duminică, iulie 5, 2020

Salvatorii de ocazie ai economiei naționale

Zilele trecute a trebuit să ies din casă. Banale motive medicale. Am profitat de această ieșire obligatorie spre a face și câteva cumpărături absolut necesare. Magazinul de la care mă aprovizionez în mod curent face parte din cel mai frecventat mall din oraș. Odinioară furnicar de oameni. Astăzi abandonat cvasi-complet. De mâine, va fi gol de-a dreptul.
Multe raioane au tras deja obloanele. Unele au făcut-o încă de la mijlocul săptămânii. Nu se știe pentru câtă vreme. Altele se pregătesc să o facă. Cele care încă mai funcționau, ieri își așteptau zadarnic clienții. Oamenii nu ies la cumpărături, unii fiindcă respectă sfaturile de a sta cât mai mult în casă, alții își gospodăresc cât mai bine banii, evită achiziționarea unor produse așa-zis de lux ori pe care le socotesc a nu le fi utile pentru moment fiindcă nu știu ce le va rezerva ziua de mâine. E drept, au fost și zurbagii. Oameni care și-au dat ieri în petec și care au crezut că dacă a fost nițeluș mai cald s-ar fi cam terminat cu spaima. Estimp, aud la radio, la televizor, citesc în publicațiile on line că, odată criza medicală depășită, va urma o gravă criză economică. Prin comparație cu care cea de acum de mai bine de zece ani va fi o amintire chiar plăcută. Restaurantele, barurile, cafenelele nu funcționează, personalul a fost trimis în șomaj, muzica veselă, optimistă care se mai auzea joia trecută, atunci când am fost eu în mall, mi s-a părut a fi de-a dreptul distonantă în atmosfera aceea de sfârșit nu de lume, ci de capitol.
S-au închis deja și câteva mari fabrici. Angajații așteaptă punerea în aplicare a ordonanțelor guvernamentale privind șomajul tehnic. Un mare lanț de librării a anunțat zilele trecute că va pune lacăt pe ușa majorității unităților sale și nu va face deocamdată plățile curente către furnizori. Editorii cer ajutor de stat pentru salvarea producției de carte. Invocă, și nu fără temei, realitatea că Statul nu i-a ajutat niciodată. Să o facă măcar acum, în al douăsprezecelea ceas.Poate că am putea face chiar noi, cumpărând ceva mai des cărți. Actorii independenți, rămași, ca urmare a închiderii teatrelor particulare, fără nici cea mai mică sursă de venit se uită și ei cu speranță către guvern. Pentru moment, trebuie să se mulțumească cu ceea ce se adună în fondul de solidaritate inițiat de câțiva colegi de breaslă. Oameni de-a dreptul admirabili. Numai că asta nu ajunge. Băncile sunt rugate să amâne plata ratelor scadente, nu știu dacă o vor și face fiindcă rațiunea existenței lor este profitul. Nu cred că pot fi obligate să uite de asta, iar dacă cineva va trece la măsuri obligatorii există riscul ca băncile privatizate să își sisteze operațiunile din România. Se anunță amânarea scadenței unor plăți și taxe, numai că fără ele administrațiile locale riscă să intre în colaps. Unii se întreabă realist, precum o făcea raționala coană Efimița în fața avânturilor consortului ei, Leonida, din celebra capodoperă caragialeană, ce se va întâmpla dacă nu va mai plăti niminea dări și impozite. Ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, dl. Virgil Popescu, apare la televizor și spune, nu fără temei, că o șansă ar putea fi realizarea în țară a unor produse pe care până mai ieri le importam cu veselă inconștiență, iar acum nu se mai găsesc pe piață. Ca, de pildă, confecționarea măștilor și echipamentelor de protecție. Pentru noi și pentru medici care fac eforturi supraomenești. Unele fabrici de medicamente autohtone se adresează Ministerului Sănătății spunând că pot produce unele medicamente care veneau din import. Au nevoie doar de aprobare.
Tot la televizor apare și dl. Robert Turcescu. Nervos, vijelios din cale afară, pozând în economist de ocazie și redescoperitor al ‘’doctrinei Băsescu”, Băsescu-Petrov, alt atoateștiutor. E vorba despre doctrina tăierilor salariale. Dl. Turcescu le rebotează plafonare. Să se diminueze până la 5000 de lei toate salariile bugetarilor, strigă ca din gură de șarpe colonelul rebegit Turcescu. Bugetarii pe care știm foarte bine că el nu i-a agreat nicicând în viață stau degeaba, acasă. Parlamentarul, odinioară galonat, azi răspopit, Turcescu s-a numărat printre aceia care i-a considerat pe bugetari a fi grașii care s-au urcat în spatele slabilor. Altă lecție a lui Băsescu, cel care a patronat afacerile murdare și hoțiile unei ființe de teapa Elenei Udrea. El, Turcescu, numărându-se printre slabii care au trudit în mediul privat. A i se vedea conturile umflate printre altele cu banii încasați de la Sorin Ovidiu Vântu pe vremea când poza în formator de opinie, în iezuit director de conștiință, împărțea bile albe și bile negre, dar avea și dublă comandă. De ofițer acoperit. Oare pentru această a doua ocupație, dl. Turcescu, azi parlamentar PMP, acesta fiind felul lui de a se retrage din viața publică după spovedania de râsul lumii, nu a primit și niscaiva bani de la MAN? Dl. Turcescu face pe principialul. Cere, țipă, face spume la gură, riscă chiar să sufere un AVC în direct că se impune să se plafoneze și pensiile speciale (cele care s-a dovedit că nu prea se vrea a fi tăiate), dar și indemnizațiile parlamentarilor. Că tot stau ei acasă. Au făcut vreodată astfel ? Nici vorbă. Au lucrat, când au lucrat, cel mult trei zile pe săptămână. Și au avut parte de o tocană mai particoleră, vorba lui Bacalbașa, la restaurantul Parlamentului. Nu l-am auzit pe justițiarul Turcescu să denunțe mârșăvia asta.
Dl. Turcescu nu se gândește sau mimează cu revoltă proletară că nu o face că o nouă tăiere de salarii va duce la reducerea și mai drastică a consumului, la închiderea altor magazine și afaceri, la scăderea impozitelor care se duc către bugetul de stat. Dl. Turcescu face pe populistul. Pozează în haiduc și salvator al economiei naționale. Nu pot decât să sper că o va face cu același succes pe care l-a avut la Eurovision, atunci când s-a înscris în concurs cu formația lui numită Casa Presei. Alt moment penibil din viața acestui Rică Venturiano al zilelor noastre.
P.S. Aflu că un anume sindicat din educație s-a supărat foc că profesorii trebuie să dovedească că ar fi ținut lecții on line. Îi cere ministrului Educației să nu intervină. Vrea ca sindicaliștii să fie plătiți degeaba. Lucrul acesta mi se pare o nerușinare fără seamăn. Cum sunt eu însumi profesor, lucrez de acasă. Le trimit studenților ceea ce cred că au nevoie, Mai ales că bibliotecile sunt închise. Muncesc mai mult decât în zilele normale fiindcă trebuie să restructurez cursul. Mi se pare cum nu se poate mai normal. Atâta vreme cât Statul mă plătește pentru asta. La fel cum mi se pare firesc că trebuie să dovedesc că am meritat salariul.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Excelent mod de a prezenta, la modul evidentei, MIZERIA – umana si profesionala (asocieri, ghilde, …etc.) .
    P.S. totusi, ati uitat executorii jud, …. etc., ce cer si ei bani de la stat

