Judecând după numărul și pozițiile comentatorilor ultimelor mele articole despre schimbările climatice și cauzele acestora (naturale vs. artificiale), am constatat că există aceeași polarizare a opiniilor ca în multe alte țări.
În Statele Unite, de exemplu, simpla existență a schimbărilor climatice antropogene este pusă la îndoială de majoritatea populației. În ciuda a numeroase evenimente de tip breaking news (cele mai calde veri înregistrate vreodată, topirea alarmantă a ghețarilor, creșterea nivelului mărilor și oceanelor etc.), un sondaj al opiniei publice americane, realizat în 2011, indică un procentaj de numai 44% de oameni care cred în schimbările climatice antropogene, mult sub nivelul de 75% înregistrat în 2001[1].
Conform unui alt sondaj de opinie, realizat mai recent (în 2014) de către IPSOS[2], majoritatea americanilor, chinezilor și indienilor consideră că schimbările climatice sunt un fenomen natural, care se întâmplă din timp în timp. Mulți cetățeni din Marea Britanie (48%), Australia (47%), Rusia (45%, Franța (41%) ori Germania (32%) sunt de aceeași părere.
Existența polarizării opiniilor despre schimbările climatice m-a făcut, cu ocazia cursului Climate Change – Torn Between Myth and Fact, pe care îl predau, din 2004, în fiecare semestru la Brooklyn College, să mă întreb care ar putea fi resorturile care declanșează această separare a societății (din SUA și alte țări) atunci când vine vorba despre cine/ce produce schimbările climatice.
Anterior, am analizat rolul ideologiei schimbărilor climatice, al echilibrului dramatic între sustenabilitate și colaps, al acțiunilor divergente impuse de adepții a două principii opuse (precauțiune vs. pro-acțiune) și al percepțiilor culturale prin prisma teoriei riscului– toate privite ca posibile explicații ale actualei polarizări societale în legătură cu schimbările climate, prezente și viitoare. Am încercat astfel să construiesc o lecție de istorie în geopolitică, evidențiind cât de dificile sunt încercările de a obține un consens între națiuni și indivizi cu vaste diferențe între obiceiuri, tradiții, valori culturale, atitudini comportamentale și condiții socio-economice.
În articolul de față, aș dori să adaug o nou capitol acestei lecții de istorie: efectul vești bune – vești proaste (good news – bad news) și rolul său în polarizarea pozițiilor legate de schimbările climatice.
În general, efectul menționat implică faptul că oamenii sunt mai receptivi la veștile bune decât la cele proaste și mulți dintre noi trec prin viață cu o ureche selectivă: preferăm veștile bune celor proaste, flatările în locul insultelor ș.a.m.d. Dar mai interesantă este consecința „urechii selective”: convingerile și părerile noastre sunt actualizate a posteriori într-un mod care reflectă această tendință părtinitoare.
Un exemplu simplu: Ne actualizăm imaginea despre noi înșine ori de câte ori ni se spune că suntem mai deștepți sau mai arătoși decât credeam. Dar dacă auzim că suntem mai proști sau mai urâți decât presupuneam noi, revizuirea imaginii proprii are loc mult mai rar. Se estimează că aproximativ 80-90% dintre noi ne comportăm conform exemplului descris.
Cum se manifestă efectul vești bune vs. vești proaste în polarizarea opiniilor despre schimbările climatice?
Un experiment interesant prin rezultatele lui – cum pot noile informații să altereze credințele oamenilor – a fost publicat pe 2 septembrie 2016 de către un grup de patru cercetători de la University College din Londra și Harvard Law School din Cambridge, Massachusetts.[3]
Folosind o tehnică aleatorie de selecție, cercetătorii au chestionat 302 de americani în legătură cu schimbările climatice: de exemplu, dacă cred în schimbările antropogene, dacă Statele Unite au procedat corect sprijinind Acordul de la Paris din 2015 cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ș.a. Pe baza răspunsurilor inițiale, participanții au fost împărțiți în trei categorii: cei care cred cu tărie în schimbările antropogenice (suporterii înfocați ori strong believers) , suporterii moderați (medium believers) și scepticii, care cred că influența oamenilor în schimbările climatice este superficială (weak believers).
După împărțirea în cele trei categorii, participanților li s-a spus că mulți oameni de știință și organisme federale, precum Agenția de Protecția Mediului[4], au anunțat că, până în 2100, temperatura medie în SUA va crește cu cel puțin 6°F (3,4°C). Apoi, cei 302 participanți au fost invitați să spună care este estimarea lor despre creșterea probabilă a temperaturii în 2100.
Răspunsul mediu a fost 5,6°F (3,1°C). Răspunsurile separate ale celor trei categorii au reflectat, cum era și normal, convingerile cu care au început experimentul: 6,3°F (3,5°C) pentru suporterii înfocați, 5,9°F (3,3°C) pentru cei moderați și 3,6°F (3,0°C) în cazul scepticilor.
Partea originală a experimentului a constat din implementarea procedeului vești proaste-vești bune. Jumătate din participanți au primit aleatoriu o veste bună, iar cealaltă jumătate o veste proastă despre schimbările climatice.
Vestea „bună”: În ultimele câteva săptămâni, oameni de știință proeminenți au re-analizat datele științifice existente și au concluzionat că situația este mult mai bună de cât se credea. În consecință, până în anul 2100, temperatura medie din SUA va crește probabil cu 1°F – 5°F (0,6°C – 2,8°C), în funcție de scenariul emisiilor și modelul climatic.
Vestea „proastă”: În ultimele câteva săptămâni, oameni de știință proeminenți au re-analizat datele științifice existente și au concluzionat că situația este mult mai proastă de cât se credea. În consecință, până în anul 2100, temperatura medie din SUA va crește probabil cu 7°F – 11°F (3,9°C – 6,1°C), în funcție de scenariul emisiilor și modelul climatic.
Vestea „bună” a fost mult mai încurajatoare decât cea oferită inițial (planeta și umanitatea o duc mai bine decât se spune). Vestea „proastă” a fost mai deprimantă decât informația inițială (va fi mai rău, vai de capul nostru și al planetei)
După auzirea veștilor, participanților li s-a cerut să-și actualizeze părerile lor despre schimbările climatice în lumina ultimelor „analize științifice”. Răspunsurile au fost analizate statistic și prezentate în Figura 1.
Figura 1. Actualizarea credințelor în schimbările climatice
Vestea „bună” este în albastru (Good news), vestea „proastă” este în roșu (Bad news). Cele trei categorii de participanți, de la stânga la dreapta, sunt scepticii (Low CCB), moderații (medium CCB) și „înfocații” (High CCB). CCB= Credința în Schimbările Climatice. Detalii statistice se găsesc în Sursa
Scepticii au fost influențați de vestea „bună” (V-am spus eu că dracul nu-i așa de negru!) și estimarea lor finală a fost cu circa 1°F (0,6°C) mai mică decât cea inițială. Pe de altă parte, vestea „proastă” nu le-a schimbat părerea inițială despre schimbările climatice (estimările lor medii rămânând practic constante).
În schimb, suporterii înfocați ai schimbărilor antropogene au fost foarte mișcați de vestea „proastă”, estimarea lor inițială crescând cu aproape 2°F (1,2°C). În același timp, „înfocații”, cărora li s-a servit vestea „bună”, au estimat noua creștere de temperatură doar la 0,9°F (0,5°C) față de estimarea lor inițială de 6,3°F (3,5°C).
Moderații au suferit o influență egală în ambele cazuri de vești. Estimările lor inițiale s-au schimbat cu aproximativ 1,5°F (0,8°C).
Implicațiile efectului vești bune vs. vești proaste asupra polarizării opinii publice în cazul schimbărilor climatice
Rezultatele experimentului demonstrează că scepticii schimbărilor climatice vor reacționa numai în cazul unor vești „bune”, cele „proaste” lăsând-i mai mult sau mai puțin indiferenți. Suporterii înfocați se vor comporta în mod invers. Și pentru că în Statele Unite (unde cunosc situația de mulți ani), informațiile despre schimbările climatice au, de multe ori, caractere opuse, similare celor fictive din experimentul discutat, apare posibilă creșterea polarizării populației. Mai mult, cred că această polarizare va crește în viitor.
O dovadă a creșterii polarizării o reprezintă studiile anuale despre „Cele șase Americi”, efectuate de cercetători de la Yale University și George Mason University (Figura 2). Dacă în 2009, proporția americanilor „alarmați” și „îngrijorați” de schimbările climatice era de 51%, numărul lor a scăzut la 45% în 2016. În același timp, proporția scepticilor (Doubtful) și celor care neagă existența schimbărilor climatice antropogene (Dismissive) a crescut de la 18%, în 2009, la 21%, în 2016. Moderații (Cautious și Disengaged) reprezentau 31% din populația chestionată. În 2016, ei reprezentau 34% . Cifre care confirmă și rezultatele sondajelor menționate la începutul articolului meu.
Figura 2. Distribuția populației americane cu privire la credințele despre schimbările climatice în cele „Șase Americi” în anul 2009 și, respectiv, 2016.
Primele două categorii de cetățeni le asimilez suporterilor înfocați ai schimbărilor climatice antropogenice, următoarele două le includ în cadrul suporterilor moderați, iar ultimele două categorii reprezintă scepticii și pe cei care nu cred în existența schimbărilor climatice produse de on. Pentru anul 2009, Sursa. Pentru anul 2016, Sursa.
Pe scurt, efectul vești bune vs. vești proaste este o exemplificare a impacturilor asimetrice care apar în multe alte domenii: știință, politică, imigrație, terorism, creșterea salariului minim etc. În același timp, efectul ne ajută să înțelegem de ce societatea este așa de polarizată și care va fi dinamica viitoare a acestei polarizări. De exemplu, în Statele Unite, campania electorală pentru alegerile prezidențiale din noiembrie și-a turat motoarele la maximum. Electoratul primește acum șuvoaie de informații pozitive și negative despre Hillary Clinton și Donald J. Trump. Care tip de „vești” va avea un impact mai mare va depinde de urechile celor în care aceste informații vor cădea, adică de convingerile lor inițiale. Oricum, asimetria impactului este asigurată.
NOTE___________________________
[1] Harris Poll, 2011, A Change in the Wind. Americans Increasingly Doubt Global Warming (www.achangeinthewind.com/2011/07/americans-increasingly-doubt-global-warming-harris-poll.html)
[2] IPSOS, 2014. IPSOS Global Trends 2014, http://www.ipsosglobaltrends.com/environment.html
[3] O versiune a articolului, pentru publicul larg, a fost publicată în aceeași zi în The New York Times: Why Facts Don’t Unify Us
[4] Environmental Protection Agency, 2016, Future Climate Change, https://www3.epa.gov/climatechange/science/future.html
„…am constatat că există aceeași polarizare a opiniilor ca în multe alte țări”_Domnule Cranganu, pentru mine comentariile cititorilor materialului dumneavoastra au reprezentat confirmarea aceluiasi fapt, constatat de dumneavoastra, si ele demonstreaza ca manipularea poate fi eficienta indiferent de nivelul de educatie si informare a publicului. In esenta, imi amintesc de faptul ca taximetristii bucuresteni (iertati-mi vulgaritatea comparatiei), daca sunt sanctionati pentru o contraventie in trafic, trebuie sa recupereze cu „maimuta” (dispozitiv de falsificare a indicatiilor aparatului de taxare) banii pierduti. Prin urmare, costul social este mai mic daca ei nu sunt sanctionati, pentru a nu-i determina sa fure ulterior mai mult decat ar fi facut-o in mod obisnuit. Este un sofism, un rationament economic eronat, utilizat cu scopul de a manipula publicul, similar cu cel privitor la sursele de energie cu impact major asupra mediului si raspunsul social la acest demers.
Ce importanță are percepția opiniei publice în studiul unui fenomen care se pretează perfect unui studiu strict științific? Influențează credința omului desfășurarea unui fenomen natural? A omului singur ori a unui grup? De la ce mărime a grupului se simte această influență. Din câte știu eu cele mai bune date despre despre evoluția climei pe Pământ se obțin din eșantioane din gheața polară extrase de la adâncimi din ce în ce mai mari. Dacă în studierea acestora se observă fenomene ciudate apărute după intensificarea activităților industriale atunci se poate studia influența unui anumit tip de activități care se presupune că au un rol major în observațiile făcute. E un proces tipic pentru o cercetare științifică. În aceste cercetări se poate observa dacă intervin și alte influențe față de cele date de creșterea emisiilor poluante. Care ar putea fi…gândurile bune ori rele ale unui grup de oameni, mai mare ori mai mic. Găsesc că asta ar trebui să facă un om de știință. Suntem în epoca transdisciplinarității, a multiculturalismului, dar asta nu presupune un haos în științe, amestecarea a ceea ce e de neamestecat, confundarea fizicii cu metafizica…Mai e un pas până la o teorie milenaristă…
Ce importanță are percepția opiniei publice în studiul unui fenomen care se pretează perfect unui studiu strict științific?
Opinia publică plătește, prin taxe, marea majoritate a studiilor științifice despre climă. Opinia publică este cea care, prin alegeri democratice, își trimite reprezentanții în Parlament și își desemnează Președintele. Reprezentații aleși decid apoi prioritățile finanțărilor publice din domeniul studiilor științifice.
Din câte știu eu cele mai bune date despre despre evoluția climei pe Pământ se obțin din eșantioane din gheața polară extrase de la adâncimi din ce în ce mai mari.
Eșantioanele de gheață polară oferă informații limitate despre evoluția climei pe Pământ.
În primul rând, din cauza existenței fluxului geotermic și a fenomenului de sintering, gheața polară nu poate depăși o vârstă maximă de 800.000 ani. Pentru studiile paleoclimatice de tip „deep climate”, această perioadă este doar o clipire din ochi.
În al doilea rând, carotele glaciare oferă, în principiu, informații numai despre compoziția atmosferei la momentul când s-a depus ninsoarea transformată ulterior în gheață prin sintering. Corelarea acestor informații cu paleo-temperaturile, de exemplu, vor necesita alte studii de specialitate.
Sistemul climatic terestru are 5 componente – atmosferă, litosferă, biosferă, hidrosferă și criosferă – care, de miliarde de ani, acționează în mod sinergetic. A cunoaște doar evoluția gazelor din atmosfera ultimilor 800.000 de ani este doar o picătură din oceanul informațiilor climatice de care avem nevoie pentru reconstruiri paleoclimatice de încredere, cu un nivel minim de incertitudine.
