Orbán Viktor: Erdélyt és székelyföldet nem nyilvánítottuk román területi egységnek[1]
„Ce oferim noi prietenilor români? Dacă președintele României vine în Ungaria, și noi îl tot invităm, atunci nu noi o să-i stabilim ce poate spune și despre ce subiect. Mai oferim fraților români să ia în considerare faptul că ambiția română cea mai mare și anume aderarea la Spațiul Schengen este susținută de partea maghiară și atragem atenția că din 1 iunie 2024 Consiliul Europei va avea președinție maghiară și scopul nostru prioritar e să obținem statutul de Schengen pentru România. România are un premier nou, la mulți ani, să fie sănătos, e al douăzecilea premier român de când sunt prim-ministru. Poate la a douăzecea încercare ne iese.”[2]
Din discursul lui Viktor Orban, Tușnad, iulie 2023
SCURT EXCURS ÎN ISTORIE[3]
Conducătorii maghiari de dreapta, inclusiv Miklos Horthy, dar și conții Bethlen, Banffy și Teleki, care au deținut importante funcții oficiale în guvernele maghiare de după răsturnarea lui Bela Kun, în 1919, au încercat să pună la cale o apropiere a Ungariei și a României. Conducătorii Ungariei au oferit, de mai multe ori, în intervalul 1920-1926, coroana maghiară Regelui Ferdinand I al României sau viitorului rege Carol al II-lea, pe atunci principe moștenitor al României.
Tratativele au fost începute de cumnatul lui Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu România. Este vorba de Ioan Erdely, emisarul neoficial al Consiliului Dirigent Român din Transilvania, fost parlamentar în Ungaria Mare și fost avocat la Budapesta. Informațiile sunt confirmate de documentele personale ale lui Alexandru Vaida-Voievod, cel care proclamase independența națiunii române din cadrul monarhiei austro-ungare, precum și de rapoartele oficiale ale diplomatului român Nicolae Petrescu Comnen.
Ideea unei uniuni între România și Ungaria intrase în circuitul diplomatic european, ceea ce, spre exemplu, a determinat Foreign Office-ul să ceară lămuriri reprezentantului său în România, Frank Rattigan. Acesta raporta la Londra că Take Ionescu îl informase că cercurile guvernamentale românești ar fi agreat ideea unei uniuni cu Ungaria. Diplomatul englez din București punea aceste informații pe seama rivalității dintre Take Ionescu și premierul de atunci, Ionel Brătianu.
Premierul maghiar din 1919, Istvan Friedrich, a afirmat în niște interviuri date în anul 1921, legate de uniunea dinastică româno-maghiară, că în Budapesta însuși principele Carol, care locuia la Hotel Hungaria, conducea aceste tratative, adesea personal. Tratativele au continuat și după retragerea armatei române din Budapesta, în toamna anului 1919.
Ideea era agreată de Regele Ferdinand și de mareșalul Alexandru Averescu. Astfel de proiecte au fost reactivate după eșecul celor două tentative, din anul 1921, ale împăratului Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei. Unul dintre proiectele uniunii dinastice ar fi fost căsătoria uneia dintre fiicele Regelui Ferdinand al României cu arhiducele Joseph de Habsburg, iar noua pereche să fie instalată pe tronul vacant al Ungariei. Guvernul României a dezmințit că ar agrea un astfel de plan.
De partea ungară, cei mai fervenți susținători ai uniunii româno-ungare erau conții Banffy și Teleki. În vara anului 1922, contele Miklos Banffy, fost ministru de Externe și fost ambasador ungar la Paris, a renunțat la cariera sa din Ungaria, s-a întors în Transilvania, a solicitat și a obținut cetățenia română. Decorat de Horthy înainte de a părăsi Ungaria, contele Banffy a fost bine primit de Regele Ferdinand în România, iar monarhul a oferit chiar și o recepție în onoarea celui care pledase atât de insistent pentru uniunea dinastică a celor două țări.
Un raport al Direcției Poliției și Siguranței Statului din Ministerul de Interne din București arăta că, după întoarcerea contelui Banffy, acesta ar fi negociat timp de două săptămâni, la Sinaia, cu Regele Ferdinand. Același raport consemnează că tratativele de uniune ar fi eșuat din pricina opoziției țăranilor români din Transilvania, care se temeau că nobilii maghiari își vor recâștiga pământurile, dar și a liberalilor lui Brătianu, care se temeau că maghiarii ar fi primit rolul preponderent în noul stat.
ȘI EXCURS MAI SCURT PRINTRE AMINTIRI
Nimic din cele de mai sus nu le cunoșteam – de altfel nici nu era posibil, având în vedere varianta istoriografică oficială pusă în circulație în anii dictaturii lui Ceaușescu –, undeva prin anii 1986 – 1987, când băteam străzile orașului seara, după ce ieșeam de la cursuri, cu bunul meu amic maghiar și coleg de facultate, T.
T urmase școala maghiară în ciclurile primar și gimnazial, eu pe cea românească. Locuiam în același cartier, dar la câteva străzi distanță. El catolic, eu ortodox, dar în statul comunist acest lucru nu prea avea importanță, pentru că niciunul dintre noi nu era bisericos la acea vârstă, aveam alte priorități. Ne-am apropiat mai târziu, cel mai mult în facultate, când am devenit amici și dornici să împărtășim tot felul de gânduri, pasiuni și preocupări.
Mă preocupa secretul de a vorbi bine două limbi, maghiara și româna, în cazul lui T, româna și cam atât (cochetam nesigur cu limba engleză, iar uneori mi se părea mai accesibilă franceza, ezitând între ele ca măgarul lui Buridan) și îl întrebam: Cum faci să vorbești și să scrii bine în maghiară și în română? Care este secretul tău? Iar el îmi răspundea: Nu este niciun secret, este ceva firesc, deși, ca să fiu sincer, cu româna este mai greu. De ce? întrebam eu. Păi, eu gândesc în maghiară și de fapt traduc în capul meu totul în limba română și de asta uneori fac greșeli de vorbire.
Când eram țânc, din ce aflasem, eram foarte familiar cu limba maghiară, sub aripa unei vecine în vârstă care vorbea nativ ungurește și o rupea mai greu în românește, care avea grijă de mine în lipsa părinților, iar eu eram confortabil cu situația.
Nu știu dacă vorbeam cu ea sau nu în ungurește, dar părinții mei m-au asigurat că o înțelegeam foarte bine pe bătrâna mea îngrijitoare, care nu vorbea defel cu mine românește când rămâneam doar noi doi. Cu toate acestea, n-am învățat limba maghiară și nu m-am ales cu mare lucru din acei ani.
Într-o seară, i-am enunțat lui T un plan foarte ambițios care mi se născuse-n minte și care, la modul ideal, ar fi putut să răspundă la provocările acelor vremuri: „Auzi, și noi și ungurii suntem înconjurați de slavi. Și atunci de ce nu ne-am uni? Am putea forma împreună un fel de stat dunărean mai puternic, cu mai mulți locuitori și care ar avea un cuvânt mai greu de spus, mai ales în relația cu URSS-ul.” T s-a uitat atent la mine și apoi a ridicat din umeri: „Nu ar merge. Noi și voi suntem prea diferiți.”
Lipsa lui totală de entuziasm, acel „prea diferiți” cu care îmi întâmpinase ideile, anulându-le, m-au surprins: Adică, asta este tot? Chiar așa, nu putem explora puțin ideea? Ah, dacă aș fi știut atunci de proiectul Bánffy – Maniu… ce argument puternic ar fi fost! Dar, mă tem, T ar fi ajuns în final la aceeași concluzie: suntem prea diferiți și ar fi ridicat din umeri ca în fața unei idei absurde. La treizeci de ani distanță, am aflat că ideile mele romantice au avut predecesori iluștri, dar și adversari pe măsură!

Proiectul uniunii româno-maghiare sub coroana regelui Ferdinand, într-o perioadă în care Ungaria își vedea regatul decăzut și ciuntit teritorial după încheierea primului război mondial, în timp ce regatul României nu știa încă dacă avea să contemple cu adevărat visul României Mari, putea fi văzut de o parte dintre elitele de la Budapesta ca o soluție salvatoare, soluția care le-ar fi permis să păstreze controlul asupra Transilvaniei și Parțiumului.
