miercuri, octombrie 20, 2021

Scrisoare domnului Gabriel Liiceanu

Motto
Destinul Europei în mersul ei spre noile orizonturi ale secolului XXI se va decide înainte de toate pe plan demografic” (1998)
Anatole Romaniuc (Demograf canadian, 1924-2018)

Domnule Gabriel Liiceanu,

V-am admirat și vă admir pentru ardoarea și pasiunea din articolele publicate la Contributors asupra stării societății românești și șanselor pe care  le are de  a ieși din profunda criză instalată după anul 1989 și întinsă în anii care au urmat, fără semne trainice de vindecare.  Articolul pe care l-ați publicat la 5 august, comentariul Smarandei din 7 august și răspunsul dumneavoastră la  acest comentariu, din 10 august,  mă îndeamnă să vă trimit această scrisoare. Unele comentarii la răspunsul dumneavoastră s-au adăugat îndemnului. La cei 81 de ani cred ca pot  împărtăși câteva opinii și aprecieri asupra felului în care imensa decădere s-a produs și asupra  viitorului societății românești Am prins instalarea comunismului în țara noastră, consolidarea și prăbușirea lui cu tot ce a însemnat pentru țară. Am fost martor la tot ce s-a întâmplat în țară după decembrie 1989. În plus, prin profesiune, am cunoscut și cunosc bine epocalele schimbări prin care a trecut populația României după al Doilea Război Mondial și îndeosebi în ultimii 31 de ani. Sunt la capătul a peste 55 de ani de activitate profesională în domeniul populației.  După anul 1989 am putut cunoaște studenții de la una din facultățile de științe sociale ale Universității din București iar ca cercetător am cunoscut mediul academic. Am avut șansa de a munci și  trăi în țări din vestul Europei și din alte părți ale lumii. Vă spun toate aceste lucruri doar pentru a contura locul de unde vin opiniile și aprecierile mele.

Jumătate din comentariul Smarandei este dedicat imposibilității de a scăpa de lichele dintr-o rațiune înspăimântătoare: ce s-a întâmplat în populația țării după anul 1989 (dar și înainte), evoluțiile dramatice la care asistăm de multă vreme, indiferenți, și perspectivele catastrofale înscrise în toate calculele de prognoză demografică emanând de la instituții internaționale de specialitate ori de la instituții naționale. Problema efectelor imensei emigrații a românilor este abordată pertinent și în alte comentarii la răspunsul dumneavoastră.

Privind actuala stare a populației, după emigrarea a 4-5 milioane de români, natalitate scăzută și mortalitate excesivă și, mai ales, cea care va rezulta din bolnava demografie bine bătută în cuie de mâine și poimâine, ajungem la teribila întrebare dacă societatea românească mai poate fi schimbată, dacă mai are cine și când să înlocuiască democratic actuala clasă politică coruptă și incompetentă cu una mai tânără, bine educată, competentă, onestă, verticală, fără legături cu lumea comunismului dinainte de 1990. Lichelele nu vor face niciodată pasul înapoi, dimpotrivă, au toate mijloacele pentru a se reproduce: putere, bani, media, tupeu nemăsurat, fabrici de licențe, masterate și doctorate, legături cu lumea similară de afară. Și acolo există lichele dar societatea le ține bine în frâu. Doar calea democratică, a alegerilor, poate duce la schimbare. Electoratul? El este compus  din populația cu domiciliu în țară în vârstă de 18 ani și peste (cu mici corecții) și era la începutul anului 2020  cu puțin peste 18  milioane locuitori. Persoanele în vârstă de 65 ani și peste reprezentau 21 la sută, doi din zece alegători. Sondajele relevă o anumită opțiune politică dominantă la alegeri a acestei populații. Cu masiv dezinteres pentru alegeri a populației tinere, proporția votanților în vârstă de 65 ani și peste se majorează consistent și atitudinea de descurajare a participării la vot a unei formațiuni politice poate fi explicată și înțeleasă. Populația electorală este compusă în proporție de 86 la sută din populație rezidentă în țară. În această populație  persoanele de 65 ani și peste reprezintă 23 la sută și calculele de prognoză  indică o proporție de 33 la sută în anul 2050. Ca număr al acestei populații vorbim de 3,7 și, respectiv,  4,2 milioane locuitori.  

