analiza a sindromului Stockholm care cangreneza o intreaga patura a Romaniei.
Am ascultat recent o poveste reala, si care poate fi documentata. Provine din Teleormanul lui Dragnea, acolo unde un inginer agronom local, proprietar a sute de hectare in exploatare agricola, recunoscut ca fiind uman cu angajatii sai (cumpara case dezafectatate in satele paupere cuplurilor tinere sau plateste salarii mai mult ca decente tractoristilor angajati la ferma lui). Acest „latifundiar” cu fata umana isi duce periodic angajatii tractoristi la Bucuresti, la fiul sau stomatolog, pentru a le repara dantura. Fara costuri directe asupra angajatilor. Angajatii lui nu mai castiga astfel doar « o paine buna » in schimbul muncii prestate, ci si o dantura noua. Dantura reparata -acest icon al avutiei- devine astfel o moneda de schimb pentru munca prestata. In anul 2017, nu doar banii cash pot recompensa munca depusa, ci si grija patronului pentru dantura angajatilor. Un inedit program de recompensare si fidelizare, made in Teleorman.
Acel teleorman al lui Dragnea, pentru care P-ta Victoriei a inventat sloganul « Dragnea nu fi trist, la Jilava au dentist »….
Reminder: „Vor sa fie presedinti / Bosorogii fara dinti” (slogan electoral), mai 1990.
Mi-am dat seama ce e fascinant la ultimul articol al domnului Liiceanu. E vorba de cadavrul conştiinţei zdrobite.
Discuţia se desfăşoară ca şi cum cadavrul respectiv ar fi doar în tabăra unor oameni care au cedat torţionarilor, mai vizibili sau mai insidioşi, prefăcuţi. Din perspectivă seculară e clar.
Din perspectivă duhovnicească cadavrul e însă acea conştiinţă care a acceptat să cadă, care s-a învoit cu diavolul. Care a primit plăcerea de moment în schimbul vânzării lui Hristos, al depărtării deliberate de El.
Cadavrul acesta e prezent în debaraua oricărui păcătos. Şi cum orice om e păcătos, domnul Liiceanu vorbeşte despre noi toţi în acest text.
Perspectivei seculare nu îi e vizibil acest rol al textului. Ea e cea care judecă, separă răul acceptabil de cel inacceptabil. Răul inacceptabil e cel care limitează libertatea semenilor, nu doar a ta. Răul acceptabil e cel pe care alegi să ţi-l faci ţie însuţi, despre el nu are sens să discutăm public. El e răul nostru privat, treaba noastră.
Când diavolul e doar torţionarul nostru la fel ca oamenii care nu au dinţi în gură tindem să-l apărăm, să-i ţinem partea. În cel mai bun caz vom spune că avem o neputinţă.
Abia când în mod miraculos ne-am desprins de patimă înţelegem ce s-a întâmplat în trecut de fapt. Aşa cum cei care erau spălaţi pe creier în comunism înţeleg acum ce li s-a întâmplat atunci.
Cumva domnul Liiceanu a atins syndromul Stockholm. Victima dezvolta o dorinta puternica de supravietuire care-o face sa se ataseze emotional de agresor.
Totusi problema este mai larga si am scris undeva mai sus ca in fapt subiectul articolului domnului Liiceanu este daca putem crede in vot universal si daca se justifica cenzura mass-media.
Am spus mai sus ca uneori si elitele unei natiuni se pot insela si am dat exemplul valului de mari intelectuali care au aderat la legiune in anii 30 (inclusiv Noica, maestrul domnului Liiceanu).
Paradoxal cateodata clasele mai putin educate au un busola mai puternica, simt mai bine mersul istoriei. Voi da un exemplu banal, dar care ilustreaza ceea ce vreau sa spun. In anii 90 milioane de romani au strigat „nu ne vindem tara” sau „noi muncim, nu gandim”. Toti ii ridiculizam atunci si-i tratam de idioti.
Ei bine in ignoranta lor acesti oameni simpli, dezinformati si manipulati, au simtit ca transformarile care vor veni ii vor dezavantaja. Si au avut dreptate, majoritatea celor care aveau 40 ani in 90 sunt azi pensionari cu 1000 lei, fara dinti si teribil de frustrati.
Ideea ca istoria Romaniei putea fi altfel e o naivitate. Istoria nu putea fi decat cum s-a intamplat, Romania a avut traiectoria care corespundea nivelului nostru de educatie si de dezvoltare economica, dar subtirimii elitei intelectuale si politice.
Fesenistii anilor 90 se gasesc acum mai peste tot in lume, pe Loara, pe Tamisa si pe Potomac. Meserii care pana mai ieri erau meserii respectabile dispar sau vor disparea in 10 ani. Adaptarea la noua lume este foarte dificila pentru oamnii aflati azi la 45 ani. Noua clasa de prezenti sau viitori edentati voteaza populismul in toate capitalele de mai sus.
Se povestea printr-o carte, Enders Game, despre o strategie de a invata sa-ti cunosti inamicul pana la nivelul la care ajungi sa-l iubesti.
Domnule Liiceanu, PSD reprezinta totusi ceva pentru cele 4 milioane de romani care-l voteaza. Cand vad un articol in care PSD-ul este considerat raul extrem, imi dau seama ca membrii PSD de buna-credinta se simt atacati personal. Membrii PSD care se ocupa cu ciordeala si care au painea si cutitul oricum sunt nepasatori la aceste mici impunsaturi virtuale.
Mai vin si cu o alta problema: pe cine punem in loc daca ar ramane un vid ideologic si de putere din disparitia PSD?
Nu vad in momentul de fata o organizatie politica de calibru si diferita radical de PSD (PNL este prea asemanator) capabila sa conduca Romania. Dumneavoastra vedeti asa ceva?
Acest text, hm… domnule Liiceanu, ce credeti ca vor intelege „ei” din el? Ca e un atac subtil la Dragnea cu ale lui vizibile probleme dentare, ca e o umilire a saracilor care n-au bani de dentist de pe pozitii intelectualist-burgheze, eu cred ca le va da destula munitie celor care vor sa va atace…
Asta e problema si cred ca dvs. o stiti mai bine, cum sa ii spui unui prost ca e prost fara ca el sa se atace, fara ca el sa „ti-o intoarca”, ce bine ar fi sa ii poti deschide ochii, sa il faci sa vada macar o clipa… ma tem ca nici dvs., de la intaltimea intelectului rafinat pe care il aveti, nici eu, un om de rand si nimeni altcineva nu o putem face. Stiu, chestia cu dintii e un semn foarte obiectiv al civilizatiei unui popor care nu are neaparata legatura cu nivelul material. Ca nu costa atat de mult un tub de pasta de dinti si nici un control la dentist de 2 ori pe an. E o chestie mai degraba de proaste obiceiuri, de ignoranta rezistenta la reclamele la Parodontax, si dupa mine e la fel ca si situatia cu toaletele in curte, fiindca sa stiti ca nu din lipsa de bani au oamenii la tara toaleta in curte, ci fiindca nu si-au pus niciodata problema sa aiba o baie.
Fiindca desi puteau sa isi faca in timp, spiritul de turma le zice ca daca nimeni in sat n-are e normal sa fie asa, si oricat le-ai spune ca altii nu mai au de sute de ani asa ceva, chestia asta nu ii atinge… De aici, daca comparam cu alte popoare, da, vedem niste lucrui interesante si putem explica, macar partial de ce suntem singurii care mai avem carute pe drumuri nationale, de ce oamenii nu vor sa faca pasul la o alta gandire, alt mod de a trai, samd. N-am sa merg mai departe in a da verdicte in directia asta…
Nimeni nu detine adevarul absolut, dar rezultatele in viata ne diferentiaza. Am crezut o vreme ca oamenii mai amarati sunt oarecum indreptatiti sa aiba anumite asteptari de la partidul-stat, acum cred ca e invers, tocmai pentru ca au avut aceste asteptari au ajuns la sapa de lemn… Dar cum sa le explici lor problema asta de cauzalitate ?