Ceea ce nu înseamnă că în negocieri Iuliu Maniu, ori regele Ferdinand, sau liderii maghiari ca Bánffy, Teleki, Bethlen ori amiralul Horthy nu ar fi fost sinceri și pe cât de romantici în viziune, pe atât de pragmatici: erau vremuri fluide, de mari schimbări și orice ar fi fost posibil. Din nefericire, s-a ales calea naționalismului îngust, atât în România (constituția din 1923 l-a determinat pe Iuliu Maniu să demisioneze în semn de protest), cât și în Ungaria și se știe cu ce consecințe după „Diktatul de la Viena”.
Din vara anului 2007, România și Ungaria s-au regăsit împreună în Uniunea Europeană. Un alt vis romantic ne încredințează că în acest mod cele două state, în continuare înconjurate de o mare slavă, au șansa de a explora din nou ceea ce le apropie, pentru a se dezvolta partenerial și a depăși ceea ce în istorie le desparte. Doar că, în ultimii ani, proiectul european a devenit tot mai contestat: în Ungaria de la nivelul primului om în stat, premierul Viktor Orban și a partidului său, FIDESZ, în România de suveraniștii populiști formați în tradiția ceaușistă (moștenitoare a naționalismului mistic legionar), care odinioară susțineau PRM, acum s-au aliniat în spatele AUR.
DISCURSUL VICIOS AL UNUI LIDER ANTIEUROPEAN
De la Piatra Secuiului, de sus, se deschide o priveliște uimitoare către Rimetea și toată valea Trascăului, spre Râmeți și mai apoi în planul opus, către Cheile Turzii; deși muntele de calcar măsoară puțin peste 1100 de metri, culmea sa se înalță peste toate celelalte culmi dimprejur și străjuiește semeț văile, ca o replică la scară mai mică a Alpilor.
Piatra Secuiului este loc de pelerinaj pentru maghiari, iar acest lucru este ușor de constatat când pornești în ascensiune spre vârf, întâlnind colegi de urcuș care te salută firesc cu „Jó reggelt kívánok!” sau „Helló!”. Până sus, poteca trece prin grohotiș și, ici – colo, întâlnești pietre mari pe care este vopsit tricolorul românesc. Ajuns sus, în șaua muntelui, între Piatra Secuiului și Colții Trascăului, dai de o troiță și o cruce de piatră, vopsită trei sferturi în culorile tricolorului românesc.
Mai sus, în Piatra Secuiului, sunt două borne pe care le-am găsit vopsite în culorile tricolorului maghiar și ne-am fotografiat (și cu) ele, amintindu-mi că, în urmă cu ceva mai bine de un an, doamna Katalin Novák a făcut aceeași ascensiune, s-a fotografiat cu una dintre bornele în tricolorul maghiar și a postat pe Facebook mesajul: „Am ajuns pe vârf, la 1130 metri. M-am simțit bine să fac drumeții după sărbătoarea comună”[4].
Eu unul nu am reușit să înțeleg care ar fi miza acestui război al bornelor de pe Piatra Secuiului; pentru că am rămas tot un romantic idealist, m-am întrebat la ce bună confruntarea cu vopsele, în condițiile în care sus pe munte sunt două borne și, dacă e musai să fie vopsite tricolor, una poate fi în tricolorul maghiar și cealaltă în cel românesc?
Ar fi o dovadă de bună înțelegere, de înțelepciune, de toleranță… Deși, în ce mă privește, le-aș curăța de vopsea și le-aș lăsa așa, în culoarea materialului din care au fost plămădite, ca simbol al succesului ascensiunii deloc facilă a acestei culmi de munte.
De ce nu este posibilă o astfel de abordare non-conflictuală, acest dans periculos pe marginea a ceea ce ne separă în loc să favorizăm ceea ce ne unește?
Întrebarea nu este retorică, mai ales acum, pe fondul războiului revizionist al Rusiei dus împotriva statului suveran Ucraina, care încurajează enorm toate mișcările suveraniste și revizioniste din Balcani până în Belgia. În acest context, atitudinea liderilor maghiari și reacțiile de cele mai multe ori stupide ale Bucureștiului îmi dau, mie personal, tot mai mult de gândit.
În urma vacanței din luna mai 2022, pe care doamna Katalin Novák a făcut-o în România – prilej cu care a urcat și Piatra Secuiului -, între MAE român și Palatul Sándor s-au schimbat mesaje publice tăioase, după ce președinta Ungariei a participat, la Alba Iulia, la sărbătoarea dedicată marcării a 400 de ani de la înființarea de către principele Gabriel (Gábor) Bethlen, a Colegiului Reformat.[5]
La acel moment, MAE, condus de Bogdan Aurescu, a publicat următoarea reacție la vizita privată a doamnei Novák: „Potrivit dreptului internațional, un stat nu poate să își aroge drepturi de orice fel în raport cu cetățenii altui stat”; iar Președinția Ungariei a răspuns: „Nu vom tăia niciodată cordonul ombilical dintre patria-mamă și maghiarii care au ajuns să trăiască în afara granițelor Ungariei, și nici nu vom permite, niciodată, ca acesta să fie tăiat”.
Un exemplu tipic de non-diplomație, de discurs al surzilor dus de personaje lipsite de educația pe care Socrate o prețuia atât de mult la un lider al statului[6].
Au trecut puține zile de când Viktor Orban ne-a fericit din nou cu un discurs tipic, naționalist, populist, antieuropean și pro-putinist la Tușnad. Pentru cine este doritor să îl parcurgă în întregime, discursul poate fi găsit aici.
Înconjurat de naționaliști notorii, personaje ce se auto-desemnează creștin-conservatoare, dar sunt revizioniști cu state vechi ca Zsolt Németh sau Lászlo Tökés, Viktor Orban aproape că pare un lider echilibrat, un politician înțelept care vorbește bine și spune adevărul, chiar dacă, sau tocmai pentru că astfel contrazice „guvernarea mondială”, dă cu tifla Bruxelles-ului și Casei Albe și ridică în slăvi „realizările prietenilor săi” Vladimir Putin și Xi Jinping.
De această dată Viktor Orban a decis să asezoneze evenimentul de la Tușnad cu un joc zeflemist la adresa liderilor politici ai României, căruia i-a căzut victimă – previzibil – premierul Marcel Ciolacu și, indirect, și ministrul afacerilor externe, Luminița Odobescu, care nu a reușit să-l convingă pe premier să se comporte înțelept, inteligent, adică prudent (să dea dovadă, cum ar veni, de sophia și phronesis).
Desigur, faptul că Viktor Orban, în hybrisul său, s-a pretat la un astfel de joc politic murdar în relația sa cu „prietenii” din România, cu al „20-lea premier cu noroc”[7], spune la fel de multe despre caracterul său precar, viciat, nedemn de un lider european, dar perfect agreabil în relația cu Vladimir Putin, care de aproape un an și jumătate ia peste picior Ucraina aruncându-i obuze, rachete și drone în cap.
UNGARIA, UN VECIN ÎNDÂRJIT
Cum am ratat oportunitatea de a fi aproape de Ungaria, măcar așa cum sunt Italia și Austria? Care au fost acele oportunități ratate pe care nici Budapesta și nici Bucureștiul nu au știut sau nu au vrut să le exploreze? De ce această îndârjire între noi, când, de fapt, românii și maghiarii simpli pot dovedi oricând că mai multe sunt lucrurile care ne apropie decât cele care ne despart? De ce continuăm cu această ridicare din umeri reciprocă: „Noi și voi suntem prea diferiți!”
La Tușnad, discursul lui Viktor Orban, această școală de vară a „creștin-conservatorismului naționalist” pe care, tot aici, Viktor Orban la numit „iliberalism”, a fost securizat de Jandarmeria Română – și nu de companii private de securitate, cum se obișnuiește al evenimentele publice organizate privat; un serviciu pe care premierul Marcel Ciolacu i l-a făcut „prietenului” său ipocrit – pentru a preveni tulburările ce puteau fi create de protestul organizat de câteva asociații românești de extremă dreaptă[8].
O anchetă jurnalistică[9] a arătat cam ce credeau românii protestatari mobilizați la Tușnad sau maghiarii aflați în zonă, în timp ce Viktor Orban îi „catehiza” pe urmăritorii săi (ce au avut acces la adunarea publică) în tainele iliberalismului, antieuropenismului și pro-putinismului, scoțând la iveală marea confuzie care ne îndreaptă pe toți, români și maghiari deopotrivă, către ceea ce va fi la un moment dat – dacă o ținem tot așa – o cotitură dramatică a istoriei.