Pentru tema abordată cei 800000 de ani sunt suficienți. Civilizația umană, așa cum o cunoaștem azi are aprox. 10.000 de ani, iar cea incriminată, cea industrială, are în jur de 150-200 de ani. Ciclurile naturale de încălzire/ răcire au perioade de câteva sute de ani. Toate aceste elemente sunt fac rezonabil su studiu pe gheața polară. Sigur că informațiile se iau din zone mult mai vaste, dar eu aveam o informație de amator. Poate are un grad de incertitudine, dar nu poate fi exclusă complet. Din nou, ca și în alte abordări de subiecte cu substrat științific duceți discuția spre zone care țin de interesul unei profesii ori alta. Sigur că opinia publică face exact ce spuneți acum, dar fenomenul pe care îl descrieți, cel al încălzirii globale nu ține în esența sa obiectivă de astfel de speculații. E bine să nu cultivăm în mintea tinerilor, chiar studenți fiind, tendințe de refugiu în misticism, paranormal și metafizică în studiul unor fenomene eminamente făcând parte din domeniul cercetării științifice, cu metode și teorii adecvate. Nu sondaje sociologice despre percepții și stări sufletești…
@ timan,
putina atentie:
– „Din câte știu eu cele mai bune date despre despre evoluția climei pe Pământ se obțin din eșantioane din gheața polară”.
Apoi patinezi: „Pentru tema abordată cei 800000 de ani sunt suficienți. Civilizația umană, așa cum o cunoaștem azi are aprox. 10.000 de an”
Despre ce e vorba in articol? despre „evoluția climei pe Pământ” sau despre „civilizatia umana”?
Vezi tu, unii sint mai curiosi si nu vor sa studieze evolutia climatica a Pamintului doar de cind ar fi aparut civilizatia umana.
De fapt asta nu intelegi tu si te-ai gindit ca poti da lectii profesorului Cranganu bazat pe „eu aveam o informație de amator”.
Despre asta era vorba, despre :„simpla existență a schimbărilor climatice antropogene este pusă la îndoială de majoritatea populației.”
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei;
Eu vreau ca dacă vorbim despre mere să rămânem la mere, despre pere vorbim când vom vrea să vorbim despre ele.
putea omul să influențeze clima …pe când încă nu era. Tu zici că da, eu zic că nu. Rezolvarea? să ne judece colegii noștri …academicienii. O fi vreunul pe blog.
„putea omul să influențeze clima …pe când încă nu era. Tu zici că da,”
Unde am zis eu „ca da?” tocmai ca nu doar omul influenteaza clima, Pamintul are si el viata lui.
Dar clima s-a schimbat si fara existenta omului, altfel nu ar fi avut loc pentru viata.
Ramii la ceea ce ai scapat sa marturisesti: ” “eu aveam o informație de amator”.
Punct.
…am văzut că uneori intervine și un mare specialist în energetică, domnul T. Chirica.
Domnul Profesor vorbește despre schimbările climatice produse de activitatea umană. Nu despre evoluția climei de la originile Pământului până azi..
Din pacate nu putem imparti planeta in doua, sa traim fiecare conform convingerilor. Si uite asa, de masurile luate de suporterii infocati vor beneficia absolut gratuit scepticii. Tragedy of the commons…
„de masurile luate de suporterii infocati vor beneficia absolut gratuit scepticii”?
Un fel de a spune, rinjind cu cinismul batjocoritor si cu tupeul specific activistilor bolsevici cu 4 clase de pe vremea lui Dej/Ceausescu, „daca nu stiti, va invatam; daca nu puteti, va ajutam; daca nu vreti, va fortam”.
Si zici ca e gratuit? Te oferi sa platesti si partea mea de taxe pentru morile de vint, programele gen „rabla”, traznaile explozive ale lui Elon Musk s.c.l.?
Mare pacat, intr-adevar, ca nu putem imparti planeta, sa scapam de voi – oengisti, hipsteri si, mai ales, de miliardarii din spatele scenei pe care ii slugaresc politrucii si care va spala voua creierii si va folosesc ca idioti utili. S-ar alege praful de lumea voastra in citeva minute.
„Tragedy of the commons…”?
commons (ˈkɒmənz)
1. (Government, Politics & Diplomacy) (functioning as plural) people not of noble birth viewed as forming a political order
2. (Government, Politics & Diplomacy) (functioning as plural) the lower classes as contrasted to the ruling classes of society; the commonalty
mihai, tu esti din [editat] de ministru comunist (ca ultimii nobili din Romania au fost exterminati in anii 1950), ori din oengeala se cistiga atit de multi bani incit toti esuatii deveniti activisti progresisti ajung sa se creada destepti si la fel de speciali ca si predecesorii lor, activistii bolsevici cu 4 clase de pe vremea lui Dej/Ceausescu?
Ai ramas fara argumente rationale si ai trecut la insulte si atacuri la persoana. Si nici macar nu ma cunosti, asa ca nici atacul la persoana nu-ti iese cum trebuie! :)))))
In ceea ce priveste cuvantul „commons”, te-ai uitat in dictionarul gresit. Uite despre ce e vorba:
https://en.wikipedia.org/wiki/Tragedy_of_the_commons
Ideea mea era ca suporterii infocati vor lua masuri pentru reducerea amprentei proprii de carbon, ceea ce va actiona in sensul reducerii amprentei medii, reducere de care vor beneficia si scepticii. Sceptici care vor spune, rinjind cu cinismul batjocoritor si cu tupeul specific manelistilor cu 4 clase din vremurile noastre, „ce-s prost, sa muncesc eu la asa ceva? Lasa ca fac fraierii si partea mea!”
Dar, saracul de tine, te-ai inflamat imediat pentru ca esti imun la argumente, tu ai convingerile tale, pe care nu ti le vei schimba indiferent ce vei auzi in continuare, exact cum a spus dl Cranganu in articol…
ma amagesc crezind despre mine ca sunt oarecum imun la aceste informatii. As zice ca fac parte dintr-a patra categorie, a celor care pune sub semnul intrebarii orice informatie.
De ex. incalzirea globala, pe aici a fost o vara extrem de rece si umeda, doar citeva zile calde, asta ma convinge mai mult decit studiile americane. De ex., rosiile din gradina nu s-au copt nici pina acum. Ciudat e ca nemtii au cam incetat cu asemenea studii. Parca nici ghetarii din Austria nu se mai topesc ca pe vremea congresului de la Paris.
Guvernul a pus la dispozitie 1,2 miliarde pt. subventionarea a 400000 de masini electrice, poporul a muscat din momeala de vro 3000 de ori… iata cum o veste buna, sponzorizarea e-auto, e vazuta de popor ca o incercare de manipulare.
Nu, domnul meu, dumneata nu faci parte dintr-o a patra categorie, ci dintr-o subcategorie prezenta in toate cele trei categorii: cei care nu au studiat problema insa sunt convinsi ca guvernul minte, indiferent de care e politica propusa. Cum m-am prins ca nu ati studiat problema? Confundati clima cu vremea.
Nici măcar nu se pune problema dacă guvernul minte, guvernul e capabil să creeze realitatea însăși.. Guvernul va opta întotdeauna pentru soluții care presupun mai multe taxe și va justifica asta prin mai multe subvenții. Însă taxele nu se pot percepe decât asupra unei activități economice rentabile prin ea însăși (pentru că altfel n-ar mai desfășura-o nimeni) iar subvențiile nu se pot acorda decât unei activități economice nerentabile prin ea însăși (fiindcă altfel n-ar avea nicio nevoie de subvenții și ar face parte dintre cele taxate).
Prin urmare, ceea ce face guvernul este să pervertească funcționarea economiei pentru a-și justifica propria existență, iar taxele cresc în permanență, alimentând o birocrație aflată și ea mereu în creștere. Fie sub nobile pretexte sociale, fie sub nobile pretexte ecologiste.
…iar sondajele de opinie publică caută mereu motive pentru a mulțumi puterea ori opoziția. În funcție de cine le comandă pun întrebarea potrivită dorinței acestuia.
@timan – au existat sondaje de opinie care să întrebe cetățenii dacă sunt sau nu de-acord cu plata certificatelor verzi pe factura de energie electrică?
E nevoie de sondaje pentru a demonstra că în urmă cu 1.000 de ani clima în emisfera nordică era mult mai caldă decât în urmă cu 100 de ani?
@neamtu tiganu
Cam subtire argumentul tau (cu rosiile din gradina) pentru un inginer. In aceasta primavara de exemplu am avut temperaturi record in Germania (este pentru prima oara cand am fost nevoit sa ud gazonul in luna Mai). Craciunul rareori este alb, iar concediul de iarna la schii este garantat doar pe partiile locate la o altitudine peste 1100-1200 metri. Anul acesta de exemplu, in primele 3 zile am schiat pe zapada artificiala, a urmat 2 zile ploioase, dupa care a iesit soarele si temperatura a sarit la + 6,5°C. La inceputul lunii februarie, in Erzgebirge – altitudine 1.000 metri.
In Decembrie 2015, la Berlin am avut 19 zile cu temperaturi peste 10 °C (nicio singura zi sub 0°C), in Ianuarie am avut 9 zile cu temperaturi sub zero grade (singurele zile din ultima iarna cu temperaturi sub zero), iar Joi, 8 Septembrie 2016, ne asteptam din nou la temperaturi in jur de 30°C.
P.S. Atat evolutia concentratiei de CO2 in atmosfera cat si evolutia temperaturii medii la nivel global este masurabila.
http://climate.nasa.gov/vital-signs/carbon-dioxide/
http://climate.nasa.gov/vital-signs/global-temperature/
sunt de aproape 30 de ani neamt… am avut de doua ori Craciun alb, mai mult gri, de altfel.. merg in fiecare an la schi, in Austria, odata in Oktombrie-Noiembrie, pe ghetar, si inca odata, ori de Craciun, ori in februarie.
Uneori e zapada, uneori nu e. Localnicii, cu care dupa atita timp m-am imprietenit, povestesc ca asa e de multi ani.
P.S presupunind totusi ca are loc o incalzire globala de 2-3 grade nu vad nici o catastrofa in asta, desigur vor fi schimbari, undeva va fi mai bine, altundeva va fi mai rau, iarna se va consuma mai putina energie pt. incalzire si se va miscora efectul.
PPS Citeam pe undeva ca eruptia unui vulcan produce mai mult codoi decit e-nstare sa produca populatia lumii, cica vacile produc mai multe gaze nasoale decit poate sa suporte planeta… cica algele din mari si oceane sunt tare rele,
Depinde de vulcan, de tipul de eruptie vulcanica, de tipul de vaci, de nutreturile consumate de vaci, de algele in discutie, de ce se intelege prin „tare rele”, si nu in ultimul rand, de competenta si buna-credinta a autorului pe care l-ati citat ;)
@neamtu tiganu
Multi oameni de stiinta sunt de parerea ca detonarea bombei cu ceas (dezghetarea Permafrostului) duce la o crestere exploziva a concentratiei dioxidului de carbon si a metanului in atmosfera intr-o perioada foarte scurta de timp. Bomba poate detona in cateva decenii sau in cateva sute de ani, nu stie nimeni exact (depinde de viteza incalzirii atmosferei la cercul polar). Unii oameni de stiinta sunt de pararea ca acest fenomen poate cauza chiar si urmatoarea extinctie in masa. Pe planeta traiesc vreo 7,5 miliarde de oameni (nu cred ca omenirea poate renunta la agricultura intensinva). Putem insa incerca cu reducerea emisiilor de carbon (o varianta realizabila chiar si dpdv tehnic) sau putem turna in continuare ulei pe foc.
https://www.nasa.gov/topics/earth/features/earth20130610.html#.V86W3D6LS2z
http://earthobservatory.nasa.gov/IOTD/view.php?id=87794
https://www.youtube.com/watch?v=FLCgybStZ4g
https://www.youtube.com/watch?v=FLCgybStZ4g
Foarte bine, du-te cu bicicleta la serviciu, cumpără-ți mașină electrică, renunță la aer condiționat, eventual și la televizor, că și acela consumă energie electrică, dar nu obliga niște oameni care se încălzesc cu lemne (30-40% din populația României) să-ți suporte certificatele verzi ca să instalezi tu eoliene pe toate dealurile.
România nu are nici măcar 1.000 de km.de autostrăzi, nu are căi ferate de mare viteză, oamenii încă merg cu căruța la pădure după lemne și fac kilometri pe jos până la prima gară de pe o cale ferată moștenită de-obicei dinainte de 1918, iar tu plângi de mila permafrostului. Asta ți-a mai rămas nerezolvat, permafrostul care se dezgheață!
@Harald
Sorry, subiectul discutiei mele cu neamtu tiganu a fost pe marginea incalziii globale. Putem discuta si despre Romania daca doresti. Impactul certificatelor verzi asupra consumatorilor romani nu este semnificant (in jur de 1,5 centi /kw sau cat este?) In privinta emisiilor de carbon Romania sta foarte bine, ponderea electricitatii din surse regenerabile depaseste media actuala a UE. Romania se confrunta cu alte provocari: situatie economica dezolanta, nivel de trai coborat si epuizarea rapida a rezervelor de gaz natural si de carbune (dependenta de gazoductele lui Putin, South Stream, Turkish stream, etc creste pe zi ce trece).
http://www.transelectrica.ro/documents/10179/114485/1.Evolutia+consumului+intern+brut+de+energie+electrica+din+Romania+in+luna+ianuarie+2016.pdf/f44d8f03-f9bf-427f-a827-7eecd7d1fb91
https://euracoal.eu/info/country-profiles/romania/
In conditiile actuale, investitiile in sectorul energetic reprezinta o necesitate primordiala- contribuie atat la cresterea securitatii energetice, cat si la cresterea economica. Dezvoltarea durabila porneste de la premisa ca satisfacerea cererii energetice aflate intr-o continua crestere sa fie acoperita atat prin cresterea capacitatii de furnizare – cu exceptia importurilor – cat si prin reducerea consumului, e.g cresterea eficientei energetice (izolarea blocurilor vechi, promovarea utilizarii eficiente a energiei, etc).