Eu unul ma declar neputincios in fata prostiei pe care o consider o chestie naturala fiindca vad oameni simpli care nu sunt prosti si par sa inteleaga tot ce se intampla, dar si intelectuali de o prostie incredibila semn ca scoala nu prea este un tratament absolut pentru prostie ci chiar un „intaritor” in anumite cazuri…
Prostia ne este un dat biblic, istoria pare sa fi fost scrisa de niste idioti si acolitii lor, nu putini, cu sangele celor multi si nevinovati, nu e ceva care poate fi eradicat precum holera. Cred ca prostia e la unii o predispozitie naturala si din ce vad eu nimic, dar nimic nu o poate vindeca odata ce a ajuns la o anumita faza.
Este faza la care prostia este capabila sa isi construiasca in mintea unui om o intreaga lume in care totul are o explicatie clara intr-o singura directie si dincolo de care doar mesaje care stimuleaza si mai mult paranoia mai pot patrunde, pe filiera asa-ziselor televiziuni de stiri.
Dl. Liiceanu nu (cred) ca scrie despre gura stirba a lui Noica,despre alte guri stirbe din alte cauze pentru a indrepta ceva,cei care il citesc si-l inteleg ,au o confirmare,inca una ,de la o minte ”autorizata”,ca sant in „axul pistei” dar ,avand in vedere ca ”cei din banda adversa” asa cum vorbesc interlopii,nu vor citi sau nu vor accepta ce spune,”iar”…Liiceanu, ma intreb ,nu fara un fior rece,cum se va „plomba” infioratoarea ” carie comunista ,care ne seaca de vlaga,ca orice durere de dinti pe care oricine o stie bine…
Și care ar fi soluția politică, domnule Liiceanu?
Se cade să observăm că cei torturaţi în închisorile comuniste, spre deosebire de cei ce se aşează astăzi în fotoliu spre a primi tainul, nu aveau de ales.
Cum e posibil ca omul, această fiinţă extraordinară, să cadă pradă drogului acestuia? Se cuvine să le explorăm disperarea acelor nefericiţi, pentru a putea înţelege această decădere a discernământului lor. Lehamitea să fie explicaţia? lenea gândirii? conştiinţa nimicniciei? niciuna nu stă în picioare. Poate e nevoie doar de o acumulare a suferinţei, pentru ca acei oameni să poată deschide ochii spre lumea din jurul lor.
Mai putem adauga emotivitatea crescuta la batranete,naivitatea-dau in mintea copiilor unii-cum se zice,si o judecata a mintii mai slaba.Sigur ca toti sant un material excelent de modelat pentru gadea &co.
Ce pot sa spun decat :excelent si adevarat text!
Nu ma asteptam la alta reactie decat aceea de pe A3. Ce ticalosi! Sunt sigur ca va veni si vremea in care genul asta de naparci vor fi izgonite.
1. In legatura cu gunoiul mediatic: ocupatia de gunoier este una respectabila pentru ca gunoierul aduna gunoiul din habitatul uman, pe cand cea de realizator, moderator TV (in cazul unor canale TV) este exact opusul respectabilitatii, pentru ca arunca gunoi cu lopata prin ecranele TV direct in casele oamenilor.
2. Nu inteleg de ce atata ura pe saracii si pensionarii care voteaza cu PSD. Pentru ei este „alegerea rationala” (sintagma din teoria jocurilor), pentru ca PSD vine cu oferta (promisiunea) maririi ajutoarelor sociale, a pensiilor, a veniturilor mici, in general. Problema este ca celelalte partide nu au oferte si pentru ei, sau nu le comunica pe intelesul lor, iar cei carora li se adreseaza (clasa medie, persoane educate, etc.)… nici macar nu ies la vot.
Tragedia e că numai alde PSD are canal direct de comunicare cu umanitatea ştirbă. O curiozitate e de ce nu reuşim să improvizăm măcar pe net un fel de TVR Cultural. Altminteri, educativ, muzeal, n-am improvizat nimic la Jilava sau macar la Canalul Mortii. Inchisoarea Pitesti nu va fi niciodata Muzeu al Ororilor Romlagului: s-au si privatizat inca din 1990 niste firme de constructii in spatiile Reeducarii: http://www.fenomenulpitesti.ro/istoricul-inchisorii
Textul, recunosc,o ilustrație perfectă a realității incontestabile ! Comentariile,așișderea ! Stimabililor, toți vedem că situația nu este roz, dar ce mă pune pe gînduri este faptul că absolut toți comentatorii se mulțumesc să constate „multitudinea de „guri știrbe ”, de needucați,neșcoliți, și unanim manipulabili …Oare nu acestora li se cer cu insistență voturile pentru care nu primesc ceea ce speră dîndu-și votul? Gurile astea știrbe ,n-au pretenții elevate, au numai speranța de a trăi nițel mai bine … Știrbii ăștia au fost și vor fi (doamne ferește ) carnea de tun, care să vă apere domniilor voastre „acumulările ”, afacerile mai mult sau mai puțin dubioase, conturile bancare , viața domniilor voastre, pînă la urmă !…De prostime aveți nevoie cu toții fără excepție pentru a da vina pe ei„că nu-și mai face bine poporul datoria , că nu-și pîrăște frații și nu dă la lumină, ce se ascunde-n gîndul lipsit de disciplină ! ” De ce oare, mi se pare că toate aceste acuze „sunt vechi și nouă, toate ?… Singura deosebire care se conturează timid, este că „mămăliga s-a emancipat„, și nu vrea să mai fie „servită lîngă fasole, ci rîvnește și ea ( fără pic de jenă !) la „somon fume și caviar! … Ce să faceți?… Ale„ vremurilor valuri ” :..
De data asta am sa fac opinie separata: gurile stirbe nu sunt victime, ele sunt calaii.
Sunt oameni crescuti cu obiceiul de a minti si a fura. Cand lumea civilizata vine peste ei si le spune ca nu e normal sa iti faci treaba la slujba doar in schimbul unor atentii, ca nu e in regula sa pleci cu rulmentii de la fabrica si simplul fapt ca existi nu inseamna ca cineva e dator sa-ti bage bani in buzunar luna de luna, ei, toti, se vad pusi in fata Golgotei schimbarii. Dar in loc sa urce, ei asculta vocile care le spun ca ei sunt oricum perfecti, iar cei care-i indeamna sa se schimbe sunt doar niste dusmani cu scopuri ascunse.
In cele din urma, alegerea e lor si alegerea ii plaseaza in categoria calailor viitorului tarii.
Asa este.:)
Rar am citit ceva atat de bine nuantat! Superb!
Valérie Trierweiler, fosta concubina prezidentiala, a publicat o carte in Germania (editorii francezi au refuzat-o), Merci pour ce moment, in care face un portret nu prea favorabil presedintelui socialist Hollande.
Valérie spune ca Francois Hollande vorbea cu dispret de cei saraci numindu-i „sans-dents”. Hollande a negat folosirea acestui apelativ, dar fosta prima doamna a revenit si a publicat mesaje Twitter ale ocupantului temporar de la Elysee.
Ce sa intelegem din asta? Ca sans-dents exista si in tari mult mai afluente si ca politicienii e stanga (sau ce-a mai ramas din ea) nu dau doi bani pe cei pe care pretind ca-i reprezinta.
Oameni fara dinti nu exista doar in Franta, ci si in tari aparent mai afluente. E destul sa faci o cautare pe net folosind cuvantul edentulism sau toothless + numele de tara.
As mai adauga ca o privire plina de dispret fata de cei fara dinti nu i-a folosit domnului Hollande si nu foloseste nici politicienilor de drepta sau elitei intelectuale, fie ea galica sau damboviteana.