  2. Chiar daca inca nu ne este foarte clar (unora dintre noi ) coronavirusul sau pandemia numita cavid 19 produce mutatii si in intelegerea non acceptarii avantajelor materiale (ce a cauzat asta este alta discutie) a unora in defavoarea altora . Unitatea tuturor, inseamna si egalizarea unor venituri ,in vremuri de criza , nu numai minimizarea veniturilor unora . O natiune ce trece prin acest proces -numit pandemie – trebuie sa ne arate tuturor un nou concept numit UMANITATE. Robert turcescu are dreptate .

  3. Suntem, realmente, un popor de ipocriți, de mimetişti, de hoți şi de duplicitari. Te uiți la Turcescu şi-l vezi pe Băsescu. Te uiți la Dragnea şi-l vezi pe Tăriceanu. Nişte secături. Şi în Parlament povestea asta dă cu multiplu. Să le zicem simplu, precum Caragiale: CANALII.

  4. Am sentimentul ca domnul Morariu a scris acest articol numai si numai cu gindul la domnul Turcescu ( un maculat ca multi altii dintre noi ).
    Eu , ca cetatean cu loc de munca in mediul privat ( acolo unde se produce valoare adaugata ) , doresc reducerea la jumatate a tuturor salariilor functionarilor publici si bugetari . De astazi . Si mai doresc reducerfea numarului lor . Fix in sase luni incepind de astazi .
    De consumat PIB e in stare orice capusa ordinara pe corpul social sanatos al poporului roman .
    Salariatii din unitatile productive inchise incaseaza somaj ( 75 % din cistigul salarial mediu brut prevazut de Legea 6 / 2020 ) . Salariatii din primarii , de exemplu , li s-a redus programul de lucru la jumatate ( am observat personal pina ieri ) . Nu si salariul . E posibil de luni sa gasesc primaria inchisa . Dar salariile functionarilor vor ramine neatinse .
    Pe cei care produc ii atingi la venituri , pe cei care toaca ( multi in mod inutil ) ii ,,uiti” . Asta inseamna sa fii guvernant tilhar si mincinos .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)