Uniunea Europeană și Rusia au intrat într-o competiție de rezistență cu privire la menținerea sancțiunilor și, respectiv, exploatarea asimetriilor în domeniul energetic. Prin intermediul sancțiunilor, folosite în calitate de armă economică, actorii europeni vor să slăbească economia Rusiei, stopând astfel agresiunea împotriva Ucrainei. Mai mult ca atât, restricțiile UE din domeniul energetic au căpătat o utilitate adițională și anume cea de a reduce dependența de hidrocarburile rusești, care mai implică o tranziție către petrolul, cărbunele și gazele naturale neimportate direct din Rusia. În realitate, schimburile comerciale din economia globală sunt interdependente, iar exporturile energetice rusești pot ajunge pe piața europeană, într-o formă sau alta, datorită țărilor terțe, care deocamdată refuză să se alinieze la regimul de sancțiuni (precum, India).
Imediat după declanșarea războiului, se putea de anticipat că având la dispoziție superioritatea energetică (IPN, Mai 2022), Rusia va încerca să folosească livrările de gaze naturale ca pe o contra-sancțiune împotriva UE. Acțiunile Rusiei pe tărâmul energetic constituie un răspuns de tip economic, aplicat pentru prima dată, contra UE. Cea din urmă a eșuat să învețe lecții din experiența nefastă a statelor din vecinătatea comună, acum cu perspectivă europeană (Georgia, Moldova și Ucraina), care s-au confruntat cu „războaiele gazelor” pe parcursului ultimilor 15 ani. În prezent, reducerea livrărilor de gaze îi permite Moscovei să agraveze criza energetică la nivel european, iar deficitul de resurse energetice, parțial stimulat de sancțiunile UE, perpetuează spirala scumpirilor în UE (9.6% inflația anuală în iunie față de 8.8% în luna mai). Scopul evident al Rusiei este de a discredita sancțiunile europene cu scopul de a produce sentimente de trădare în Ucraina, similar cu cele observate la o scară micro în cazul deciziei Canadei și Germaniei de a returna Gazpromului, contrar sancțiunilor tehnologice, turbina de producție Siemens utilizată pentru gazoductul Nord Stream 1 (NS1).
Dacă slăbește unitatea europeană legată de sancțiuni, iar SUA este absorbită de campania electorală din toamnă, atunci Rusia crede că ar putea determina înfrângerea Ucrainei, păstrând în posesia sa noile teritorii ucrainene ocupate (Herson, Zaporojie, Harikiv și altele părți din Luhansk și Donețk). Cu acces nelimitat la hidrocarburi de producție internă, Rusia vede în următorul sezon de iarnă o oportunitate strategică pentru a destrăma sancțiunile, a provoca disensiuni în interiorul statelor UE și a prelungi “războiul de uzură” împotriva Ucrainei.
Sancțiunile UE – efecte întârziate?
După introducerea celui de-al șaptelea pachet de sancțiuni (UE, Iulie 2022), în centrul atenției UE se află păstrarea unității în jurul regimului de sancțiuni, fără de care eforturile ucrainene de apărare și recuperare a teritoriilor ocupate de forțele militare ruse (circa 20% din teritoriul ucrainean) ar putea fi puse în primejdie. Păstrarea și consolidarea sancțiunilor devine o misiune complicată din cauza oboselii în creștere, înregistrată în rândul populației. Potrivit Eurobarometrului (Iunie 2022), 58% din respondenți nu sunt gata să suporte majorarea prețurilor la sursele energetice drept consecință a sancțiunilor împotriva Rusiei. Același fenomen se observă și în cazul securității alimentare (Vezi Tabelul 1). Sondajele la nivel național, în țări precum Germania, indică o percepție relativ negativă cu privire al eficacitatea sancțiunilor. Astfel, potrivit INSA, 47% din populație consideră că regimul de sancțiuni lovește mai puternic în Germania decât în Rusia, 36% susțin că ambele părți sunt afectate în măsură egală și numai 12% sunt convinși că impactul este mai mare asupra părții ruse (Bild, Iulie 2022).