Permiteti-mi sa va atrag atentia, cu respect, ca in limba romana „afluent” defineste o apa curgatoare, in raport cu o alta apa in care se varsa, nu are semnificatia din limba engleza. De asemeni, „en gros” nu se scrie cu dublu „s”.
Aveti dreptate, o observatie binevenita. Sunt dintre cei care incerca sa starpeasca invazia de englezisme inutile in limba romana. Din pacate pacatuiesc si eu, mai ales cu blestematia asta de auto-corect de pe mobil.
Articolul m-a dus cu gandul la Guernica – Picasso, si la violenta si consecintele sale.
Pentru cei care nu stiu trebuie sa scriu ca Picasso a impus niste restrictii pentru ca Guernica sa se reintoarca in Spania si se prea putea ca originalul sa nu ajunga din nou acasa pentru ca autorul a spus ca „the painting should not be delivered to Spain until liberty and democracy had been established in the country”…
Probabil ca gurile pocite se vor termina si in Ro atunci cand noi, in marea noastra majoritate, vom condamna si, evident, vom invinge in acest fel comunismul, lasand deshisa poarta democratiei si libertatii.
Poceala chipului ascunde de fapt un suflet uratit, plin de violenta, ura, si de matraguna.
Parca nu vrem inca sa aruncam uratul din noi sau de la langa noi si sa punem in loc onestitatea,dreptatea, armonia si, pana la urma, frumosul. Este o alegere pe care o poate face oricine si care poate aduce multa pace in suflet, dar…
Marturisesc ca nu pricep in ruptul capului care este strategia de imagine a pesedeului! Pe deoparte liderii ne tot „ameninta” cu milioane, zeci, sute de milioane, toata populatia RPC care abia asteapta sa iasa in strada pentru a-si arata netarmurita iubire fata de partid, pe de alta parte tot ce reusesc sunt aceste chinuite mitinguri „spontane” cu tabel de prezenta si transport de la organizatia de baza! Iar ce scot in fata, Dumnezeu stie de ce, sunt doar personaje cu care nici un om normal la cap, oricate simpatii de stanga ar avea, nu si-ar dori sa fie asociat!
Ignoram problematica igienei dentare deficitare spre lipsa, portdrapelul adoratiei pesediste sunt oameni care nu rateaza nici un prilej pentru a-si arata incultura! In Piata Victoriei au fost pancarte in limbi straine? Banal! Partizanii pesede ne arata ca si limba romana scrisa corect gramatical le este straina! „Jos labele DUPA guvern” e doar un exemplu, la repezeala!
Si atunci revin: ce vor sa ne arate? Ca sunt partidul analfabetilor???
Sindromul de Stockholm „a la sauce roumaine”, in toata splendoarea hidoseniei, aceasta este realitatea romaneasca la 27 de ani dupa instalarea democratiei. Nu e nimic extra-ordinar, totul este coerent, din nefericire…
Daca admitem ca normalitatea este decisa de majoritate, in pur spirit democratic, si nu de alt tip de standarde, nici etice, nici filosofice, fie ele considerate „universale”, remarcam ca nicio valoare nu e valabila atunci cand multimea o refuza.
Aceasta majoritate urata si stirba nu are cum sa se razvrateasca impotriva propriilor calai, pentru ca acestia reprezinta insasi modelul lor suprem de reusita! E firesc ca oamenii sa sustina pe cei care le promit firimituri, cert, dar imediate, si fara conditii! fara sa le deranjeze letargia cu indemnuri la invatatura sau la munca!
Ce mesaj subliminal transmite PSD? Se poate si fara educatie, si fara invatatura, si fara munca, priviti-ne pe noi! Numai cu noi aveti sansa sa ramaneti asa cum sunteti, noi nu va cerem nimic altceva decat sa ne votati!
Stirbi, dar fericiti… :(
Pacat ca toate aceste comentarii profunde si deosebit de bine „infasurate” nu sunt scrise „pe intelesul celor fara dinti” .Aia sunt un alt popor,un popor de troli,dezorientat care din generatie in generatie de debilizeaza tot mai mult si sunt ,in majoritatea lor niste analfabeti sau in cel mai bun caz agramati si semidocti .Ei nu il pot intelege pe Maestrul Liiceanu !!! Lor trebuie sa li se vorbeasca in „limbajul delemn” specific unora ca Iliescu,Dragnea,Ponta si a multor alti indivizi ca ei ,chiar si sportivi de mare performanta si nu numai.
Din pacate Romania nu mai poate fi salvata,este un teritoriu blestemat sa nu creeze ,in cea mai mare parte,decat aceasta gloata de troli ,analfabeti,betivi,prostituate,talhari,violatori,lenesi,mincinosi,excroci,etc Ei traiesc in spatiul mioritic si se inmultesc precum tiganii . Au depasit populatia civilizata ca numar si tendinta este sa se dubleze cel putin.Pe astia se bazeaza psd-ul ,un partid de sorginte neo-comunista ,cel mai mizerabil partid de la formarea intregirea tarii,incoace.
Imi cer scuze pentru micile greseli gramaticale.
Tabloul care a inspirat acest articol produce si alte flashuri, nu doar figurile cosmaresti, stirbe si cu priviri demente.
Hieronymus Bosch a fost un pictor fenomenal, care si-a depasit cu mult epoca. Contemporan cu Leonardo si Michelangelo picteaza „altceva”. Sa ne uitam doar la” Gradina desfatarilor” …nu-ti vine sa crezi ca a fost pictat prin 1503, cu elemente de suprarealism care o fac cat se poate de moderna si acum. Si pentru un rege catolic de secol XV!
In aceasta cheie poate ca si in Purtarea crucii este…altceva.
In primul rand te izbeste figura lu Isus, nu avem o fata ascetica, chinuita, asa cum suntem obisnuiti (Rafael, Rubens etc)Este o figura mai degraba rotofeie , adormita sau plictisita, poate resemnata de zarva dimprejur. Un fel de „voi nu ma intelegeti, o tineti langa cu ale voastre, asa ca nici nu imi mai pasa, faceti ce vreti!” Cam greu de spus asa ceva in sec XVI, direct.
Avem apoi si alte figuri care iti atrag atentia: soldatul buzat, cu coiful ala ciudat si cu privirea nedumerita, domnisoara cocheta, care se uita in pamant, condecendent, oficialul cu buzele tuguiate a dezamagire si repros, capul latos, din stanga jos, care se baga si el in prim plan, sa apara in „poza”. Ce-o vrea? Si nu in ultimuo rand personajul care pare lovit de cruce, dar si mainile micute care trag de cruce in jos.
Pe langa figurile grotesti avem si cateva „normale”..dar care par sa aiba alte preocupari. De fapt toti, grotestii si normalii, par sa aiba alte preocupari..cu un Isus parca ratacit printre ei. Mai degraba trist.
Oare cum ar fi sa le luam pe toate acestea in calcul, si nu doar grozavenia gurilor stirbe?
In fond pe langa stirbii de azi avem si „normali”, nu? Poate si un Isus ratacit…plictisit pana la urma ca nimeni nu-l baga-n seama.
@ Mircea M – Pot fi luate si acelea in calcul cindva de cineva, daca asta va roade, dar astazi, dlui Liiceanu ( ca de altfel multora, printre care ma numar ) I s-a parut ca ceea ce se petrece in Romania in aceste momente se regaseste f elocvent in o parte din personajele din tabloul lui Bosh. Nu cred ca trebuie si nu sunteti dvs in masura sa-i dati indicatii dlui Liiceanu despre ce ar trebui sa scrie si la ce sau cine sa se raporteze.
Exagerati!
Nu e vorba de indicatii, de unde ati scos-o si pe asta?
E vorba de ce vede fiecare in tablou si cum se muleaza pe ce se intampla acum la noi.