Dar evenimentul recent de la Tușnad a mai relevat ceva: o mare confuzie care domnește, în realitate, în Ungaria, pe măsură ce nivelul de trai cunoaște un regres sensibil, mesajele anti-UE ale lui Viktor Orban se înăspresc, iar politica de partizanat pro-Putin și anti-Kiev naște tot mai multe întrebări. Să luăm, de exemplu, câteva dintre ideile din mesajul lui Zsolt Németh, expuse la Tușnad[10]:
Generația noastră nu a fost niciodată atât de aproape de un război cum este acum și Ungaria; în acest context, dorește să facă eforturi diplomatice pentru a restabili pacea. (…) E nevoie de aceste eforturi diplomatice pentru pace, pur și simplu din cauza faptului că noi nu credem că un conflict armat poate rezolva situația acolo, nu credem că armele pot da un răspuns acceptabil. Ungaria, Guvernul Ungariei, a spus următorul lucru: noi nu vrem să participăm la acest război în niciun fel.
În același timp, Ungaria trebuie să urmeze în mod foarte precaut acești pași diplomatici, pentru că noi avem o tradiție istorică sau o experiență istorică foarte nefastă, și anume, în câteva războaie ne-am trezit de partea perdanților. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori în ultimul secol și dorim să evităm această situație. Deci, trebuie să mergem mai departe pe calea asta, a diplomației, dar în așa fel încât, până la urmă, să nu ne trezim iarăși de partea perdanților.
Este foarte clar că trebuie să condamnăm Rusia pentru fapta comisă, pentru că este partea care a agresat Ucraina și trebuie să spunem foarte clar și răspicat: Ucraina are drept să se apere. Are acest drept și acest drept, din partea noastră, înseamnă că există o cerință foarte clară de partea ucrainenilor, o solicitare foarte clară, și anume, să ne solidarizăm cu națiunea ucraineană. Și noi, ungurii, trebuie să acționăm în consecință, să ne manifestăm solidari.
Apărarea drepturilor minorităților a devenit o chestiune foarte complicată, pentru că observați ce se întâmplă în Ucraina. Și acolo există o minoritate rusă, nu-i așa? Minoritate rusă care este atacată de ucraineni. Deci, se folosește din nou chestiunea minorității ca un pretext. În acest context, este extrem de greu să protejăm interesele minorităților.
Și nu am pomenit și nu vreau să intru în detalii, n-am pomenit despre catastrofa, dezastrul care se întâmplă cu maghiarii din Ucraina Subcarpatică, legea limbii minorităților, legea educației de acolo și multe alte acte normative au foarte multe efecte negative și asupra minorității maghiare, dar și asupra altor minorități din Ucraina.
Trebuie să avem o strategie foarte clară pe termen lung, dar această strategie cu siguranță va include și livrarea în continuare de către Rusia Ungariei a gazelor naturale și a țițeiului. Ungaria este foarte conștientă de această situație și este o dorință foarte clară din partea Guvernului de la Budapesta de a reduce această dependență, de a diversifica resursele; suntem în relații foarte bune, în acest sens, și cu Croația, și cu Turcia și cu celelalte țări.
Deci, trebuie să infirmăm cu fermitate faptul că (…) stă acum foarte frumos Guvernul de la Budapesta, relaxat, pentru că noi avem legături foarte strânse cu Moscova și Moscova ne va furniza până în veci gaze naturale și țiței și așa mai departe.
Fără îndoială, discursul lui Németh, care reflectă frământările serioase din spatele guvernării lui Orban, care nu mai livrează rezultatele promise de ceva timp, a fost pus în umbră de discursul premierului, discursul vedetă de la Tușnad. Doar că realitatea nu se pliază după discursuri eclatante, ci are dezvoltările sale proprii, inexorabile. Realitatea trebuie privită critic, mai ales atunci când evenimentele publice sunt organizate de politicieni ca să-și ofere șansa de a o oculta.
Vorbind despre confuzia guvernării FIDESZ și de situația limită către care Ungaria este împinsă de ambițiile lui Viktor Orban, András Simor, fost guvernator al Băncii Centrale a Ungariei, a explicat într-un interviu la televiziunea ATV că perspectiva ca țara să fie exclusă din Uniunea Europeană nu mai este doar o simplă speculație improbabilă[11]:
În ceea ce privește perspectivele economiei ungare, fostul guvernator nu se așteaptă ca aceasta să sufere o implozie, ci mai degrabă să alunece lent pe tobogan. Deficitul bugetar al Ungariei a crescut la un nivel record după ce prim-ministrul Viktor Orban s-a angajat într-un val de cheltuieli înainte de alegerile de anul trecut, pe care le-a câștigat.
Țara are, de asemenea, cea mai mare inflație și cea mai mare rată a dobânzii din UE, într-un moment în care ajutoarele UE de peste 30 de miliarde de dolari rămân blocate. Aceste fonduri au fost reținute de Bruxelles pentru că guvernul a renunțat la angajamentele democratice.
În aceste condiții, o ieșire din blocul comunitar nu este scenariul cel mai probabil, dar este unul posibil. Probabilitatea, dacă era 10% anul trecut, acum s-a ridicat la 20%-30%, iar guvernul, cel mai probabil, va manevra țara într-o situație în care o ieșire din Uniunea Europeană devine o alternativă reală.
Trist. Și totodată problematic, pentru că noi și ungurii suntem legați, oricât am ridica din umeri și am crede: noi și ei suntem diferiți, nimic nu ne leagă. Greșit și lipsit de viziune! Avem nevoie de o lupă nouă, mai potrivită, prin care să privim astăzi realitatea și ea nu este cea a naționalismului, ci a europenismului.
Argumentele pentru maghiari se găsesc în protestul împotriva orbanismului, al intelectualilor ardeleni, publicat anul trecut și semnat de Péter Eckstein-Kovács, László Fosztó, Attila Gáspárik, Gyula Kozák, László Magyari Nándor și Zsuzsa Selyem sau în mesajele lui Markó Béla[12]:
Campaniile saturate de ură promovate în ultimul deceniu contribuie pe deplin la deteriorarea relațiilor sociale chiar și la nivelul vieții cotidiene. Nu trebuie și nu vrem să ne temem de Bruxelles, de George Soros, de migranți sau de minorități sexuale! Nu avem nevoie de protecție împotriva lor. Dorim dialog, nu discursuri alarmiste.
Să fim, deci, înțelepți și buni europeni. Avem destule exemple în istorie ca să putem înțelege corect către ce fel de lume ne-ar îndrepta, dacă nu ne împotrivim, personaje ca Vladimir Putin, Viktor Orban sau George Simion și ai lui din fruntea AUR.
Nu-i musai nici să gândim proiecte romantice de unire româno-maghiară. Este de ajuns să ne avem ca frații în Uniunea Europeană și, când ne întâlnim, să ne salutăm curtenitor, ridicându-ne pălăriile:
-Vă salut, cu stimă! Cum vă merge astăzi?
-Tisztelettel köszöntelek! Köszönöm, minden rendben![13]
[1] Google translate: „Noi n-am declarat că Ardealul și Ținutul Secuiesc ar fi unități teritoriale românești„ (extras din discursul premierului maghiar la Tușnad, iulie, 2023 – https://romania.europalibera.org/a/orban-discurs-tusnad/32514447.html)
[2] https://cursdeguvernare.ro/video-live-discursul-lui-viktor-orban-de-la-universitatea-de-vara-balvanyos.html
[3] https://romanialibera.ro/special/istoria-secreta-a-planurilor-de-unire-dintre-romania-si-ungaria-136375/. Vezi și Ovidiu Pecican: „Istoria României. Stat și cultură, 1866 – 2018” (Ed. Cuantic, 2023) – eseul „Proiecte de unire româno-maghiare”
[4] https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/presedinta-ungariei-s-a-pozat-cu-borna-vopsita-in-2168856.html
[5] Ibidem
[6] Vezi Theodor Paleologu – „Leadership à la grecque. De la Plutarh citire”; Ed. Fundației Paleologu, 2023
[7] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26414006-poate-numar-noroc-viktor-orban-ironic-vorbind-despre-20-lea-premier-romaniei-cand-este-prim-ministru.htm
[8] https://www.cotidianul.ro/video-viktor-orban-la-tusnad-mae-roman-mi-a-spus-despre-ce-sa-nu-vorbesc-si-despre-ce-pot-sa-vorbesc/
[9] https://www.libertatea.ro/stiri/reportaj-cum-s-a-vazut-de-la-fata-locului-protestul-nationalistilor-romani-si-discursul-lui-viktor-orban-de-la-tusnad-nu-sunt-violenta-dau-numai-din-gura-4614037
[10] https://www.hotnews.ro/stiri-politic-26408186-oficial-budapesta-despre-razboiul-din-ucraina-ungaria-trebuie-mearga-calea-diplomatiei-dar-nu-trezim-iarasi-partea-perdantilor.htm
[11] https://ziare.com/ungaria/ungaria-viktor-orban-ue-democratie-bruxelles-andras-simor-1817136
[12] https://www.g4media.ro/un-grup-de-intelectuali-maghiari-acuza-udmr-ca-a-devenit-reprezentantul-fidesz-in-romania-si-ca-a-suprimat-democratia-pluralista-petitie-online-inaintea-alegerilor-din-ungaria-protest-impotriva-fra.html
[13] Vă salut, cu stimă! Mulțumesc, toate sunt bune!
dacă nu ne împotrivim, personaje ca Vladimir Putin, Viktor Orban sau George Simion și ai lui din fruntea AUR.