Urmatorul guvern chiar ca ar trebui sa traseze o strategie de dezvoltare a infrastructurii si a sectorului energetic – bazata pe investitii pe scara larga in infrastructura, modernizarea si extinderea retelei electrice de transport, constructia autostrazilor, reinoirea cailor ferate, reducerea dependentei de alte tari prin exploatarea resurselor interne, atragerea investitiilor masive in explorari de gaze (conventionale, neconventionale) si in productie de electricitate din surse regenerabile . Noua generatie de parcuri solare de exemplu produce electricitate la pretul de 6 centi /kw, iar noua noua generatie de parcuri eoliene la pretul de 7-8 centi/kw, fara scheme de sustinere financiara , certificate verzi, etc . Romania dispune de resurse solare, eoliene, (bazinul hidro este exploatat pe jumatate ) si nu trebuie sa iti faci griji in privinta facturii la electricitate, romanii sunt bucurosi sa plateasca cu 25-30 de euro in plus in condititiile in care salariul lor se va majora cu €200-300. Intensificarea efortului investitional poate asigura in mare masura resursele financiare necesare dezvoltarii energetice si a infrastructurii, precum si o stimulare a cresterii economice (si a nivelului de trai) care sa permita acceptabilitatea sociala a preturilor si tarifelor la distribuitorii de energie.
http://www.eia.gov/forecasts/aeo/pdf/electricity_generation.pdf
http://blogs.reuters.com/breakingviews/2016/08/08/cheap-wind-energy-can-deal-final-blow-to-hinkley/
http://re.jrc.ec.europa.eu/pvgis/countries/europe/gs13_opty.ro.png
Resursele de gaz si de carbune trebuie economiste pe cat de mult posibil pentru asigurarea back-upurilor si pentru incalzire, in caz contrar, tot mai multi bani se vor scurge pe gazoductele vecinilor, South stream, Turkish stream, etc (iar contul curent nu o sa arate prea bine). O conditie esentiala pentru succesul unei strategii economice si energetice consta in elaborarea acesteia –pe termen mediu si lung- in asa fel incat sa isi mentina valabilitatea intr-o masura cat mai mare, indiferent de schimbarile coalitiilor politice de la guvernare. In Romania ultimilor 25 de ani lupta intre partide (clanuri de fapt) a fost mult prea stransa, si nimeni nu a fost interesat de reforme autentice, descentralizare, promovarea meritocratiei, a transparentei, a statului de drept, sau a unor strategii de dezvoltare durabila pe termen mediu si lung.
offtopic – io urmăresc cum unii politruci republicani abordează inclusiv această problemă în cheie ideologică. Se întreba unul mai sus, citez, „ce importanță are percepția opiniei publice în studiul unui fenomen care se pretează perfect unui studiu strict științific?”
Paradoxul Eemian – Putem prevedea viitorul climatic al planetei prin analogie cu ultima perioadă interglacială?
Actuala interglaciație (Holocenul), în care civilizația modernă s-a format și există încă, a început după ultima perioadă glaciară, aproximativ cu 12.000 ani în urmă. Le spun studenților că, la vremea respectivă, tot New York-ul era acoperit de o calotă glaciară de peste 3 km grosime, care se întindea de la Oceanul Atlantic până la Polul Nord. Topirea naturală a acelei masive cuverturi de gheață s-a terminat acum 6.000 de ani, când membri ai tribului Manahatta au locuit și murit pe insula care astăzi se numește Manhattan.
Climatologii se întreabă: Putem anticipa viitorul climei terestre utlizând analogii cu trecutele perioade interglaciale?
Penultima perioadă interglacială a avut loc între 130.000 – 115.000 BCE (î.d.Hr.) și se numește Eemian, după râul Eem din Olanda unde a fost identificată prima dată (în alte părți, se mai cheamă Sangamonian, Ipswichian, Mikulin, Kaydaky, Valdivia sau Riss-Würm).
Eemianul s-a caracterizat, în principal, prin
– temperaturi mai ridicate decât cele din actuala interglaciație – în zona arctică a Canadei, cu 4-5°C mai mari decât cele de azi; în Siberia, valori mai mari cu 9-14,5°C
– o climă mult mai umedă (se vorbește despre Sahara Verde)
– extinderea vegetației de ierburi și copaci dincolo de Cercul Polar de Nord
– calote glaciare mai reduse decât astăzi
– niveluri ale suprefeței oceanelor mai ridicate decât astăzi
– DAR, atenție! Valori ale concentrației de CO2 în jur de 300 ppm, similare cu cele din perioada pre-industrială (280 ppm), dar mai mici decât cele din 2016 (în jur de 400 ppm)
Cu alte cuvinte, perioada interglacială Eemian era mai caldă și mai umedă decât cea actuală, dar cu concentrații de CO2 mai mici!
În acest punct al discuțiilor, pentru a explica puțin acest paradox, le cer studenților să deschidă manualul de climatologie la capitolul „Ciclurile Milankovitch – Influențele orbitale asupra climei terestre”.
După care, le pun o altă întrebare:
Lucy, prima reprezentantă a hominizilor („Eva mitocondrială”, Australopithecus afarensis) a trăit acum 3,2 milioane de ani pe platoul Afar din Etiopia. Cum explicați faptul că evoluția și dezvoltarea speciei Homo sapiens nu a profitat mai mult de prezența perioadei interglaciale Eemian și a trebuit să aștepte perioada Holocenă pentru a înregistra invenția agriculturii și, pe cale de consecință, a umanității de astăzi?
Putem folosi analogia Eemian – Holocen pentru a prevedea viitorul climei terestre și al speciei noastre?
Răspunsurile nu sunt simple și depășesc cadrul unui comentariu. Trebuie avute în vedere și eventualitatea unor catastrofe naturale imprevizibile (de exemplu, supe-rerupția vulcanului Toba, din Indonezia, de acum 75.000 ani, care a produs probabil 1.000 ani de răcire a climei), evenimente geologice-hidrogeologice (trei episoade de răcire a climei, cunoscute sub numele de Younger Dryas, apărute pe fondul încălzirii interglaciale), acțiuni solare haotice (numărul de pete solare fluctuează aleotoriu, fără o cauză cunoscută, producând, de exemplu, Mica Glaciațiune din emisfera nordică din perioada 1300 – 1870).
Dacă ar fi să dau studenților o veste „bună” și una „proastă” despre viitorul climatic al planterei, ar fi o alegere nu tocmai ușoară.
Cred ca in discutia despre impactul climatic al activitatii umane conteaza mai putin diferentele dintre regimurile stationare Holocen si Eemian si mult mai mult vitezele transformarilor in regimurile tranzitorii. Ecosistemele au nevoie de timp pentru adaptare si migrare, timp pe care l-au avut pe vremuri, cand schimbarea era dictata de Milankovitch, si pe care probabil ca nu-l vor avea acum, cand aplicam noi forcing pe baza de CO2.
Două comentarii:
1. Oficial, trăim încă în „regimul staționar” numit Holocen. Termenul Antropocen -pentru care sugerați un regim tranzitoriu- nu s-a adoptat încă, din mai multe motive, deși a fost sugerat.
2. „Forcingul pe bază de CO2” – și feed-back-urile aferente – a fost mult mai intens în alte perioade interglaciale decât în Holocen și nu a fost generat de acțiuni antropogene. Gândiți-vă doar că, pe vremea dinozaurilor, concentrațiile de CO2 ajunseră la 1200 ppm (de trei ori mai mult decât acum).
Complet de acord cu ambele comentarii. Insa:
1) Chiar daca, vorba cantecului, „oficial ne este bine”, cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera cu 40% in doar 150 de ani initiaza un regim tranzitoriu intr-un sistem care e obisnuit cu variatii lente. Neoficializarea (pana acum a) antropocenului nu inseamna ca el nu exista.
2) Or fi ajuns la 1200ppm, nu zic nu, dar au ajuns acolo suficient de incet incat sa apara ferigi arborescente si dinozauri, de pilda. Daca secolul viitor facem si noi 1200ppm, cu ce fel de vegetatie si ecosisteme ne prezentam?
Dacă secolul viitor facem și noi 1200 ppm, o să avem cea mai luxuriantă vegetație imaginabilă. Și nu trebuie să inventăm alte specii de plante, nici noi, nici natura. Acele specii există deja și vor fi favorizate de noile condiții. Iar brazii vor urca și ei mai sus pe actualele pajiști alpine.
@Harald
Am inteles ca exista o similaritate intre sfarsitul perioadei Permiane (cand valorile dioxidului de carbon au fost in jur de 350ppm) si valorile de astazi. In urma izbucnirii supervulcanului siberian Traps concentratia dioxidului de carbon ar fi crescut rapid (cu o viteza similara a cresterii de astazi)
http://www.geocraft.com/WVFossils/PageMill_Images/image277.gif
Oceanele au devenit anoxice, motiv suficient pentru ca aproape toata fauna marina sa dispara (pe uscat, doar cele mai adaptate animale au reusit sa supravietuiasca). Este, de altfel, singura extinctie din istoria planetei care a implicat si insectele. A fost nevoie de aproape 30 de milioane de ani pentru ca fauna sa isi revina la un nivel optim.
http://news.mit.edu/2011/mass-extinction-1118
https://www.youtube.com/watch?v=y6ig6zKiNTc
Ce înseamnă ”nivel optim”? Cine a stabilit care e ”nivelul optim”?
Pe bune, Harald? Singura ta observatie la comentariul lui Florix este sa contesti un complement circumstantial, care putea foarte bine sa lipseasca fara a altera sensul?
@mihai – da, pe bune. Până și Russia Today ar avea de luat lecții în materie de propagandă de la ecologiști. Există două posibilități: ori ”nivelul optim” e cea mai nerușinată minciună pe care o folosește un propagandist, ori persoana care crede sincer că acest nivel optim există și trebuie atins sau menținut ar avea serioasă nevoie de câteva sute de ore de psihoterapie. Personal, cred că prima variantă e corectă, dar dacă vrei să susții că e corectă a doua, nu te sfii! :P
@ Harald,
Sorry, prin nivel optim ma refeream la revenirea biodiversitatii (noi specii, nise si ecosisteme) pe planeta in urma celei mai mari extintii “The Great Dying“. Eu sunt un economist (plecat la varsta de 16 ani din Romania) nu incasez bani pe certificate verzi, lucrez la o firma de consultanta din Germania, nu sunt eco-freak, nu sunt fan al agriculturii pastorale, nu sunt un militant impotriva exploatarii gazelor de sist, nu sunt politician si nici propagandist (Ok?) Ti-am postat cateva lincuri in care oameni de stiinta renumiti (printre care si premiati Nobel) au prezentat cateva argumente pe marginea celui mai discutat subiect din zilele noastre. Nu ai venit cu nici un argument plauzibil -documentat stintiific- care ar putea sa ma linisteasca. Multumesc pentru etichete!
https://www.youtube.com/watch?v=FLCgybStZ4g
https://www.youtube.com/watch?v=y6ig6zKiNTc
@Florix – OK, cum definești un eco-freak? Crezi că numai cine se leagă cu lanțuri de calea ferată se încadrează în definiție? Când nu sesizezi implicații și consecințe evidente ale unor măsuri luate în baza unui program ideologic, asta cum se numește? Când grija ta este dezghețarea permafrostului și faptul că ”peste 20 de ani ar putea să scadă presiunea prin conductele Nord Stream” (am citat din memorie) asta cum se cheamă?
Când o persoană refuză să vadă contradicțiile, inventează aspecte care să-i susțină afirmațiile și în cele din urmă se minte singură, să-ți spun eu cum se cheamă?
Asta nu are nicio legătură cu profesia, cu locul nașterii sau cu domiciliul, are legăttură cu experiențele din copilăria mică.
@Harald
Oamenii de stiinta impartasesc opinii diferite in privinta fenomenului incalzirii globale, exista tone de documentatii stiintifice, modelari, etc, unele mai persimiste „worst case” altele mai optimiste „best case” etc (mai jos doar un exemplu). Nimeni nu poate prezice exact ce se va intimpla cu catralioanele de metri cubi de hidrat de metan de pe coastele oceanelor sau cu masa biologica congelata in Permafrost in urmatoarele 50-100 de ani, nimeni nu poate prezice exact in ce masura va reusi phytoplanctonul sa depaseasca modificarile climatice abrupte (acidificarea oceanelor, samd). Exista multe teorii, variane si necunoscute. Oamenii de stiinta au ajuns in final la un consens (s-au intalnit undeva la mijloc) iar acuzele pe care le azvarli mereu la adresa lor de -conspiratie globala cot la cot cu guvernele – pentru subjugarea contribuabililor cred ca se incadreaza la capitolul „teoriilor paranoice”.
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/2015GC005737/full
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/2014GL061606/abstract
@Florix – o să te rog să citești articolul de mai jos, că tot îți place ție să postezi link-uri. Iar după ce-l citești integral, vino să ne povestești cum e cu ”teoriile paranoice” :)
”Una din trei familii au prezentat restante repetate la plata utilitatilor si intretinere, cauzate in principal de lipsa banilor. Dintre platile pentru care s-au inregistrat restante in cursul anului 2015, cele mai frecvente cazuri au fost la energia electrica (54,6% din gospodariile cu restante)”
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21276310-calitatea-vietii-romania-anului-2015-familie-din-trei-inregistreaza-restante-plata-utilitatilor-peste-60-din-casele-tara-toaleta-curte-una-din-sapte-familii-are-cel-putin-problema-serioasa-locuinta.htm
Acum înțelegi că ”teoriile paranoice” îți zdruncină nevroza în care trăiești?
@Harald
Mda, am inteles. Componenta energiei eoliene si solare in mixtul energetic este buba economiei romanesti… si romanii nu-si pot achita facturile la electricitate din cauza scumpirii cu 1,5 centi pe kw. Apropo, autorul a ezitat sa numeasca si restantele romanilor la plata gazelor (doar ca fapt divers).
Re: Istorie si politichie. In ultimii 26 de ani bugetul Romaniei a fost devalizat. O parte a fost oferit discretionar compliantilor politici dispusi sa imparta banul public cu politicieni de la cel mai mic pana la cel mai inalt nivel, o parte a fost devorizat de gaurile negre (Hidroelectrica, CFR, complexele energetice oltenesti si alte companii de stat), o parte a fost furat cu bancomatul ANRP, samd. Promovarea meritocratiei si a competitivitatii, reformele autentice si strategiile nationale de dezvoltare au fost absente (campaniile electorale au fost limitate la retorica stanga vs dreapta, divertisment, fum de mici, manele, galeti cu alimente, hotie, nepotism, cuscrie, etc). Cateva secvente tragice de la aderarea Romaniei la UE:
– fostul premier Adrian Nastase s-a impuscat in gat cu fularul,
– cel mai longetitiv guvernator de banca centrala si presedintele tarii au sustinut ca romanii consuma mai mult decat castiga (in mintea geniului carpatin Isarescu competitivitatea romanilor si a Romaniei nu a constat in cresterea predictibilitatii, dezvoltarea infrastructurii, promovarea meritocratiei si instruirea resurselor umane… ci in salariile mici;)
– presedintele tarii a mintit electoratul la tv in perioada precedenta alegerilor europarlamentare – fiica mea este totusi un copil care a terminat in State la James Madison University (si-a echivalat studiile si aici;),
– 2 din 3 candidati la ultimile alegeri prezidentiale urmariti penal,
– vreo 20-30 de parlamentari urmariti penal merg in continuare sa ridice mana sus in Parlament fara nici un pic de bun simt,
– candidati urmariti penal castiga fotolii la primarii (candidatul primariei Baia Mare a castigat chiar din arest;) samd.