Eu vad un Isus stingher, trist, nebagat in seama de nimeni. Nici de cei fara dinti nici de cei cu.
Parca sunt lumi paralele…fiecare cu ale lui
Cine-l priveste, macar? Nimeni!
Si atunci de ce-ar fi mai buni cei cu dinti? Pentru ca sunt mai frumosi?
Oare nu putem sa intelegem si altceva din acest formidabil tablou?
Ca putem arata oricum, indiferenta e aceeasi, cu sau fara dinti.
Ca grotescul face casa buna cu frumosul, in nepasare.
Ca nu mai vedem suferinta, sacrificiul, orbiti de nimicnicia noastra cotidiana
Ca nu avem o categorie de „buni”, cu dinti si alta de „rai”, fara dinti, ci doar una de ..indiferenti
Ca anatema nu se arunca asa usor, cei fara dinti sunt niste victime si ei, poate mai putin vinovate ca cei in putere si cu mintea intreaga.
@ Mircea M – Eu nu cred ca dl Liiceanu a acuzat sau si-a batut joc de cineva. Cred ca numai a constatat starea de fapt din Romania, ca una care se regaseste intr-o anumita parte a tabloului lui Bosh. Cum am mai spus, ACUM, Romania este mai mult stirba, s-a votat mai mult stirb. Daca miine Romania va arata altfel, sunt sigura ca se vor gasi altii, sau chiar dl Liiceanu, care poate vor fi inspirati de o alta parte a tabloului lui Bosh. Pentru moment asta este tabloul : Romania stirba ! Am reactionat, pentru ca mi se pare ca vreti sa duceti intr-o directie gresita , dupa mine, ceea ce rezulta din textul dlui Liiceanu.
Textul este super, dar citi il vor citi si citi il vor intelege ? Dupa umila mea parere, justitia face parte din „Romania gurilor stirbe „. Nu este nevoie de atita filozofie, desi este o placere sa lecturezi ceva scris de dl Gabriel Liiceanu. este de ajuns sa se inceapa ( trebuia facut de mult ) o cercetare cu privire la banii din care, de ex, Dragnea si Bombonica, bugetari, si-au facut vila pe doua strazi cu piscine si teren de tenis in nocturna, hotel de miloane de euro, afaceri in Brazilia etc. La fel pentru Tariceanu si toti borfasii din politica care s-au imbogatit din impozitele si taxele noastre. Acesti baroni, baronet si alte jivine de genul asta, trebuie atinsi la BANI ! De aici au puterea, obraznicia si tupeul sa ne rida in nas si sa nu le pese de nimeni si nimic. BANUL da puterea ! De ce DNA, ANAF si mai stiu eu cine din Romania, nu ii intreaba de bani ? DNA il acuza pe Dragnea cu privire la un referendum sau ca a angajat pe nu stiu cine fraudulos, niste nimicuri in comparatie cu adevaratele problemne pe care ar trebui sa le aiba acest taranoi parvenit. Deci, toti ce-i indreptatiti sa faca dreptate in tara asta, sa clarifice ce se intimpla cu poporul asta, cu tara asta, ne iau de prosti, ne duc cu zaharelul, se fac ca lupta cu coruptia. Nimeni, dar nimeni, nici presa, nu vorbeste despre cum au fost dobinditi banii timp de 27 de ani. Si Nastase, a facut citiva ani de puscarie pe niste spete de tot risul, dar adevaratele tunuri pe care le-a dat si pentru care ar fi trebuit sa stea inchis pe viata, vezi Behtel, sunt bagate sub pres. Deci, totul in tara sta este o minciuna si o fraiereala ! Nimeni nu vrea sa vorbeasca de cum s-au imbogatit cei care populeaza Parlamentul, guvernul adica cei care ne conduc si pe care suntem obligati sa-i votam, ca altii nu avem. Ei formeaza o sleahta de hoti, care fura cu legea in mina. Deci, pina nu vor fi atinsi la bani, adica pina cind vor avea in continuare puterea, ne vor ride in nas din vilele si masinile pe care vor continua sa le cumpete din banii nostri.
Una din haita A3 care rade tot timpul ca proasta in targ a devenit dintr-odata incruntata si si-a exprimat revolta fata de afirmatia d-lui Liiceanu ca cei care protesteaza la Cotroceni au gurile stirbe. Bineinteles, ea reda afirmatia total scoasa din context.
Fiindca veni vorba:
Haita A3 (este o haita care ataca organizat, sub conducerea unui mascul Alfa) e formata din mari profesionidsti ai manipularii, utilizand indeosebi manipularea prin jumatati de adevar urmate de minciuni, prin scoaterea din context si prin deformarea pana la contorsionare a afirmatiilor celor supusi de ei linsajului mediatic. Prin puterea ei de manipulare haita a bagat spaima in intreaga clasa politica. As spune chiar ca haita e cea care in fapt da directia in tot ce se intampla in Romania.
Liderul haitei, prin talentul lui de predicator ( pentru cine nu stie: a urmat o scoala de predicatori; de aceea dl Liiceanu il compara cu un misionar), reuseste sa spele creierele celor care cad in mrejele lui.
Fenomenal!
Multumim d-le Liiceanu.
Gasesc un pic neinspirata comparatia cu protestatarii de la Cotroceni pentru ca si in randul celor din Piata Victoriei vor fi fost destui stirbi. Daca ramanea la o forma pur metaforica adauga un dram in plus de obiectivitate. Desi gasesc extraordianar ca romanii au reusit sa iasa din case si sa protesteze in numar asa de mare pentru o cauza dreapta, nu inteleg de ce lumea nu vede pericolul care vine si din cealalta parte, din controlul SRI asupra intregii societati, infiltrarea lor in justitie, mass media, etc. Nimeni nu observa ca nu exista „checks and balances” la nivelul acestor institutii si ca efectele sunt devastatoare pentru intrega societate? Unde sunt vocile intelectualillor care lupta pentru acest echilibru fara de care nu poate exista democratie?
E mai corect sa vorbim despre ce vedem, concret! Numai facand fatza problemelor le putem rezolva. Or, intr-adevar, manifestantii de la Cotroceni izbeau prin hidosenia ranjetelor lor stirbe, desigur si datorita vehementei cu care urlau fraze neinteligibile…E trist, dar e adevarat!
Intorcand privirea, relativizand gravitatea situatiei ACESTOR oameni, inecand problema intr-un ocean de neajunsuri deplanse si de altii, nu doar de ei, nu ii ajutati, ci ii condamnati….
Televiziunea ptivata a fost permisa in Europa Occientala destul de tirziu, si cu teama.
La noi, cu siguranta ca-i daunatoare. Televiziunii publice i se mai poate impune o oarecare decenta.
Scriitorul Alexandru Petria îl atacă dur pe Facebook pe filozoful Gabriel Liiceanu. În opinia lui Petria, Liiceanu este un „sociopat”. Veși publica și acest comentariu, dacă nu se încadrează în linia site-ului dumneavoastră ?
Un singur cuvant:EXCEPȚIONAL!
Ma gandeam sa scriu un text legat de aceste evenimente „Daca victima si-ar cunoaste calaul” pentru o audienta de cativa prieteni. Nu mai este nevoie sa il scriu. Felicitari pentru articol !
foarte frumos scris !
sa fi cerut edison sau otto votul maselor cind au inventat becul si motorul cu combustie interna ? majoritatea ar fi fost depasita de situatie. dar daca alesii / parlamentarii le ar spune sa deschida gura ca va ploua cu covrigi, citi le vor da crezare ? progresul tehnologic a luat o mult inaintea celui social. sa fi fost Plato (cu al sau animal politic) fiul lui Dumnezeu ?! :)
Inlocuiti in acest minunat eseu un dunte cu un niliard de neuroni.