Domnu Felea, pe aici e o adevarata panica pt ca AFD a ajuns la 20%, tendinta crescatoare. Toti marii analisti fac analize cum de e posibil asa ceva. Chiar Merz pres CDU, cocheteaza cu apropierea fata de AFD.
In acest context cred ca verbul „impotrivire”, e nepotrivit. Eu vad aceste curente extremiste precum niste incendii distrugatoare. Nu e suficient sa te impotrivesti, e necesar sa le ei oxigenul, asa se stinge un foc.
Va las sa ghiciti care e e oxigenul acestor extremisti. M-as gindi la inflatie, nesiguranta, saracie, coruptie, birocratie, …. lista ramine deschisa si poate fi concretizata.
Nu e simplu cu oxigenul! Populismul ține cât ești în opoziție. Odată ajuns la butoane, se schimbă chelemețul. Meloni a câștigat ca radicală de dreapta alegerile in Italia. Ți se pare că a cotit radical politica italiana? Dimpotrivă, declară de fiecare dată că EU este cel mai bun partener. SUA lui Biden la fel.
Boris Johnson a fost premier. Mulți britanici au considerat mandatele sale departe de a fi conservatoare. Trump a făcut baloane de săpun și s-a fâsâit înainte de a apuca sa umfle. A fost un meteorit care a ars repede.
Chiar și verzii s-au fâsâit în DE: cu toate încercările lor de a fi radicali au capotat în cărbune, refuzând nuclearul.
Tot astfel se va sfârși și mitul AFD. Va fi de ajuns un mandat pentru a înțelege că împăratul e gol. La fel și AUR.
Atunci de ce atata indarjire impotriva partidelor de dreapta europene catalogate a fi extremiste ? Problema este altundeva, este la Bruxelles.
Este iar , sistemul european care trebuie reformat din foarte multe motive.
Un sistem se poate schimba fie prin eliminare sau devine rezilient cu tendinte totalitariste antidemocratice precum cel actual european.
Un „dualism” Româno-Maghiar este o Utopie, dar și o capcană mortală pentru statul numit România.
Problema trebuie pusă altfel, și anume: în acest moment al Istoriei, Hungaria este slabă și izolată fără nicio perspectivă de viitor. Antanta revanșardă și revizionistă formată din Germania, Austria, Hungaria și Rusia nu are nicio șansă, și Hungaria știe asta. Dar ce să facem cu Hungaria? Eu aș zice să o ignorăm în continuare, oricum va intra în criză și va face din nou prostii ca în 1848, 1919, 1956…
Pe de altă parte, România are șanse bune în Est, nu numai cu Moldova, dar și cu Polonia, Ucraina, Turcia, chiar Asia Centrală și Orientul mijlociu. Fiindcă, chiar dacă nu le place europenistilor, încă nu s-a răspuns la întrebarea: pe cine vor să termine SUA+UK? Pe Rusia sau pe Europa de Vest? Aceasta-i întrebarea!
„Mareata”idee a lui Churchill:regatul central european format din Austria,Ungaria si Transilvania.Tot ce se intampla acum duc la asta.Cine se opune la integrarea totala in UE a Romaniei?Raspuns:Austria,Germania si Olanda(toate au facut parte din Imperiul Habsburgic;Germania partial).Ungaria se infiltreaza in Ardeal,Austria a pus mana pe toate bogatiile principale a tarii.In aceasta situatie(mai ales vazand inactiunea institutiilor statullui) stabilitatea statului este amenintata.
Nu ma pot abtine sa nu intreb: ce „prostii” a facut Ungaria in 1956? A darimat statuia lui Stalin? I-a spinzurat de felinare si i-a crucificat de copaci pe ghebisti? Nu mi-e clar, poate clarifica domnul Lucifer pasajul…
Toate bune si frumoase ar putea sa ne spuna cineva dar unde este catolicismul ungurilor cel presupus afisat si acceptat de catre Orban atunci cind vedem atasamentul sefului statului Ungaria la politicile Rusiei ,devenita peste noapte comunista si care contine un model comunist mai nou numit de unii Iliberalism ?Frica cea mare , explicit aratata noua de catre Tokes, este micsorarea numarului de cetateni de etnie maghiara aflati in Transilvania .In acelasi timp UDMR se afla intr-un mare impas politic ce nu ii mai ofera garantia accederii , urmare a alegerilor din 2024 , in Parlamentul Romaniei .Orban nu face decit sa incerce sa stabilizeze voturile cetatenilor maghiari din Transilvania si prin ricoseu accederea UDMR in viitorul Parlament ce ofera UDMR sansa partcipării viitoare la un proiect de guvernare PSD ,AUR ,UDMR..Intilnirea cu Ciolacu are drept scop reactivarea legii Tinutului Secuiesc ce era cit pe ce sa fie votata in Parlament atunci cind guvernele PSD(Dragnea ) conduceau Romania .Doar interventia Presedintelui Iohannis a facut ca acea lege sa nu fie votata .In rest Orban una spune si alta face .Jumatate din cetatenii Ungariei inca viseaza cu ochii deschisi la Ungaria mare .Trendul este insa in schimbare si Orban are nevoie, ca de aer, de votul si acceptul maghiarilor din cele trei Judete romanesti unde etnia maghiara are un numar mare de reprezentanti .Orban este ultimul reprezentant al Iliberalismului maghiar asa cum, si alti sustinatori ai Rusiei se vor trezi in curind in afara jocului politic din tarile pe care inca le conduc .Decuplarea de Rusia are in portofoliu si aceasta formula ce nu mai poate accepta jocul politic al Rusiei in tarile occidentale .Se taie incet, incet, toate legaturile cu Rusia .Vedeti ce fac moldovenii Maiei Sandu si stiti viitorul .
Orban ca prim ministru e pe același fotoliu din 2010.
Nu a modificat constituția să rămână pe funcție. Mereu reales și fără să urle cineva că alegerile au fost trucate.
Ce a realizat in toți acești ani ?
– Din Austria și pină la Borș, autostrada REALA SI funcționata.
– Au intrat în Schengen.
– Știe cum să discute și cu UE dar și cu Austria, Rusia.
– Maghiarii NU EMIGREAZA pe capete ca românii.
Curios nu ? Cu
” dictatorul” asta la putere.
Și acum sa vedem ” la noi”.
– 33 de ani fara absolut nici o autostradă funcționata.
– O datorie de stat care a depășit 120 miliarde euro dar tot la buda in curte și apa la fântâna au rămas milioane de români. Pe ce au tocat banii ? Mister, secret de stat ?
– Sistemul feroviar, mai prost decât era în comunism .
– Câți prim ministri, ministri, secretari de stat a schimbat Romania din 2010 încoace ?
– In afara de a umfla niste cheltuieli clientelare, ce a făcut această imitație de clasa politică și care se rotește mereu pentru tara ?
Absolut nimic.
– Tot in afara Schengen am rămas.
– Nu știm să ne facem ascultați nici de UE, nici de Austria, nici de Rusia.
– Emigrarea definitiva in 2022 a fost egală cu cea din 1990. 50.000 capete. ( date oficiale INS)
Adică cumva ne învârtim in cerc ?
– Mimăm o bunăstare care fără aportul bănesc al emigranților ar fi crunt și tragic prin Moldova și Teleorman. Și fără zecile de miliarde împrumutate anual, multi bugetari, pensionari de lux ar fi săraci.
