vineri, septembrie 25, 2020

Schimbările climatice și rolul lor în apariția și dezvoltarea civilizației umane. Implicații pentru un viitor probabil

Să ne imaginăm că o mașină a timpului ar fi disponibilă să ne transporte cu peste 12 mii de ani în pre-istoria societății umane. Planeta era pe-atunci în faza finală (Younger Dryas) a ultimei glaciații care începuse cu cca. 115.000 ani în urmă. Era mult mai frig decât astăzi, calote uriașe de gheață acopereau mari porțiuni din Eurasia, America de Nord și multe zone muntoase sudice. Era multă uscăciune pentru că evaporarea apei din oceanele răcite era redusă, așa că ploile erau puține și insuficiente cantitativ. O mare cantitate de apă fusese sechestrată sub formă de gheață, ceea ce a condus la scăderea cu cca 120 m a nivelului oceanic – practic, multe insule actuale erau legate de continente.

În Africa, secetele prelungite au dus la secarea completă a lacului Victoria și la creșterea deșertului Kalahari. În America de Sud, pădurea ecuatorială a Amazonului se redusese la câteva pâlcuri izolate de copaci înțesate de terenuri înierbate. Cerurile erau acoperite de nori de praf, stârniți de vânturile glaciare cvasi-permanente. În Antarctica, praful depus pe calotele de gheață și regăsit astăzi în carotele extrase de acolo, constituie dovezi clare ale condițiilor climaterice glaciale. Circa 10% din suprafața uscatului terestru s-a acoperit cu loess – o rocă formată din nisip fin și praf transportate de vânturile înghețate. (Primele mele cercetări ca inginer geotehnician la Atelierul de Proiectări Județean Vaslui au constat din cartarea depozitelor loessoide din județ pentru că fundațiile săpate în această rocă prezintă probleme deosebite de stabilitate, situație întâlnită de altfel în toată zona estică a României).

Temperaturile scăzute ale oceanelor au amplificat dizolvarea dioxidului de carbon, astfel că la sfârșitul Pleistocenului (epoca supranumită Ice Age, 2.580.000 – 11.700 ani î.e.n.), concentrația de CO2 în atmosferă era doar de 190 ppm (0,019%), spre deosebire de începutul Holocenului (actuala epocă geologică(i)), când CO2 atinsese o concentrație de 250 ppm (0,025%)(ii). O astfel de situație reduce productivitatea plantelor deoarece fotosinteza este limitată pentru valori scăzute ale CO2 atmosferic. Experimente efectuate arată că la concentrații de 190 ppm, plante precum grâul și orezul produc numai aproximativ o treime din numărul de boabe pe care îl produc astăzi, chiar dacă au apă și nutrienți din belșug.(iii)

Lipsa precipitațiilor, prezența puternicelor vânturi glaciare și concentrațiile relativ scăzute de CO2 au determinat reduceri semnificative a zonelor acoperite cu plante și creșteri ale zonelor deșertice. Supraviețuirea grupurilor de oameni în ultima parte a Pleistocenului a fost o continuă provocare. Pentru că o dietă predominant vegetariană, într-o lume glacială, cu plante puține, nu era soluția optimă pentru oamenii primitivi – mamifere energofage, cu creierul dezvoltat și intestine scurte – s-a trecut la vânarea unor animale erbivore (bizoni, antilope, căprioare, cai) pentru un aport suplimentar de calorii. În unele locuri, a apărut și o specializare umană – extracția și consumul unor rădăcinoase.

Domesticirea plantelor și animalelor, care ar fi putut oferi o oarecare siguranță alimentară, s-a dovedit dificilă pentru un alt motiv: extrema variabilitate climatică. Datele obținute din măsurători izotopice, palinologice, sedimentologice, micropaleontologice etc. efectuate pe carote de gheață extrase din Antarctica și Groenlanda sau carote sedimentare de pe fundurile oceanice sugerează că temperatura a fost mult mai variabilă în timpul ultimei glaciații decât astăzi, atât în regiunile polare cât și la tropice. Concret, s-au estimat schimbări ale temperaturilor globale, de la un deceniu la altul, de patru ori mai rapide decât în prezent(iv). Fluctuații ale temperaturii au avut loc și la scări milenare și sub-milenare. De exemplu, ultimul episod milenar de îngheț – Younger Dryas, 12.600 – 11.600 î.e.n. – a fost punctat de zece cicluri cald-rece, abrupte și scurte, care au fost simțite probabil ca fiind schimbări dramatice în întreaga lume.

În comparație cu ultima parte a epocii glaciare, perioada pe care planeta o cunoaște în ultimii 10 – 11.000 de ani este una a stabilității climatice, cu variații foarte puține și de amploare relativ reduse. Fig. 1 ilustrează această comparație folosind date extinse pe ultimii 50.000 ani din două locații (bazinul Santa Barbara, California) și Groenlanda.

Fig. 1. Fluctuații milenare ale temperaturii în bazinul Santa Barbara, California (la stânga) și ghețarii din Groenlanda (mijloc). Datele sunt obținute din analiza izotopilor de oxigen în sedimente planctonice și carote glaciare. Pattern-ul celor două grafice este similar. Se remarcă lesne că ultimii ~10.000 ani interglaciari (Holocenul) marchează existența unui regim climatic cald și stabil în comparație cu perioada precedentă glaciară (Pleistocenul). Sursa: W. F. Ruddiman,2014, Earth’s Climate Past and Future, 3rd ed., W. H. Freeman &Co., p. 302.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Deteriorarea rapidă și periodică a climei prin avansări și retrageri ale ghețarilor, provocând lungi perioade de secetă sau îngheț, a forțat oamenii primitivi să migreze continuu în căutare de zone mai favorabile pentru obținerea hranei zilnice.

Pentru că sistemele de subzistență bazate pe agricultură sunt vulnerabile la fluctuații climatice de mare amplitudine și extreme meteorologice și pentru că evoluția culturală (aka schimbările apărute de-a lungul timpului în atitudini, îndemânări, obiceiuri, credințe și emoții pe care oamenii le obțin prin învățare sau imitație) a acestor sisteme are loc relativ lent, agricultura a fost imposibilă în Pleistocen (Richerson et al., 2001).

Începând cu aprox. 11.600 ani în urmă, a început Holocenul (epoca interglaciară). Clima a devenit mult mai stabilă și temperaturile au început să crească, cel mai probabil, datorită influenței combinate a ciclurilor Milanković (precesia echinoxurilor, variația excentricității orbitei de revoluție și variația unghiului de înclinare a axei de rotație a pământului). După câteva sute de ani (800200)(v), pe măsură ce oceanele s-au încălzit, au crescut și concentrațiile emisiilor atmosferice de CO2, anterior dizolvat în apă, precum și precipitațiile datorate evaporării mai intense.

Tranziția glaciar-interglaciar (limita Pleistocen-Holocen) a produs o schimbare majoră și rapidă a mediului înconjurător și a declanșat intensificarea sistemelor de subzistență, fenomen care poate fi numit revoluția agriculturii. Practic, reducerea variabilității climatice, creșterea concentrației de CO2 în atmosferă și intensificarea precipitațiilor au schimbat ecosistemul terestru dintr-unul în care agricultura era imposibilă în altul în care se putea practica agricultură în numeroase locuri diferite (de ex., Orientul Mijlociu, China, Africa, America de Sud, America de Nord, America Centrală și Noua Guinee). Holocenul înseamnă epoca în care s-a născut și propagat agricultura, actul de naștere al civilizației umane. Nomazii au devenit sedentari, au început să domesticească plante și animale, au devenit proto-fermieri, iar densitatea populației a început să crească, cu unele întreruperi cauzate de noi boli sau foamete. Inventarea agriculturii a condus curând și la invenții culturale noi – triburile, regii, zeii, războaiele – care au fost și ele cărămizi fundamentale în construcția și dezvoltarea societăților umane pre-istorice și mai recente. Agricultura este inovația care a consfințit actul de naștere al civilizației umane.

Ca și Revoluția Industrială, și cea agricolă a fost una a energiei: să producem mai multă hrană ca o formă concentrată a energiei, pe care să o direcționăm către scăderea (inversarea) entropiei prin crearea mai multor corpuri umane pe seama altor specii(vi). Imediat ce clima s-a schimbat, devenind mai caldă, mai umedă, mai stabilă, cu cantități mai mari de CO2, oamenii s-au orientat către dietele conținând plante și animale mai productive (domesticite), făcând ecosistemele mai eficiente pentru hrănirea oamenilor. Richerson et al. (2001) susțin că aproape toate traiectoriile de intensificare a sistemelor de subzistență în Holocen sunt progresive și agricultura a devenit în cele din urmă strategia dominantă în toate ecosistemele, cu excepția celor marginale. În acest sens, agricultura a fost obligatorie, inevitabilă, apărând de aceea ca o inovație simultană în așa de multe locuri diferite.

Populațiile pre-istorice, care descoperă sau adoptă strategii de subzistență mai performante, bazate pe agricultură, tind să crească rapid numeric și să exercite o presiune competițională asupra populațiilor mai puțin numeroase și folosind strategii mai puțin efective. Astfel, în timpul Holocenului, acest gen de concurență inter-grupuri a favorizat implementarea și propagarea agriculturii pe areale tot mai largi.