De-a rasul plansul si tu te miri de ce romanii castiga mai putin decat ungurii, slovenii sau decat polonezii (este vina imperialistilor germani… sau cum numesti tu putinii investitori straini?)
https://www.youtube.com/watch?v=Ns1BIy4DhZE
https://www.youtube.com/watch?v=8Iwcs82RRf0
http://m.business24.ro/mugur-isarescu/isarescu-din-2003-noi-romanii-consumam-in-fiecare-an-cu-2-mai-mult-decat-producem-1187098
https://www.youtube.com/watch?v=fOGVKGhL3tM
P.S. Cum ti-am spus si in alta postare – fara UE si fara Nato, Romania astazi avea vreo 2 milioane de someri in plus (devenea un fel de Belarus balcanic, dar fara industria aia grea bolsevica pe care o mai are Belarus). https://www.youtube.com/watch?v=UH2cQ8vxm-s
@Florix – nu este vorba de ”imperialiști germani”, dar faptul că îmi atribui termeni pe care nu i-am folosit niciodată e o componentă de bază a realității proprii pe care ți-ai creat-o.
Este vorba de socialiștii germani, care întrețin socialismul de la ei de-acasă obținându-și producția în țări ca România. Vorbești despre ”puținii investitori”, deci ești conștient despre climatul de afaceri necompetitiv pe care îl oferă România. Și totuși, în nesfârșita lor bunăvoință, companiile germane și austriece investesc în România, devenită astfel o colonie cu forță de muncă ieftină.
Sigur că responsabilitatea aparține celor care conduc România, nu celor care conduc Germania și Austria. Sigur că a mitui oficialii locali e pentru companiile germane și austriece doar un mod de a face afaceri, iar vina principală aparține chiar acelor oficiali locali mituiți. Dar o persoană care se bucură de binefacerile paradisului socialist german ar trebui să fie conștientă că acest paradis socialist are la bază banii produși în capitalismul cât se poate de autentic practicat de firmele germane peste tot pe unde își obțin producția.
@Harald
„Este vorba de socialiștii germani, care întrețin socialismul de la ei de-acasă obținându-și producția în țări ca România”
Am mai citit gogomaniile astea la bufonii de la Breitbart, in urma cu un an sau doi. Pentru cultura ta generala:
1. Numarul angajatilor in Germania este in jur de 43.6 millioane, din care – 4,5 milioane – sunt angajati in productie.
https://www.destatis.de/EN/PressServices/Press/pr/2016/08/PE16_282_421.html
2. Companiile germane investesc pretutindeni unde isi pot asigura piata de desfacere (China, USA, UK, Franta). Investitiile directe germane in USA pe perioada anului 2014 au fost in valoare de $ 224 miliarde (vezi Siemens, BASF, etc, doar cateva exemple).
http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3997.htm
Re: „Dar o persoană care se bucură de binefacerile paradisului socialist german ar trebui să fie conștientă că acest paradis socialist are la bază banii produși în capitalismul cât se poate de autentic practicat de firmele germane peste tot pe unde își obțin producția.”
Sorry, dar nici macar nu ma cunosti. Cliseele, aroganta si atacurile fantasmagorice la persoana (in lipsa de argumente) te caracterizeaza.
@Florix – și în ce mod contestă asta lucrurile pe care le scrisesem eu? :)
Exact așa se văd urmele experiențelor din copilăria mică, când redactezi genul ăsta de postări paralele cu firul discuției, încercând cu disperare să controlezi tu conversația :P
@Harald
Ti-am demonstrat prin cifre ca Germania este una din cele mai capitaliste tari (acasa) din emisfera vestica iar tu continui cu atacuri la persoana (ai adoptat faimoasa limba de catifea ca forma de supravietuire ;)) Revenind la subiectul Romaniei -o tara a carei resurse energetice conventionale (gaz natural si carbune) se epuizeaza gradual in urmatorii 10 ani. Din cate am inteles, incepand cu anul acesta ponderea gazului din import va fi in jur de 30% (circa un miliard de dolari se vor scurge din contul curent in afara – pe gazoducta). In urmatorii 6-7 ani se vor scurge in jur de 3 miliarde pe an pentru gaze si mai vreo 2 miliarde pentru importuri de carbune.
P.S. In USA, parcurile fotovoltaice au devenit investitia preferata a sectorului energetic (formeaza un nou trend in asset finance). PPA@$35-50/MW, fara certicate verzi si alte scheme, ROE 5-7% asigurat pe 15 ani, fara riscuri, fluctuatii la combustibil, etc. Englezii isi fac si ei calculele, mai putin si aflam scorul de la Hinkley.
http://www.seia.org/research-resources/solar-market-insight-report-2016-q3
http://blogs.reuters.com/breakingviews/2016/08/08/cheap-wind-energy-can-deal-final-blow-to-hinkley/
Dacă tu crezi că prin acele cifre ai demonstrat cât de capitalistă este Germania la ea acasă înseamnă că nu înțelegi nici economie, la fel cum nu înțelegi nici termodinamică.
Încearcă să te informezi ce este ”economia de piață coordonată” pe care o practică Germania și prin ce se deosebește de economia de piață liberă pe care o practică US și UK. După care încearcă să-ți explici singur cum poate fi mai capitalistă cea coordonată decât cea liberă.
@Florix – o să mă exprim mai simplu și mai clar, ca să nu începi să bați iar câmpii despre șomeri și despre Belarus: România se află la alt nivel de dezvoltare decât Germania și este greșit să adopte aceleași politici și același program ideologic ecologist pentru că nu se potrivesc cu realitățile de pe teren.
Pe vremea când în Germania se folosea ”camionul” tras de cai (exact așa se numea) nu-i trebuiau nimănui eoliene și panouri solare instalate din subvenții suportate de întreaga națiune. Mari părți din România se află încă în acel stadiu. End of story.
1. Strategiile de dezvoltare durabila pe termen lung (investitii in valorificarea resurselor energetice proprii, reducerea importurilor, reducerea deficitului de cont curent, cresterea investitiilor directe, asset finance, R&D, tehnologii advansate, cresterea eficientei energetice, cresterea exporturilor, turbine, convertoare, componente, etc) nu sunt inventiile ideologilor ecologisti. Nu au inventat ei apa calda!
2. In Germania, sectorul regenerabilelor a creat peste 350.000 de joburi pana in 2014, cu un turnover anual peste €33,5 miliarde. Ponderea subventiilor in factura pentru electricitate este in jur €210 euro pe an (per household), in schimb salariului anual brut a crescut cu €4.300 in ultimii 6 ani. Socialisti si program de ideologie ecologista zici tu?
http://www.tradingeconomics.com/germany/wages/forecast
http://www.deneff.org/fileadmin/user_upload/Branchenmonitor2016_Umsatz.jpg
3. Romania dispune de resurse energetice proprii (inepuizabile) gen hidro, solar, eolian. Romanii se pot da in continuare cu fundul de pamant daca valorificarea acestor resurse pute a ideologie ecologista (asa cum zici tu). In cativa ani resursele Romaniei de gaz si de carbune se epuizeaza… mai putin si incep sa se scurga circa $3 miliarde din contul curent (in fiecare an) pe gazoductele lui Putin – south stream turkish stream, etc.
Vezi postarea de mai sus și consideră că am scris-o din nou și aici :P
@Harald
In cazul de fata nivelul Romaniei este irelevant (spre deosebire de politologie, economia este o stiinta). In Romania cresterea economica este o necesitate primordiala – iar absenta creditarii este una dintre cele mai importante cauze ale stagnarii economice (nicio economie dezvoltata sau emergenta nu se poate dezvolta in absența creditului). Investitiile la randu lor au un impact asupra investitiilor de capital, asupra fortei de munca (creaza noi locuri de munca, sporeste consumul, cresterea economica, cresterea slariilor , etc) si nu in ultimul rand asupra competitivitatii economice. Expansiunile economice induse au un final atunci cand unul sau mai multe sectoare importante ale economiei devin incapabile sa isi ramburseze datoriile (partea interesanta este ca investitiile in valorificarea resurselor regenerabile – dupa modelul german- fac exceptie). Traiectorea efectelor se poate calcula (incl. impactul asupra cresterii productiei, asupra balantei de plati, asupra cheltuielilor si veniturilor bugetare, etc).
Ma scuzati, dar cred ca polarizarea nu ne ajuta sa intelegem nimic. E un fenomen ubicuu, o chestie psihologica si sociala probabil cu radacini ancestrale. Cum ziceti si dvs. in final e intalnit peste tot. Cum zice si intelepciunea populara, aude fiecare ce vrea sa auda. Singura intrebare e ce impact relativ are fiecare dintre tabele. Daca se va transa vreodata problema se va transa pentru ca una dintre tabere va pierde teren si nu pentru ca va disparea polarizarea. Perdantii vor ramane cu parerea lor pe care nimeni nu le-o va putea lua, dupa ce problema va fi transata fara niciun dubiu. Doar ca nu vor mai avea influenta.
Dincolo de asta cred ca e gresita in sine scoaterea problemei incalzirii globale din contextul general al impactului asupra mediului. Nu e clara masura in care incalzirea globala e un fenomen natural sau antropic, asta nu inseamna ca impactul asupra mediului nu e devastator sub diferite alte aspecte. Un indicator bun cred ca e impactul asupra habitatelor speciilor, ecologistii/biologii vorbesc de HIPPO (Habitat Destruction, Invasive Species, Population, Pollution, Overharvesting). Sunt lucruri serios documentate care nu lasa niciun dubiu ca antropizarea nu poate continua asa, ca s-a trecut sau se va trece de pragul regenerarii si trebuie facut ceva.
Puteți citi părerile mele despre „impactul asupra mediului” în mai multe articole publicate pe Contributors. De exemplu:
Trăim deja în Antropocen, între sustenabilitate și colaps. Ce va urma?
A șasea extincție a vieții pe Terra?
@Alfred Singer – istoria ne arată altceva, asemenea dispute între două tabere s-au rezolvat de-obicei într-o manieră care a lăsat disputa fără obiect :)
Creșterea activității solare se petrece de vreo 300 de ani, iar statistic vorbind, asta nu mai poate dura mult. Scăderea ar putea începe și peste 5 ani, ar putea începe și peste 200 de ani, iar asta va aduce răcirea climei timp de sute de ani, indiferent ce vor face oamenii.
Luând în calcul un interval ceva mai redus, ultimii 30-40 de ani, o scădere a activității solare ar trebui să apară cel mai târziu în următorii 10-15 ani. Și va apărea, numai că nu e clar dacă va fi începutul acelei tendințe de sute de ani sau va fi doar un interval de răcire de ordinul a 30 – 50 de ani, după care o ușoară încălzire ar putea reveni, înainte de a începe răcirea pe durata a sute de ani despre care era vorba în paragraful precedent.
Indiferent de situație, va fi lipsit de sens să mai vorbim despre încălzire. Iar dacă cineva va dori să reia discuția din anii ’70 despre răcire, nu-l poate opri nimeni, dar va fi ridicol :)
Asta e articolul cu 4E?? Nu pare, avand in vedere ca nu am identificat raspunsurile promise :)
Nu încă!!! Aveți puțintică răbdare…
Pe când lucram la articolul cu cele 4 E-uri, vineri dimineață am citit lucrarea cercetătorilor de la University College London și Harvard School of Law. Am văzut apoi că The New York Times i-a publicat, în aceeași zi, pe doi din autori cu un rezumat citat de mine în Nota#3.
Și, deoarece am încredere că, în majoritatea cazurilor, The New York Times publică chestii realmente interesante, am făcut o pauză în scrierea articolului despre cele 4 E-uri și m-am gândit că și plaftorma Contributors merită să aibă un articol similar.
Sâmbătă după-amiază am trimis manuscrisul domnului Lucian Popescu, urmat de o ușoară corectură pe care i-am trimis-o sâmbătă la miezul nopții. Restul e istorie :-)
Relativ la ultima parte a articolului meu, cea despre actuala polarizare politică din SUA, Hillary Clinton vs. Donald J. Trump, scriitorul Dorin Tudoran publică pe blogul său O păcăleală: “Dacă el vine, eu plec…”.
Cu ironia-i caracteristică, domnul Tudoran scrie despre un număr de vedete americane (Whoopi Goldberg, Al. Sharpton, Cher, Miley Cyrus) care au declarat public că se vor des-țăra dacă Donald J. Trump va ajunge președinte:
Domnu Cranganu,
iertati-mi lipsa diacriticilor, rar mi s-a intimplat sa rezonez cu cineva cum rezonez cu mata. Pina si admiratia pt. nea Dorin se potriveste.
P.S vezi ca nea Dorin nu e prea bine vazut pe aceasta platforma, nu e de ai nostrii!
Dorin Tudoran este unul din marii poeți ai acestei țări. Volumul său din 1975, „Cântec de trecut Akheronul”, este și acum, una din marile mele bucurii de lectură.
Când în, martie 1982, domnia a demisionat din PCR, a fost un șoc pentru mine. Dorin Tudoran era al doilea scriitor dizident (după Paul Goma) a cărui operă o cunoșteam și apreciam.
Domnul Dorin Tudoran m-a inspirat în acțiunile mele de dizident solitar, începute în 1970, pe când eram elev la Bârlad, continuate în Facultatea de geologie-geofizică a Universității București (1971-1976), apoi la Vaslui (1976-1981) și, în final la Universitatea din Iași (1981-1989) (detalii despre ultima parte a dizidenței mele sunt prezentate aici. Alte detalii sunt răspândite prin diverse comentarii făcute pe marginea articolelor mele).
Faptul că domnul Dorin Tudoran „nu e de ai noștri” pe plattforma Contributors mă doare și mă întristează. Oricine și-a ridicat glasul și a vorbit public contra regimului comunist, chiar dacă a făcut-o numai după ce a părăsit România și s-a pus la adăpost de „brațul lung” al Securității – este de-al meu, este de ai noștri.