Deci nu pricep de ce ne chinuim sa vedem scobitoarea din ochiul ungurilor și tăcem chitic de buturuga din ochiul românilor.
Părerea mea.
Investiți în Harghita, Mureș și situația se va schimba.
Dar sa nu investești în aceleași județe și să ameninți maghiarul
că le împiedici investițiile în aceleași județe, doar un geniu politic român o poate face.
Din masa de genii carpatini care trimit in scris unui prim ministru străin, ce poate, ce nu poate spune în o vizită în Romania.
O clasă politică măreață, sublima , analfabeta funcțional dar plina de ifose și pretenții.
PS.
Că sa lămurim.
Sunt clujean prin naștere. Mama unguroaica, tata moldovean. Emigrat în 1990 după ce am auzit discursurile noului geniu carpatin ajuns șef de stat.
– Vom face o democrație originala.
– Ceaușescu a întinat nobilele idealuri ale socialismului.
De atunci și pina acum, vad doar o singura schimbare . Se schimba structura românilor emigrați.
Cindva ardeleni majoritar. Acum moldoveni cu grămada.
Unde e raiul asta mioritic comparat cu iadul maghiar ?
Cum unde? In propaganda!
Da, aveti dreptate. La Budapesta sau in alte orase maghiare nu vedem scene de genul celor de la Paris sau alte orase franceze pe seama emigrantilor, nu exista orase cu ghetouri in care nici politia nu are curaj sa intre pe langa multe altele.
Orban nu accepta cotele de emigranti impuse de Bruxelles, ii putem imputa acest fapt ? doar de dragul apararii unor „valori europene”
Proiectul european gandit in anii 90, o Europa federala si politica de securitate comuna cu Rusia a fost abandonat de noile elite politice.
Avem de peste un deceniu numai criza in UE care a inceput cu cea financiara, continuata cu ce a emigrantilor, Brexitul , COVID-ul iar acum Ucraina si „criza climatica” !!
Orban este tot la putere.
Europa se clatina puternic, politicienii insa nu vor sa priveasca realitatile iar trezirea va veni probabil prea tarziu.
Bravo Stefan60, bine punctat! Uneori ma intreb daca cu adevarat traim in Mileniul al treilea.
P.S. Si eu am o bunica unguroaica si una rusoaica din cazaci. Cred ca asta m-a vindecat de xenofobie si teama.
Sunteti nostim.
Daca schibam nitel cronologia si locul, putem zice ca Ceausescu a dublat si electrificat transportul feroviar, a demarat constructia de autostrazi, a construit metroul si 2 canale (unul 100%, altul 90%),a adus capital si tehnologie din Germania, UK, Franta, SUA, Japonia, China etc…. Vorbea cu tot mapamondul etc.
Poate ar trebui sa va treziti, nitel.
Ce a reusit Ungaria este si efortul agentilor FSB, care au nevoie de ea.
In fapt, diferenta dintre Orban si Ceausescu este mica. Orban lasa populimea sa manince, sa se distreze, turism sexual, tv etc, Ceausescu nu lasa. (Prostu.) In al doilea rind, Ceausescu voia independenta, Orban se complace in pozitia de slep al Moscovei.
Nu va lasati inselat; daca vrem si noi la fel, nu se va putea. Pentru ca Moscova are politici diferite fata de Budapesta si Bucuresti. Totul a inceput cu regimentele de romani conduse de Maniu, care au oprit revolutia proletara la Viena si Praga. Si a continuat cu armata romana, care l-a invins pe Bela Kun si revolutia maghiara…
Mai respirati putin… si numarati pina la 10. (Se poate analiza si de ce sutem asa de rau, dar alta data.)
Bravo pt. comentariu. De la un clujean prin naștere, roman ardelean get beget.
Orban e cel ce calcă rondul cu flori când toți ceilalți îl feresc. Orban e cel care, când toți vecinii sar sa stingă focul care mistuie avutul unuia, ii sustrage bunurile din bătătură. Orban e cel care așteaptă să ii fie satisfăcute cererile, în vreme ce el nu se obligă la nimic. Orban e cel care trece pe roșu și se bazează că toți așteaptă. Orban e cel care se bagă în față în vreme ce toți stau la rând. Cei ce-l aplaudă vor doar să profite, fără să vadă. Orban e Iliescul căruia i-a reușit democrația originală.
Sa lămuresc si eu: sunt născut în Sibiu, am copilărit în Moldova unde au primit părinții repartiție.
Cu batranica care m-a crescut si nu vorbea romana, cu prieteni maghiari si scalda la comun, cu drame traite la intensitate maxima de ambele parti, acum cu familie mixta si copii cu sange amestecat, mare apreciator de spirit si obiceiuri maghiare, nu pot sa imi doresc decat grija si respect reciproc. Aici locuim cu totii, realitatea noastra e comuna si e rezultatul convietuirii noastre.
Ma tem ca dupa atatia ani cu Orban si propaganda lui probabil 75-80% dintre locuitori ii aproba politica externa. Si vizavi de Romania si Ucraina dar mai ales in relatia cu UE si Bruxelles.
Spre deosebire de domnul Ciuca – un fel de mocofan rezervat, domnul Ciolacu pare, mai degraba, genul de mocofan jovial. Si unul si celalalt s-au trezit in functia de prim-ministru, fara a fi echipati pentru ea. Bineinteles, rezervatul isi ofera mai putine sanse de a fi penibil.
Cat despre Ungaria si despre ungurii din Romania, pastoriti de UDMR, imi par ghidati de o mentalitate anacronica, chiar putinista i-as zice. Cand gandesti imperialist si nu realizezi ca dragoste cu de-a sila nu se poate, nu pare ca esti, cu mintea, in secolul al XXI -lea.
Tov. orban (ca si mentorul sau de la Rasarit, tov. putin) viseaza frumos ca ar putea reface un inperiu de mult apus, dar se multumeste si cu functia de sef pe viata. Cred ca era mai bine, pentru omenire, ca amandoi sa fi fost mai inalti…
Reamintesc ca Ungaria a fost singura tara care s-a opus admiterii Romaniei in OECD ! repet: SINGURA !
Acesta este un semn de dusmanie !,,, interpreteaza altcineva altceva din asta ?
In diplomatie (inclusiv economica) este regula reciprocitatii, care in cazul de fata se traduce simplu:
– BRUA se transforma in BR
– conectorul Azerbaidjan-RO-H-A il opresc la Arad si il ramific spre Moldova si Bulgaria
– cer oficial la AIEA retragerea avizului CNE Paks (construita cu Rosatom), pe motive de securitate nucleara
Dupa asta, poate scoala de vara de la Tusvardi, sau cum s-o numi, intra in vacanta si ramine doar un ”after-school”
…si noi raminem fara obiectul comentariilor…iar ciolacu fara prietenii frumoase
” Adevarul.ro : Ungaria s-a răzgândit: ne va susţine candidatura în clubul select al OCDE
Sebastian Zachmann ;Elena Deacu Publicat: 25.09.2017 09:49 Ultima actualizare: 05.08.2022 05:01
UPDATE Ungaria a anunţat că va susţine candidatura României la OCDE. România are, pentru a treia oară, şansa să intre în Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Cererea ţării noastre de aderare urma să fie analizată, astăzi, după ce atât în 2004, cât şi în 2012, am ratat acest obiectiv.
UPDATE 13.00 Ungaria va sprijini candidatura ţării noastre pentru aderarea la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), anunţă Ministerul Afacerilor Externe (MAE):
„Ministerul român al Afacerilor Externe a fost informat de către Ministerul ungar al Afacerilor Externe şi Comerţului cu privire la sprijinirea de către Ungaria a candidaturii ţării noastre pentru aderarea la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)”, se arată într-un comunicat al instituţiei….”
S-a schimbat ceva de-atunci?
nu zi hop pina n-ai sarit pirleazu !…ce, pina la o luna de Schengen stia cineva ceva de Austria si problemele ei de migratie ?…
…in alta ordine de idei…stiti de ce ” a schimbat macazu HU ?…macar in vorbe ?” (daca chiar o va face !)
ps…va dau un pont: nu din dragoste si prietenie !
Chiar nu se vrea să se observe încercarea de preluare a inițiativei politice în Europa de către axa Germania-Austria-Hungaria? Obstrucționarea permanentă a statelor din Est ca Polonia și România intră în cadrul acestei politici de Drang nach Osten (Marș spre Răsărit), respectiv cucerirea de „spațiu vital” în Est. Hungaria se opune nu numai intrării în OECD ci oriunde România are interese. În cazul Schengen se opune oficial Austria, Hungaria se abține aparent din cauza minorității maghiare din România. Pentru România, axa Germania-Austria-Hungaria este mai periculoasă ca Rusia.