Odată declanșată, noua revoluție agricolă nu a fost scutită de variațiile climatice prezente și în Holocen. De exemplu, impactul Micii Glaciații (cca 1300 – 1850) asupra agriculturii europene a fost semnificativ: A avut loc o criză agricolă, pe termen lung și cu extindere continentală. Pentru societățile fragile de la începuturile erei moderne, doi ani consecutivi fără recolte, în special de cereale, însemnau foamete. Râurile înghețate nu mai permiteau funcționarea morilor și nici transporturile către orașe, tăindu-le sursele de aprovizionare cu produse alimentare. Recoltele de cereale nu s-au mai reîntors la vechile lor valorile decât după 180 ani. Multe zeci, poate sute de milioane de vieți, s-au pierdut din cauza foametei devastatoare, războaielor nemaipomenit de lungi (30 ani, 100 ani) și frecvente, pandemiilor pustiitoare (numai Moartea Neagră, 1347 – 1351, a produs între 70 și 200 milioane morți), secetelor prelungite, frigurilor năprasnice, inundațiilor catastrofale și altor cauze. Nu este întâmplător că exact în mijlocul secolului al XVII-lea, Thomas Hobbes a deplâns în capodopera sa Leviathan viața omului trăitor în vremea Micii Glaciații ca fiind săracă, urâtă, brutală și scurtă.(vii)

Mica Glaciație a fost o variație climatică la scară milenară a Holocenului, dar, afirmă experții, incomparabil mult mai „blândă” decât evenimentele cu durată similară din timpul ultimei glaciații.

Concluzii

Productivitatea medie scăzută a plantelor și variațiile crescute, induse climatic, ale productivității plantelor au fost constrângerile externe care au scăzut considerabil atât eficiența, cât și fiabilitatea subzistenței vegetale în ultimul ciclu glaciar, în cele din urmă împiedicând dezvoltarea agriculturii.(viii)

Inventarea și răspândirea agriculturii odată cu debutul încălzirii globale în Holocen au marcat decisiv apariția și dezvoltarea civilizației umane actuale. Faptul că în ultimii cca 10 – 11.000 ani clima a fost relativ stabilă, cu o concentrație de CO2 propice dezvoltării plantelor și cu precipitații suficiente a condus la schimbarea pământului dintr-un eco-sistem în care agricultura era imposibilă pretutindeni într-unul în care se poate practica în multe locuri diferite. Desigur, simpla prezență a unor condiții naturale favorabile nu ar fi fost suficientă pentru avansurile spectaculoase și uriașele realizări pe care omenirea le-a făcut pe drumul civilizației, drum marcat de nenumărate invenții și inovații, de muncă intensă, pasiune, ambiție ș.a.m.d. Când revoluția agricolă a fost secondată de revoluția industrială și cea informațională din ultimele secole, rezultatele au devenit de-a dreptul spectaculoase.

Ce ne așteaptă în viitor?

După cum am scris într-un recent articol, pe planeta Pământ nu există decât două climate: glaciar și interglaciar. Trăim acum în Holocen, adică într-o epocă interglaciară. Reîntoarcerea variațiilor climatice într-un regim caracteristic Pleistocenului, adică ultimei glaciații, este foarte probabilă dacă mecanismele implicate de cele trei cicluri Milanković vor continua să funcționeze precum în Pleistocen. A susține o agricultură capabilă să hrănească 7 – 15 miliarde guri în următorii 80 ani(ix) va fi o provocare colosală pentru fermierii neobișnuiți să muncească în condițiile unor variații climatice de mare amplitudine și mare frecvență. Scăderea concentrațiilor de CO2 și împuținarea precipitațiilor sugerează, în cel mai bun caz, o prăbușire considerabilă a producțiilor agricole globale.

Actuala încălzire globală antropogenă, cauzată de emisiile unor gaze cu efect de seră, ar putea reprezenta cel puțin o soluție temporară pentru a întârzia noua epocă glaciară. Totuși, speranța aceasta este doar speculație pentru că în prezent nu cunoaștem cu suficientă încredere ce reacții de tip feedback controlează funcționarea mecanismelor climatice. Datele existente sugerează că actuala creștere a concentrațiilor de CO2 amenință să ridice temperaturile la valori care, în precedentele epoci interglaciare, au declanșat un important efect de feedback, care a produs apoi o întoarcere relativ rapidă la condițiile glaciare.

Riscurile unei astfel de întoarceri în Ice Age sunt imposibil de estimat. Un scenariu al continuării producțiilor agricole actuale în condițiile unui climat mai rece, mai secetos, cu concentrații mai mici de CO2, nu poate fi decât apocaliptic. De aceea, comparația dintre instabilitatea climatică a Pleistocenului și dependența agriculturii de stabilitatea Holocenului este o lecție care trebuie să ne pună pe gânduri.

NOTE________________

i- Crânganu., C., 2018, O decizie semnificativă: Nu trăim în Antropocen (Epoca omului), ci în Meghalayan!

ii- Richerson, P. J. et al., 2001, Was agriculture impossible during the Pleistocene but mandatory during the Holocene? A climate change hypothesis, American Antiquity, vol. 66, no. 3, pp. 387 – 411.

iii- Ridley, M., 2020, How Innovation Works and Why It Flourishes in Freedom, HarperCollins Publishers, 406 p.

iv- Rehfeld, K. et al., 2018, Global patterns of declining temperature variability from the Last Glacial Maximum to the Holocene, Nature, vol. 554, pp. 356–359.

v- Caillon, N., et al., 2003, Timing of Atmospheric CO2 and Antarctic Temperature Changes Across Termination III, Science, vol. 299, no. 5613, pp. 1728-1731.

vi- Legea a doua a termodinamicii NU exclude în mod absolut entropia de la o descreștere. Ea stipulează doar că o descreștere este improbabilă. Chiar dacă o nouă ființă sau o nouă farfurie cu mâncare sau o nouă planetă pot reprezenta descreșteri locale ale entropiei (mai multă organizare, mai puțină dezordine), în final are loc un transfer al entropiei către mediul înconjurător, asigurând funcționarea legii a doua a termodinamicii.

vii- Crânganu, C., 2019, Criza globală și răzvrătirea naturii. Ce se câștigă atunci când ceva se pierde?

viii- Bettinger, R., et al., 2009, Constraints on the development of agriculture, Current Anthropology, vol. 50, no. 5, pp. 627 – 631.

ix- Crânganu, C., 2020, Există o limită a populației pe care pământul o poate suporta în mod decent?

Distribuie acest articol

71 COMENTARII

  1. Cu siguranta schimbarile climatice au produs modificari in creierele multor „ideologi verzi” care astazi si-ar dori sa vada lacatul pe usa unor industrii vitale pentru civilizatie. Mai mult, in spatele unor proiecte utopice se pot ascunde ideologii de tip marxist destul de periculoase pentru democratie.
    Acum cativa ani asistam la o discutie intre doi functionari europeni care dezbateau intens subiectul schimbarilor climatice. Unul din ei (X) incerca sa argumenteze in favoarea proceselor naturale care duc la aparitia acestor schimbari (cicluri Milanković, etc.), iar celalalt (Y) arunca „vina” pe industrie si activitati antropice care ar fi 100% responsabile de incalzirea globala, ignorand orice alt argument stiintific. Sincer va spun, la un moment dat am avut impresia ca Y ar putea sa sara la beregata lui X, atat de mare era inversunarea cu care argumenta acesta.
    Daca vom intra in viitor intr-o perioada glaciara, cu temperaturi scazute, am putea urma exemplul civilizatiei Inca. Acestia si-au construit adevarate „laboratoare” agricole in care estimau adancimea si temperaturile din sol la care anumite legume ar fi putut creste. Incasii se pare ca aduceau acolo soluri din alte regiuni cu altitudini diferite si cultivau diverse legume. Aparent, un astfel de „laborator” pe care l-am vazut exista la Moray, in Peru.

  2. Concentratia de CO2 e in continua crestere:
    https://www.esrl.noaa.gov/gmd/ccgg/trends/

    Siberia se incalzeste catastrofal:
    https://www.nbcnews.com/news/world/climate-concerns-siberia-experiences-record-breaking-heat-n1216351

    The pace of global warming in Russia is over twice as fast as the global average, Russia’s deputy U.N. envoy said last year. But the situation in the Arctic is even more stark with the region warming at over three times the global average.

    • Dece trebuia sa mergi asa departe?
      Uite, chiar linga tine ce se intimpla (cum zic specialistii):
      „Uniunea Europeană nu are, la ora actuală, o strategie comună pentru combaterea deşertificării, deşi fenomenul afectează grav şi Spania, Portugalia, Italia, Cipru, Grecia şi Bulgaria. Cercetări de ultimă oră arată că, în comparaţie cu datele din 2008, deşertificarea s-a accentuat în aceste ţări, inclusiv în România, cu pagube economice considerabile şi probleme pentru mediu”, susţin reprezentanţii producătorilor agricoli din România.”
      https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/avertisment-ingrijorator-romania-se-transforma-in-desert.html
      Ai solutii?

    • „The pace of global warming in Russia is over twice as fast as the global average”

      E plină presa de partid de referințe la situații în care anumite părți ale planetei se încălzesc mult mai repede decât media globală. Rusia e cam 11% din uscatul global, iar dacă se încălzește de două ori mai rapid decât media, e deja o chestie. Dacă punem cap la cap cu toate celelalte locuri care se încălzesc mai repede (Antarctica, Canada, Amazonia, vestul Africii, județul Botoșani etc), vom descoperi probabil că, per total, globul se încălzește cam de 1.5 – 1.9 ori mai rapid decât media globală…

      • Adica sa incalzesc cele 11 % , intreaga Rusia la fel ? din Siberia si pana la Odessa ?
        astia de la partid sunt plecati cu capul

      • Deși dl Crânganu a insistat de multe ori asupra diferenței dintre climă și vreme, pentru Svejk pare că e încă greu să înțeleagă.
        Am sugerat și eu cândva această deosebire printr-un scurt dialog imaginar intre mai mulți peceriști, dialog care se încheia cu concluzia prim-secretarului: „dacă astăzi sunt două grade mai mult la Constanța, tot două grade mai mult sunt și la Predeal”. Chiar și la 30 de ani de la căderea comunismului e stupefiant să constați că mai există oameni care gândesc la fel ca personajul inchipuit.
        Sau poate am fost prea subtil și ar fi trebuit să folosesc exprimarea contondentă a lui Absurdistan: cretinii persistenti care adora sa se auda vorbind nu vor intelege niciodata deosebirea intre FENOMENE METEOROLOGICE rare si schimbări climatice.
        Pentru comparație: http://www.contributors.ro/editorial/pandemia-covid-19-%c8%99i-green-new-deal-%e2%80%93-o-repeti%c8%9bie-cu-orchestra/#comment-411554

        Pentru cei cu adevărat interesați, documentarul „Ice On Fire” oferă o foarte plauzibilă explicație a fenomenului încălzirii și răcirii inegale a diferitelor zone geografice din emisfera nordică, în contextul tranzitiilor climatice actuale.