Tabel 1. Răspunsurile negative („nu prea pregătit”, „deloc pregătit”) cu privire la consecințele sancțiunilor
| Creșterea prețurilor la surse energetice | Creșterea prețurilor la produse alimentare |
| UE – 58% | UE – 59 % |
| – (9 țări) Spania, România, Malta, Portugalia, Croația, Slovacia, Cipru, Grecia, Bulgaria – 71-91% – (13 țări) Germania, Slovenia, Irlanda, Letonia, Cehia, Polonia, Estonia, Belgia, Franța, Lituania, Austria, Italia, Ungaria – 52-68% – (5 țări) Danemarca, Suedia, Olanda, Finlanda, Luxembourg – 15-43% | -(9 țări) Spania, România, Malta, Portugalia, Croația, Slovacia, Cipru, Grecia, Bulgaria – 71-90% – (13 țări) Germania, Slovenia, Irlanda, Letonia, Cehia, Polonia, Estonia, Belgia, Franța, Lituania, Austria, Italia, Ungaria – 54-68-% – (5 țări) Danemarca, Suedia, Olanda, Finlanda, Luxembourg – 17-45% |
Sursa: Compilația autorului în baza rezultatelor Eurobarometrului din iunie 2022.
În timp ce actorii europeni pro-ruși, precum premierul ungar Viktor Orban, contestă eficiența sancțiunilor, decidenții europeni apelează la o diplomație publică agresivă în vederea apărării sancțiunilor. Printre cei mai aprigi susținători ai faptului că sancțiunile funcționează este șeful diplomației europene Josep Borrell. Într-o publicație recentă, el a comentat că „sancțiunile necesită răbdare strategică” ca acestea să aibă efectul scontat dorit, probabil vrând să facă referință la renunțarea la război sau incapacitatea de a-l purta de către Rusia. Într-adevăr, toate sancțiunile au anumite efecte, dar acestea nu au doar scopul a de a lovi în economia rusă, ci de a o ajuta pe Ucraina să învingă în război. Acest obiectiv însă nu depinde doar de sancțiuni, ci cum acestea sunt combinate cu asistența militară pentru Ucraina și de rezultatele atinse de partea ucraineană pe frontul de luptă.
UE și depășirea crizei energetice
Pe fundalul unei anumite mobilizări politice pentru a menține sancțiunile intacte, UE arată semne serioase de îngrijorare în legătură cu capacitatea statelor membre de a depăși criza energetică. Bruxelles-ul este conștient de faptul că disrupțiile provocate de criza energetică pot avea efecte politice și socio-economice costisitoare, în special în mijlocul iernii. De aceea, ca răspuns la manipularea pe piața de gaze de către Gazprom și posibilitatea stopării livrărilor, UE a propus aplicarea principiilor de diversificare, solidaritate și economisire pentru a depăși constrângerile energetice.
În vederea diversificării surselor de import a gazului, UE poartă o diplomație energetică dinamică, uneori cu ignorarea agendei liberale. Acest lucru s-a văzut în mod răspicat la semnarea acordului cu Azerbaidjanul privind dublarea exporturilor către UE cu până la 20 miliarde de m3 în 2027, via gazoductul Trans-Adriatic (Reuters, Iulie 2022). Cel din urmă face parte din Coridorul de Sud ce livrează gaz din regiunea Caspică către Grecia, de unde acesta pleacă mai departe spre Italia și Bulgaria. În 2021, UE își asigura consumul intern de gaz din importul prin conducte din Rusia (41%), Novergia (24%) și Algeria (11%), circa 10% din producție locală, iar până la 20% constituia gazul lichefiat. De aceea, pe lângă intensificarea diplomației energetice în direcția Mării Caspice (Azerbaidjan), UE mizează pe sporirea importurilor de gaz lichefiat de pe continentul african, de unde deja se exportă gaz prin conducte din Algeria. În acest sens, Comisia Europeană ar fi început negocierile cu Nigeria pentru a spori livrările de gaz lichefiat, după ce a purtat discuții similare și cu Qatarul. Concomitent, importatorii majori de GNL din UE, precum Spania, declară deschis despre intenția de a reduce importurile din Rusia, care au fost în creștere (11.9% în 2022 față de 6.6% în aceeași perioadă în 2021). Astfel, diversificarea și distanțarea față de gazul rusesc are loc atât în raport cu livrarea prin gazoducte, cât și cu cea de pe mare.