BRUA se poate transforma si in BRSCI ocolind ungaria si austria pe la sud (chiar daca Serbia nu e inca UE) si de acolo interconexiuni cu Franta , Elvetia si Spania (chiar si Tunisia) Italienilor chia daca Meloni e de dreapta austria si ungaria le nu mai sunt considerate tari amice…
@Ady.B o viziune corecta si lucida
am dezbatut-o , propusa si analizata la ”strategia celor 3 mari!”
Gazele din MArea Neagra/Turcia/Qatar, BRMoldova/putin din Ucraina, trec din RO in Polonia (marea Baltica-terminale gaze SUA) , ”taind efectiv de le Sud la Nord”, traseul Est (Rusia) – Vest (in principal Germania si Baumgarten Austria)
“In fact, we emphasized that the U.S. needs, and will continue to need, a strong enough Russia to create stability along its periphery. The U.S. wants a Russia with strategic autonomy in order for the U.S. to advance diplomatic opportunities in Central Asia. We in the U.S. have to recognize that total victory in Europe could harm our interests in other areas of the world.
“Russian power,” he concluded, “is not necessarily a bad thing.”
Verficati in The Moskow Times , independent News from Rusia !! ce sa mai credem ? propaganda sau realitate !!
„Former U.S. officials have held secret Ukraine talks with prominent Russians”
si de pe NBS News
„The West Needs a New Strategy in Ukraine
A Plan for Getting From the Battlefield to the Negotiating Table”
Forreign Affairs
Ungaria, Romania, ?? pe cine intereseaza
…si noi raminem fara obiectul comentariilor…iar ciolacu fara prietenii frumoase
Trebuie sa fim vesnic recunoscatori inteligentei si clarviziunii politicienilor romani nativi care nu au cazut in capcana unei uniuni statale cu ungurii. Daca ar fi fost dupa regii si principii germani, uniunea Ro-Hu ar fi avut loc, dar foarte cert este ca dezmembrarea statalitatii romanesti din 1940 ar fi fost mai devreme si ireversibila, fara putinta de reconstituire, fie si partiala care a urmat (in vest, nu si in est). Ungaria ar fi avut numai de castigat, Romania numai de pierdut. Ar fi fost o uniune de scurta durata, in care dupa divort si partaj ungurii ar fi plecat cu mai mult decat cu cat au intrat. In general, astfel de uniuni nu rezista, dau impresia ca sunt neviabile, partea mai mica este perceputa ca victima unei conjuncturi geopolitice („vai, saracii!”), iar partea mai mare ca profitoare a unei oportunitati geopolitice („imperialistii”!). Exemple de uniuni statale care au esuat sunt uniunea statala polono-lituaniana si uniunea statala ceho-slovaca.
Chiar daca primul caz a rezistat noua sferturi de veac, Polonia a ajuns, cum era si previzibil, sa fie impartita de trei ori in secolul XVIII (1772, 1793, 1795), a suferit trei amputatii teritoriale in secolul XIX (1815, 1832, 1846) si a patra impartire in secolul XX (1939). Doar aparent Ungaria este mai apropiata de Rusia, catolicismul si faptul ca a fost o unealta antisovietica in 1956 arata contrariul. Dar Ungaria nu este nici de origine indo-europeana, deci antieuropenismul si agitarea ideii de iesire din UE (putin probabila, de altfel, aderarea si caderea barierei Schengen in spatele ei este cea mai buna situatie, la care nu are alternativa) sunt explicabile. Fata de clivajele potentiale pe care Ungaria le are si in est si in vest, Romania, dimpotriva, are puncte de sprijin, ortodoxismul cu rusii si latinitatea cu europenii, pe care le poate intari si construi trainic atat in est cat si in vest. Ungaria a pierdut marele razboi de autodeterminare (1914-1918), iar rezultatele autodeterminarii sunt drepturi istorice cucerite pe care nu le poate intoarce nimeni, niciodata, si nu a avut niciun castig de cauza in WW2, nu a facut nimic, nici macar in ceasul al doisprezecelea, pentru a-l scurta.
Si stiti de ce? A spus-o chiar Victor Orban la Tusnad, pentru ca Ungaria este „o natiune politica”, are ambitii geopolitice, sta cu ochii pe teritoriile vecinilor, pe care a si reusit sa le si incorporeze si sa-si faca un imperiu vremelnic. De aici i se trag Ungariei toate avatarurile, imperiul a „spurcat-o” la teritorii straine, cum se spune. Agresivitatea de „natiune politica” i s-a probat Ungariei inca o data in discursurile premierului Victor Orban si ale echipei sale, Semjen si Tokes, toate asezate sub auspiciul „Vremea pacii”, dar, culmea ironiei geopolitice, ei s-au asezat sub acest auspiciu cu ceea ce pot fi denumite „Vorbele razboiului”! In contrast, romanii sunt o natiune istorica si culturala, istorica prin originile daco-romane si culturala prin aspiratii spirituale, raportate exclusiv la pamantul romanesc, la spatiul carpato-danubiano-pontic sau „de la Nistru pan’ la Tisa”, cum spune un vers Eminescian, care poate fi considerat un Testament al genialului nostru poet national, ceea ce face imposibila o uniune statala romano-ungara. Pe de alta parte, e clar ca romanii intercarpatini (transilvaneni) nu vor mai fi iobagii si „toleratii” Ungariei, cum au fost sute de ani, potrivit Unio Trium Nationum (1438), care i-a eliminat complet din viata politica si sociala din Transilvania. Pentru acele vremuri negre de robie ungureasca, romanii inca mai asteapta scuzele oficiale de rigoare si compensatiile necesare din partea Budapestei.
frumos dar si obiectiv spus
Ar fi mai intelept sa privim inainte decat inapoi. Daca trecutul nu-l mai putem schimba soarta viitorului este in „minile noastre” !! vorba vine, in minile celor de la Bruxelles !!
Excelent comentariu. Hungaria nu prea își găsește locul prin Europa. Statul maghiar este un stat primitiv agresiv, rațiunea lui de a exista(ca și la ruși!) este agresiunea permanentă contra vecinilor. Eu cred că Hungaria se joacă cu focul. Fără ajutorul Germaniei și Austriei statul maghiar ar fi dispărut de mult din istoria Europei. Iar timpul nu este trecut….
Despre perioada 1920 – 1926 ar trebuie sa apara mult mai multe articole ca acesta, in primul rand pt informarea istorica corecta si eliminarea prejudecatilor „Noi și voi suntem prea diferiți!” fapt care este infirmat de realitatile ardelene, de la Oradea si pana la Tg. Secuiesc.
In aproape toate tarile din vecinatatea Romaniei, tari in care conlocuiesc multe neamuri au fost si sunt conflicte etnice violente izbucnite de dupa 1990, primul fiind razboiul din fosta Jugoslavie, conflict care mocneste si acum pana la cel deschis de o violenta de nedescris si victime a randul de sute de mii de oameni in Ucraina.
Toate au la radacina nationalismul , intoleranta, privirea extrem de ingusta a viitorului, a relatiilor dintre etnii si popoare, unii vor spune, da asa fost decand lumea !!
Romania nu a avut parte cu exceptia unor „fierbinteli” locale de nici o manifestare de acest gen, romanii majoritari reusind sa traiasca in pace si buna intelege cu toate etniile conlocuitoare, un punct prea putin scos in primplan , punct care arata chibzuinta si toleranta de care da dovada, insasi alegerea lui Johannis ca presedinte fiind graitoare.
La Tusnad, Tökes parca a afirmat, noi maghiarii vrem sa ramanem in Ardeal si nu dorim sa avem destinul pe care l-a avut etnia lui Johannis, sasii, care au parasit dupa 800 de ani patria lor care a fost Ardealul si Romania. Este un capitol despre care merita discutat, cu alta ocazie.
Orban, il cunoaste „toata lumea” il stim guraliv is tantos insa un caine care latra nu musca, din multe motive.
Nu cred sa fie cineva cu capul pe umeri care poate crede in refacera Ungarii Mari in conditiile actuale chiar daca la granitele NATO si UE este razboi intre 2 state care nu fac parte din aceste doua „cluburi selecte”.
Pana si ungurilor nu se mai pot vinde gogosi de genul celor sus numite, populatia tarii fiind intradevar confruntata cu alte probleme decat refacera a ceva din trecut.