        • Și așa după mintea dumenavoastră când devine vremea climă?!

          America de Nord trece printr-un proces vizibil de răcire a vremii de vreo 10-12 ani. Iarna începe în Noimebrie și se termină prin Aprilie. Dar am avut zăpezi ți în Mai. Asta la paralela 45, a Ploiesților, în câmpie. Tornadele au dispărut aproape cu totul. Am cam 15-20 de zile de piscină pe an și iernile fără zăpezi de sub 1 metru sunt excepții. De fapt acest proces e principalul motiv al inventării sintagmei „schimbări climatice” în locul răsuflatei „încălziri globale. E destul de greu de susținut „înălzirea globală” când îți ninge în Texas în Aprilie doi ani la rând după ce ăia nu mai văzuseră zăpadă de decenii (și oroicum niciodată în Aprilie) sau când aeroportul din Monterey Mexic e închis din cauza visolului (Decembrie 2017) ce nu s-a mai văzut acolo niciodată…

          Hai, Uimiți-mă!

          • Dar de temperaturi pozitive la polul nord în timpul iernii polare ce spuneți? Au devenit și ele o obișnuință.
            Am scris ca cei CU ADEVĂRAT interesați, pot urmări documentarul „Ice on Fire”. Costa sub 10 dolari pe Amazon sau YouTube. Sigur vi-i permiteți, chiar dacă ajutorul de șomaj e mic.

            • Știu că cel mai sofistciat mijloc de transport pe care vi-l permiteți e tramvaiul. Totuși poate puteți găsi pe cineva care a zburat dinspre Asia spre Europa în ultimii ani. Zborul de la est spre vest e mereu pe timp de zi, iar în timpul verii e lumină. Ortodroma trece deasupra Arctcii foarte aproape de polul nord. Sunt sigur că nu a văzut ochuri de apă. Zbor spre Asia (mai puțin anul acesta) aproape anual de vreo 15 ani. De fiecare dată vara, iar ortodroma tot deaupra polului nord trece. Prin 2006-2007 se vedeau clar ochiuri de apă. Acestea au dispărut în ultimii aproximativ 10 ani. De ce oare?

              Dacă gheața aia se topește cum naiba de mai funcționează stațiile meteo permanente (cel puțin rușii și americanii au fiecare câte una) de la Polul Nord? N-ar fi trebuit să se înece măcar de câteva ori? Rușii au chiar barăci și personal semipermanent. N-au auzit să se scufunde înjurându-l pe Putin:)

              Cum stăm cu pasajul arctic/nordic?! Prin 2008-2009 s-a format cu mare tam-tam societatea de transport arctic care trebuia să ducă la faliment Canalul Panama în ipoteza că Arctica se topește și devine navigabilă măcar vara. În realitatea o singură navă a reușit trecerea cu mari dificultăți în vara lui 2014. Și a reușit doar din cazuă că spărgătoarle de gheță canadeze au scos-o dhingheață. Nimeni n-a mai repetat povestea după aia. Canalul Panama e bine merci :)

            • Apropos de filme. Autorul dădea adesea exemplul filmului de propagandă pentru debili mintali „Gasland” E și acum disponbil pe amazon.com. Ba chiar a apărut și „Gasland 2”, Asta nu-l face cu nimic mai credibil. Sa poate găsiți chiar și megashow-urile cu Pingelică :) Ehei, ce vremuri erau alea în care se auzea numai glasul progresimii cu nasurile maro…

            • Sunteți plictisitor cu ortodromele astea. Vizionați documentarul recomandat și veți găsi răspunsuri la toate nelămuririle dumneavoastră. Iar asta chiar în primele minute ale producției, așa că riscul unui surmenaj intelectual este extrem de mic, chiar și în cazul dumneavoastră. Cel puțin așa sper. Căci până și un elev de școală primară pricepe ca topirea e inegală și nu începe din mijlocul calotei unde grosimea banchizei este mai mare decât la periferie.

              Filmul de mai jos, pus la dispoziție de NASA, vă oferă mai multe informații decât puteți aduna dumneavoastră din toate zborurile.
              https://m.youtube.com/watch?v=hlVXOC6a3ME#menu

            • @Hantzy

              NASA a fost infestată timp de 8 ani de zile cu activiști politici. În loc să zboare s-a ocupat cu propagandă și falsificarea. ascunderea datelor. În privința asta NASA e exact la fel de credibilă ca Scânteia lui Pingelică.

              Uitați-vă bime de tot la documentarele alea ale NASA (eventual și la Gasland 1 & 2 :) ) și spuneți-mi de ce:

              1. Pasajul nordic despre care ni se spunea în 2008-2009 că trebuie „să fie exploatabil comercial în câțiva ani” e la fel de impentrabil cum era acum 100 de ani.

              2. Dacă s-au topit calotele alea (mai pe dedesupt, că la suprafață nu se vede nimic :) ) de ce cheiurile din Manhattan sau San Francisco (ca să nu mai vorbim de docurile londoneze) sunt tot pe acolo unde erau și în pozele de la sfârșitul secolului XIX?! Indiciu: Or călătorit ciracii lui Trump în timp și au falsificat pozele din 1897 :) Ce naiba! Doar ați văzut și dumenavoastră „Back tot the future” și știti cum merge treaba :)

            • „Costa sub 10 dolari pe Amazon sau YouTube”
              Asta-i o culme a progresismului verde: să plătești ca să fii mințit și băgat in sperieți. Și incă o asemenea sumă enormă, 10 dolari pentru un film de două ruble.

            • Eunuke, încercați atunci să negociați în ruble și poate obțineți un rabat în moneda proprie.
              Sau mai bine nu, căci cunoașterea nu e obligație. Fericiți sunt alții.

            • Svejk,
              1. Pasajul nordvestic nu e practicabil probabil din același motiv cu cel al încălzirii inegale în NH. Rușii au în schimb mare liberă de la Bering până la Novaia Zemlia în Marea Barentz.
              2. Topirea banchizei nu crește nivelul oceanului. Banchizei plutește deja pe ocean și doar densitatea ceva mai mică a gheții față de apa sărată, ea se ridică cu o optime deasupra nivelului oceanului. Când se topește apa rezultată înlocuiește volumul gheții de sub nivelul acestuia.

            • Domnu’ Hantzy,

              Ca de obicei, m-ati umplut de respect!:)

              1. Deci incalzirera aia globala lucreaza dupa ureche:) Dezgheata ceva aici dar lasa un munte de gheata dincolo, numa’ de-al dreaqu’ sa incurce ieologistii avantati ca dumenavoastra :) si uite asa pasajul nordic a ramas la fel de impracticabil ca acum sau 100 sau 200 de ani cu toate ca de fapt s-ar fi topit :)

              Despre pasajul nordic siberian:

              A. Nicolae Milescu spatarul, boier moldovean refugiat la curtea tarului Alexei I (tatal lui Petru cel Mare), e trimis in solie la Beijing in 1675. Se intoarce la Moscova in 1678. Lasa o interesata descriere a Siberiei si recomanda calduros utilizrea pe timpul verii a Oeanului Arctic pentru negustoria cu China. Bag seama ca vara o fi fost navigabil inca de pe atunci…

              B. Capitanul danez Bering, in slujba mariei ruse a navigat si el prin strmatoarea ce-i poarta numele la 1728.

              C. Marina sovietica transfera o parte din distrugatoarele flotei Pacificului in Marea Barents prin Stramtoarea Bering si Oceanul Arctic in vara 1941, ca sa lupte cu submarinele germane ce atacau convooaiele britanice spre URSS. Excursia e repetata in vara lui 1942 de restul flotei. Navele se introc in Pacific pe acelasi traseu in sens invers in vara lui 1945 dupa capitlarea Germaniei.

              Deci zoina aia era navigabila cu mult inainte de descoperirea incalzirii globale. Incercati ceva mai inteligent….

              2. Asta e deja din bezna mintii, demna de cugetarile toa’sei academician dr. ing. Elena Ceausescu. I-ati fost cumva student? Se ia? :) Adica gheata se topeste, dar nivelul oceanului planetar nu se ridica din cauza ca apa aia smechera se ascunde cumva sub gheata :) Dom’le dar dumneavoastra faceti franjuri din doua fraze ditai miezul bau-baului climatic! Pai nu era vorba ca daca se topeste calota polara se ineaca Mahanttan-u’ si Bangladesh-u’?!