Domnul Cranganu,
sunt convins ca nu va spun o noutate afirmind ca, nu numai in domeniul incalzirii globale s-a format o polarizare, ci si-n domeniul aprigei lupte contra comunismului. Intre timp s-a mai normalizat, dar au existat, nu de mult, perioade in care un anumit grup a incercat sa monopolizeze „anticomunismul”, la modul cel mai categoric cu putinta, si asta nu a fost totul, domniile lor se simteau inditruiti sa dea diplome de anticomunist si invers, un fel de inchizitie.
In acest context nea Dorin, cu nonsalanta unui adevarat poiet si adevarat anticomunist, a cazut la examenul cu grila… uneori nu a reusit sa raspunda raspicat cu da sau nu.
OFF TOPIC
Un caz important de fraudă la Duke University
Vă mai amintiți de „celebrii” cercetători științifici de la Duke University, care au băgat lumea în sperieți cu studiile lor anti-fracturare?
Cel puțin, fracktiviștii români erau înamorați la culme de produsele grupului de la Duke și la orice articol de-al meu din perioada 2014-15, nu ezitau să pocnească cititorii cu noi lucrări marca Duke University.
Pe 22 decembrie 2014 am publicat articolul
Cum trebuie să citim un articol științific. Un caz de sofism de tip „falsă atribuire”
în care am demontat resorturile care-i mânau în luptă pe cei mai mulți dintre cercetătorii anti-fracturare de la Duke, în principal, suportul financiar masiv din partea fundațiilor anti-fracturare.
Iată că vinerea trecută, prestigioasa publicație Science a publicat rezultatele unei anchete prin care s-a stabilit existența unor fraude științifice și financiare majore la Duke University.
În martie 2013, o cercetătoare care lucra în laboratorul unui proeminent om de știință din domeniul bolilor pulmonare de la Duke University a fost arestată pentru delapidare de fonduri. Cercetătoarea, biologa Erin Potts-Kant, a recunoscut în fața justiției că a „pompat” peste $25.000 din Sistemul de Sănătate al lui Duke University, cumpărând diverse mărfuri de la Amazon, Walmart și Target și falsificând chitanțe pentru a legitima cumpărăturile.
Apoi lucrurile s-au înrăutățit pentru dna. Potts-Kant. Persoane oficiale de la Duke au cercetat mai îndeaproape lucrările ei și nu au fost încântați de ceea ce au găsit. Cincisprezece din lucrările cercetătoarei, majoritatea despre biologia pulmonară, au fost retrase, pentru că au folosit date dubioase. Alte câteva lucrări au fost modificate prin retrageri parțiale, corecții sau semne de întrebare despre veridicitatea concluziilor.
Luna trecută, un tribunal districtual a declasificat conținutul unui proces intentat lui Potts-Kant de un fost coleg. Acesta acuză pe Potts-Kahn (care i-a fost șefă) și pe Duke University că au inclus date frauduloase în aplicațiile pentru a obține granturi federale valorând peste $200 milioane.
Erin Potts-Kahn a lucrat sub conducerea cunoscutului biolog William Michael Foster, investigând modalitățile prin care substanțele poluante afectează căile respiratorii.
Granturile federale au fost primite de la National Institutes of Health, Environmental Protection Agency și alte agenți federale.
Dacă acuzația se confirmă, Duke University va trebui să returneze guvernului federal de trei ori mai muți bani decât cei folosiți în mod fraudulos, adică peste $600 milioane. Persoana care a avertizat autoritățile (whistleblower) va primi mai multe milioane drept recompensă.
Puteti va rog sa clarificati?
Am inteles ca bioloaga era din cunoscuta familie vorbitoare de idis (de) Potts.
Dar numele este Potts-Kahn , Potts-Kant ….sau poate Potts-Kent.
Sau poate eu sau corectorul/cenzorul trebuie sa ne schimbam dioptriile…
Citat din articolul-sursă:
The researcher, biologist Erin Potts-Kant, later pled guilty to siphoning more than $25,000 from the Duke University Health System, buying merchandise from Amazon, Walmart, and Target—even faking receipts to legitimize her purchases.
Țara cărbunilor este îngrijorată de promisiunea de ajutor a lui Hillary Clinton
Mergând pe linia polarizării Hillary Clinton (susținătoare a schimbărilor climatice antropogene) vs. Donald J. Trump (sceptic), aș vrea să atrag atenția asupra unui neașteptat articol din The New York Times (Coal Country Is Wary of Hillary Clinton’s Pledge to Help)
Autoarea articolului a dorit să afle la fața locului – statul Virginia – ce cred oamenii despre promisiunea doamnei Clinton de a aloca $30 miliarde în următorii 10 ani pentru a revitaliza statul unde tutunul și cărbunii au fost pilonii principali ai economiei.
Oamenii oftează și acum și deplâng faptul că statul i-a obligat să-și vândă fermele de tutun (inutil să spun, mai ales fumătorilor, că tutunul de Virginia este cel mai apreciat din lume).
Pentru a-și îndeplini promisiunile asumate prin Acordul de la Paris, administrația Obama și continuatoarea ei, doamna Clinton, au pus ochii pe industria carboniferă din Virginia (Vreau să menționez că articolul din NYT nu discută situația altor state, mari producătoare de cărbuni, precum Wyoming, West Virginia, Kentucky, Pennsylvania ori Montana).
Locuitorii din Virginia sunt sceptici în legătură cu promisiunea de ajutor din partea dnei Clinton. Domnia sa propune ca, o dată cu închiderea minelor de cărbuni în exploatare, să se cheltuiască bani pe construirea unor rețele de cablu de internet de mare capacitate și pe reciclarea minerilor ca reparatori de computere (când mi s-a stricat un laptop, un tehnician din zona unde locuiesc mi-a cerut $200. Cu încă $83 am cumpărat un laptop nou).
O altă idee a dnei Clinton este atragerea unor companii majore care să construiască call centers în Virginia. De asemenea, domnia sa intenționează să transforme minele de cărbuni în parcuri pentru ATV-uri.
Dar oamenii intervievați sunt sceptici. Ei spun că au deja cablu de mare capacitate și call centers. Și că aceste investiții încă nu au reușit să înlocuiască tutunul și nu vor înlocui nici cărbunii. Reciclarea minerilor ca tehnicieni e bună în principiu, dar unde se vor găsi joburile necesare? Migrarea în alte state este singura soluție pentru cei mai mulți mineri dezafectați.
Un studiu din 2015, efectuat de un institut stângist (Economic Policy Institute), a prezentat consecințele politicilor climatice ale Președintelui Obama asupra locurilor de muncă. Conform analizei institutului stângist, implementarea politicilor Obama vor elimina joburile din industria cărbunilor, dar vor crea noi joburi în industria energetică eoliană și solară, conducând la o creștere netă a joburilor cu 24.342 până în anul 2030.
Dar, se spune mai departe în studiul amintit, va avea loc o eliminare a 202.238 joburi asociate cu mineritul cărbunilor și termocentralele pe cărbuni în regiuni unde joburile pierdute nu vor putea fi înlocuite cu noi joburi din fabricile de producere a sistemelor eficiente de iluminat și aer condiționat.
NOTĂ PERSONALĂ:
Când făceam cercetare geotermică în Wyoming, cel mai mare producător de cărbune și statul căruia îi aparține Yellowstone National Park, am vorbit cu oameni simpli (mineri, fermieri) despre schimbările climatice și eforturile tehnologice de reducere a concentrațiilor de CO2, emise de cărbuni în principal. Oamenii mă ascultau cu politețe, dar la urmă dădeau din cap neîncrezători.
„O fi așa cum spuneți dumneavoastră, dar viața noastră este în joc, modul în care am trăit și vrem să trăim în continuare. Dacă se închid minele, noi ce facem? Unde ne ducem? Noi iubim locurile acestea pentru că aici au trăit moșii și strămoșii noștri, aici ne-am născut și crescut, aici vrem să murim”.
Dincolo de orice teorie ecologistă, mi-am dat seama că există atâtea „adevăruri” despre schimbările climatice câți oameni trăiesc și am început să cred că înțelegerea acestei realități într-un mod adânc respectuos este ceea ce pot face eu mai bun pentru progresul eforturilor extraordinar de mari și aparent nerezolvabile cu care se confruntă planeta noastră.
M-aș simți deosebit de onorat dacă acei oameni din Wyoming ar putea să citească declarația mea de apreciere și respect pentru ei.
Asta e partea pe care ecologiștii nu sunt dispuși să o înțeleagă, faptul că miza civilizației o reprezintă totuși bunăstarea oamenilor. Și într-o societate dată, nu e relevant doar cum trăiesc cei aflați printre primii 20% sau printre primii 50% pe scara posibiltăților materiale, e mult mai relevant cum trăiesc ultimii 25%. Iar cea mai gravă situație nu e a ultimilor 25% din Europa sau din State, ci a ultimilor 25% din Africa sau din Asia.
Am uitat să menționez un amănunt important despre relația doamnei Clinton cu minerii și fermierii din statul Virginia – un foarte important swing state: companionul ales de ea pentru poziția de vicepreședinte este fostul guvernator al Virginiei, Tim Kaine.
@Constantin Cranganu
Sarind peste retorica campaniilor electorale (stanga vs dreapta si viceversa) in SUA, numarul angajatilor in industria solara a depasit numarul angajatilor atat in industria extractiei carbunelui cat si in industria extractiei petrolului si a gazelor naturale.
http://www.bloomberg.com/news/articles/2016-05-25/clean-energy-jobs-surpass-oil-drilling-for-first-time-in-u-s
Pe langa angajatii sectorului solar se mai adauga si angajatii in sectorul eolian. In SUA, ambele sectoare ofera un potential imens de creare de locuri de munca (incepand cu productia componentelor, lucrari de infrastructura, montaj, O&M, R&D si terminand cu lucrari de mentenanta). Whyoming si Montana de exemplu dispun de resurse eoliene excelente.
http://www.nrel.gov/gis/images/80m_wind/USwind300dpe4-11.jpg
http://www.awea.org/MediaCenter/pressrelease.aspx?ItemNumber=8736
Dezbaterea s-a terminat de mult, schimbarile recente climatice sunt cauzate de activitatea umana. Exista un consens stiintific clar in acest sens asa ca perceptia populara este irelevanta.
http://climate.nasa.gov/scientific-consensus/
http://iopscience.iop.org/article/10.1088/1748-9326/11/4/048002
We examine the available studies and conclude that the finding of 97% consensus in published climate research is robust and consistent with other surveys of climate scientists and peer-reviewed studies.
Referitor minerii din Yellowstone –
„O fi așa cum spuneți dumneavoastră, dar viața noastră este în joc, modul în care am trăit și vrem să trăim în continuare. Dacă se închid minele, noi ce facem? Unde ne ducem? Noi iubim locurile acestea pentru că aici au trăit moșii și strămoșii noștri, aici ne-am născut și crescut, aici vrem să murim”.
De ce nu ati pus urmatoare intrebare: cui ii veti vinde carbunii cand schimbarile climatice fecteaza in mod dezastruos cele mai mari orase de pe coasta Americii, care, intamplator, consuma si cel mai mult combustibil? :)
Cui va vinde Statele Unite cărbunele din Wyoming și alte state?
Iată lista țărilor care au cumpărat cărbuni americani în 2016 (până la sfârșitul lunii martie):
North America
Canada
Dominican Republic
Guatemala
Honduras
Jamaica
Mexico
Trinidad and Tobago
South America
Argentina
Brazil
Chile
Europe
Austria
Belgium
Croatia
Finland
France
Germany
Italy
Netherlands
Norway
Poland
Romania
Slovakia
Slovenia
Spain
Sweden
Turkey
Ukraine
United Kingdom
Asia
China
India
Japan
Singapore
South Korea (Republic of Korea)
Australia and Oceania
Africa
Egypt
Morocco
South Africa
Pentru tonaje, puteți accesa datele complete aici:
http://www.eia.gov/coal/production/quarterly/pdf/t7p01p1.pdf
Este interesanta lista daca ne uitam la importanti consumatori de carbune american precum Mexic, Olanda, Coreea de Sud, India, Japonia. Toate aceste tari sunt foarte vulnerabile la schimbarile climatice asa ca o scadere a cererii de carbuni pe coastele Americane implica si o scaderere a cererii si in tarile mai sus enumerate.
Și dacă ”afectează dezatruos” cum facem, începem să oprim enerrgia electrică timp de câteva ore pe zi ca să închidem chiar azi termocentralele pe cărbune?
Știi ce ar trebui să facă cei ca tine? Să meargă să trăiască măcar un an în localități rurale autentice, cum ar fi în Maramureș pe la Rona (de Sus sau de Jos, la alegere) și să vadă care sunt nevoile reale ale oamenilor obișnuiți. Și după acel an de făcut focul cu lemne și de mers cu căruța dintr-un sat în altul, suntem nerăbdători să auzim din nou mofturi hipsterești :P
P.S. – la Rona au avut și o linie ferată îngustă cândva. Timp de aproape 100 de ani (1883-1979) oamenii au putut ajunge cu trenul la Sighet, dar au desființat-o comuniștii și pe aceea. Toată civilizația din ultimii 150 de ani nu le-a adus localnicilor decât rețeaua de energie electrică. Și fostul terasament al căii ferate, folosit astăzi pe post de stradă de acces, astfel încât oamenii își construiesc astăzi case (încălzite cu lemne) pe două străzi paralele, nu pe una singură (DN18) ca pe vremea când funcționa mocănița cu care mergeau la serviciu în Sighet.
Singurul lucru adus in ultimii 150 de ani in Rona e curentul electric… fara sa punem la socoteala Drumul National asfaltat care a inlocuit mocanita ineficienta :)
Povestea cu dezbaterea incheiata e un non-sens stiintific. O dezbatere reala nu a avut loc niciodata si nici-una din previziunile IPCC nu s-au materializat in vreun fel. Puteti sa-mi aratati un singur aspect prognozat de IPCC care a devenit realitate?
Povestea cu cei 97% este o imensa gogorita.
Cu stima
Strate de cărbuni în Antarctica
O sugestivă ilustrare a paleoclimatelor calde din istoria geologică a Pământului o reprezintă și prezența stratelor de cărbuni în Antarctica.
În perioade când plantele aveau ce mânca din plin :-) și temperaturile favorabile creaseră un climat tropical, asemănător celui din Florida de azi, continentul antarctic era acoperit cu numeroase mlaștini și o vegetație abundentă, condițiile esențiale pentru generarea zăcămintelor de cărbuni.