Da. Orban este aparent Calul Troian rusesc si chinez in Europa fapt care insa nu impiedica mediul de afaceri occidental sa investeasca in continuare in acesta tara cu toate avertizarile care apar in media.
In nord estul tarii in apropierea granitei cu Romania, ungurii construiesc o centrala atomo.electrica cu bani rusesti, concernul BMW construieste o fabrica de masini iar chinezii o fabrica mare de baterii electrice care probabil vor fi montate pe masinile nemtesti, fabrici care vor putea functiona cu, curent atomic electric ieftin produs cu bani rusesti !! Este Orban prost ? sau un vulpoi batran care stie sa-i imbarlige pe toti ?
Este un exemplu din destule altele iar noi ne umflam in pene !!
Ungaria depinde 100 % de gazul si petrolul rusesc si Orban nu este dispus sa dea vrabia din mana pt porumbelul de pe gard, este simplu.
Romania ar putea „sa-l ajute” cu destul gaz astfel incat sa-i reduca dependenta de rusi, avantaj pt ambele parti si un semn pt o politica pragmatica, Orban cu siguranta n-ar refuza oferta.
Legarea Romaniei prin Ungaria de occident este vitala, vrem nu vrem avem nevoie de infrastuctura rutiera si feroviara unguresca.
Dunarea ar putea deveni alta punte de legatura in avantajul ambelor parti, un terminal unguresc la Constanta ar fi ceva fantastic.
Prin asemenea proiecte si multe altele romanii si ungurii s.ar putea apropia mult unii de altii in sens european, de buna vecinatate, nationalismul optuz dupa cum bine vedem provoaca numai drame si razboi iar mesajul lui Zsolt Németh, nu vad nimic ce ar putea afecta bunele realatii cu Romania si cum ar fi daca la Tusnad spre exemplu ar sta impreuna pe langa lideri maghari si cei romani.
Apreciindu-va comentariul, imi permit sa-l completez lansand o intrebare pentru viitor: care oare dintre tarile UE va iesi mai castigata ( in principal economic) dupa incheierea armistitiului- previzibil intr-un viitor apropiat – dintre RU si UA? O tara care a jucat la mai multe capete sau una ce a mizat pe un cal nevoias? Ca doar nu a crezut nimeni – cu o minima cunoastere a lumii – ca UA, cu o forta militara ( echipamente + OAMENI)- locul 15 in ranking-ul GFP, ar putea castiga razboiul cu RU- locul 2 in ranking; indiferent cat sprijin logistic si financiar ar primi UA din occident.
Romania n-a pariat pe niciun cal naravas, iar Ungaria chiar joaca la 2 capete, in NATO si UE dupa beneficii si totodata si in luntrea criminalului de la Kremlin! Oare ce le-o fi promis krakanel?
Da, un frumos articol.
Poate fi tradus prin : „N-ar fi rau sa fie bine!”
Desi am facut facultatrea de istorie, de dorinta de unire a celor doua state nu am auzit decat tangential. Mai mult ca barfa pe holuri, decat ca obiect de studiu. Este adevarat, nu am fost la grupa ce se ocupa de „Romania contemporana”
Prin urmare, nu stiu ce sa zic despre proiectul respectiv. Totusi, cred ca un proiect de tara comuna se bazeaza pe obiective comune si intelegeri in tratativele bilaterale. Atita timp cat tratativele cu Ungaria au mers cum au mers, slabe sperante sa apara si ideea fuziunii. Adica ideea a aparut doar la ei, ca o masura de a-si pastra privilegiile si controlul in Transilvania. Noi, ce interes aveam? Romania si-a marit teritoriul foarte mult, dupa ww1. (W.Wilson credea chiar ca exagerat de mult. De asta SUA nici nu au recunoscut unirea Basarabiei cu noi, daca nu ma insel.) In plus, veneau si multe bogatii minerale. Unirea cu Ungaria ce ne aducea? In plus, toate discutiile cu ei dovedeau o rea credinta manifesta. Si trasarea granitei, si despagubirile de razboi etc.
Nu uitati ca in 1918, dupa semnarea armistitiului, cand romanii au convocat adunarea nationala la Alba Iulia (pe care ungurii nu o recunosc nici acum, dind vina pe „Trianon”, nu pe dorinta majoritatii absolute a cetatenilor -romani- din Transilvania, exprimata deschis, prin vot) toti functionarii de stat (si locali) maghiari au plecat de la posturi. Multi si din tara. Toate posturile administrative au fost girate de intelectuali romani. Fara remuneratie, in timpul liber, pina la restabilirea ordinii de drept. In acelasi timp, soldatii secui care se intorceau de pe front, au comis numeroase crime impotriva soldatilor romani izolati. Cum sa te aliezi cu astfel de oameni?
Nu neg faptul ca ar fi fost un lucru benefic, dar in atare conditii, cui ii arde de unire?
Amintiti-va, va rog, faptul ca si la 1848, maghiarii au facut revolutie la Budaesta, dar nu au fost de acord sa acorde aceleasi drepturi romanilor din Transilvania. Tipic pentru politica maghiara.
Miopia lor politica, determinata de un imperialism gaunos, bazat pe faptele stramosilor (deja nu mai putem vorbi de nationalism cand e vorba de pastrarea unor teritorii straine ajunse la ei prin diferite stratageme -dualismul austro-ungar-) i-a facut sa piarda ambele momente.
Si maghiarii se orienteaza gresit in politica: 1848 joaca impotriva tuturor imparatilor europeni fara sprijinul romanilor (ba in razboi cu romanii); dupa aceea se aliaza cu o dinastie pe duca, ce a disparut dupa ww1, cu tot statul creat, pentru a se arunca in bratele lui Hitler, ulterior. Care le-a dat zona „secuiasca” cu tot cu :culoarul” de trecere (o tema draga lui Hitler) dar… ghinion! Continua sa se arunce in bratele celui mai puternic. Si il sustin pe … Stalin. Si poporul rus. Pina in 1956, cand revolutia maghiara ii ia prin surprindere pe toti.
Romanii ii ajuta asa de bine pe rusi, ca acestia isi retrag trupele de la noi. Si asa incepe lupta absurda intre maghiari si romani in epoca noua. La orice gest -al romanilor- de independenta fata de Moscova, aceasta ameninta cu maghiarii.
Ungaria (dupa ’56) este penetrata in toate domeniile de agentii NKVD/GKB/GRU. Nu mai misca nimic. Scuza lor pentru ei insisi si pentru conationali este ca apara interesele nationale. Si asa continua o politica de indoctrinare sistematica a maselor cu minciuni de doi bani, cladite de o istoriografie sperjura. Uneori sustinuta -la ordin- de rusi si agentii lor din alte tari .
Schimbarea venita cu Gorbaciov ii va face pe toti acesti agenti sa sustina ca abandoneaza comunismul, .. pastrind interesele Ungariei. Asa cum, si la Moscova, mai toti agentii KGB sustineau acelasi lucru. In felul asta, imperialismul traditional al celor doua capitale a fost exacerbat. In loc sa asistam la o victorie a democratiei si grupurilor democrate, vedem o intoarece la utopii imperialiste.
Este si vina UE si NATO, care -vrind sa doboare mai repede si fara victime colaterale comunismul- a colaborat cu fostele servicii, creditindu-le timpeniile. Le-au suflat in pinze cat au vrut. (Ca si in Italia, unde au colaborat cu Mafia, la debarcare si dupa.)
In clipa in care Putin a facut rondoul, evident ca jucaria s-a stricat si toata lumea este incurcata. Agentii fideli Rusiei vor trage tarile lor spre Moscova. Chiar daca UE plateste mai bine si NATO nu se amesteca in treburile interne.
Toti sunt incurcati de evolutia lui Putin. Ungaria cel mai mult, banuiesc. De aici contradictiile din discursu lui Orban, pe care le-ati sesizat f. bine. (Multumiri!)
Nici noi nu stam mai bine. Vedeti ce politicieni si judecatori avem. Ne salveaza disensiunile cu Rusia, din cauza Moldovei si a fostului tezaur. Daca fraierii de la Moscova ne-ar reda ce e al nostru, cred ca multi politicieni ar sari pirleazul inapoi. (Din motiove patriotice, bineinteles.) Norocul nostrui ca-s timpiti aia. Si lacomi.