            • Svejk
              1. Informațiile furnizate nu sunt nicidecum suficiente în sprijinul ipotezei ca nu s-ar topi calota polară. NEP este, spre deosebire de acum 80 ani, aproape tot anul navigabil, iar NWP este de multe ori „almost ice-free”.
              https://earthobservatory.nasa.gov/images/88597/a-nearly-ice-free-northwest-passage
              2. Evident că apa rezultată din topirea gheții va înlocui spațiul eliberat prin topire. Puteți verifica turnând apă într-o găleată în care puneți apoi și un sloi de gheață. La topirea gheții, nivelul apei nu se modifică. Bag seama că ceaușeasca era mai inteligentă decât dumneata.

  3. CO2 rămâne 100 de ani neschimbat în atmosferă. Încălzirea globală de 1 Grad Celsius sau mai mult are consecințe (încălzirea oceanelor, creșterea nivelului oceanelor, schimbări climatice în multe părți ale globului). Creșterea CO2 de la 280 ppm la 450 ppm în era industrializării se poate măsura. E vorba deci de viitorii 100 de ani, mai puțin de epoci glaciare.

    • @Kurt
      „Încălzirea globală de 1 Grad Celsius sau mai mult are consecințe (încălzirea oceanelor, creșterea nivelului oceanelor, schimbări climatice în multe părți ale globului). Creșterea CO2 de la 280 ppm la 450 ppm…””
      dar cum ati masurat ca incalzirea cu 1C este efectul codoiului ? si in cat timp creste temperatura cu 1C din pricina codoiului si de ce ?
      sa facem un mic exercitiu: sa presupunem ca incalzirea este pricinuita de codoi si cresterea este nici chiar de 1C/an, nici doar de 1C/10ani, ci, sa zicem 3C/10ani, ceea ce ar fi chiar alarmant;
      ecologistii spun ca incalzirea e cauzata de acumularea caldurii in codoi, adica Q=mxcxdT; pe 1mp de Terra avem 10.000m de troposfera, deci volum codoi =0,045% x 10.000m x 1mp =4,5mc/mp codoi; rotunjit: m=4,5mc/mpx2kg/mc=9kg; c=1.000kJ/kgK; dT=3K; deci Q=9x1000x1000x3 J/mp =27.000.000 J/mp in 10ani; deci fluxul termic suplimentar al codoiului este de q=27.000.000J/mp/10ani/365zile/24h/3600s =0,086w/mp
      acum sa ne amintim ca fluxul energetic solar de circa 1400w/mp, care ajunge pe pamant in cantitate de circa 500w/mp si este convertit in radiatie infrarosie in cantitate de circa 250w/mp.
      acum sa presupunem ca emisiile de codoi ar creste cu 1000%: va imaginati ca la fabuloasa concentratie de 0,4% codoi atmosfera va incepe sa fiarba ?
      apoi comparati cu ce variatie a intensitatii solare ar fi necesara sa determine aceeasi crestere de 0,086w/mp pe care i-o atribuim codoiului: 0.086/250=0,03%;
      inclin sa cred ca pentru o crestere cu 0,03% a caldurii provenite de la soare nici macar n-ar fi nevoie sa creasca intensitatea radiatiei solare, ci ar fi suficient sa se reduca albedoul pamantului (de ex.prin defrisare) sau curentii atmosferici sa modifice ponderea suprafetelor innorate (de ex.sa fie mai innorat pe ocean decat pe uscat) incat suprafetele care convertesc mai intens radiatia solara in infrarosie sa fie mai insorite

      • @Prototipescu Fanel
        De ce britanicul construiește întotdeauna două clădiri?
        Aceste este clubul în care nu merg. ….

        Măsurătorile de 450 ppm CO2 în atmosfera în ultimile secole, față de 280 ppm la începutul industrializării, sunt măsurători interpretabile ca oricare teorie științifică (materie invizibilă neagră, da sau nu?).
        Accept logica celor care spun că ne vom adopta la încălzirea cu 1 Grad Celsius sau mai mult. Pentru aceștia încălzirea e măsurabilă și realitate.

        Nu mă refer la propagandă politică. Bancuri politice? Da
        Brexit, nu intru într-un club care mă primește pe mine …. ….

  4. Quo vadis – OMENIRE- De unde am venit si unde vom ajunge, nimeni nu stie ? Sa ne bucuram ca suntem acum si aici , ca parte a unei constructii sociale numite U.E. ce a reusit (cel putin pina acum ) sa ofere – OMULUI – o perioada de prosperitate nicicind intilnita pe planeta -PAMANT- . Speciile au tot fost si au tot disparut dea lungul a milioanelor de ani . Si ca vrem si ca nu vrem- omul este supus acestor reguli -TEMPORALE – . Poate PLANETA are propriile ei reguli sau posibilitati de regenerare , poate intimplarea are formele ei de manifestare , necunoscute noua . Poate un virus sau mai multe sa determine o extintie in masa a – OMULUI- . Poate fenomene extreme meteorologice sau de alta natura sa produca daune uriase speciei umane ? Poate insusi -OMUL- sa se auto distruga la un moment dat al istoriei planetare ? .Nu stim nici cum vom evolua sau reactiona si nici cum planeta sau factori externi ei vor determina si modifica viata (cea pe care noi acum o cunostem ). Dincolo te toate aceste posibilitati ,avem o singura datorie numita – lupta pentru existenta- . Teorii ce sustin cunoasterea si care se doresc purtatoare de adevar viitor ne sunt mereu aduse in fata . Certitudinea a ceea -ce va fi – nu exista insa . Omenirea este undeva la – limita imposibilului- ? Ne aflam cu totii -pe marginea prapastiei – ? Poate da , poate nu , dar in mintea multora dintre noi se contureaza din ce in ce mai mult o nevoie de unitate , de prosperitate , de non combat (indiferent de partea de disputa ce exista in fiecare dintre noi ) de acceptabilitate a a ceea ce fiecare dintre noi este si reprezinta . Din acest du-te-vino – al intelegerii comune se naste un altfel de OM. Doar sa ii intindem o mina si sa incercam sa il intelegem si sa acceptam noul .

    • „planeta -PAMANT” nu se reduce doar la Europa (Uniunea Europeana).
      Mai exista Japonia, Coreea de sud, Australia, Canada si, cu acceptul talibanilor, chiar SUA.

    • @quovadis Mda…”Imagine there’s no countries
      It isn’t hard to do
      Nothing to kill or die for
      And no religion too
      Imagine all the people living life in peace,..”

      ” U.E. ce a reusit (cel putin pina acum ) sa ofere – OMULUI – o perioada de prosperitate nicicind intilnita pe planeta -PAMANT- .”–> Paradisul Pierdut. Fericirea vesnica, accel loc linistit, cu verdeata (Green Deal), de unde a fugit toata intristarea si suspinarea, nu-i asa? Incetati odata cu propaganda bunastarii datorata UE ca nu mai rezist!! Aveti idee cata bunastare este si in SUA sau Noua Zeelanda sau Japonia? Si in Pipera daca mergeti veti vedea o prosperitate…dar nu datorita UE..

    • Sunt convins ca omul va avea singur grija sa dispara spre bucuria restului vietuitoarelor si plantelor el fiind cea mare „catastrofa” dintre toate.

    • In unele culturi exista un “drinking game” – urmaresti ceva, o dezbatere, un show, un film – si, de fiecare data cind se foloseste un cuvint predeterminat, participantii dau pe git un paharel de tarie – tuica, vodca, horinca, gin, bourbon, ca dupa posibilitati.

      Ma bucur ca nu am participat intr-un asemenea ritual, cind cuvintul folosit ar fi fost “OM”.

      Conform legii lui OHM, as fi decedat, dupa o coma alcoolica galopanta, dintr-un simplu comentariu de la ~OM~ la ~OM~.

      Nu in “Cintare **~OMULUI~**”, ci in “Cuvinte potrivite”, zice Arghezi: “Te dramuiesc in zgomot si-n tacere”.

      Cu zgomotul stam bine. Sa mai lucram la tacere. Ca OM.

  5. Ce ne asteapta in viitor ? sa ne adaptam situatiei si nu impotrivirea mai ales din motive ideologice. Inainte de toate ar fi indicat sa facem mai intai „curatenie” pe planeta pamant, s-o scapam de milliardele de tone de deseuri din mari, oceane si uscat.
    Sa ne ocupam de paduri si repopularea acestora, sa oprim disparitia unor specii intregi de animale, sa reducem consumul in general de tot felul si sa producem de ceace intradevar avem nevoie.
    Ar fi primul pas catre un mediu mai sanatos, o viata mai prospera, incalzirea globala nemaifiind de importanta covarsitoare, cu sau fara ea, natura sa va adapta, noi numai daca intelegem acest lucru.

    • Ehi, aici veți avea de luptat cu iecologiștii… Procesarea gunoaielor e anatema, mai nou. Ultimii gărgăuni verzi zic că facilitățile de procesare rănesc planeta mai dihai ca deșeurile. Bag seama că metoda chineză de aruncare în râuri și mare e mult mai bună…

      Iar dacă nu știați, aflați că de fapt repopularea plentei cu diverse specii de animale e de asemenea o imensă crimă împotriva planetei. Animalele alea produc metan. gaz ce produce încălzire globală deci e buba. Apostolii religiei verzi susțin de fapt stârpirea a cât mai multe animale de dragul salvării planetei. Idealul lor o fi ceva de genul Lunii care are o climă constantă și perfect previzibilă :)

  6. Domnule Cranganu,

    Avand in vedere ca de-a lungul timpului ati expus un punct de vedere extrem de echilibrat si „exagerat” de bine argumentat, motiv pentru care am dezvoltat o deosebita apreciere pentru opiniile/articolele Dvs., si avand in vedere o curiozitate personala mai mult decat o pasiune sau un interes in acest moment, as aprecia opinia Dvs. cu privire la urmatoarea dezbatere, oarecum off-topic:

    …in articolul de mai sus apare aceasta fraza „Holocenul înseamnă epoca în care s-a născut și propagat agricultura, >actul de naștere al civilizației umaneaprox. 11.600 ani în urmă<, a început Holocenul (epoca interglaciară)".