Câteva imagini, dintr-o abundentă ofertă pe Internet:
http://www.swisseduc.ch/glaciers/antarctic/geology/4_heart_of_gondwana/icons/13-Coal-Glossopteris-gully.jpg
http://www.swisseduc.ch/glaciers/antarctic/geology/4_heart_of_gondwana/icons/9-Burrow-in-coal-Glossopteris-Gully.jpg
https://encrypted-tbn3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRwwXxCqUnT3BlfLItiU2iLCVDyRgY5kORnoYPmECkriNj1Mb4T
Dar nu cumva, pe vremea formarii acelor strate de carbuni, Antarctica se afla la latitudini mult mai tropicale? Ca eu asa am vazut la Teleenciclopedia :)
Situația este puțin mai complicată pentru a o expedia într-un simplu comentariu, implicând aspecte paleo-dinamice legate de deriva continentelor, subducții și deschiderea fundurilor oceanice (ocean floor spreading), eliberări de CO2 în atmosferă prin reacții geochimicee de alterare a rocilor carbonatice (calcare, dolomite) etc.
Concentrația ridicată de CO2 pe vremea formării cărbunilor din Antarctica este puțin legată de paleolatitudini.
Aici e un asa-numit „disconnect”.
Eu am crezut ca ati mentionat stratele de carbuni din Antarctica pentru a argumenta ca concentratiile mari de CO2 din preistorie au dus la paleoclimate calde la latitudini mari. In consecinta, am contraargumentat ca paleoclimatul cald din Antarctica era la latitudini mici.
In schimb, dvs credeti ca eu am legat concentratiile mari de CO2 de paleolatitudinea Antarcticii, ceea ce n-am afirmat deloc.
1. Autorul, desi nu e om de condei, scrie bine.
2. La subiect: or fi cicluri naturale de incalzire/racire, dar, in acelasi timp e greu de crezut ca miliardele de tone de CO2 aruncate in atmosfera, taierea padurilor, acidifierea oceanelor nu influenteaza deloc natura.
Problema e: poate Pamintul sa contracareze (in totalitate) efectele activitatilor omenesti ?
Raspunsul meu: nu.
Solutia: folosirea cit mai intensa a energiilor regenerabile si minimizarea amprentei de carbon si ce-o mai fi, astfel incit Planeta sa aiba ragaz sa stearga urmele pacatele noastre.
Ba da, o influențează, dar cele mai mule influențe se compensează reciproc sau se anulează la nivelul unui ciclu de vegetație. O vreme caldă va produce mai multe tone de frunze într-un copac, dar căderea frunzelor va elibera din nou carbonul în atmosferă și nu va rămâne stocat decât cel din componența masei lemnoase care a crescut în acel an. Dacă tai copacul și îl faco mobilă nu e nicio pierdere, iar dacă tai copacul și îl pui pe foc, nevoia de a te fi încălzit în iarna respectivă era mai impoortantă decât carbonul pe care-l stoca acel copac.
Pământul nu are de ce să contracareze în totalitate efectele activităților omenești, așa cum tu nu ai de ce să contracarezi în totalitate efectele propriei respirații asupra atrmosferei. Ai deschis geamul, a intrat aer curat în cameră și mai departe nu e treaba ta.
Cred că e a patra sau a cincea postare când vorbesc despre milioanele de oamenii care fac focul cu lemne în România. Nu crezi că e stupid să instalezi eoliene, în timp ce ei vor face focul cu lemne și în iarna următoare? Crezi că nu vor mai tăia lemne din pădure și se vor încălzi la iarnă uitându-se la eolienele tale?
Da, vad ca ai o obsesie cu incalzirea cu lemne, si n-o inteleg. Mi se pare ca comiti un non sequitur. De ce n-ar trebui instalate eoliene doar pentru ca unii se incalzesc cu lemne (amprenta de carbon 0, ca lemnele nu sunt combustibil fosil)?
Lemnele sunt cel mai ineficient combustibil pe care-l poate folosi o gospodărie, iar defrișările (”tăierea pădurilor”) erau menționate în acel comentariu la care am replicat. Ce e non-sequitur aici? Nu de asta instalezi eoliene, ca să reduci amprenta de carbon?
„Tăierea pădurilor” de acolo se referă la defrișările masive pentru obținerea terenului agricol, o mare problemă prin zonele tropicale. Nu la tăierea copacilor bătrâni pentru lemne de foc, și nici măcar la jaful actual din pădurile României.
Lemnele sunt „ineficiente” poate doar în ceea ce privește puterea calorică per kilogram. Din punctul de vedere al emisiilor de carbon încălzirea cu lemne are amprentă zero, pentru ca prin arderea lor eliberezi doar carbon recent, nu carbon fosil. De aceea, nu văd legătura dintre „ineficiența încălzirii cu lemne” și instalarea generatoarelor eoliene. Poate detaliezi mai mult.
@mihai – și cam câte ore crezi tu că e normal să muncească un om pentru o căruță de lemne? Chiar la un asemenea nivel a ajuns nevroza ecologistă, încât evaluarea unei surse de încâlzire a locuinței se face după vechimea carbonului pe care îl elimină arderea respectivului combustibil?!
Oamenii aceia acceptă încălzirea cu lemne pentru că la ei așa a fost dintotdeauna. Dar în esență, ei trăiesc tot ca la 1700. Doar că acum circulă pe un drum ”asfaltat” cu căruța lor încărcată cu lemne sau cu fân. Încearcă să mergi cu mașina personală pe acel DN18 ”asfaltat”, să vedem dacă îți mai trebuie și a doua oară.
Genul ăsta de discurs putea fi întâlnit prin anii ’80 la activiștii de partid, ei explicau oamenilor de pe la țară cât de bine se trăiește, de parcă oamenii nu erau capabili să vadă și singuri realitatea.
In functie de scula cu care taie lemnele, poate sa dureze intre 2 zile si o ora. Dar nici intrebarea asta nu are legatura cu eolienele, la fel cum si incompetenta administratorilor drumului national e pe langa subiect. Te rog sa termini cu jocul de glezne si raspunde la ce te-am intrebat: ce anume din faptul ca unii oameni se incalzesc cu lemne face ca generatoarele eoliene sa fie daunatoare societatii?
„Chiar la un asemenea nivel a ajuns nevroza ecologistă, încât evaluarea unei surse de încâlzire a locuinței se face după vechimea carbonului pe care îl elimină arderea respectivului combustibil?” – Pai asta e cheia de bolta a intregii probleme! Discutam despre cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera, CARE SE DATOREAZA ARDERII COMBUSTIBILILOR FOSILI! Carbunele si petrolul au sechestrat mult carbon milioane de ani, iar noi il eliberam acum. Cei care ard lemne, elibereaza putin carbon sechestrat acum zeci de ani. Asta e ideea centrala a intregii povesti, si pe asta e bataia pestelui. Ma mir ca nu te-ai prins si ti se pare doar o nevroza auxiliara.
@mihai – tot ce am avut de scris pe tema ”încălzire cu lemne vs. certificate verzi plătite pe factura de energie electrică pentru instalații eoliene” am scris deja, iar psihoterapie pe forum nu facem. Recitește comentariile mele pe tema asta și dacă ești capabil să extragi ideile din ele, bine. Dacă nu, tot bine. Nu ne învârtim în cerc de dragul de a-ți alimenta ție realitatea călduță de producție proprie.
Tot ce ai scris deja pe tema asta am citit, si e un mare non-sequitur. Si constat ca m-ai pacalit, consumandu-mi timpul in speranta ca gasesc macar o idee coerenta in tot noianul tau de vorbe. Daca vrei sa te faci inteles, atunci binevoieste sa explici cu subiect si predicat rationamentul tau. Altfel nu te diferentiezi de parerologii de la tv, care aplica acelasi principiu: „am spus ce am avut de spus, daca nu esti in stare sa extragi ideile esti eco-freak (pardon, la tv contestatarii parerologilor se numeau basisti, ultima data cand m-am uitat).
@florix
Am inteles ca exista o similaritate intre sfarsitul perioadei Permiane (cand valorile dioxidului de carbon au fost in jur de 350ppm) si valorile de astazi.
O privire mai atentă a figurii pe care o indicați în link arată că la sfârșitul Permianului (252 – 260 milioane ani î.e.n.), concentrația de CO2 atinsese deja valori apropiate de 2.000 ppmv.
În ultimii 300 milioane de ani, numai două intervale cu valori scăzute ale concentrației de CO2 (sub 1.000 ppmv) sunt cunoscute și ambele coincid cu glaciațiuni planetare: în Neogen (1 -8 milioane ani î.e.n.) și în Permianul timpuriu (275 – 290 milioane ani î.e.n.). (Se pare că ați încurcat Permianul timpuriu cu Permianul târziu.)
În aproape toată era mezozoică (65 – 252 milioane ani î.e.n., nivelurile CO2 au fost mari ( 1.000 – 2.000 ppmv), cu unele excursiuni tranzitorii cu valori și mai mari (peste 2.000 ppmv).
In urma izbucnirii supervulcanului siberian Traps
Nu a existat nici un vulcan siberian cu numele Traps – aici v-a jucat o festă lipsa de cunoștințe geologice, cuplată cu o traducere defectuoasă.
Traps sunt o provincie cu roci vulcanice de tip bazalt cu structuri distincte. O traducere aproximativă ar fi platouri bazaltice. Vedeți că pe Google există și expresia Deccan Traps – credeți că în India a acționat același vulcan siberian? :P
Data viitoare când sunteți prin New York, vă invit la cursul meu de Climate Change.
Schimbând ce este de schimbat putem să ne referim la un alt caz concret despre cum se pot amesteca lucrurile astfel încât cel care le amestecă iese în câștig. Personal. Este cazul zilei, de la Sibiu. Un cetățean vinde, pe persoană fizică, un teren și-și declară astfel venitul anual realizat. Plătește, implicit dările obligatorii la stat. Se modifică, în cursul anului următor legea mamei și copilului. Statul plătește 2 ani 80% din venitul realizat pe ultimele 12 luni. Spiritul legii este în sensul că e vorba despre venituri lunare, de natura celor salariale. Cetățeanul cere la stat dovada veniturilor pe ultimele 12 luni, declarate. Normal statul îi dă o adeverință că pe ultimele 12 luni a câștigat 35.000 de euro pe lună. Dacă împărțim 500000 la 1,16 ne dă aproximativ 35.000 înmulțit cu 12 luni. Acum apar semnele de întrebare? Legea se aplică la veniturile din afaceri, ori drepturi de natură salarială? Tranzacția o fi reală ori suma a fost umflată exact pentru a se câștiga pe doi ani 750000 de euro? (prețul tranzacției a fost doar cei 16% care trebuiau dați la stat?)
Germania, China, India – Provocările legate de dependența de cărbuni
Îngrijorat că ar putea rata obiectivul reducerii drastice a emisiilor de CO2 până în 2020, guvernul Germaniei a propus anul trecut o taxă substanțială pe producerea de energie din combustibili fosili (cărbuni). Ideea a fost că taxa respectivă va da o lovitură mortală industriei lignitului, principala sursă de electricitate a țării.
Germania se consideră ca un lider mondial în lupta contra schimbărilor climatice și este probabil țara cea mai entuziastă când vine vorba de energii regenerabile (eoliană și solară).
Dar, confruntat cu reacțiile negative din partea sindicatelor și guvernelor locale din regiunile carbonifere, guvernul dnei Merkel a făcut un mare pas înapoi: a înlocuit taxa de anul trecut cu o subvenție de 1,6 miliarde euro pentru dezactivarea graduală a opt termocentrale pe lignit, urmată de închiderea lor permanentă până în 2023.
Firește, ecologiștii au sărit ca arși: „În loc să fie amendați că poluează, termocentralele vor primi bani federali ca să păstreze în stare de funcționare acele generatoare vechi și ineficiente în care se arde lignitul. Este ca și cum ai felicita călduros termocentralele pe banii plătitorilor de taxe ” (citat din Raportul ONG-ului ecologist E3G)
Dar lucrurile nu s-au oprit aici.
Doamna Merkel a respins o propunere făcută de Barbara Hendricks, ministrul mediului, de a stabili o agendă clară a eliminării totale a cărbunilor din mixul energetic german.
Se pare că și cea mai „verde” țară din lume se confruntă cu puternice rezistențe interne când vine vorba de a reduce ponderea combustibililor fosili în bugetul energetic. Muncitorii și pensionarii, comunitățile și economiile locale depind încă de combustibili pe care ecologiștii îi urăsc sau doresc să-i țină îngropați ca pe o zestre pentru generațiile viitoare.
Pe 18 aprilie 1977, Președintele Jimmy Carter, confruntat cu embargoul țărilor OPEC, a cerut să fie declarat „un război moral” împotriva dependenței de petrolul străin, spunând apoi americanilor că „avem nevoie să trecem la abundența cărbunilor”. Și acum, doamna Clinton – posibil, noua Președinte – le spune celor din Virginia sau Wyoming sau Montana: „Ne pare rău, dar n-a mers treaba cu cărbunii”.
Dar provocând suferințe celor care se vor găsi implicați în tranziția de la cărbuni către energii regenerabile nu este doar o problemă etică. O tranziție de succes către un viitor cu mai puțin carbon [A Stairway to (low carbon)Heaven ] implică și sprijinul celor afectați. Din păcate, însă, acei oameni nu se regăsesc în actuala dezbatere despre schimbările climatice.
„Scara și amploarea tranziției este enormă. N-o poți realiza în intervalul de timp preconizat de politicieni fără consimțământul așa-numiților loser-i ai tranziției” (Matt Baker, ofițer de programe pentru energie și climă la Fundația William și Flora Hewlett).
Rezistență populară contra măsurilor de reducere joburilor din industria minieră s-au înregistrat și în China – cel mai mare consumator de cărbune. Minerii greviști au ieșit în stradă, protestând împotriva neplății salariilor și a planurilor guvernului chinez de a lichida 1,3 milioane joburi din cele aprox. 6 milioane din industria carboniferă.
Ca să-și protejeze joburile și taxele provenite din micile mine de cărbuni, oficialitățile chineze locale mai spun câte o minciună boșilor de la Beijing atunci când li se cere să stopeze extragerea cărbunilor.
India produce 62% din energia necesară pe baza cărbunilor, fiind deja al doilea consumator mondial după China. Consumul de cărbuni crește cu circa 7% în fiecare an.
Dar în fiecare din cele trei țări discutate – Germania, China și India – nu există o perspectivă clară a posibilităților de a produce energie în mod continuu numai pe bază de vânt și soare. Pe de altă parte, cărbunii rămân cea mai abundentă și, adeseori, cea mai ieftină sursă de energie pentru rezervele de putere. Cu alte cuvinte, din Germania până în India, strategiile de creștere a contribuției energiilor regenerabile în mixul energetic se bazează pe cărbuni.