Cred ca un stat comun romano-maghiar ar fi un lucru bun. (Am pus romanii in fata pentru ca suntem mai multi si avem o tara mai mare.) Dar nu va fi posibil, atita timp cat nu renunta la istoriogarafia lor mincinioasa si la orientarile politice actuale. In politica externa nu au fost inspirati, in ultimii 170 de ani. Ar fi mai bine s-o lase jos, „ca macane”.
Si nu trebuie sa uitam un lucru elementar: secuii au fost o etnie diferita de a maghiarilor. Probabil de origine turcica veche. Dar au fost dezanationalizati fortat dupa ticalosia fara margini numita „Carnavalul insangerat”. Desi secuii i-au ajutat sute de ani, cand maghiarii n-au mai avut nevoie de ei, n-au ezitat sa comita cele mai crude atrocitati impotriva lor. Acum se cred unguri si lupta pentru ei?!!! Fiti siguri ca vom pati la fel, daca le toleram minciunile istoriografice si ne unim cu ei. Mai bine stam in banca noastra si ii lasam sa se distruga singuri.
(Nu uitati, a mai exista un stat VLAHO-bulgar, condus de o dinastie vlaha. Acum nu mai e voie sa i se spuna numele. Suntem patiti .)
Pentru o unire e nevoie de incredere si interese comune. Interese… poate gasim. (Depinde cine patroneaza interesele astea.) Dar trebuie cladita (nu recladita) INCREDEREA. Cu FIDESZ si Tokes… nici o sansa.
Carnavalul sângeros a fost suprimarea unei răscoale a secuilor din 1596.
În septembrie 1595, armatele turce au atacat Țara Românească. La vestea atacului, Sigismund Báthory din Transilvania s-a repezit în ajutorul voievodului Mihai Viteazul în fruntea unui grup de aproximativ 20.000 de secui. Armata lui Mihai era formată din circa 60 de mii de oameni. Armatele aliate i-au înfrânt pe turci la Giurgiu.
La începutul anului 1596, conducătorii secuimii – care și-au asumat un rol decisiv în victoria de la Giurgiu – au început o revoltă armată din cauza promisiunilor neîndeplinite, în special deoarece proprietarii secui nu au fost dispuși să-și îndeplinească promisiunea princiară, aceea de a își elibera iobagii care se întorseseră din campanie. Răscoala, condusă de Ștefan Bocskai, a fost zdrobită fără milă de nobilimea transilvăneană în timpul „carnavalului sângeros”, numit astfel întrucât răscoala a fost răzbunată cu execuții în masă.
Wikipedia
Chestia asta cu dualismul româno-maghiar este o capcană din care românii nu au decât de pierdut. Nu avem nevoie de experimente cu dușmanii noștri seculari. Să-si refacă dualismul cu Austria, mai ales că deja vor refacerea Imperiului Habsburgic, atrăgând efectiv în această construcție Croația și Slovenia. Deocamdată, Cehia și Slovacia nu vor. Dar marea prăjitură rămâne Transilvania. Deja s-au emis pretenții cum că dacă România se unește cu Moldova, atunci Hungaria să-si primească o parte din Ardeal. Doamne ferește ca Rusia să câștige războiul și împreună cu Germania să facă un nou pact de tip Ribbentrop-Molotov.
Când Jean-Claude Juncker l-a pupat duios pe frunte pe domnul Viktor Orbán, numindu-l șăgalnic „dictatorule!”, Uniunea Europeană a dovedit că îl susține pe de plin pe liderul maghiar, care o apucase deja serios pe cale „iliberalismului” (o denumire aberantă, caraghioasă, a autocrației și a anti-democrației în general.
Nimeni nu a explicat, nici nu a încercat măcar să explice, de ce a fost încurajat astfel de către UE domnul Orban să se depărteze drastic de valorile europene, când alte state, precum România, erau sever admonestate pentru derapajele de la drumul european. Nu știm de ce.
Nici acum Ungaria nu este nici atât de izolată (excluderea din UE este o glumă, ori un element de retorică pentru oponenții domnului Orban), nici prăbușită economic, iar a deplânge nivelul de trai de acolo de către cei mai săraci cetățeni din UE, românii, este ridicol.
Cât privește AUR, nu vreau să insist, dar acest partid se dorește continuatorul PRM cel creat de către fosilele din SRI, pentru aceleași funcții pe care le-a avut PRM și născocit de aceleași minți bolnave din „servicii”, inconștiente de pericolul cu care se joacă.
Firesc ar fi să fie scos în afara legii, precum partidul pro-rus din Republica Moldova. Ei bine, după toate probabilitățile, nu se va întâmpla, ci va fi încurajat să concureze la alegeri cu PSD, pentru ca PSD să devină partidul unic, marioneta cleptocrației ușor de manevrat.
Altfel, aș îndrăzni să observ că abordarea articolului a relațiilor de prietenie și bună vecinătate cu revizioniștii maghiari se face din perspectiva „Pupat toti piata endependenti”, în vreme ce de pe teritoriul României liderii statului vecin maghiar declară că nu recunosc integritatea teritorială a statului care îi găzduiește.
Găsesc interesantă o eventuală abordare similară a unor oficialități române care să declare pe teritoriul estic al Ungariei că românii s-au aflat pe acele meleaguri înaintea maghiarilor și, dacă nu se unesc cele două state, măcar o parte din Ungaria ar trebui să se unească cu România.
…Dar, cred că nu trebuie să te pui cu cei care au mintea odihnită.
Și totuși, de ce a fost încurajat, cel puțin prin lipsă de reacție, domnul Orban de către UE „să o ia pe arătură”?…
Firesc ar fi să fie scos în afara legii,
Asa incepe nazismul!
Bună observația. Este întocmai precum spuneți, doar că invers…
AUR este o formațiune politică extremistă de tip nazist, iar interzicerea unor astfel de partide se petrece în întreaga lume civilizată.
Este sofistic a spune că prin interzicerea nazismului determinăm debutul nazismului. Extremismul de tip nazist deja există, iar societatea se apără de el prin măsura interzicerii formațiunilor politice care îl promovează.
https://www.g4media.ro/premierul-maghiar-al-slovaciei-a-numit-drept-inacceptabile-afirmatiile-lui-viktor-orban-de-la-baile-tusnad.html
Nu știu de ce unii prea europenisti nu acceptă evidența, și anume:
1. Există deja o Antantă a statelor revanșarde și revizioniste formată din Germania+Austria+Ungaria (din cauza pierderii WW1 și WW2) plus Rusia ( din cauza pierderii războiului rece)
2. Hungaria era încântată de prietenia de 30 de ani dintre Germania și Rusia, sperând că acestea vor face dreptate Hungariei cum a fost cu pactul Ribbentrop-Molotov în 1939.
Ca urmare, Hungaria își agresa vecinii ca România, Slovacia, Ucraina, chiar Serbia în speranța unei modificări a granițelor.
3. Din fericire, Germania, având încă baze militare pe propriul teritoriu, a făcut stânga-mprejur, pozitionandu-se contra Rusiei.
4. Dar alianța Germania-Austria-Hungaria s-a repliat în Europa, cu două obiective:
– recrearea Imperiului Habsburgic
– obținerea controlului în UE care ar urma să devină al IV-lea Reich german. Aceasta este situația de moment, atacul Germaniei și Austriei pentru controlul Europei.
Nu colaborare trebuie să avem cu Hungaria ci confruntare. Dacă visam la colaborare, vom sfârși ca în 1940.
NB. Aviz prea europenistilor români cărora parcă le-a luat Dumnezeu mințile.
@Lucifer _ „Nu colaborare trebuie să avem cu Hungaria ci confruntare. ”
Permiteți-mi, vă rog, să observ cât de interesant este punctul dumneavoastră de vedere.
În acest context, vă rog cu deferență să precizați, cum considerați că ar fi mai potrivit, să le declarăm noi război, sau așteptăm să declare ei?
Din punctul meu de vedere, ar de preferat să facem un concurs de preparat gulaș, kurtos și palinca, să vedem cine câștigă confruntarea…Probabil, consumatorii preparatelor.
Problema e prea serioasă și nu trebuie tratată cu bășcălie mioritică. Nu e vorba de război, este vorba de amenințarea sistematică din partea Hungariei și Austriei, la care trebuie răspuns prin măsuri ferme. Dvs vă place cum se comportă ăștia cu noi? Orban își face de cap prin Ardeal, Austria ne faultează pe unde ne prinde. Iar în spatele lor este Germania care nu uită și nu iartă. Până când să acceptăm să fim umiliți de indivizii ăștia?