Tabel 2. Importul de GNL în UE, 2021
| Sursele de import de NGL, % | Principalii importatori UE de NGL, miliarde m3 |
| SUA – 28 Rusia – 20 Qatar – 20 Nigeria – 14 Algeria – 11 | Spania – 21.3 Franța – 18.3 Italia – 9.3 Olanda – 8.7 Belgia – 6.5 |
Sursa: Europa.eu
Pe partea de solidaritate și economisire, Comisia Europeană a lansat ideea de a economisi obligatoriu consumul de gaze naturale cu 15% (Euronews, Iulie 2022), optând pentru o variantă mai lejeră după refuzul Spaniei, Portugaliei și Greciei (Politico, Iulie 2022). Opoziția față de ideea de a economisi se datorează transparenței limitate cu care Comisia a lansat această inițiativă, care însă corespunde cu starea de urgență din sectorul energetic. Pe de o parte, ideea nu a primit deocamdată sprijinul a cel puțin 12 state membre (dintre care multe au un public cu o percepție negativă asupra consecințelor sancțiunilor, așa cum se arată în Tabelul 1 de mai sus). Acest lucru creează obstacole în procesul de adoptare ce necesită votul majorității calificate, oferit de minim 15 state membre ce reprezintă 65% din populația UE. Pe de altă parte, s-a cristalizat supoziția că această inițiativă este determinată de dorința Comisiei de sări în ajutorul Germaniei. Aceasta nu a reușit să acumuleze volumele suficiente de gaze pentru a trece de sezonul de iarnă (doar circa 65%), din cauza necontrolării efective a infrastructurii critice de stocare a gazelor și a reducerii livrărilor prin NS1, ambele provocate de Rusia. Contrar acestei viziuni, președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a sugerat că cel puțin 15 țări sunt în pericol de posibile reduceri de gaze de către Rusia.
UE înțelege că colapsul energetic al unui stat membru UE cu efectele politice de rigoare (proteste anti-guvernamentale și chiar demisionarea guvernelor și alegeri anticipate), nu doar economice (scădere de până la 1,5% a indicatorilor economici), poate distruge poziția comună vizavi de întregul regim de sancțiuni anti-rusești. Mai mult ca atât, o paralizie energetică a Germaniei, Italiei sau Franței va provoca unde de șoc către celelalte state membre care depind de piețele giganților economici europeni.
Arma energetică a Rusiei – efecte imediate?