Excepțional articol, maestre. Datorită unor oameni ca dumneavoastră , încă nu mi-e rușine că sunt român.
Am citit articolul. Si am citit si comentariile de dupa. Si nu pot sa nu ma duc cu gandul la legenda Turnului Babel si sa ma intreb: oare a fost Dumnezeu sau Diavolul insusi cel care a amestecat limbile Pamantului astfel incat sa nu se mai inteleaga om cu om? Oare cand vom inceta sa ne impartim in „buni sau rai”, „prosti sau destepti” si vom incepe sa ne privim ca niste egali, unii mai putin norocosi decat altii, dar toti cu defecte si calitati. Cand vom incepe sa vorbim si sa intelegem aceeasi limba? Limba Omeneasca. Dl. Liiceanu vorbeste despre dragostea cu care l-a ingrijit pe dl. Noica, aceeasi dragoste despre care Biblia ne vorbeste cand Isus a spalat picioarele Mariei Magdalena. Cred ca abia in momentul in care, privindu-l pe cel de langa noi, fie el de stanga sau de dreapta, vom incepe sa-i vedem in primul rand calitatea de frate-om, vom descoperi paradisul. Nimic important nu se va schimba peste noapte, dar incet-incet, daca fiecare dintre noi vom face un pic mai mult bine, situatia se va schimba exponential. Nu e vorba de religie in postarea mea, chiar ma consider oarecum atee, dar am avut parte de educatie religioasa si nu am gasit alte termene de referinta mai potrivite.
Pilda primului subiect al zilei e un banc.
Cică era odată un om care avea o mașină allroad.. Într-o dimineață a găsit vopseaua scrijelită cu un cui, după inscripția ”4×4”, de un matematician, probabil, care a finalizat calculul scriind ”= 16”. Service, vopsitorie… După câteva zile povestea s-a repetat. La sugestia meșterului, omul a scris cu vopsea ”= 16” în locul respectiv. În ziua următoare, după ”= 16” , a găsit scris, tot cu un cui, pe portbagaj ”CORECT !!!” , subliniat cu două linii.
Vedeți? Punctul de vedere al mânuitorului de cui este conform cu legile scrise ale matematicii și oricât vei încerca să-i explici respectivului că n-a procedat corect, nu numai că n-ar duce la niciun rezultat logic pentru sinea lui, ba chiar vei risca să te socotească handicapat mintal, el având o concepție proprie clară și fiind convins că a calculat bine.
Dragi cetățeni ai patriei sofismelor obligatorii, a venit rândul domnului Gabriel Liiceanu să stea sub lupa mea, că doar și eu am făcut ”liiceul”, deci am cu ce. Mi-a fost imposibil să evit autosesizarea, din moment ce ăsta e subiectul preferat al poporului, azi. În urma lecturării articolului ”România gurilor știrbe” nu am sesizat nimic ieșit din comun, în sensul că filozoful alătură imaginii celor care au fost scoși de PSD la mitingul din Pitești, pe cea din tabloul lui Hieronymus Bosch ”Purtarea crucii”. Nu cred că trebuie să bat multă monedă pe traducerea în sens filozofic a sintagmelor: ”celor-fără-de-dinți”, sau ”fără dinți în fața Europei”, pentru că se observă cum autorul se folosește de dinții lipsă din tablou pentru semnalarea lipsei argumentelor solide ale manifestanților, iar nu pentru prezentarea masei respective din punct de vedere estetic. Supărarea oamenilor este datorată lipsei de înțelegere a viziunii domnului Liiceanu (care are libertatea să se exprime și dumnealui conform concepției proprii), pentru că atunci când Nichita Stănescu a spus că ”mărul este prost”, nu a urmărit să-i jignească pe consumatorii de mere.
Să facem un exercițiu de imaginație, studiind harta Europei de peste 10 ani. Unde oare se va afla România, după ce integrarea europeană se va realiza în funcție de viteză, iar spațiul nu va mai depinde de timp? Cum să le explici supăraților de ce Europa preferă mai degrabă să spere la civilizarea musulmanilor din invazie, decât la emanciparea românilor din România?
Uitasem! M-am tot gândit la refugiatul acela care a izbucnit în plâns când a aflat că a ajuns în România și mi-am dat seama că asta nu avea legătură cu nivelul de dezvoltare al României, ci cu dușmănia istorică dintre evrei și musulmani.
Pentru cine are răbdarea să studieze structura ocupațională din România, vor fi limpezi motivele pentru care accentul social al politicii partidului SD este suficient la alegeri, iar votul cenzitar nu ni se va întampla curând. În condițiile date, pare că singura instituție care ține stavilă revizionismului de sorginte socialistă este Președintele care joacă, din punct de vedere politic, corect. Că vor veni destui care să spună că are case pe care nu le merită, aș putea fi de acord cu asta, dar numai cu asta, atât timp cât mă raportez la obligațiile pe care le are față de mine. Sigur, dacă domnul Johannis a făcut vreo ilegalitate, numai Justiția ar putea să decidă, iar dacă ilegalitățile au fost făcute doar de doamna Carmen, mă voi bate pentru pronunțarea divorțului, pentru că soarta nației nu poate să atârne de o convenție civilă, indiferent de părțile implicate. Până atunci însă, nu am cum să mă pronunț și n-am auzit ca Johannis să fi cerut vreo lege care să-l scoată de sub acuzație.
Am umblat prin ma multe tari si am putut compara gradul de „stirbenie ” al romanilor cu alte natii. Cred ca suntem pe primul loc la aceasta absenta. Vad multe interviuri la televizor
luate la tara printre romani. Unii molfaie cuvintele ca nu intelegi nimic. Poate ar trebui un grad de decenta al reporterilor sa nu propuna asemenea reportaje. Tratamentele dentare sunt scumpe peste tot in lume, iar taranul roman care isi mananca de sub unghii nu este interesat sa-si trateze dantura.
Prolegomene la o propedeutica a manipularii emotionale (1)
Care ar fi ratiunile pentru care un intelectual public de la noi reuneste intr-un acelasi articol publicat pe Contributors.ro ( Gabriel Liiceanu – Romania gurilor stirbe ) trei imagini succesive si simbolice ale degradarii ( 1) , supliciului (2) si decrepitudinii umane ( 3) si din trei epoci diferite ? Si care sa fie ratiunile acestui citat ales de autor in tehnica nedeterminarii si ambiguitatii : „Să ne reculegem în fața acestui cadavru, cadavrul conștiinței zdrobite.” ?
Inainte de a descifra aceste posibile ratiuni sa identificam mai intai procedeele folosite de autor . Acesta incepe prin a-si marturisi oroarea față de spectacolul declasarii si decrepitudinii umane :
” Mărturisesc că de la o vârstă fragedă am căpătat o sensibilitate ieșită din comun în fața gurilor fără dinți, a acestor mici hăuri care se deschideau în mijlocul feței, devenind sigla unei declasări umane.”
Acest procedeu face apel la unul din cele 5 fundamente ale moralitatii umane definite de catre Jonathan Haidt respectiv acela care pe scala caracter sacru / degradare starneste in mod firesc in acest caz dezgustul sau repulsia . Urmeaza apelul la un alt fundament al moralitatii umane respectiv scala grija /vatamare care starneste o alta emotie fundamentala , compasiunea , in acest caz compasiunea fiind fata de torturile inumane la care a fost supus de catre Securitate un celebru filozof inofensiv cum a fost Constantin Noica si care a fost lasat fara nici un dinte in gura de comunismul si socialismul biruitor (2 ).
Dupa aceasta introducere in care efectele biologice ale declasarii si decrepitudinii umane sunt puse in balanta cu efectele biologice ale represiunii comuniste vine si lovitura de gratie aplicata sensibilitatii cititorului. Sa ne reamintim mai intai ca mentalitatea comunista s-a caracterizat prin dispretul total pentru fiinta umana ( inclusiv pentru viata ei ) si acest dispret s-a prelungit in post-comunim prin lipsa de respect fata de spatiul personal si in special fata de intimitatea unei persoane.