Dumneavoastră încă mai credeți ori mai  sperați că oamenii onești, harnici, instruiți, fără trecut pătat în vechiul regim și care trăiesc în România vor reuși să îndepărteze lichelele care au acaparat toată puterea politică și economică în cei peste 30 de ani și au adus România în starea  de jale de astăzi, fără perspectiva schimbării radicale. Dacă privim la perspectivele populației rezidente din sursele cele mai autorizate (Eurostat, Divizia de Populație ONU, Institutul Național de Statistică,  Centrul de Demografie al Academiei Române) imaginea viitorului populației țării este sumbră,  tristă. Totul este extrem de complicat prin acumulări negative de durată  și pare fără ieșire  prin depopulare galopantă în plină desfășurare și în amplificare în viitor a dimensiunii prin factori și mecanisme ale dinamicii interne a demograficului care nu mai pot fi schimbate. Aceste evoluții afectează  și vor afecta în  măsură și mai mare  vitalitatea populației și reînnoirea ei.  Abordarea nu se dorește a fi exclusivistă dar viitorul populației unei țări este viitorul țării.

Datele Institutului Național de Statistică arată un declin al populației rezidente în țară (care locuiește în țară) de 4,2 milioane locuitori, de la 23,2 milioane la începutul anului 1990 la aproape  19 milioane astăzi. Declinul are o dublă sursă: 2,9 milioane prin migrație externă și 1,3 milioane prin scădere naturală, cu tendință de majorare  a proporției celei din urmă componente după anul 2010, odată cu diminuarea imensei propensiuni de emigrare din anii 1990 și din  primul deceniu al acestui secol.  Cele două componente ale declinului au determinări diferite în bună măsură.  Migrația externă are o predominantă determinare economică, schimbarea contextului în țările de destinație și în cele de origine dirijând și amploarea și direcțiile fluxurilor migratorii. Scăderea naturală are determinări mult mai complexe (cele ale natalității și mortalității populației), schimbările fiind rigide și lente în timp. Presupun că nu agreați datele statistice dar sunt obligat să le folosesc, cu scuze, în conturarea viitorului demografic al țării,  ca argumente solide și care nu pot fi respinse. Voi recurge însă la expresia grafică a datelor,  o formă mai prietenoasă privirii și înțelegerii (și aducând un pic de culoare în cenușiul  datelor).

Cel mai cunoscut grafic în demografie este piramida vârstelor, prezentarea distribuției pe sexe și vârste a  populației la un moment dat (1 ianuarie sau 1 iulie). Graficul ne poate „spune” și istoria și viitorul unei populații. Are aparența unui grafic complicat dar la o examinare fie și sumară simplitatea și claritatea lui devin evidente. Mai jos sunt prezentate piramidele vârstelor pentru populația rezidentă a țării în trei momente istorice semnificative. Se poate ușor observa că piramida este compusă din două grafice de tip bară, cel a populației masculine și cel al populației feminine. Scara verticală este cea a vârstelor (de la 0 la 100 ani) iar cele două scări orizontale, identice, sunt dedicate efectivelor  populației de la fiecare vârstă, reprezentate în grafic prin liniuțe orizontale. 

În figurile 1 și 2 este prezentată populația rezidentă  la începutul anilor 1990 și  2020. Secțiunile marcate cu litere marchează mari deformări ale structurii pe vârste provenind din oscilații masive, diferite ca origine,  ale numărului de născuți.  În prima poate fi examinată structura populației după 23 de ani de politică pronatalistă brutală și forțată a vechiului regim (secțiunea D) dar și evoluții de excepție ale natalității încă de la începutul secolului:  natalitatea scăzută din anii Primului și celui de al Doilea Război mondial, la A și B,  ca și considerabila reducere a natalității în anii 1957-1966 (la C), prin importarea rapidă și fără discernământ a legislației  extrem de permisive adoptate la Moscova asupra întreruperii cursului sarcinii. 

Două schimbări majore au avut loc după anul 1990: reducerea naturală  a întregii  populații  sub impactul mortalității din cei 30 de ani și intrarea la vârstele de 0-29 ani a unor generații mici (generațiile 1991-2019), însemnând o populație tânără considerabil mai mică față de ce din anul 1990. Se poate observa o populație vârstnică moderat superioară la femei în anul 1990 și net superioară în anul 2020, speranța de viață fiind în  majorare mai importantă la femei. La nivelul a trei grupe de vârstă, simbolizate 1, 2, 3 în piramida anului 2020, se remarcă declinul dramatic al populației tinere, populația de vârstă școlară, menținerea dimensiunii mari a populației în vârstă de muncă, prin contribuția generațiilor mari de după anul 1966 și majorarea consistentă a populației vârstnice, la femei îndeosebi. Toate aceste schimbări au în spate implicații economice și sociale. Spuneam că piramida vârstelor ne permite nu numai cunoașterea istoriei demografice (și sociale) a unei populații, ci și  scrutarea viitorului unei populații. Putem deduce din piramida anului 2020 felul cum se va schimba populația pe vârste dacă generațiile viitoare vor avea dimensiuni la fel de mici ca cele de la populația tânără în anul 2020 (la 1), putem prevedea în această ipoteză contractarea masivă a populației în vârstă de muncă (la 2) și expansiunea comparativă a populației vârstnice (la 3). Piramida anului 2050, în figura 3,  concretizează aceste evoluții posibile.