Calculele Rusiei gravitează în jurul necesității de a supraviețui impactul sancțiunilor în două sensuri. Pe de o parte, restricțiile impuse de UE și alți aliați occidentali sunt menite să reducă resursele regimului lui Vladimir Putin cu scopul de a extenua capacitățile ruse de a purta războiul împotriva Ucrainei. În cele circa 5 luni de război, Rusia ar fi cheltuit circa 200 milioane de dolari zilnic (în total circa 55 miliarde de dolari până acum). De asemenea, rezervele sale valutare internaționale se micșorează considerabil (în doar o săptămână din iulie, rezervele s-au redus cu 7,5 miliarde de dolari până la 527,7 miliarde de dolari, dintre care 300 miliarde de dolari sunt înghețați în urma sancțiunilor), iar întărirea rublei în raport cu dolarul (cu 42%), comparativ cu acum câteva luni în urmă, reduc veniturile din comercializarea hidrocarburilor scumpe. Concomitent, Rusia este pusă în situația de a-și asigura ieșiri din izolarea politico-economică, generată de sancțiunile europene ce duc la degradarea tehnologică și deindustrializarea economiei ruse. La aceasta se mai adaugă pierderea accesului la producția, serviciile și piețele occidentale și, respectiv, la investiții, fără de care creșterea economică pe termen mediu și lung este compromisă. Acestea sunt compensate parțial prin substituirea cu producția locală, importul paralel din statele prietenoase și diversificarea comerțului.
Pe de altă parte, Rusia folosește dependența energetică a UE, în particular, cea din domeniul gazelor naturale, pentru a sparge unitatea europeană. Majorarea exporturilor către Ungaria (cu 700 milioane m3), în condițiile în care Germania primește circa 40% din volumele anterioare prin intermediul NS1, indică faptul că Rusia ar fi interesată să alimenteze dezbaterile populiste din statele UE despre modelul maghiar de relaționare cu resursele energetice rusești. Datele din sondajele de mai sus arată că există un teren prielnic pentru a favoriza discursuri anti-sancțiune. Având în vedere că cel puțin până în martie 2023 (sezonul de iarnă 2022-23) UE va avea nevoie de resurse energetice cât mai ieftine, Rusia își va putea consolida avantajele energetice. Acest lucru implică și posibilitatea de a obține în continuare venituri substanțiale, identice cu cele acumulate în primele trei luni de război din comercializarea de hidrocarburi (circa 30 miliarde de dolari lunar).
Nemulțumirea provocată de inflație și temerile legate de lipsa accesului la resurse energetice sunt doi factori ce pot incendia cu ușurință sentimentele de frustrare în societățile europene. Rusia mizează pe faptul că nemulțumirile sociale din statele UE ar putea exercita presiune asupra guvernelor naționale, punând sub lovitură coeziunea în jurul sancțiunilor.
În loc de concluzii…
Se pare că Rusia poartă minimum două „războaie de uzură”. Unul împotriva Ucrainei, prin nimicirea infrastructurii critice esențiale pentru funcționarea economiei, dar și a celei civile fără de care menținerea populației în țară și antrenarea acesteia în activități economice devine o misiune nesustenabilă (30% din populație a pierdut serviciul, circa 700 de companii și-au mutat activitatea în regiunile mai puțin afectate de război). În consecință, Moscova urmărește să sleiască de puteri Ucraina pe cale militară și economică, înrăutățind condițiile până la nivelul la care semnarea unui armistițiu să fie percepută drept răul cel mai mic.
Al doilea „război de uzură” este desfășurat împotriva UE, care trece printr-o criză energetică fără precedent. Consecințele deficitului energetic deja afectează productivitatea economică și standardele de viață ale populației, care, de asemenea, ar putea să treacă prin șocuri de ordin energetic (deconectări temporare de la energie electrică, coborârea temperaturii în spațiile locative etc.). Aceste experiențe nefaste pot produce declin în instituțiile democratice, crize politice și creșterea sprijinului pentru forțele eurosceptice la nivel european, unele dintre care sunt deschis pro-ruse. În conformitate cu cele mai negative scenarii, sunt posibile proteste anti-guvernamentale, cu solicitări deschise a renunțării la sancțiuni împotriva Rusiei și restabilirea dialogului pentru a asigura livrările de resurse energetice la prețuri accesibile.