In cazul de fata , prin invocarea iubirii discipolului fata de maestru autorul sterge limitele dintre spatiul social , spatiul personal si spatiul intim al unei persoane care nu se mai poate apara si aduce in spatiul public intimitatea unui muribund aflat in ultimele lui zile.
Ceea ce se intampla in acest caz este o incalcare a conventiilor sociale respectiv o depasire a limitelor ( apropo de peratologie …) prin intrarea intr-un spatiu accesibil doar familiei , preotilor si personalului medical specializat din sectiile cu bolnavi in faza
terminala.
Rezultatul acestei confesiuni in public este un şoc emotional asupra cititorului cutremurat de intrarea in anticamera mortii , iar rezultatul este o reactie puternica faţă de cel care a deschis usa interzisa ( o scena similara a fost aceea in care Marian Munteanu era filmat in camera unui alt filozof muribund , Petre Tuţea) :
” În acele opt zile l-am bărbierit zi de zi şi am constatat cu câtă bucurie se lasă în seama acestui nevoit răsfăţ, el care îşi refuzase răsfăţurile vieţii sau care avusese prea puţin parte de ele. Nu făceam aceste gesturi mărunte pentru că eram prins într-un scenariu mitologic — el era marele Noica, iar eu învăţăcelul umil —, ci pur şi simplu pentru că îl iubeam. Am aflat atunci că orice iubire, pentru a fi siguri că este adevărată, trebuie să treacă proba gestului care îndeobşte provoacă silă. Eu, care refuzasem până atunci să iau cont de existenţa biologiei şi de eşecurile ei şi care întorsesem capul cu dezgust din faţa infirmităţilor vieţii, i-am masat zilnic picioarele, l-am şters de transpiraţie şi l-am schimbat, i-am curăţat după fiecare masă placa dentară sub jetul de apă al chiuvetei, cu firescul cu care îmi spălam mâinile.”
Cu alte cuvinte, trecerea de la prima imagine ancora la a doua echivaleaza cu o maturizare emotionala, respectiv cu o trecere de la repulsia fireasca a unui copil fata de declasarea si decrepitudinea umana, la compasiunea adultului fata de suferinta umana in speta fata de victimele nevinovate ale tortionarilor comunisti.
In viziunea generoasa a autorului iubirea este liantul magic care poate reuni intr-o societate pacificata si victimele , si fostii lor calai. In celebrul „Apel catre lichele” din 1989 , Gabriel Liiceanu chiar le adresa o chemare celor care isi cereau iertare pentru faptele lor si le promitea o reinsertie sociala :
„Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți înceta să fiți lichele și veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi .”
Surpriza vine insa odata cu a treia imagine ancora (3) respectiv ” Protestatarii de la Cotroceni ” , contextul in care este facuta interpretarea ei fiind unul cu mult mai larg :
„ În sfârșit, după decembrie 1989, la capătul câtorva călătorii în Occident, am avut, întorcându-mă, revelația unui popor care ieșise din comunism fără dinți.”„ Apoi au venit călătoriile, fatal însoţite de şocurile reintrării în ţară, «noi» văzuţi cu ochii Europei, clasamentele mondiale — din care nu lipseam niciodată — ale sărăciei, corupţiei, comerţului cu copii şi prostituţiei . O vreme, după 1990, nu am mai putut să mă uit la telejurnale. Brutalitatea imaginii care te întâlneşte venind din faţă, fără posibilitatea eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâţenia acestei ţări : case din chirpici roase de inundaţii, orătănii evoluând printre şoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciţi ai oamenilor, guri fellinian ştirbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în faţa unui microfon într-o limbă stâlcită, fără nici o propoziţie întreagă, fără nici un cuvânt adunat cum trebuie lângă altul; o limbă a nimănui , vestigiu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei. În fiecare seară România îţi dădea întâlnire pe ecran, slută, hidoasă, suferindă .”
Dupa ce se limiteaza doar la constatarea unei stari de fapt post-comuniste fara a identifica si mecanismele ei profunde , autorul apeleaza in mod inexplicabil la o fractura logica prin care partea devine intregul respectiv identifica nefericitii demonstranti de la Cotroceni cu mizeria intregului poporului roman :
„Ce siguri sunt, îți spui, politicienii noștri care au devastat România, pe operația de întunecare a minților desfășurată în anii tranziției, dacă au curajul să deschidă în plină piață, ca la Pitești sau la Cotroceni, vitrina mizeriei poporului român !”
In acest caz nu este vorba atat de curaj , cat de cinism politic deoarece in dependentele sociale de tip sado-masochist specifice regimurilor autoritare legatura dintre victima si calau este la fel de puternica ca cea dintre calau si victima , in acest caz existenta si afisarea victimei fiind exact justificarea existentei calaului.
Societatea romaneasca traieste inca sub legea tacerii fiind marcata si acum de zone tabu . Regimul comunist nu a fost o religie cum vor sa-l justifice unii, ci o inginerie sociala sinistra prin care se urmarea crearea unei brute denumita „omul nou”a carui esenta s-a manifestat plenar la mineriade si ale carui epave tragice mai supravietuiesc inca in manifestatiile sinistre ale PSD.
In sfarsit , o manifestatie PSD de la Pitesti devine ocazia perfecta de schimba in mod inexplicabil si logica interpretarii morale , si statutul unor victime prin transformarea lor din subiectul compasiunii in obiectul dispretului :
„I-am văzut „manifestându-se”, unii dintre ei spunându-și păsul în fața unui microfon, șuierând cuvintele care se strecurau, molfăite, prin șanțurile din gură.Cele 20 de minute ale filmului ( http://adevarul.ro/news/politica/video-reportaj-ura-scindeaza-romania-experimentul-pitesti-varianta-2017-1_58a94a165ab6550cb89bd533/index.html ) – rar grotescul m-a răscolit și m-a tulburat mai tare(s.n.) – erau însoțite de un text cu titlul „Ura scindează România: experimentul Pitești varianta 2017.”
Problema este ca in acest caz doar unii dintre cititorii articolului semnaleaza statutul real al acestor victime , in timp ce altii incita direct la „ura de clasa” conform unei vechi traditii care condamna victima pentru a abate atentia de la agresor :
George Coman 24/02/2017 la 23:26 Romanii “cei fara dinti” merita compasiune (s.n.), nu dispret.Si aceiasi romani fara dinti nu sunt victimele Antenei, ci sunt victimele comunismului, iar mizeriile de la Antena sunt pentru acesti toxici nefericiti singurul drog care le intretine iluzia ca viata lor si mai ales compromisurile vietii lor au avut un rost.
Garett 25/02/2017 la 7:53 @George Coman : Nu domnule Coman, acei romani stirbi care se exhiba in poarta Cotroceniului merita cel mai profund dispret! Ei sunt cei care au votat in corpore in “Duminica Orbului”, care ii aplaudau si le sarutau mainile minerilor pentru ca “i-au scapat de fascisti”, cei care prefera torpoarea ajutorului social in locul zbaterii muncii proprii! Ei sunt cei pentru care arbitrariul moral este norma “sa fure aia da’ sa putem fura si noi!”, cei care ieseau din fabrica incarcati cu diverse “ciubucuri” facute cu materialele si pe timpul de lucru al fabricii, cei care mai apoi au strigat “nu ne vindem tara” pentru a o fura pe bucati ulterior (s.n.)!Nu am nici un fel de mila pentru acest neolumpenproletariat responsabil direct de laxitatea morala instalata in Romania din ’45 si perpetuata din ’89 incoace!