    Sunt curios sa aflu punctul Dvs. de vedere cu privire la afirmatiile de mai sus avand in vedere descoperirile arheologice din situl Gobekli Tepe (care daca nu ma insel au fost datate tot in jur de 11.600 ani) precum si ultimele descoperiri cu privire la eroziunile produse de precipitatii asupra Sfinxului (de la Giza, nu de la noi) care ar fi fost posibile doar in cazul in care Sfinxul ar fi fost mult mai vechi, nu cum este datat in acest moment ca fiind construit undeva in jurul anilor 2500 i.Hr.

    Chiar daca consideram dovezile de eroziune produse de precipitatii, in cazul Sfinxului, ca fiind pseudostiinta sau neadevarate, coloborat cu descoperirile din Gobekli Tepe, datarea exacta a acestora si complexitatea evidenta a acelor constructii imense (precum si a sculpturilor 3D), cu siguranta ar trebui sa se nasca ceva intrebari cu privire la capacitatea civilizatiei umane de a crea acest gen de constructii fix in momentul "nasterii" acesteia.

    Intrebarea ar fi: "Credeti ca Holocenul este momentul in care civilizatia umana ia nastere? Credeti ca civilizatia umana este veche de aproximativ 12.000 ani sau este posbili ca civilizatia umana sa fie mult mai veche de atat?"

    • Vă mulțumesc pentru aprecierile la adresa articolelor mele.

      Întrebările pe care le puneți sunt complexe și necesită un spațiu mult mai mare decât al unui comentariu. Voi încerca, totuși, să nu vă dezamăgesc alteptările.

      Consider că nașterea civilizației umane este intim legată de apariția agriculturii pentru mai multe motive:

      – Agricultura înseamnă sedentarismul populației, încetarea nomadismului impus de statutul de vânător-culegător, ocazional pescar. Când oamenii au devenit staționari, atunci au început să-și construiască așezări stabile (proto-sate și proto-orașe), după care au inventat și alte atribute ale civilizației actuale: zei, regi, războaie.

      – Agricultura mai înseamnă domesticirea plantelor și animalelor, preocupări puțin cunoscute de populațiile nomade. Antropologii apreciază vechimea unei civilizații pre-istorice pe baza mai multor criterii (de ex., prezența cimitirelor ca semne ale sedentarismului). Unul din aceste criterii se referă la tipul de semințe găsite în site-urile arheologice. De exemplu, printre ierburile cu semințe comestibile, răspândite de vânturi, se numărau emmer-ul și einkorn-ul, varietăți de grâu sălbatic. Dar hibridarea întîmplătoare a celor două varietăți tetraploide a produs un gigantic hexaploid – grîul actual de pâine – ale cărui semințe nu puteau surpaviețui fără intervenția omului.

      – Trecerea de la nomadismul vânătorilor-culegători la sedentarismul proto-fermierilor nu a fost o mișcare disperată. Este adevărat că „viața la țară”, la munca pământului, nu era fără corvoade istovitoare (necunoscute nomazilor) și fără malnutriție pentru cei mai săraci. Dar exista o deosebire esențială: în societățile de nomazi, cei aflați la marginile societății sau erau bolnavi mureau pur și simplu. În societatea agricolă, săracii nu mureau toți. Agricultura păstra oamenii în viață suficient de mult timp pentru a avera urmași chiar dacă erau săraci.

      Primele dovezi ale agriculturii datează cu puțin peste 12.000 ani î.e.n. și provin din regiunea numită Semiluna Fertilă, care cuprinde astăzi Siria, Irakul, Iordania și Turcia (Göbekli Tepe). Oamenii care au trăit acolo – Nutafienii – au abandonat nomadismul ca mod de viață și au început să cultive grâu, secară, orz, fasole și linte.

      Primele civilizații avansate ale dinastiilor egiptene timpurii s-au dezvoltat în perioada 6.000 – 5.000 ani î.e.n., când musonul de vară nord-african era mai puternic decât astăzi. Atunci și acum, viața egiptenilor era centrată pe fluviul Nil, alimentat de ploile musonice sezoniere din platourile înalte ale Etiopiei și curgând către nord printr-un deșert hiperarid. Când Nilul era „în formă”, inundații sezoniere de amploare ofereau soluri fertile pentru fermierii din zona riverană.

      Pe scurt, dacă asimilăm civilizația cu apariția agriculturii, atunci data de naștere este începutul Holocenului.

      • @Constantin Cânganu „Când oamenii au devenit staționari, atunci au început să-și construiască așezări stabile (proto-sate și proto-orașe), după care au inventat și alte atribute ale civilizației actuale: zei, regi, războaie.”
        Succesiunea agricultură-comunități sedentare-organizare religioasă și politică este,
        după Yuval noah Harari, convențională („niște pionieri au construit mai întâi un sat, și când acesta a ajuns să prospere, au înălțat un templu în mijlocul lui”), ca jocurile de construcții și strategie de pe internet. Structurile de la Göbekli Tepe și descoperirile situate la 30 de km.(datate pe la 9500 î.Hr.) cu varietăți de grâu domesticit sugerează că agricultura s-a inventat (cel puțin acolo) pentru a hrăni constructorii vânători-culegători și administratorii acestui complex de temple. Deci, (ca să răsturnăm dogma materialismului dialectic și istoric marxist) dezvoltarea credinței religioase ar fi fost la originea inventării agriculturii și, implicit, sedentarizării.
        În privința articolului, ca și a celor precedente, vă mulțumesc pentru că le publicați, deschizând astfel mințile și construind conșțiințele într-un spirit al argumentației științifice, iscoditor și nonconformist.
        Concluzia articolului (perspectiva întoarcerii relativ rapide la condițiile Ice Age din Pleistocen cu instabilitatea climatică și contracția agriculturii) mă pune într-adevăr pe gânduri, mai ales pentru că am nepoți.

        • Înaintea ipotezei din titlul articolului, arheologii/antropologii au formulat alte posibile modalități de apariție a agriculturii. De exemplu:

          1. Stressul climatic (1951) consideră că în faza terminală a Pleistocenului, seceta persistentă a forțat populația migratoare să se grupeze în jurul unor surse stabile de apă, de aici rezultând agricultura. Natufienii din Levant ar fi fost primii experimentatori ai agriculturii sedentare. Problema principală a acestei ipoteze este că stressul climatic invocat a apărut de cel puțin 15 ori – deteriori și amelorări consecutive-, dar nici unul din aceste evenimente nu a dat naștere agriculturii.

          2. Creșterea populației (1977) consideră că acumularea lentă a presiunii populației la scară globală ar fi condus la nașterea agriculturii în jurul anului 11.600 î.e.n. Dar creșterea populației la o scară de timp milenară va fi fost limitată de succesele inovațiilor necesare creșterii eficienței subzistenței, nu de potențialul de creștere a populației. În Pleistocen, au avut loc probabil intensificări/descreșteri minore ale eficienței subzistenței. Totuși, timpul necesar pentru progresul tehnologic numit agricultură a fost mai mare decât cel permis de fluctuațiile climatice pleistocene, în special, concentrațiile scăzute de CO2 și ariditatea climei, care ambele au limitat producția de plante.

          3. Evoluția culturală (schimbările apărute de-a lungul timpului în atitudini, îndemânări, obiceiuri, credințe și emoții pe care oamenii le obțin prin învățare sau imitație) a fost propusă în 1960. Ipoteza consideră că apariția agriculturii a fost total posibilă prin intensificarea inovațiilor. Ea ar putea explica doar evoluția agriculturii post-pliocene pentru că nu există dovezi că oamenii au făcut progrese semnificative în dezvoltarea agriculturii în ultimii 30.000 ani din motivele climatice discutate în articol. Dar evoluția culturală a permis dezvoltarea și propagarea agriculturii în ultimii 12.000, când clima s-a schimbat fundamental în comparație cu cea din epoca glaciară.

          Aș mai dori să menționez că cele trei ipoteze majore prezentate pe scurt au fost formulate înainte ca natura și caracteristicile tranziției Pleistocen-Holocen să fi fost înțelese. Chiar dacă mai sunt unii arheologi care le discută, niciuna nu oferă o verificare serioasă cu datele din teren.

    • Aia cu Sfinxul de la Ghiza ce ar avea peste 12000 de ani și care ar fi fost de fapt un leu cioplit de extratereștrii, căruia potopul i-a erodat capul și pe care l-au cioplit egiptenii mult mai târziu cu fața lui Kefren e de la Erich von Däniken cetire. Veselul elvțian mai susținea (fără a avea un strop de alcool la bord :)) că piramidele de la Ghiza sunt de fapt făcute de omuleții verzi și că-s un soi de nave spațiale care te teleportează pe nu-ș ce planetă. Probabil de acolo și-o fi extras și inspirația și răposatul .V.C. Tudor când a descoperit „planeta maimuțelor electrocutate” – ca loc de baștină al aliaților săi politici :)

  7. Trebuie insistat mai mult pe colonizarea si altor planete. Vom invata mai mult, vom intelege mai bine fenomenele, ne va ajuta mai bine sa supravietuim.

    Eu cred ca in spatiu sau pe martie vor fi mai putini oameni la care nu le place stiinta si sunt prost organizati, nu de alta dar e nevoie de mai putine greseli ca sa fie eliminati.

