Scandalul cu organizarea Bucurestiului: o ciorba nesarata si reincalzita

„Indiferent cine se va alege primar general al Capitalei, daca actuala impartire de atributii si venituri intre centru si sectoare nu se schimba fundamental, orasul va ramane greu de guvernat. Este nevoie de o lege a capitalei  o Constitutie pentru Bucuresti. Desi Capitala este orasul cel mai bogat din tara, asistam la paradoxul ca el este si cel mai putin autonom. Edilul ei general este, dupa lege si atributii, mai slab decat un primar de comuna. Diviziunea puterii intre centru si sectoare, operata imediat dupa 1990, avea initial o noima, dar luptele politice au produs ulterior doar confuzie. Situatia de azi nu corespunde vreunui plan rational, fiind rezultatul intamplator al acestor ciocniri partinice. Interventiile pripite ale guvernelor au produs blocaje institutionale, orasul Bucuresti – si nu vreunul de provincie – fiind de fapt cea mai abuzata municipalitate, prin decizii intempestive venite de sus, care i-au redus autonomia”.

Asta scriam intr-un raport SAR inaintea alegerilor locale din 2008 si din pacate diagnosticul nostru pesimist ramane valabil. In raport gasiti o lista detaliata a problemelor: fragmentare financiara (sapte bugete separate), incalecari de atributii pe atributii „suculente” (planuri de urbanism, aprobari de construire sau demolare, politica de dezvoltare in general). Pe scurt, Bucurestiul este cea mai fragmentata si greu de coordonat capitala central-est europeana: un sistem unificat de transport in comun e imposibil atata vreme cat metroul tine de Minister (alt unicat romanesc); un buget consolidat e imposibil atata vreme cat Capitala nu are practic venituri proprii, samd.

Iar puterea si opozitia se intrec in ineptie, nereusind nici macar sa se certe cum trebuie, ca in Occident, cu propuneri de reforma care sa aibe oarece coerenta. Pe de-o parte, Ministerul de Interne circula prin targ un chestionar kilometric, halucinant, in care poporul e intrebat cate in luna si stele: daca e fericit cu actuala organizare, daca i se par ok sectoarele sau nu, etc. Ce relevanta au niste raspunsuri colectate nesistematic la niste intrebari fara noima, fara un context, e clar: nici unul.

Daca Ministerul voia o consultare reala pentru o eventuala reforma a Capitalei, venea intai cu un sumar documentat de probleme – sau, preferabil, contracta un expert extern sa faca asta, ca am dubii ca inhouse e cineva in stare – pentru ca schimbarile nu se fac asa, la instinct, ci ca sa rezolve anume disfunctii precise. Acest raport de probleme (Green Paper) era circulat si dezbatut public, pentru a avea un consens pe diagnostic. Pe baza lui se intocmeau apoi niste scenarii alternative de reforma (White Paper) care de asemenea erau supuse discutiei publice. In acest context se putea face si un sondaj cu intrebari (putine) in punctele-cheie: vreti asa sau pe dincolo, vreti Sectoare mai puternice sau mai slabe, mai multe sau mai putine etc. Astfel, incet, incet, se genera o dezbatere ca lumea si aveam un rezultat. In loc de asta, printr-un artificiu stangace, demn de Cosmanca, se mimeaza consultarea pentru a ni se servi ciorba racita si reincalzita a fostului primar PSD de sector Gherasim, intre timp trecut la PDL.

De partea cealalta, in linia cu care ne-a obisnuit, PNL nu e in stare sa produca altceva decat caragialisme. Adica pe presedintele sau suit, precum Rica Venturiano, pe statuia lui Mihai Bravul si strigand „hidra lui Basescu, jos labele de pe Bucuresti”, in timp ce trecatorii se mira cine o fi omul asta si ce l-a apucat asa din senin. Nimic despre problemele reale ale Bucurestiului, amintite mai sus. Nimic despre abuzurile de la sectorul 1, unde colegul sau Chiliman construieste si demoleaza ce vrea el prin zone istorice, sau da contracte fara licitatie pentru salubrizare care costa cat pasajul Basarab. Ridicolul e maxim cand dl. Antonescu cheama chiar pe Sorin Oprescu sa i se alature in protest, ca nu cumva ticalosul de guvern sa ia atributii si resurse de la Sectoare si sa le transfere Primariei Capitalei – adica lui Oprescu! Cat de fraier ar trebui sa fie acesta ca sa se opuna public intaririi propriei institutii?

E limpede ca acesti oameni nu pot lua niciodata ceva in serios si fac totul la bascalie, la smecherie, fiindca doar atata pot. Mai mult, nu. Si din pacate, acest circ al imposturii face audienta si place la targoveti. Dupa aproape o suta de ani, ramane in picioare observatia lui Dem Dobrescu, primar interbelic al Capitalei, care spunea ca „marele obstacol in calea Bucurestiului este politicianismul. Capitala noastra intra pe rand cand intr-un club, cand in altul, iar interesele orasului sunt confundate cand cu interesele unui club, cand ale altuia. Bucurestii mari pot fi realizati doar cu faramiturile care cad de la ospatul lupilor politici”.