Ostap Bender 25/02/2017 la 14:33 Oamenii stirbi, saraci sau prosti trebuie compatimiti si intelesi, nu jigniti. Sunt ei destul de umiliti de soarta si nu sunt vinovati pentru ororile istoriei.
Pe cale de consecinta comparatia cu Experimentul Pitesti este una necesara , dar nu si suficienta . Dupa unele opinii , acesta nu a fost doar un moment de virf in incercarea de distrugere a romanilor, ci a fost extins in forme subtile la scara intregii tari din „epoca de aur”. Tortura fizica a fost inlocuita cu tortura morala , deformarea si falsificarea realitatii si in ultima instanta cu lipsa de acces a oamenilor la realitatea lumii in care traiesc transformand societatea intr-o pestera si un penitenciar social iar oamenii in prizonierii lor somnambuli care nu se pot trezi pentru ca nu vad si nu inteleg ce se intampla in afara si asta inseamna o alta forma de zdrobire a constiintei si a constienţei lor.
Aceasta tragedie sociala va continua si in post-comunism sub formele grotesti citate chiar de catre autor :
„Astăzi avem alte tehnici de pătrundere în creierul oamenilor. Astăzi avem televizor, avem profesioniști ai intoxicării (care-și spun „jurnaliști” sau „moderatori”), iar „victimele” și călăii” nu mai arată nici ele la fel.”
”Mai rău: prin ingredientele de tabloid pe care le introduc în noua dietă excremențială destinată „consumului spiritual” – prin calomnie, linșaj public și senzaționalul de mahala –, aceste canale ale jurnalismului infracțional produc pe bandă, în numele „libertății de expresie”, victime addicted, care își revendică porția de drog în fiecare seară.”
„… rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat în centru de reeducare avariază, în câteva ore, mințile câtorva milioane față de cele câteva sute, în câțiva ani, dintr-un lagăr de reeducare.”
Prolegomene la o propedeutica a manipularii emotionale (2)
Perfect adevarat , dar ceea ce nu ne spune autorul este ca in aceasta campanie apocaliptica tonul il dau exact unii intelectuali publici care atunci cand nu promoveaza direct in spatiul public limbajul de tip șatră (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html ) valideaza pe post de normalitate sociala si culturala exact grotescul si ingredientele de tip tabloid :
„Cum?“ – sare cîte un snob, care mă socotește „om serios“, abonat pe viață numai la Noica sau Kant. „Te uiți la așa ceva?!“ Am văzut, de altfel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni „fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shakespeare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc.” „Rîd sănătos, mă înduioșez de candorile și mizeria satului contemporan, contaminat vag și de confuze zvonuri „capitaliste“, dar și de „moșteniri“ seculare. Totul e amuzant și trist, vital și deșucheat, șarmant și bezmetic. O excelentă reflecție despre cum arată „modernitatea“, transplantată în pămîntul reavăn al provinciei regățene.” Toți actorii mi se par desăvîrșiți și simt nevoia să-i omagiez pe fiecare în parte: ebrietatea metafizică a lui Celentano (Adrian Văncică), șmecheria țanțoșă a primarului Vasile (Gheorghe Ifrim), bonomia suspicioasă a lui Bobiță (Mihai Bobonete), aplombul tont al lui Dorel (Mihai Rait Dragomir), inocența stupidă a lui Robi (Leonid Doni), pitorescul de gang al lui Giani (Constantin Diță), bădărănia bon enfant a lui Firicel (Cuzin Toma), grandilocvența lui Rață (Marius Chivu, parodiind cu mare talent recitările cu fasoane actoricești ale unor colegi de breaslă), simplitatea perplexă a lui Brânzoi (Ion Ionuț Ciocia) și, last but not least, naturalețea, tembelismul și performanța muzicală ale lui Ardiles (Mihai Mărgineanu). Las special la urmă, emoționat, fetele. Ce farmec, ce adecvare, ce simț al firescului! Nonșalanța provocatoare a Aspirinei (Mirela Oprișor), echivocurile cochete ale Dalidei (Ecaterina Țugulea), perplexitățile nubile ale Gianinei (Anca Dumitra). Nu mai vorbesc de episoadele în care percepem călcătura grea a unor meseriași prestigioși, ca Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele, intrînd în joc, fără vedetisme, mereu „în personaj“, inegalabili.
Andrei Pleșu – Da! Ma uit la Las Fierbinti!
Sursa: http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/da-ma-uit-la-las-fierbinti
Problema cruciala a degradarii spatiului public romanesc si implicit a resetarii sistemelor de valori a fost studiata de catre profesorul Peter Gross , specialist in mass-media internationala si in evolutia mass-media din Europa de Est , care a mers pana la radacina lucrurilor iar concluziile sale sunt devastatoare :
„…cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile (s.n.), pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare.”
prof. Peter Gross
Cu alte cuvinte, in acest nou „lagar de reeducare” si de spalare a creierelor scopul nu mai este distrugerea individuala a oponentilor si rezistentilor , ci distrugerea , resetarea si inversarea intregului sistemului de valori care reprezinta coloana vertrebrala a unei natiuni.
In esenta, asistam de aproape trei decenii la un proces desensibilizare sociala respectiv la o ampla campanie pe toate planurile de resetare si inversare a sistemului de valori sociale , culturale si morale traditionale la romani si de neutralizare si extirpare la nivel social a pudorii, ororii , scarbei si rusinii ca reactii etice, campanie care dupa standardele culturii si civilizatiei europene traditionale reprezinta un prim pas al „decivilizarii” ( Jean Lauxerois ) unei populatii si respectiv al dezumanizarii ei.
Intrebarea care apare imediat este ce fel de origine ar putea avea un asemenea proces si ce fel de scop ar putea urmari. In acest punct , lucrurile devin extrem de interesante. Cu exceptia sinistrului Experiment Pitesti unde scopul declarat a fost dezumanizarea victimelor , unicul spatiu unde pot fi identificate in mod indubitabil planificarea intentionata a desensibilizarii, decivilizarii si dezumanizarii unei populatii, este o zona tabu in orice societate , dar mai ales in cele postcomuniste .Din aceasta perspectiva am ajuns direct in zona crepusculara unde lucrurile devin de-a dreptul stranii.
Printr-un proces de natura structurala si la nivel de sistem , populatia Romaniei a fost supusa in corpore unui proces de desensibilizare psihologica prin mass-media care la unul din capitole este similar cu unul din procedeeele folosite in antrenarea tortionarilor ca prima conditie a interventiei asupra victimei , respectiv habitudinea la cruzime ( neutralizarea pudorii, ororii, scarbei, rusinii, ca reactii etice) – dar fara beneficiile aferente tortionarilor.
Rezultatul este o societate alienata si dezumanizata in care tabla valorilor a fost complet alterata iar pierderile de capital social si uman sunt imense :
” Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tragic această soartă a poporului român.” „90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi. Şi-au pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate” ” Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte? Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi. Şi asta nu de ieri, de azi.”
prof. dr. psihiatru Aurel Romila
Ori pentru aceasta catastrofa sociala fara precedent vinovati nu sunt nefericitii fara dinti , ci in primul rand cei care i-au lasata fara ei si care acum prin urmasii lor care au preluat stafeta si vor sa inlocuiasca statul de drept cu un stat penal , dar si societatea civila cu personalitatile ei cu tot care de aproape trei decenii au asistat pasiv la intregul proces, iar in final lapideaza tot aceste nefericite victime.
Intrebarea finala ar fi ce ratiuni are acest asalt fara precedent impotriva normalitatii sociale si impotriva statului de drept .
O posibila explicatie ar fi aceea ca statul si societatea romaneasca in ansamblul ei se confrunta in prezent cu ultima revansa a ramasitelor fostei Securitati comuniste cu mentalitatea ei cu tot care simte ca pierde controlul asupra resurselor, respectiv asupra unui stat si asupra unei intregi societati , iar marea batalie nu se da de fapt la nivel politic ( stricto senso noi nu avem o clasa politica ci doar un grup infractional organizat raspandit strategic prin ceea ce de ochii lumii se numesc partide ) ci la nivelul institutiilor, mentalitatilor si sistemelor de valori si de aici dificultatea de a identifica un adversar in sensul traditional al termenului.
