Șacalul și acvila

Parabola e străvezie, dar șacalul și acvila nu mi se par reprezentative pentru societatea românească. Mai degrabă ar fi vorba de două animale dintre care unul trage „hăis” și altul „cea”….

Cred ca in DEX-ul limbii romane va trebui adaugita la definitia cuvantului „ghiolban” o fotografie ilustrativa . A cui fotografie nu mai e nevoie de indicii, sunt sigur ca si „ghiolbanul” stie. Nu stiu insa politicienii romani ai celor 35 de ani care au avut preocupari complet straine de tara si soarta ei iar Doom’s Day a venit deja pentru Romania, iar pleava ajunge sa ne sufoce.

O mod de a prezenta niste adevaruri care nu vor prinde la foarte multi cu o educatie si cultura precara, creduli in Tiktok, Fb si Insta. Iar polarizarea societatii a atins cote maxime pt ca toate guvenarile de dupa 1990 au facut sute de promisiuni desarte si au fost cei dintai sacali lacomi si feroci care au mancat bugetul tarii.

„Unlike Georgescu, Simion was allowed to run. Why? The answer may lie in the type of populism he represents. On the one hand, Simion holds much more radical positions than Georgescu on cultural and identity issues. He is known for his inflammatory anti-Hungarian rhetoric and for advocating policies that could jeopardize the rights of Romania’s ethnic Hungarian minority, including the abolition of Hungarian-language schools and the use of Hungarian in public institutions. He has also made irredentist statements about restoring Romania’s 1940 borders, which would include territories now in Moldova and Ukraine. In other words, Simion is a genuine ethno-nationalist whose positions arguably warrant the “far-right” label—unlike Georgescu, whose campaign focused primarily on economic policy and Romania’s geopolitical orientation.

On the other hand, Simion is significantly more aligned with establishment interests on crucial issues such as NATO, European integration, and the war in Ukraine. While he is critical of the European Union, his rhetoric stays within the boundaries of conventional conservative euroskepticism, focusing on reform rather than withdrawal. He has expressed disapproval of aspects of the handling of the Ukraine war, but remains openly supportive of NATO and the United States, and has repeatedly condemned Russia. His party, AUR, is part of the European Conservatives and Reformists (ECR) group in the European Parliament, which is known for its Atlanticist stance and full-throated support of Ukraine.

In this light, Simion represents a new and increasingly common type of political actor: the faux-populist who combines strident cultural nationalism with loyalty to the economic and geopolitical status quo. This dual identity makes him acceptable to the establishment, despite the “far-right” label often attached to him. The real red line, it seems, is not cultural rhetoric, but opposition to globalist economic policies and military alliances such as NATO.
The events in Romania, then, illustrate the establishment’s evolving strategy for neutralizing the populist threat: a dual approach of repression and co-optation. Candidates like Georgescu, who combine economic nationalism with foreign-policy positions at odds with Washington and Brussels, are met with institutional repression. Meanwhile, figures like Simion, who mimic the populist style but uphold key systemic pillars, are promoted or at least tolerated.

This tactic is not unique to Romania. Across Europe, we have seen similar developments. These moves are framed as defenses of democracy but are clearly aimed at eliminating—or domesticating—challengers who deviate from the consensus. The paradox is that faux-populists often espouse more radical cultural views than their more genuinely anti-establishment counterparts, as is the case with Simion and Georgescu. This inversion is no accident. The establishment is willing to accommodate cultural radicalism as long as it does not challenge the economic and geopolitical status quo.”

Lupii au rolul lor, bine definit.
Aveți grijă la vulpoi!
Sper că șacalii sa fie infrinti

Periculosi lupii (politia,armata,jandarmeria)

Opinia că o comunitate poate fi apreciată după liderii Alpha pe care ii produce rămâne valabilă, dar în ceea ce ne privește pe noi, mioriticii, are nevoie de un amendament: „fauna” care a funcționat aici, pe plaiul Mioriței, din 1945 până în sec. XXI a produs creaturi găunoase, aspre, zgrunțuroase, primitive. Fiecare cu prima pagina din evanghelia lui, cu totemul lui – lup, hiena, viperă, vulpe etc. – pentru a adormi vigilenta. Astăzi, o lighioana sordidă, bizară, trivială, sinistră că un cioclu, bântuie fauna bipeda. Noua lighioana, cea mai reacționară stârpitură, da bătaie de cap turmei. Corcitura hâdă face obiectul unor cercetări științifice. Zoologii din Franța, de pildă, se trudesc sa o potrivească in clasificările tradiționale și descoperă, cu stupoare, amestecul de gene cumplite. Cine este bizară jivină care zgâlțâie temeliile tuturor științelor, se întreabă occidentalii? Ce combinație năucitoare! Catastrofă ecologica! De unde a apărut? Rezultatul, rezultat din împerecherea cu spiritele rele, a fost apariția unei carnivore care a moștenit de la Alpha lui bolșevică un amestec de trăsături macabre și vi-rusi. Culmea cretinismului! Turma gregară il vomează, îl ridică în slăvi, habar n-au pentru ce. Se întrec să-i perieze blana de lup. Dar oile oi sunt. Că de n-ar fi oi, n-ar fi lupi, șacali, hiene etc. Ceea urăște cel mai mult turma gregară, ademenită cu momeli criminale, este ființa care gândește lucid și indrazneala de a avea curaj. Cumplit sentiment! In jurul faunei manipulate, fac cerc raportoarele hulpave. Veghează grifoni. Apoi, ca la un semnal, venit dinspre mastodontica intinsoare-inchisoare, răpitoarea hulpavă se năpustește asupra vânatului. Și-i scoate ochii, și-i sfâșie pielea, și-i străpunge pieptul, pântecele…

Cu câțiva ani în urma ați avut un mesaj deosebit inspirat din Cartea Judecatori pilda lui Iotam. Cred ca se potrivește și e foarte actual mesajul pentru vremurile în care trăim astăzi.