    • Asta cu colonizarea planetelor ca sa ne adapostim de schimbari climatice e o mare aiureala. Si o speranta naiva. Costurile sunt infinit prea mari comparativ cu beneficiile. Ori oamenii nu fac sacrificii eroice daca nu vad un interes concret. Adapostirea pe Marte nu va constitui niciodata o alternativa viabila, conditiile de acolo sunt prea aberante comparativ cu cele de pe pamant, oricat de dezastruos ar putea evolua lucrurile aici, exceptand ruperea in doua a planetei sau pierderea totala a atmosferei. A alege Marte ca refugiu e ca si cum a-i incerca sa te racoresti intr-o zi torida bagand capul intr-o baie de acid sufuric. Pe Marte nu esti protejat de radiatii cosmice, nu ai apa la indemana, nu ai oxigen, temperatura e mult prea scazuta, nu ai nimic care sa merite un efort de colonizare. Vom avea fara indoiala mai multi roboti pe Marte, strict in inters stiintific, poate chiar si o expeditie umana, ca sa zicem ca am facut-o si pe asta, nimic mai mult.

    • @ion Trasnaia asta cu „trebuie insistat mai mult pe colonizarea si altor planete” („insistat mai mult” este un pleonasm!!!) ma duce la zicala din popor „Dracul cand n-are ce face, isi cantareste coada”. Adica ne batem joc de Terra, distrugem flora/fauna, cream insule artificiale de gunoi in Oceanul Pacific, depozite de reziduuri radioactive si dupa ce defrisam/incendiem toate padurile ne mutam pe alte planete. Fiindca putem, nu? Muuuuulta intelepciune mai au unii ca toaca miliarde pe proiecte inepte de colonizarea altor planete!

      • Pai, daca esti atit de speriat de efectele incalzirii globale si iminentul dezastru ce va urma pe Terra, chiar trebuie sa te gindesti a te muta cu @ ion pe planeta „martie”.

    • Stimabile, este cea mai mare ineptie, colonizarea altor planete si care pot ele ? Ar fi mult mai in folosul nostru sa pastram ce avem, un pamant cum il avem probabil nu exista „undeva prin apropriere” cu toate cele necesare pt o viata asa cum o stim. De fapt suntem inconstienti si iresponsabili, atat.

  8. “Sa ne imaginam…”: o premisa imaginara duce automat la o concluzie ireala. Nu stiu ce se intampla cu unele analize contributive. Se influenteaza intre ele, ca un “efect de halo”. Am mai citit un text cu un astfel de inceput. E un fel de autosabotare, in ciuda multor idei si enunturi pertinente.

    • Se numește de regulă „reducere la absurd”. Se face în școala primară. Din păcate sunt mulți care au trecut ărin școala primară ca gâsca prin apă.

  9. Constantin Crânganu: Riscurile unei astfel de întoarceri în Ice Age sunt imposibil de estimat. Un scenariu al continuării producțiilor agricole actuale în condițiile unui climat mai rece, mai secetos, cu concentrații mai mici de CO2, nu poate fi decât apocaliptic. De aceea, comparația dintre instabilitatea climatică a Pleistocenului și dependența agriculturii de stabilitatea Holocenului este o lecție care trebuie să ne pună pe gânduri.

    Ar mai fi ceva care să ne pună pe gânduri: un element comun al celor cinci extincții planetare este că toate au început simultan cu creșterea concentrației de CO2. Fie că vorbim de codoiul rezultat din topirea permafrostului, cel vulcanic din Trias sau rezultat din impactul meteoric de la trecerea dintre Permian la Trias, toate catastrofele și schimbările dramatice în vârstele pământului s-au petrecut simultan cu modificări atmosferice și oceanice.
    Ne aflăm oare intre două alternative la fel de periculoase (evit să spun „apocaliptice”)? În care dintre variante are omenirea mai multe șanse de supraviețuire?

    https://theconversation.com/another-link-between-co2-and-mass-extinctions-of-species-12906

    http://news.mit.edu/2019/carbon-threshold-mass-extinction-0708

    https://www.forbes.com/sites/priyashukla/2019/07/17/could-carbon-emissions-trigger-a-mass-extinction-in-the-ocean/

    https://theconversation.com/mass-extinctions-and-climate-change-why-the-speed-of-rising-greenhouse-gases-matters-56675

    https://eos.org/articles/how-modern-emissions-compare-to-ancient-extinction-level-events

    https://www.futurity.org/triassic-extinction-volcanic-emissions-2337132-2/

    • Dumnu’ Hantzy,

      Vă repet pentru a ț-șpea oară: Descrieți-ne un experiment ce dovedește efectul de seră al docoiului la concentrații apropiate de cea atmosferică (0.04%).

      E foarte ușor de dovedit contrariul; Colectați întrp-o sticlă, damigeană, sau ce vrea suflețelul dumneavoastră, aer de la nivelul solului. Măsuraț-i concentrația, și apoi închideți-o ermeitc. După aia urcați pe o clădire înaltă, unfeva la peste 12-15 etaje. Acolo concentrația de codoi e undeva sub 20 ppm (0.002% – sper că ați aflat în școala primară că codoiul e mai greu ca aerul). Găsitți detectoare de codoi pe amazon.com la sub $100 cu precizie de +5/-5 ppm sau chiar mai mare. Băgați în fiecare recipient un termomentru cât de precis vreți si lăsați-le cu pchii-n soare până la miezul nopții :). Repetați figua de câte ori vreți. Povestiți-ne ce diferențe de temperatură sunt între cele două damigene. Ca să nu vă mai țin în suspans, vă spun eu: 0. Puteți repeta experiemntul cu gaz metan în concentrașie atmosferică. Același rezultat. Singura concluzie ce o putem trage e că povestea gazelor cu efect de seră e o minciună gogonată la concentrații cpomparabile celei atmosferice.

      Pentru cultura dumneavoastră generală, se spune că unul din primele experiemente științifice a fost realizat de academia regală bitanică de știință după cum urmează: Un text scolastic afirma că un păianjen nu poate ieși dintr-un cerc făcut din corn de rinocer pisat. Onorabilii academicieni au procurat cu mari sacrificii mai multe coarne de rinocer. Le-au pisat și au pus un păianjen în cerc. Păianjenul a fuigit din cerc făfă probleme. Au repetat experimentul cu același rezultat. Au încercat diferite specii de păinajen și diferițe coarne de rinocer cu același efect. În final au înțeles valoarea experimentului științific vis a vis de „textele științifice”. Faceți un efort și acum în secolul XXI ieșiți din bezna medievală a lui „crede și nu cerceta”„

      • Într-adevăr, ați mai scris prostiile astea în mod repetat. Ce pot să spun decât că errare humanum est sed in errare perseverare diabolicum. Ați construit două termometre cu agenți termici diferiți. Puteți umple o a treia damigeană numai cu azot sau cu codoi. Dacă o puneți lângă celelalte două cu ochii-n soare, veți obține exact aceeași temperatură a gazului în toate cele trei. Deci experimentul descris nu are relevanță. Se potrivește perfect celui descris în a doua parte a comentariului dumneavoastră.

        Mai bine puneți cate 10 litri de apa curată în trei recipiente identice. În primul dizolvați 2,8 ml de cerneală albastră , în al doilea 4,1 ml, iar apa din ultimul recipient lăsați-o curată, ca referință. Veți observa chiar și cu ochiul liber că sunt mult mai greu de distins detaliile privind prin recipientul doi decât prin primul. Puteți folosi și un spectrometru, dacă nu aveți încredere în propriile retine. Cerneala din apă retine o parte din cantitatea de lumină și anume preponderent lungimile de undă ce corespund culorii galbene. Cu cât concentrația cernelii crește, cu atât va fi absorbită o cantitate mai mare de lumină galbenă.
        În același mod funcționează și codoiul din atmosferă, doar că el retine nu lumina galbenă, ci câteva lungimi de undă din spectrul infraroșu (sper că măcar atât mai știți din școală, că infraroșul nu este perceput de ochiul uman). Întâmplarea face ca solul terestru, pe măsură ce se încălzește, să emită radiație infraroșie preponderent cu lungimi de undă apropiate de cea pe care o absoarbe codoiul. Așa se face că energia de care Terra încearcă să scape, trimițând-o înapoi în spațiu, rămâne mai mult timp în atmosferă.
        Totuși bugetul energetic total trebuie să fie zero, adică Terra este nevoită sa returneze în spațiu cam tot atâta energie cât primește din spațiu (o foarte mica parte o pune la păstrare sub formă de deșeuri, pe care noi le numim combustibili fosili). Dacă haina atmosferică este îmbogățită cu un izolator mai bun (codoiul) atunci radiația pe care o trimite Terra spre spațiu trebuie să fie mai puternică, pentru a penetra mai bine straturile atmosferice. Întorcându-ne la recipientele cu cerneală e ca și cum ați privi o sursă de lumină cu putere variabilă prin acele recipiente. Mărind intensitatea luminoasă a sursei, mai multă lumina va străbate cerneala, ajungând ca la un moment dat, cantitatea acesteia la recipientul al doilea (400 ppm) să fie egala cu cea inițială de străbătea primul recipient (280 ppm). Terra va emite mai multă radiație infraroșie pe măsură ce temperatura sa medie crește. Se va obține un nou echilibru energetic, dar la o temperatură medie superioară. Așa funcționează efectul de seră la nivel planetar, iar nu prin înmagazinarea căldurii într-unul din gazele ce constituie amestecul atmosferic, așa cum greșit credeți dumneavoastră. QED

        • Fals. Experimentul descris de mine e cât se poate de relevant. Și nu-i frumos să mințiți. Oricine pune la soare o sticlă de apă carbogazoasă va observa că ea se încălzește mai tare ca una identică cu apă chioară. E ceea ce orice tarabagiu știe. La fel cum grădinarii care au generatoare de codoi, ce asigură cam 1%-2% codoi în atmosfera serei, știu că dacă într-una din sere generatorul edefect/oprit va fi dintr-o dată mai frig ca-n celelate unde generatoarele funcționează.
          La concentrații de codoi de 25-50 de ori mai mari ca cele atmosferice efectul de seră se vede imediat. Problema e că nimeni nu poate demonstra veo creștere de temperatură măsurabilă între incinta cu la 0.04% codoi și cea cu 0% codoi.