Asta înseamnă că strategia mondială legată de schimbările climatice nu poate conta pe o înlocuire rapidă a cărbunilor. De aceea, este necesară creșterea investițiilor în R&D pentru sechestrarea geologică a dioxidului de carbon (activitate pe care o desfășor în prezent la Brooklyn College).
Dar chiar și așa, după experiențele trăite de mine în Wyoming și Oklahoma, mi-am dat seama că dimensiunea umană a tranziției rămâne cheia de boltă. Va trebui multă ascultare, infinită înțelegere și ceva mai multe miliarde de dolari decât cele promise de dna Clinton minerilor din Virginia. Simpla presupunere că minerii disponibilizați din Virginia sau Wyoming vor găsi ușor noi joburi în energiile regenerabile (cum sugera un comentator mai sus), este doar eschivare politică și demagogică. Aș vrea să particip la o întâlnire a dnei Clinton cu minerii din Virginia sau Wyoming.
(adaptare a articolului The Challenge of Cutting Coal Dependence)
Sfidând scăderea interesului în cărbuni, două noi mine se vor deschide în Appalachia, cea mai suferindă zonă carboniferă din SUA
Minele din Virginia și West Virginia vor crea circa 400 joburi în comitatele unde somajul este aproape de trei ori mai mare decât media națională.
Compania care îndrăznește această acțiune se numește Ramaco Development.
Cele două noi mine de cărbuni, Elk Creek, din sudul statului West Virginia, și Berwind, din Virgina, la granița cu West Virginia, vor funcționa pentru circa 17 ani.
Un fond de $90 milioane va fi folosit pentru testarea producției în ambele mine la începutul anului viitor. Ramaco Development anticipează să extragă până la 4 milioane tone cărbuni pe an.
Prețurile pentru cărbunii metalurgici americani de mare calitate au scăzut în ultimii ani, dee la $300/tonă la sub $100, dar recent au crescut la circa $140/tonp din cauza reducerii producției în China, creșterii cererii în India și întreruperilor în livrările din Australia.
N.B. Cred că vestea această este mult mai agreată de minerii din cele două state decât promisiunea de ajutor din partea dnei Clinton.
Detalii, aici:
Defying Downturn in Coal, 2 New Mines Planned
Promisiune îndeplinită: 83.000 joburi din industria carboniferă au fost pierdute începând din 2008
În timpul campaniei electorale din 2008, candidatul Obama a promis că va distruge industria carboniferă. De atunci, peste 400 mine de cărbuni au fost închise, șase companii majore din industria cărbunilor au dat faliment, și peste 83.000 mineri și-au pierdut locurile de muncă.
O promisiune pentru îndeplinirea căreia Președintele a lucrat din greu.
Cauza principală a pierderii joburilor o reprezintă reglementările federale care încearcă să prevină încălzirea globală.
„Deci, dacă cineva vrea să construiască o termocentrală pe cărbuni, poate s-o facă. Dar va da faliment pentru că va trebui să plătească o sumă imensă pentru toate gazele cu efect de seră ce vor fi emise”, a declarat candidatul Obama în 2008 într-un interviu acordat ziarului San Francisco Chronicle.
Candidata democrată în alegerile prezidențiale, Hillary Clinton, a promis, de asemenea, că „Vom concedia o mulțime de mineri și vom falimenta o mulțime de companii de exploatare a cărbunilor”.
Șomajul a crescut așa de dramatic pentru că prețul cărbunelui a scăzut cu 15% din 2008 pe măsură ce companiile au fost forțate prin reglementări ecologiste să închidă 400 mine.
A doua cauză majoră pentru tragedia minerilor și a industriei carbonifere este abundența și prețul ieftin al gazelor de argilă extrase prin fracturare hidraulică. Cea mai mare companie carboniferă din lume, Peabody Energy, a declarat faliment la începutul acestei luni. Alte companii majore, precum Arch Coal și Alliance Coal, fie au dat faliment, fie au făcut concedieri masive.
În consecință, mulți foști mineri sunt șomeri astăzi, iar regiunea carboniferă Appalachia se confruntă cu o devastare economică de mari proporții. În estul statului Kentucky, de exemplu, unde se găsesc minele de cărbuni, șomajul a tins rate de 8%, în timp ce în unele porțiuni din West Virginia, șomajul are valori peste 10%.
Președintele Obama și mulți din mișcarea ecologistă consideră cărbunele drept „unealta diavolului”, așa că „la dracu-n iad cu toți minerii!”. Trebuie să fii un tip special de ipocrit ca să pretinzi că iubești omul muncitor numai ca să-ți îndeplinește o promisiune care distruge așa de multe locuri de muncă.
Este o ipocrizie monumentală a acelor oameni care, pretinzând că reprezintă clasa de mijloc din America, nu fac altceva decât să le distrugă locurile de muncă în mod deliberat.
Detalii, aici:
Promise kept: 83,000 coal mining jobs lost since 2008
Așteptând-o pe Hermine
Fostul Vicepreședinte Al Gore – acest Josh Fox al încălzirii globale – a declarat în septembrie 2005, la două luni după ce uraganul Katrina a devastat orașul New Orleans:
…știința este extrem de clară acum: oceanele mai calde fac un uragan mediu mai puternic, fac vânturile nu doar mai puternice, dar conduc și la o creștere dramatică a umidității din oceane care se evaporă în furtună, magnificând astfel puterea lor distructivă, făcând ca un uragan să devină mai puternic și cu o mai lungă durată.
Implicația declarației sale era că mai multe evenimente tip Katrina vor devasta teritoriul american în perioada post-2005.
Din fericire, „climatologul” amator Al Gore a fost deadly wrong: Din 2005 până luna aceasta, nici un uragan nu a atins teritoriul american. Chiar și primul uragan după 11 ani, botezat Hermine, s-a „fâsâit” imediat ce a aterizat în Florida și s-a transformat într-o banală furtună tropicală. Cu alte cuvinte, o perioadă de 11 ani de lipsă totală a uraganelor distructive, absolut contrară teoriilor actuale despre încălzirea global. Pe cine să mai creadă bietul cetățean american, pe Al Gore sau proprii lui ochi?
Personal, am suferit din cauza lui Hermine: dintr-o dorință de a speria lumea și a face rating, televiziunile din zona unde locuiesc ne-au amenințat cu puternice furtuni și ploi în weekend și luni (Labor Day). Am făcut greșeala să cred că măcar o dată meteorologii de serviciu vor avea dreptate. Și nu mi-am mai udat roșiile și castraveții din grădină, ci i-am acoperit cu ce-am avut ca să îi apăr de vitregiile Herminei.
Folosind niște cuvinte care nu se găsesc în Biblie la adresa celor care m-au păcălit din nou, în seara asta am scos furtunul din subsol și m-am apucat de udat grădina care a așteptat degeaba pe Hermine.
Candidata Partidului Verzilor din SUA la funcția de președinte va fi arestată dacă se întoarce în South Dakota
În South Dakota au loc proteste și acțiuni de vandalism asemănătoare celor de la Pungești pentru a opri lucrările de instalare a unui oleoduct. Am dat detalii aici.
Dna Jill Stein, care candidează la Președinția Statelor Unite din partea Partidului Verzilor, a postat un video în care poate fi văzută vandalizând un buldozer al unei companii care lucrează în South Dakota pentru instalarea noii conducte de transport al țițeiului.
Un judecător local a emis un mandat de arestare a dnei Jill Stein pentru fapte penale de pătrundere ilegală pe o proprietate federală și vandalism. Șeriful din zonă a fost însărcinat cu arestarea inculpatei, care a părăsit imediat locul faptei.
Nu se știe dacă șefa ecologiștilor americani se va preda poliției de bună voie. Dar, în baza mandatului emis, ea va fi imediat arestată dacă este prinsă în South Dakota.
Detalii, aici:
Jill Stein, Green Party Candidate, Is Charged Over Role in Pipeline Protest
@florix 08/09/2016 la 14:40
Pentru că ați citat articole despre permafrost și depozitele de hidrați gazoși de pe fundul oceanelor, îmi permit să intervin în discuție, pentru că ați intrat pe terenul meu de studii :-) (vezi aici, aici și aici).
Descompunerea rapidă (la scara timpului geologic) a hidraților și eliminarea metanului în atmosferă a fost contemplată pentru câtva timp ca un posibil factor declanșator al episoadelor de încălzire globală. Eu însumi am cochetat cu această idee pentru o vreme, dar am abandonat-o, pentru că modelul meu arăta clar că majoritatea metanului de pe fundul oceanelor nu ajungea în atmosferă să contribuie la intensificarea încălzirii globale. Cea mai mare parte a gazului eliberat din hidrați era dizolvată în stratul de apă oceanică de cel puțin 500 m grosime care acoperea depozitele de hidrați, iar ce mai ajungea la suprafața apei era neutralizat în drumul ascensional către troposferă.
Îmi pare bine că mi-am oprit eforturile de cercetare în această direcție pentru că ieri am primit o confirmare directă a reluctanței mele:
În Geophysical Research Letters, un grup de cercetători de la University of Southampton din Marea Britanie au publicat un articol în care practic demontează și diminuează rolul descompunerii hidraților în influențarea schimbărilor climatice.
Vă recomand să citiți articolul:
Mechanistic insights into a hydrate contribution to the Paleocene-Eocene carbon cycle perturbation from coupled thermohydraulic simulations
Domnule Profesor Cranganu,
Va multumesc pentru postari si pentru articole (chiar citisem in zilele trecute si articolul dv datat in Sept, 2014 – foarte interesant). In ultimii ani am citit si alte zeci de studii „pros /cons” pe marginea subiectului si am ajuns la concluzia ca opiniile oamenilor de stiinta difera (exista tone de studii, simulari, etc, bazate pe asumptii). Personal sper ca tabara optimistilor sa aibe dreptate, pe cealalta parte insa studiile persimiste si unele masuratori sunt si ele greu de ignorat.
Citez: „Some of the methane and carbon dioxide concentrations we’ve measured have been large, and we’re seeing very different patterns from what models suggest,” Miller said. „We saw large, regional-scale episodic bursts of higher-than-normal carbon dioxide and methane in interior Alaska and across the North Slope during the spring thaw, and they lasted until after the fall refreeze. To cite another example, in July 2012 we saw methane levels over swamps in the Innoko Wilderness that were 650 parts per billion higher than normal background levels. That’s similar to what you might find in a large city.” https://www.nasa.gov/topics/earth/features/earth20130610.html#.V88jDj6LS2z
si aici: „But the simple existence of such seeps illustrates how methane could theoretically escape when underlying soils and waters emerge from beneath ice cover.” http://earthobservatory.nasa.gov/IOTD/view.php?id=87794
Stim cu certitudine ca in prezent notam o crestere usoara a temperaturii globale precum si o dereglare a ciclului carbonului (concentratia dioxidului de carbon in atmosfera creste pe verticala). Majoritatea efectelor incalzirii globale nu sunt benifice (sunt o provocare) cauzeaza pierderi financiare si nu numai. Taken as a whole, the range of published evidence indicates that the net damage costs of climate change are likely to be significant and to increase over time…. si in acest context, administratorii riscurilor sunt de parerea ca acest fenomen trebuie tinut in sah, pe cat de mult posibil.
https://www.munichre.com/site/touch-naturalhazards/get/documents_E-1125431578/mr/assetpool.shared/Documents/5_Touch/_NatCatService/Focus_analyses/Loss_events_worldwide_1980-2015.pdf
https://www.munichre.com/en/group/focus/climate-change/strategic-approach/risk-assessment/physical-impacts-climate-change/long-term-changes/index.html
P.S.
Nu putem renunta la agricultura intensiva, despaduriri etc (dat fiind faptul ca suntem 7, 5 mlrd. de oameni pe planeta, tendinta in crestere) care doresc sa consume si sa se bucure de hrana si bunastare. Putem apela insa la alternative si solutii tehnice fezabile (reducere CO2) in sectorul energetic (eficienta energetica, energii regenerabile) si in mobilitate. Populatia Asiei a trecut de la bicicleta la automobile, ganditi-va si la alte cuvinte cheie ale acestui secol: progres tehnologic, automatizare, educatie, economii emergente, securitate, crestere economica globala, MSCI World, criza financiara globala, megacities-megatrends, civilizatie, samd.
Încălzirea globală în New York
Unul din exercițiile pe care le fac cu studenții de la cursul de Climate Change este studiul efectelor insulelor termice din New York (heat island effect) asupra datelor de temperatură și vieții locuitorilor din oraș.
Efectul insulelor termice se remarcă prin temperaturi mai mari cu 10-15 grade F în Manhattan față de suburbiile din New Jersey sau Connecticut. De asemenea, de la începutul înregistării instrumentale a temparaturii din Central Park, se constată o creștere, în perioada 1880-2015, de circa 1,2 grade C, mult mai mare decât valoarea mondială pentru aceeași perioadă (0.8 grade C).
New York-ul a suferit și suferă în fiecare an valuri de arșiță care, cuplate cu umiditatea ridicată datorită proximității Oceanului Atlantic, face viața mizerabilă, ziua și noaptea.
Primăria orașului New York păstrează o arhivă în care sunt consemnate decesele produse de valurile de căldură (ca și pe cele provocate de frigurile groaznice din unii ani).
Când cel de-al 26-lea Președinte american, Theodore Roosvelt, era primarul New York-ului, el a fost mișcat de cele peste 1.500 decese înregistrate în anul 1900 din cauza căldurii și a introdus, pentru prima dată, ajutorul social sub formă de blocuri de gheață dăruite celor mai săraci concetățeni, cei din zona Harlem.
În 1900 nu se punea problema contribuțiilor antropogene la încălzirea globală din motive evidente. După apariția automobilelor și a termocentracelelor pe cărbuni, rata de încălzire a climei a crescut în medie și în New York.
Fast forward, în 2015, au fost înregistrate la primărie doar 140 decese produse de excesul de căldură, aproape toate în apartamentele din același cartier, Harlem.
Cum se explică faptul că. în ciuda intensificării valurilor de arșiță în New York în ultimul secol, numărul victimelor a scăzut de peste 10 ori?
Foarte simplu: dezvoltarea tehnologiei, care a permis să fie folosită electricitatea în aparatele de aer condiționat, inventate în America.