Este esențial ca atât Ucraina, cât și UE să reziste presiunilor distincte la care sunt expuse. În caz contrar, Rusia va purta o victorie dublă – împotriva Ucrainei, dar și a UE. Pentru a preveni un asemenea final, UE are nevoie de solidaritate atât în privința sancțiunilor, cât și în consumul de resurse energetice. Răbdarea strategică a UE trebuie să fie conectată la sprijinul strategic pentru Ucraina, iar cea din urmă trebuie antrenată în inițiative de fortificare a rezilienței energetice europene. Deși s-ar părea că Ucraina are o nevoie sporită unilaterală din partea UE, în realitate, necesitatea este reciprocă. Or, războiul a creat o interdependență puternică între viitorul Ucrainei și respectiv capacitatea UE de a deveni un actor geopolitic cu adevărat autonom și rezilient.
Articol aparut pe site-ul IPN.md
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Corect. Bun articol. Bine punctat: „…Deși s-ar părea că Ucraina are o nevoie sporită unilaterală din partea UE, în realitate, necesitatea este reciprocă…”. Treaba e simpla: daca orcii inving militar si economic Ucraina, asta inseamna ca inving UE + NATO + SUA si la propriu (economic) si la figurat (distrugerea solidaritatii). Asta inseamna ca putin a avut dreptate, inseamna ca „maretia” din capul orcilor se va mari, inseamna ca imperialismul orcilor va lua avint, Ucraina si Moldova vor deveni state nefunctionale, iar in 2,3 sau 10 ani, Europa de Est va incepe sa pateasca, tara cu tara ceea ce pateste acum Ucraina.
Solidaritatea nu tine de foame si nici de cald. Liderii UE au calculat gresit si le-a dat cu virgula. Nu cred ca cetatenii europeni occidentali se vor sacrifica la iarna de dragul unitatii europene. In clipa in care vor veni facturile la energie si cand vor incepe rationalizarile la energie si gaze, lumea va iesi in strada cerand anularea sanctiunilor. Solidaritatea europeana este in functie de portofelul europeanului vestic si al gradelor din case. Noi romanii, suntem obisnuiti cu astfel de probleme, cu saracia, cu lipsurile, cu frigul din case, insa ceilalti nu sunt. Cineva va trebui sa emita si sa plateasca „factura”, atat pentru deciziile politice ale liderilor UE, cat si pentru rezultatele finale din razboiul cu Rusia. Sa vedem cine va clipi primul, europenii sau rusii.
Privind „stricto sensu ”doar partea energetica a situatiei declansate de aparitia razboiului din Ucraina putem rapid identifica nevoia de decuplare a Occidentului de resursele Rusiei .Lucrurile sunt insa de o amploare ce cuprinde multe alte obtiuni ce pot fi codificate in sensul sanctiunilor ce afecteaza Rusia pe multiplele planuri ale economiei sociale si militare cum dealtfel se intimpla si in spatiul politicii universale .Recentele declaratii ,ce ne arata cum Rusia doreste as respecta toate angajamentele energetice fata de Europa , ne arata adevarata fata a situatiei .Rusia a inteles ca Europa plateste totul , ca Europa va atrage cantitati uriase de combustibili fosili de la terti Rusia nefiind in masura sa opreasca forta banului .Sansele pe tarmul militarilor descresc si ele .Polonia anunta achizitii, extraordinar de mari ,de armament ce va da semnalul tuturor esticilor spre a face acelasi lucru .Nimeni nu poate crede ca aceste sanctiuni, declansarea lor , decuplarea totala de Rusia (Rusia pierde zi de zi si piete de desfacere si capacitatea de as inlocui pierderile de tehnologie militara ), sumele uriase de bani oferite Ucrainei , tehnologie militara (nu chiar de ultima generatie dar suficienta ) si sprijin politic , toate la un loc sunt parte a vreunei forme de naivitati Occidentale .Totul a fost pregatit din timp .Intreaga omenire ce detine hidrocarburi