          Când încercați să prostiți pe cineva veniți cu chestii mai inteligente care ar putea fi credibile :) Oricum unde e creșterea de temperatură perceptibilă și măsurabilă de oricine în opricare din poveștile dumneavoastră?!

          • Diferite materiale necesita într-adevăr cantități diferite de energie calorică pe unitatea de masă pentru a își modifica temperatura cu aceeași valoare (delta)T. Dar temperatura lor, dacă sunt expuse în condiții similare la aceeași sursă, se egalizeaza după un timp oarecare.
            Încetul serelor de grădinărit sticla creează acea opacitate pentru radiația infraroșie, exact așa cum face covorul din atmosferă. Suplimentar, gradinarii îmbogățesc aerul din seră pentru a realiza doar un amortizor termic, căci așa cum spuneam mai sus, pentru o variație de 1°c diferite substanțe absorb sau emit diferite cantități de căldură. Acest al doilea efect al codoiului este întâlnit în cazul acelor urban heat islands și are prea puțin de-a face cu efectul de seră.
            Hit the book!

            • * În cazul serelor de grădinărit sticla este cea care creează acea opacitate pentru radiația infraroșie, exact așa cum face codoiul din atmosferă.

            • Ca să revenim la esențial, trebuia totuși să ne explicați de ce sticla de apă carbogazoasă se încălzește mai tare ca aia de apă chioară, respectiv de ce sera cu generator de codoi se încălzește mai tare ca aia fără generator și mai ales de ce recipientul cu codoi în concentrație atmosferică nu se în înălzește cu nimic mai mult ca cel fără codoi. Vă dau un indiciu: Pentru că efectul de seră e insesizabil atunci când codoiul e în concentrație atmosferică (0.04%) dar devine perceptibil în concentrații de la 1%-2% în sus. Sunt numai ochi și urechi să aflu explicația dumenavoastră…

              Ca să facem o paralelă pe înțelesul dumneavoastră: Acidul clorhidric la 0.04% nu vă deranjează. Îl aveți în burdihanul din dotare mai precis în sucul gastric. Însă daca trageți o dușcă de acid clorhidric (Doamne ferește!) de la concentrații de 1%-2% sau mai sus faceți buba rău de tot. Punimaieși?

            • Nu! Esențial era faptul că toate extincțiile în masă au fost simultane cu creșterea concentrației de co2, deci cel mai probabil au fost cuplate. Că dumneata vrei să îl deturnezi spre alte subiecte era de la început evident. Totuși am răspuns tuturor interpelărilor.
              Că acidul carbonic s-ar încălzi mai tare (indiferent ce înțelegeți prin asta) era afirmația dumneavoastră, deci tot dumneavoastră sunteți cel care trebuie să o dovediți.
              Pentru a coborâ punctul de fierbere și a proteja astfel nutrientii din steak, în gastronomie se adaugă vin în fiertura. Pentru a obține clătite / pancakes pufoase se adaugă acid carbonic în aluat.
              Substanțe diferite pot absorbi diferite lungimi de undă din radiația solară și, în funcție de capacitatea termică proprie, își pot modifica diferit temperatura. Dacă vorbim însă de gaze, expuse în condiții identice unei surse de căldură, oriunde pe glob, nu vom obține nicio diferență, pentru că toate eșantioanele se află în contact termic cu aerul înconjurător. Cum un înveliș adiabatic perfect nu e posibil, perturbarea rezultatului prin convecție este cu câteva ordine de mărime mai mare, deci singura șansă ar fi ca experimentul propus de dumneata să fie făcut în spațiu sau pe lună. Dar chiar și așa tot trebuie spus că el nu explică mecanismul efectului de seră terestru, întrucât dumneata mizezi pe încălzirea directă a amestecului atmosferic de la soare, în vreme ce efectul de seră planetar consta în frânarea energiei emise de pământ către spațiu. Solul terestru nu se încălzește de la atmosferă, așa cum cred unii.

            • Domnu’ Hantzy,

              Ce exticntii in masa a produs codoiul?! Haideti ca m-ati facut curios…

              Ca sa scurtam povestea, e usor de dovedit efectul de sera al codoiul in concentratii de peste 1% dar imposibil de dovedit acelasi efect la 0.04% (concentratia de codoi atmosferic). De ce-ar produce treburile diferit la scara palnetara? Cu cuvintele dumenavoastra…

              Si in subisidiar, de ce toate prorocirile apocaliptice ale iecologistilor refuza cu indarjire sa se implineasca?! Oare nu cumva tocmai din cauza ca pleaca toate de la premise in general false si minciuni gogonate?!

            • Svejk,
              Eu am scris ca extinctiile în masă au fost simultane cu creșterea concentrației de codoi. Dacă nu cunoașteți termenul, documentați-vă dar nu mai mințiți!
              În istoria pământului a fost deja dovedit efectul de seră al CO2 la concentrații chiar mai mici. Pe de altă parte, este elementar faptul că într-un amestec fizic fiecare substanță își păstrează proprietățile indiferent de concentrație. Deci dacă poate fi dovedit efectul de seră la 1% atunci el există și la 0,04%. QED
              Orice continuare a discuției cu dumneata este pierdere de vreme pentru mine.

        • @Hantzy
          a) pentru ca nu e clar ce anume te indreptateste pe matale sa comparia cerneala neaparat cu codoiul si nu cu orice altceva (de ce nu azot lichid, de exemplu ?), ia explica-ne si noua, mai pe scurt, pe baza legilor de conservare a energiei:
          1. ce face cerneala cu radiatia galbena ?
          2. ce face codoiul cu radiatia infrarosie ?

          b) pentru ca ” Întâmplarea face ca solul terestru, pe măsură ce se încălzește, să emită radiație infraroșie preponderent cu lungimi de undă apropiate de cea pe care o absoarbe codoiul”, ia explica-ne si noua:
          1. care e frecventa radiatiei infrarosii emisa preponderent de uscatul terestru ?
          2. care e frecventa radiatiei infrarosii emisa preponderent de oceane ?

          c) cum ne sfatuiesti sa tratam fenomenul de refractie a radiatiei, fie ea vizibila sau infrarosie ? il ignoram ca niste ignoranti neseriosi sau ca niste ignoranti cu argumente serioase ?

          • a) atât co2 cat și cerneala absorb o parte din energia radiată de o sursă, diferența fiind reprezentată doar de lungimile de undă pentru care fiecare substanță sunt opace.
            1+2 Ambele transformă această formă de energie într-o alta.
            b) poți căuta și tu singur. Internetul sau biblioteca oferă răspunsuri tuturor acestor nelămuriri.
            c) pentru consiliere, plata înainte.

            • Genial! Briliant! Lumină a înșelpciuni! Etc. :)

              Vă luară-ți cu vorba domnu’ Hantzy și uitarăți să ne demonstrați cu cât crește temeprartura înconjurătoare codoiul la 0.04% față de ăla la 0.02%…. Haideți! Curaj! Cu cuvintele dumneavoastră…

            • Reiau din articol: la sfârșitul Pleistocenului (…), concentrația de CO2 în atmosferă era doar de 190 ppm (0,019%), spre deosebire de începutul Holocenului (…), când CO2 atinsese o concentrație de 250 ppm (0,025%)
              Deci o variație de doar 60 ppm (0,006%) a concentrației de CO2 în atmosferă face diferența între Pleistocenul înghețat și Holocenul revoluției agricole. Iar dumneavoastră considerați că o variație de peste trei ori mai mare decât aceea (adică 0,02%) nu ar avea niciun efect? Pe viitor ar fi bine să citiți cu mai multă atenție articolele la care comentați.

              Pe de altă parte concentrația de CO2 la nivelul întregii troposfere depășește 0,04%. Pentru ca ea să fie doar 0,02% la 40-50 m deasupra solului (etajul 12-15), ar însemna că la sol ea ar depăși 10%. Absurd! Variația concentrației de co2 cu altitudinea este mult mai lină decât presupuneti. Dar devine evident cat de predispus sunteți a face afirmații fără acoperire.
              https://667-per-cm.net/2015/08/04/atmospheric-concentration-of-co2-as-a-function-of-altitude/

            • @Hantzy
              tocmai m-ati convins sa ofer doi bani pe consilierea dvs

              iar la pcr.a) ramane ca radiatia galbena se transforma in radiatie infrarosie, pe cand radiatia infrarosie cel mult isi poate schimba frecventa, prin refractie;
              de acord si chiar insist ca refractia reprezinta tocmai efect de sera si intervine in ecuatiile transferului de caldura prin coeficientii notati cu „alfa”, care semnifica rezistenta la transferul termic intre doua medii diferite, indiferent de starea de agregare; despre reflexie nu se poate vorbi in cazul radiatiei infrarosii;

              apoi, conform propriilor dvs. afirmatii, rezulta ca aerul obisnuit nu interactioneaza cu radiatia emisa de sol, pentru ca nu au frecvente compatibile, iar daca frecventa codoiului este compatibila cu radiatia solului, rezulta ca aerul obisnuit nu e compatibil cu radiatia codoiului si deci aerul obisnuit nu se va incalzi de la codoi; qed;

            • evident, termenul „refractie” l-am folosit prin asimilare, nefiind vorba de unul si acelasi foton, particularitatea radiatiei infrarosii fiind tocmai lungimea de unda mare, care implica absorbtia si re-emisia, transmisia fiind difuza, de la molecula la molecula; lungimea de unda se poate modifica in cursul transmisiei difuze, dar legile reflexiei nu se pot aplica la fotoni diferiti;

            • Pe, atunci e bine așa și ne despărțim mulțumițic: dumneavoastră pentru că renunțați la sfaturile inițiale, eu pentru că scap de solicitări să răspund la întrebări tendențioase.