Argumente in acest sens sunt uluitoarele atacuri asupra statului de drept de la noi care , in stilul razboiului psihologic-informational total practicat de rusi , au adus de mai multe ori societatea romaneasca pe marginea prapastiei punand mereu in pericol toate progresele realizate in ultimele decenii.
Din acest punct de vedere uriasele proteste din Romania anului 2017 – o adevarata revolutie morala si a civilitatii – au mers pe logica lor proprie si cu mult inaintea vremurilor si a societatii civile , personalitatilor culturale , intelectualilor publici , etc. de la noi care ori vor sa se aseze inaintea lor ca Napoleon in fata soldatilor sai, ori le minimalizeaza valoarea , ori le contesta caracterul spontan (https://sergiusimion.blogspot.ro/2017/02/cele-mai-mari-proteste-de-la-caderea_6.html ) .
Recentele evenimente care au luat prin surprindere pe toata lumea demonstreaza existenta unei fracturi adanci nu numai intre o clasa politica penala si societatea romaneasca in ansamblul ei , ci si intre societatea civila in forma in care a evoluat ea pana acum si cetatenii iesiti in strada sa apere singuri valorile in care cred cu adevarat.
Ceea ce se intampla in aceste zile in Romania este in realitate finalul revolutiei neterminate din 1989 ( „Sa terminam ce am inceput in 1989” era lozinca unui demonstrant ) si o lupta pentru adevaratele valori sociale , culturale si morale ale unei popor si ale unei societati captive pana acum intr-un adevarat PNI (Program National de Imbecilizare ) prin mass-media si de resetare a sistemului de valori culturale si morale traditionale la romani .
Asistam in aceste zile la trezirea unei natiuni si la o schimbare istorica de paradigma in care noile generatii au preluat cu hotarare stafeta si se desprind cu tarie de un trecut traumatic pentru a construi un viitor pe care il merita aceasta ţară.
Note
*) Jonathan Haidt – Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia – Editura Humanitas, Bucuresti, 2016
**) Peter Gross – Intoarcere in laboratorul romanesc. Mass-media dupa 1989 , Editura Nemira , Bucuresti, 2015.
***) Ruxandra Cesereanu – Formarea si antrenarea tortionarilor secolului XX.(„Maestrii”, „ucenici” si cobai umani. Rituri de initiere. Obedienta de cadavru. Tortionarii copii.), Rev. MEMORIA Nr.4/2000( p.94 ) :
****) Dia Radu – Lumea romaneasca.Interviu cu prof. dr. psihiatru Aurel Romila ( „90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi. Şi-au pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate”)(http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769)
*****) Gabriel Liiceanu – Apel catre lichele ( http://webcultura.ro/apel-catre-lichele/)
Domnule Liiceanu,
Lucrurile sunt atat de simple! Nu aveti de ce sa suferiti atat!
Recititi citatul din Jurnalul de la Paltinis: “Nu exista în toate acestea nici urmă de evlavie, ci doar iubire grijulie, acea iubire care apare în faţa unei fiinţe iubite în restrişte şi care o transformă, prin însuşi acest fapt, în copilul tău. Neajutorat, fără dinți şi iubit, Noica devenise în acele zile copilul meu.”
Suntem in Postul Mare. Sa mergem mai departe pe Drumul Crucii, evocat la inceputul articolului, si sa ne aducem aminte ca Hristos i-a iubit si s-a rugat pentru iertarea celor cu gurile stirbe care-l osandeau.
Evlavia Fiului Omului catre Tatal, pentru lucrurile mainilor Lui, L-a facut sa-i iubeasca pe cei care il dusmaneau in ignoranta lor, pentru nici macar nu stiau ce fac.
Dumneavoastra singur spuneti ca in fata unui Noica fara dinti “nu exista nici urma de evlavie, ci doar iubire grijulie, acea iubire care apare în faţa unei fiinţe iubite în restrişte …Neajutorat, fără dinți şi iubit, Noica devenise în acele zile copilul meu. ” . nu pot sa cred ca unui om de talia dumneavostra, caruia Dumnezeu i-a sadit in minte o cunoastere atat de minunata si de profunda i-a lasat in inima o iubire atat de simplista.
Domnule Liiceanu chipurile fara dinti nu sunt urate, chiar Noica o spune cu geniala superioritate:”m-ati uratit”, adica mi-ati luat din frumusete, dar n-aveau cum sa-l faca urat, pentru ca frumusetea era in interiorul lui.
Chipurile fara dinti sunt imaginea noastra din oglinda viitoarei implacabile treceri.
Sa iubim deci, domnule Liiceanu chipurile fara dinti nu numai ale copiilor nostri, ci si ale parintilor si bunicilor nostri, dar mai ales chipurile fara dinti schimonosite de ura ale dusmanilor nostri, asa cum ne-a invatat Iisus Hristos, pentru ca numai in iubire vom izbavi.
Lasati gura lumii, totdeauna a fost mai mult sau mai putin stirba! Inspirati-i depotriva pe toti, indiferent de formula dentara, prin adevar, iubire si caracter.
Iubiti cu adevarat, ca sa fiti Gabriel, purtatorul mesajului Adevarului.
Daca m-ati citit si daca v-am suparat, iertati-ma, macar pentru timpul irosit.
Dragilor mai bine va faceati medici stomatologi ati fi comentat mai putin si ati fi reparat dintii saracilor oameni! Ati deviat de la subiect si dupa comentarii de zeci de mii de cuvinte nu ati ajuns la o concluzie care sa fie viabila si sa indrepte raul din tara. Ca de obicei romanul se pricepe la orice si ii place ca in spatele anonimatului sa pretinda a fi ceea ce nu este si sa demostreze ca este mai presus decat ceilalti.
Asadar si peste 100 de ani sau 200 de ani vom fi tot nimeni in lume pentru ca pur si simplu nu suntem in stare. Este atat de evident insa preferam sa ne facem ca nu vedem nici chiar ca toate investitiile straine din Romania sunt facute pentru ca ne vindem munca ieftin. Cand ne vom reveni se vor muta mai la est unde vor gasi pe altii cu salarii minime pe economie de 200 euro. Dar nu va speriati, stati linistiti ca nu ne vom reveni!
Toate cele bune!
” Ca de obicei romanul se pricepe la orice si ii place ca in spatele anonimatului sa pretinda a fi ceea ce nu este si sa demostreze ca este mai presus decat ceilalti.
Asadar si peste 100 de ani sau 200 de ani vom fi tot nimeni in lume(s.n.) pentru ca pur si simplu nu suntem in stare (s.n.) . Este atat de evident insa preferam sa ne facem ca nu vedem nici chiar ca toate investitiile straine din Romania sunt facute pentru ca ne vindem munca
Super. Cat patriotism si altruism ( sub anonimat ) ! Asa este, ai dracu`capitalisti care sug sangele poporului dintotdeauna si din toate popoarele lumii !
Ca de obicei, concluzia ferma vine la urma , si numai dintr-o postare anonima :
” Cand ne vom reveni se vor muta mai la est ( cei care stiu deja rusa sunt cei mai avantajati , desigur -s.n. ) unde vor gasi pe altii cu salarii minime pe economie de 200 euro”
Cine ii impiedica ?! Democratia , desigur ! So pe ea !
Citind cea mai mare parte a comentariilor la textul de mai sus, mi-am adus aminte de următoarea „propoziție”: de la sublim la ridicol nu este decât un pas!…
Nu santem acolo,cred,pendulam intre urat,si tragic,la aceias distanta…