isi va reorienta exportul catre UE .Deja SUA dubleaza , ba chiar tripleaza , cantitatea de gaz lichefiat adus in Europa .Toate natiunile europene maresc cantitatea de gaz extras , Nabucco revine si el in actualitate . Arabia Saudita creste si ea cantitatile extrase .Cine crede ca Occidentul arunca cu banii in Ucraina spre ai pierde se inseala amarnic .Germania isi reconsidera deciziile . Germania si Franta fac front comun in industria armamentului nuclear .Desigur natiunile vor plati costurile modernizarii si pe cele ale marii fortelor armate din tarile NATO .Pe masura ce razboiul va curge in defavoarea Rusiei lucrurile se vor reaseza si politic .Mizam pe ceea ce popoarele din UE stiu foarte bine .Doar impreuna putem rezista Dragonului (ursului )de la rasarit . Cei care ocazional devin prapastiosi si ne anunta apocalipse peste apocalipse ar trebui sa isi regindeasca pozitia .Sa nu uitam cuvintele , de inceput ,ale lui Biden : nici nu stie ce il asteapta si nici zicerea doamnei der Leyen ce ne spunea daunazi cum Rusia nu va mai putea fi parte a ceea ce acum exista sub numele de Federatia Rusa .Suntem 500 de milioane de suflete de neinvins ce alaturi de SUA si aliatii nostri detinem mai toata forta banului din universul planetar .Credeti ca o natiune ce are un PIB comparativ cu Italia poate distruge miliardele de dolari si euro puse in joc ?
Fragmentarea este normală pentru o alianță de țări democratice și greu de acceptat ca fiind normalitate pentru indivizii înfricoșați, egoiști și indiferenți la suferința altora ce le sunt cetățeni.
Anormală este lipsa de educație istorică a indivizilor cetățeni ai acestor democrații cu privire la aceeași Rusie veșnic neschimbată – fie ea imperialistă, sovietică sau post-sovietică.
Ca atare, politica înfricoșării zecilor de milioane de indivizi slab educați și lipsiți de demnitate și a acceptării de către aceștia a ”dreptului” Rusiei de a teroriza statele democratice pentru propria căldurică a nepăsării față de situația cumplită ce poate urma la schimbarea regimurilor ca virajul acestora către iliberalism, autoritarism și dictatură pot fi fatale unor state europene.
Actualul Razboi Mondial care cuprinde, direct sau indirect, cca 1 mld de oameni va fi castigat nu de cel care va invinge pe campul de lupta ci de cel care va avea in final o pozitie economica mai buna, probabil SUA.
Foarte buna analiza, cu multe detalii. Dar acest razboi de uzura si sanctiuni contra F.Ruse este de durata, iar problema este cat va indura populatia UE aceste efecte, mai ales ca tarile mai sarace din UE au de suferit si mai mult. Traim un WW3 dar in alta formula.
Primii care vor fi aratati cu degetul vor fi liderii UE, iar apoi germanii. Este inadmisibil sa aloci miliarde de euro anual pentru ONG-uri de mediu, „specialisti” climatologi care trambiteaza apocalipsa climatica, pe lobby-uri facute la Bruxelles pentru energii verzi, pe Greta et all., iar acum sa ramai fara gaze, din moment ce ai fi putut sa gasesti solutii pentru criza asta si sa investesti acesti bani pe utopii verzi pentru o infrastructura de gaze si o diversificare a surselor de gaze. Incep sa cred ca agentii Kremlinului sprijina Rusia chiar din ineriorul UE. Mai vedem noi la iarna, atunci cand Putin va opri gazele pe perioade scurte (2-3 saptamani este sufiecient sa bagi in faliment industrii intregi) si cand oamenii vor protesta impotriva acestor politicieni. Rusia poate sa-si recupereze banii pe aceste perioade scurte cat opreste gazele in Europa, prin exportul catre China si India. Ideea este sa provoace miscari sociale si sa distruga UE chiar din interior. Va rog sa prezentati situatia exacta si sa reflectati la asta.