              Un amănunt totuși! Îmi puneți în cârcă un neadevăr conform propriilor dvs. afirmatii, rezulta ca (…) aerul obisnuit nu se va incalzi de la codoi
              Nu, nu rezultă așa ceva. Rezultă doar că „aerul obișnuit” (ce fel de aer o fi ăla „neobișnuit”?) nu se încălzește de la radiația emisă de codoi. Dar într-un amestec gazos transmiterea de energie cinetica de la o moleculă la alta este posibilă chiar și intre molecule diferite. Este o cedare ireversibilă de energie de la molecula aflată pe un nivel energetic superior la cealaltă. Nu e necesară emisia fotonica.

            • @Hantzy
              adaugat la siragul de „perle by Hantzy”:
              „Dar într-un amestec gazos transmiterea de energie cinetica de la o moleculă la alta este posibilă chiar și intre molecule diferite. Este o cedare ireversibilă de energie de la molecula aflată pe un nivel energetic superior la cealaltă. Nu e necesară emisia fotonica.”

              nu mai acord nici eu consultatii gratuite, ci doar pentru ocupantii bancilor din celalalt capat al clasei:
              energetic, incalzirea unui gaz are urmatoarea descriere energetica:
              dU=suma(dEc)=suma(n1hf1-n2hf2), unde:
              dU=variatia energiei interne a gazului
              dEc=variatia energiei cinetice a unei molecule oarecare
              h=constanta Planck
              n1,n2=numar fotoni absorbiti, respectiv emisi
              f1,f2=frecventa radiatie absorbita, respectiv emisa de o molecula oarecare

              asa ca, dle @Hantzy, va rog eu frumos, repetati un pic mai tare, sa auda si cei din spatele clasei: „Este o cedare ireversibilă de energie de la molecula aflată pe un nivel energetic superior la cealaltă. Nu e necesară emisia fotonica”

              si pentru ca dl.@Hantzy nu mai ofera consultatii gratuite, intrebare pentru clasa:
              Oare ce-o fi vrut sa spuna dl.Hantzy prin „molecula aflată pe un nivel energetic superior” ?
              Nu mai intreb si daca se pot incalzi substantele fara radiatie, ca asta rezulta crystal-clear din postulatul dlui Hantzy, mai sus citat.

            • Prototipescu Fanel, aveți lacune mari atât la chimie, mecanică cuantică, cât și în educație.
              Chiar din formula enuntata reiese că, pentru a reveni în starea sa fundamentală, o particulă excitată (electron, atom, ion sau moleculă) poate ceda energie în două moduri și anume prin ciocnire (cedând energie cinetica așa cum deja scrisesem) sau prin emisie de fotoni. Doar că valorile energiilor cedate în cele două cazuri sunt egale, iar nivelurile discrete energetice pot fi calculate folosind unitatea naturală de acțiune fizică, adică acea constantă a lui Planck.
              Informații privind nivelul energetic molecular se pot găsi în orice manual de fizica de clasa xi, la bibliotecă sau pe internet. Noțiunile sunt elementare și sunt descrise chiar și pe Wikipedia cu suficientă acuratețe. Numai să vrei să te instruiești.

            • @Hantzy
              bing-bang !!! se ciocnesc perlele una dupa alta…
              nu am de ce sa ma jenez de eventuale lacune, care sunt perfect omenesti;
              dar am de ce sa ma minunez de inventivitatea geniala cu care va mandriti :))
              „o particulă excitată (electron, atom, ion sau moleculă) poate ceda energie în două moduri și anume prin ciocnire (cedând energie cinetica așa cum deja scrisesem)”
              deci, dle Geniu, pe ce comutator apasa moleculele ca sa activeze sau sa dezactiveze fortele electromagnetice, care ba se aplica, ba nu se aplica ? dupa ciocnire raman cu sechele ? (julituri, legaturi covalente contorsionate, scurgeri de electroni ?) exista pe undeva definita starea de agregare a moleculei ? moleculele se pot comprima ?
              e clar ca ati ramas la modelul cu bilute, ca electromagnetismul depaseste nivelul cognitiv specific copilariei

  10. @ Josef Svejk

    Vad ca il contraziceti pe Dl. Cranganu, care spune in concluzia articolului:

    „Actuala încălzire globală antropogenă, cauzată de emisiile unor gaze cu efect
    de seră, ar putea reprezenta cel puțin o soluție temporară pentru a întârzia
    noua epocă glaciară. Totuși, speranța aceasta este doar speculație pentru că în
    prezent nu cunoaștem cu suficientă încredere ce reacții de tip feedback
    controlează funcționarea mecanismelor climatice. Datele existente sugerează că
    actuala creștere a concentrațiilor de CO2 amenință să ridice temperaturile la
    valori care, în precedentele epoci interglaciare, au declanșat un important
    efect de feedback, care a produs apoi o întoarcere relativ rapidă la condițiile
    glaciare.”

    Deci „incalzire globala antropogena”, „actuala crestere […] ameninta”,
    „important efect de feedback”, toate astea la concentratii de C0_2 „actuale”.
    Lucrurile sint mai complicate decit in sticla Dvs. de apa.

    Si, inca o data, nu mai intinati imaginea blindului Svejk cu vehementzele Dvs.
    Poate ca admirati personajul, dar nu il cunoasteti.

    • De povestit nepotilor: rafuiala intre eroii de legenda ai copilariei :D
      To(n)tusi, de unde convingerea ca Crusoe ar fi mindru ca-i imprumutati numele? iar @ Josef Svejk „intineaza” imaginea blindului erou?
      Sint astea argumente pentru “Actuala încălzire globală antropogenă…”? caci „speranța aceasta este doar speculație pentru că în prezent nu cunoaștem cu suficientă încredere ce reacții de tip feedback controlează funcționarea mecanismelor climatice”
      Speculatie!

    • Domnu’ robinson,

      Ce ar fi sa ne explicati dumeavoastra cum anume cauzeaza codoiul la 0.04% incalzire globala? Sau, ma rog, ce ati inteles dumneavoastra… Iar daca puteti explica fenomentul banuiesc ca nu va e dificil sa ne si descreiti un experiment care sa si dovedeasca povestea asta. Haideti! Curaj!

      Iar daca nu puteti nici intelege si nici dovedi, cum naiba de puteti crede?!

      • @JS

        Multumesc pentru indemn si incurajare, dar eu nu am facut afirmatii despre
        C0_2, asa ca nu vad ce ati vrea sa sustin. Tot ce am facut este sa constat
        ca sinteti in raspar cu Dl. Cranganu. Atit.

        „Cum naiba pot crede”? Cum stiti daca, si ce cred eu? Am spus eu ceva?

        De altfel prin ce mecanism mental mi-as putea forma pareri intr-un domeniu in
        care, in mod onest, sint necesari ani buni de studiu ca sa atingi o oarecare
        competenta? Nici nu citesc opiniile formulate pe acest forum pentru valoarea
        lor stiintifica, dar e interesant de urmarit metodologia prin care lumea ajunge
        sa aiba opinii acolo unde nu se pricep: unii extrapoleaza in stiinta linia
        partidului favorit, altii ilustreaza efectul Dunning-Kruger. Sintem in lumea
        descrisa de Tom Nichols in „The death of expertise”.

        @victor L

        1. „Speculatie” se referea doar la „speranta aceasta…”. „Incalzirea globala
        antropogena” si celelalte sint prezentate ca fapte. Recititi textul Dlui
        Cranganu.

        2. In cazul polemistului @Josef Svejk, disonanta cu personajul lui Hasek e
        evidenta. Intrebarea daca stilul meu de pe forum e potrivit cu cel al lui Crusoe
        e de tot hazul. You made my day.

  11. Temperaturile scăzute ale oceanelor au amplificat dizolvarea dioxidului de carbon?? Temperatura scazuta amplifica dizolvarea sau e invers, favorizeaza iesirea dioxidului de carbon din solutie? /…/

    • Repede înapoi la școală!!! Orice curs de chimie de la școala generală v-ar învăța ceva elementar:

      Solubilitatea gazelor crește cu scăderea temepraturii.
      Apa rece va dizolva mai mult CO2 decât apa caldă și va contribui la glaciație.

      P.S. Comentariul este scurtat pentru că, pe lângă lipsa unei educații elementare, vă lipsesc și bunul simț și buna cuviință (ca să mă exprim politicos, deși nu meritați)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre zăcămintele de petrol și gaze, suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a aparut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultima carte publicată este Schimbările climatice - Un ghid (uneori) incorect politic, Editura Integral, 2020. DISCLAIMER: Întreaga mea activitate de cercetare, desfășurată la University of Oklahoma și City University of New York, cu începere din 1993 până în prezent, a fost finanțată numai din contracte publice, câștigate prin concursuri naționale. Nici o companie sau altă entitate din domeniul combustibililor fosili nu a contribuit la susținerea mea financiară sau a studenților mei.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Vreți mai multe judecătoare? Așteptați revoluția

Respectarea egalității între sexe este un subiect de actualitate politică. În mediul politic, de pildă, această egalitate...

Opțiunile geopolitice ale Europei în relația cu America și China

In caricatura care însoțește un articol apărut în Wall Street Journal, sub semnătura lui Andrew Michta, decanul College of International and Security...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.