De ce mai continuă, totuși, să existe victime ale căldurii în Harlem? Iarăși, răspunsul e simplu: din cauza sărăciei. Chiar dacă Primăria le-a dăruit aparate A/C, precum gheața lui Teddy Roosvelt, oamenii de acolo, afro-americani în majoritate, nu au bani să plătească factura electrică.
Întrebări finale pentru studenți:
Cine credeți că este responsabil pentru victimele din Harlem: Încălzirea globală sau situația lor economică?
Credeți că este mai util să luptați contra încălzirii globale sau contra sărăciei pentru a salva vieți?
Posibile cauze ale polarizării publicului în legătură cu schimbările climatice
Prezentând rezultatele sondajului de opinie care m-a determinat să scriu articolul de față (How People Update Beliefs about Climate Change: Good News and Bad News), nu am scris nimic despre cauzele probabile ale polarizării vești bune vs. vești proaste.
Autorii (Sunstein et al., 2016) avansează două potențiale mecanisme pentru a explica asimetria cu care oamenii își ajustează părerile despre schimbările climatice în funcție de tipul de informație nouă pe care o primesc: mai bună sau mai proastă decât primiseră anterior.
O posibilă explicație presupune existența unei raționalizări motivate. În funcție de poziția lor inițială, oamenii își actualizează opiniile mult mai rapid atunci când primesc vești bune decât rele. Ei sunt motivați să ignore veștile rele sau, cel puțin, să le diminueze importanța.
O doua explicație nu invocă motivații sau emoții. Este, put si simplu, o state cognitivă, care reflectă o formă de Bayesianism. Părerea anterioară a unui participant la sondaj este cel mai bine descrisă ca o distribuție probabilistică în loc de un număr discret. Astfel, părerile individuale anterioare pot influența interpretarea unei dovezi noi care contravine acelor păreri. Dacă dovadă nu este ultra-evidentă, părerile anterioare rețin o pondere semnificativă.
Studiind literatura de specialitate, atenția mi-a fost atrasă de o altă situație.
Apatia publică aparentă (dezangajarea urâtă de ecologiști) despre schimbările climatice este adeseori atribuită unui deficit de înțelegere. Se spune că publicul cunoaște prea puțină știință pentru a înțelege dovezile sau a nu fi manipulat în legătură cu schimbările climatice antropogene. Vasta desfășurare a raționamentelor tehnice agravează problema, forțând cetățenii să utilizeze euristici cognitive dubioase pentru a estima riscurile încălzirii globale.
Avem de-a face cu încă un mit, pentru că, în realitate, lucrurile se prezintă complet diferit.
Un grup de psihologi de la Yale University au publicat un studiu în care au testat preconcepția publicului ne-educat suficient.
Cercetătorii au găsit că membrii publicului cu cele mai înalte nivele de pregătire științifică și capacitate de raționament nu sunt cei mai îngrijorați în legătură cu schimbările climatice. Mai degrabă, ei sunt cei mai polarizați !!!
Rezultatele studiului sugerează că diviziunile publice legare de schimbările climatice nu izvorăsc dintr-o ignoranță științifică a publicului, ci dintr-o viziune puternic influențată de valori culturale: politice, economice sau religioase. Termenul operativ este cultural cognition (cunoaștere culturală).
Polarizarea este inevitabilă dincolo de un anumit punct. When all is said and done (în materie de dezbatere) și se trece la măsuri efective, nu mai există decât două opțiuni: se adoptă sau nu se adoptă. Putem discuta la nesfârșit, cu infinite nuanțe și nenumărate (pseudo-)argumente, dar în clipa în care am ajuns pe peron nu mai există decât două opțiuni: urcăm în tren sau nu.
După cum ați putut constata, repertoriul e inepuizabil: dezghețarea permafrostului, pungi de metan în Alaska și deasupra mlaștinilor (asta chiar e o mare descoperire :P ), scăderea presiunii prin Nord Stream, epuizarea cărbunelui și petrolului, pierderile financiare datorită încălzirii globale ”si alte cuvinte cheie ale acestui secol: progres tehnologic, automatizare, educatie, economii emergente, securitate, crestere economica globala, MSCI World, criza financiara globala, megacities-megatrends, civilizatie, samd.” :P
Unicul răspuns posibil la astfel de manifestări e polarizarea.
@Harald
Sarind peste limbajul de catifea (atacurile tale la persoana etc) incalzirea globala exista (masuratorile nu mint), temperatura medie creste, concentratia dioxidului de carbon in atmosfera creste pe verticala (ciclul carbonului nu este capabil sa absoarba catitatea de CO2 emisa in urma activitatii umane), efectele meteorologice extreme se fac simtite pe tot globul (in unele zone furtuni tropicale, inundatii, in alte zone secete, desertificare), micsorarea calotei de gheata la poli alimenteaza spirala incalzirii globale (gheata reflecta aprox 50% din radiatia solara), fenomenele meteo extreme se vor inmulti samd. Aici in UE, pentru noi nu se pune problema daca ne urcam in tren sau nu. In conditiile globalizarii economiei, a cresterii populatiei globale, a incalzirii globale si a amplificarii dependentei tarilor in ceea ce priveste accesul la resurse energetice limitate, succesul elaborarii strategiei energetice este conditionat de integrarea conceptului dezvoltarii durabile in cadrul demersului strategic. In sens larg, dezvoltarea durabila (sustenabila) este un concept de dezvoltare economica care armonizeaza trei componente fundamentale: resursele naturale, cresterea economica si echitatea intre generatii (inclusiv reducerea emisiilor de carbon).
LITTLE DOUBT’ TYPHOONS HAVE BECOME MORE INTENSE
The proportion of landfalling storms that reach Category 4 or 5 strength — the storms that wreak the most damage, as recent examples like 2013’s devastating Super Typhoon Haiyan show — has doubled and even tripled in some areas of the basin, researchers found. The increases seem to be the result of faster intensification linked to warmer ocean waters in coastal areas. The findings, detailed Monday in the journal Nature Geoscience, are in line with the broader increase in the most intense tropical cyclones expected with rising global temperatures, though these trends have not yet specifically been linked to human-caused climate change.
http://www.nature.com/nature/journal/v509/n7500/full/nature13278.html
http://eaps4.mit.edu/faculty/Emanuel/
––––
SEA ICE IS MELTING FASTER THAN EXPECTED, NASA SAYS
The ice covering the Arctic is at near record lows this year, and this icy deficit may impact weather around the world, NASA reports.
http://www.livescience.com/54186-sea-ice-is-melting-faster-than-expected-nasa-says-exclusive-interview.html
––––-
ACCELERATED DRYLAND EXPANSION UNDER CLIMATE CHANGE
http://www.nature.com/nclimate/journal/v6/n2/full/nclimate2837.html
@Florix – încălzirea globală există de vreo 12.000 de ani încoace, iar Germania și Polonia erau probabil pline de permafrost în urmă cu 5 – 6.000 de ani. Nu-l poți împiedica să se dezghețe și n-ai de ce să-l împiedici.
Mlaștinile produc în mod normal metan, pentru ele face parte din job description. Acolo se descompun (putrezesc, mai pe românește) materii organice (resturi vegetale și animale) așa că metanul rezultă în mod cât se poate de firesc. Poți încerca să interzici mlaștinile și cimitirele, ca să nu mai producă metan, dar nu cred că ar fi de dorit :P
Tu abordezi fenomene perfect naturale și le declari un pericol pentru planetă. Nu e niciun pericol, așa funcționează planeta. Așa a funcționat cu mult timp înainte de apariția oamenilor și tot așa va funcționa și după dispariția lor. Nu ai capacitatea de a controla funcționarea ei și nici n-o s-o ai vreodată. Nu poți opri deriva continentelor și mișcarea plăcilor tectonice, nu poți opri vulcanii și nici asteroizii, așa că nu vei putea opri nici încălzirea globală. Se va opri singură la un moment dat, iar tendința se va inversa, indiferent ce vor face sau ce nu vor face oamenii.
@Florix – orice elev de clasa a X-a o să-ți explice că topirea unei bucăți de gheață consumă căldură, nu poduce căldură. Deci nu alimentează nicio spirală a încălzirii, astea sunt inepții la nivel de copii de școală primară.
O să te întreb cât se poate de sincer: tu înțelegi noțiunea de căldură, dpdv termodinamic?
„Cea mai mare parte a gazului eliberat din hidrați era dizolvată în stratul de apă oceanică de cel puțin 500 m grosime care acoperea depozitele de hidrați, iar ce mai ajungea la suprafața apei era neutralizat în drumul ascensional către troposferă.
–-
Methane emitted at the seafloor only rarely survives the trip through the water column to reach the atmosphere. At seafloor depths greater than ~100 m, O2 and N2 dissolved in ocean water almost completely replace CH4 in rising bubbles (McGinnis et al. 2006). Within the water column, oxidation by aerobic microbes is an important sink for dissolved CH4 over some depth ranges and at some locations (e.g., Mau et al. 2007). These oxidizing microbial communities are remarkably responsive to environmental changes, including variations in CH4 concentrations. For example, rapid deepwater injection of large volumes of CH4 led to dramatically increased oxidation in the northern Gulf of Mexico in 2010 (Kessler et al. 2011, Yvon-Lewis et al. 2011). Water column CH4 oxidation mitigates the direct GHG impact of CH4 that is emitted at the seafloor, but it also depletes water column O2, acidifies ocean waters, and leads to the eventual release of the product CO2 to the atmosphere after residence times (Liro et al. 1993) of <50 years (water depths up to 500 m) to several hundred years (more profound water depths).
In concluzie, dioxidul de carbon poate scapa in atmosfera (gradual) in urma oxidarii aerobice a metanului in apa oceanelor. Estimarile in privinta cantitatilor de hidrati pe fundul oceanelor variaza – unii oameni de stiinta cred car ar fi pe undeva in jur de 1.000 de ori mai mare decat cantitatea de gaze naturale exploatata anual in zilele noastre. In plus, acidificarea oceanelor poate avea un impact catastrofal asupra ecosistemului oceanic (si a pompei carbonului).
––––
Re: PERMAFROST
We find that thawing permafrost along lake margins accounts for most of the methane released from the lakes, and estimate that an expansion of thaw lakes between 1974 and 2000, which was concurrent with regional warming, increased methane emissions in our study region by 58 per cent. Furthermore, the Pleistocene age (35,260–42,900 years) of methane emitted from hotspots along thawing lake margins indicates that this positive feedback to climate warming has led to the release of old carbon stocks previously stored in permafrost.
http://www.nature.com/nature/journal/v443/n7107/full/nature05040.html
Trebuie să înțelegeți că destabilizarea depozitelor de hidrați de pe fundurile oceanelor nu are nicio legătură cu încălzirea globală, mai ales cea recentă, de natură antropogenă. You bark at the wrong tree!!
Vă lăsați furat de niște texte științifice ale căror elemente fundamentale fie vă sunt străine (nefiind specialist), fie vă scapă la o lectură superficială.
Preluând o sugestie făcută mai sus de @Harald, privind aspectele termodinamice ale dezghețării hidraților și permafrostului, aș sublinia prezența unor fenomene tranzitorii (schimbări de fază) care consumă căldură (calorii). Avem de-a face cu o secvență de distrugere a structurilor solide, urmată de un proces de absorbție a căldurii, similar cu fenomenele de fierbere. Trecerea de la solid (gheață) la vapori (gaz metan) implică un fenomen termodinamic bi-fazat, în care apar căldura latentă de topire și căldura latentă de vaporizare, printre alte călduri absorbire din apa oceanelor.
De aceea, nu trebuie să vă mirați prea tare dacă, în cursul evoluției termodinamice a unui bazin oceanic, situația se poate inversa, astfel încât, pe fondul unei încălziri generale a climei, să apară re-formarea hidraților în anumite zone.
În principiu, despre asta am intenționat să vă atrag atenția în comentariul meu anterior, când am scris că, purtat de valurile unui ecologism fără țărmuri, sunteți împins în derivă de lipsa unor fundamente științifice, care ar putea (teoretic) să vă salveze de la un înec prin ignoranță.
Domnule Profesor Cranganu,
Ma intereseaza in mod deosebit opinea dumneavoastra despre ingrijorarile oamenilor de stiinta – vizavi de efectele dezghetarii permafrostului pe fondalul incalzirii globale, e.g. descompunerea masei biologice congelata in permafrost, dezintegrarea hidratilor din sedimentele permafrostului si din apele mai putin adanci -shallower watter dephts- din jurul cercului polar (credeti ca ingrijoarile lor sunt nefondate?).
https://www.youtube.com/watch?v=FLCgybStZ4g
http://earthobservatory.nasa.gov/IOTD/view.php?id=87794
https://www.nasa.gov/topics/earth/features/earth20130610.html#.V9hFAz6LS2z
https://www.sciencedaily.com/releases/2015/11/151117092247.htm
P.S. Conceptul dezvoltarii durabile (e.g. valorificarea surselor regenerabile, recilarea deseurilor, cresterea eficientei energetice) a luat nastere prin anii ‘70 ca raspuns la aparitia primei crize a petrolului si a resurselor naturale (conceptul nu este inventia ecologistilor). Conceptul a fost dezvoltat pe parcurs si prevede satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi (eu am copii mici), asigurarea securitatii energetice (accesul la energie este o necesitate primordiala pentru asigurarea cresterii economice si a prosperitatii la nivel global), educatie, cercetare si inovare, sanatate, reducerea poluantilor (noxe, particule fine, etc) in incinta oraselor, samd. Printre altele, investitiile de capital in valorificarea surselor regenerabile si in cresterea eficientei energetice par a forma unul din motoarele cresterii economice in urmatoarele decenii (vezi long-term economic cycles).
https://www.youtube.com/watch?v=zuPIyqUc9oA
https://www.youtube.com/watch?v=tfA-QSZO7vk
Conceptul „Permafrostul – o bombă cu ceas” a fost binișor demontat anul trecut, când Nature a publicat un articol comprehensiv pe această temă (faptul că nu citați și acel articol îmi demonstrează că vă interesează doar „o anumită parte a presei” științifice, ca să parafrazez un „clasic” în viață :-))
În articolul Climate change and the permafrost carbon feedback, Nature, v. 520, pp. 171–179, (09 April 2015) se poate citi:
Cu alte cuvinte, the jury is still out.
Referitor la conceptul dezvoltării durabile, ideea este lăudabilă, dar transpunere ei în practică întâmpină rezistență și dificultăți din diverse motive, pe care voi încerca să le prezint în viitorul meu articol.
Oare tot din cauza schimbărilor climatice? :-)
Russian scientists are ‘besieged’ by polar bears at a remote Arctic post