Cred că misiunea specialistului este să spună lucrurilor pe nume, argumentat, neîngrădit de nici un fel de constrângeri și știind că cititorii pot avea opinii diferite, mai mult sau mai puțin susținute cu argumente verosimile. Pesimismul din realitățile descrise nu trebuie ocolit și nici cosmetizat.  Perspectivele populației rezidente sunt catastrofale prin nivelul natalității în deceniile care vin,  rezultat din valorile foarte scăzute ale numărului mediu de copii  aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții,  indicator sintetic major și  indispensabil  în proiectarea unei populații. El a fost mulți ani după  1989 de 1,3 copii la o femeie și doar în ultimii ani este în creștere moderată, ajungând la 1,5-1,6, valori folosite în proiectare (Această majorare nu are culoare  optimistă, ea nu provine din  creșterea numărului de născuți în ultimii ani, ci din reculul populației feminine în vârstă de 15-49 ani).  Ipoteza asupra speranței de viață la naștere este una forate optimistă iar în proiectare nu s-a adoptat o ipoteză asupra migrației externe. Populația rezidentă ar ajunge la 15,6 milioane locuitori la mijlocul secolului.  În ipoteza reducerii anuale a migrației nete negative medii din ultimii ani  și atingerea unei migrații nete egală cu zero în anul 2050,  însemnând număr similar de emigranți și imigranți, populația ar ajunge la 14,7 milioane. Se cuvine a preciza că o populație de 15 milioane locuitori în anul 2050 poate fi găsită în proiectările elaborate de toate cele patru instituții menționate.

Degradarea situației demografice a țării  se întinde pe trei decenii și este bine cunoscută. Inclusiv în dezvoltările viitoare.  „Boala” se cheamă denatalitate și este prezentă și se întinde în tot spațiul european. În 19 din cele 27 de State Membre ale Uniunii Europene  populația a fost în declin natural în anul 2020.  Dar, numărul ei nu a scăzut decât în 9 țări.  În 5 dintre ele prin scădere  naturală mai mare decât  migrația externă netă pozitivă (Bulgaria, Germania, Grecia, Polonia și Ungaria) și numai în 4 dintre ele printr-o dublă sursă,  scădere naturală și migrație externă netă negativă: România, Croația, Italia și  Letonia. De menționat că în 10 țări populația a crescut numai prin migrație externă netă pozitivă mai mare decât scăderea naturală. (Eurostat (https://ec.europa.eu/eurostat/cache/digpub/demography/). Guvernele caută soluții pentru a împiedica sau amâna instalarea declinului populațiilor naționale, spectrul depopulării având efecte nedorite asupra populației și societății. Imigrația poate fi o soluție astăzi dar este greu de întrevăzut durabilitatea și consecințele ei.  

Sunt voci care susțin că europenii se amăgesc în fața declinului populației naționale, refuzând brutala realitate și perspectivele ei, se amăgesc pentru a-și apăra, uneori cu violență în cuvinte, indiferența față de viitorul populației țării și egoismul.   

Revenind acum, în final,  la delicata problemă a milioanelor de români care și-au luat lumea în cap după anul 1989 și trăiesc în alte țări, apropiindu-ne de implicațiile fenomenului asupra  vieții politice și sociale din țară și posibilă influență în schimbarea în bine, ne putem întreba cât de mare este  amploarea fenomenului?  Suntem în ape tulburi. Am menționat deja, după datele Institutului Național de Statistică din întregul declin al populației rezidente de 4,2 milioane locuitori,  migrației îi revin 2,9 milioane și 1,3 milioane provin din scădere naturală.  Cifra de 2,9 milioane locuitori este rezultatul tuturor abordărilor și demersurilor făcute de Institutul Național de Statistică după recensământul din  anul 2011.  Era momentul în care Comisia Europeană  a recomandat Statelor Membre înregistrarea la recensămintele din runda 2010 populația cu reședința obișnuită în țară, în locul în care locuiește în mod obișnuit de cel puțin 12 luni. Această exigență implică determinarea anuală a emigranților și imigranților cu schimbare de reședință, pe localități, vârste, alte caracteristici.  Pentru imigranții cu schimbare de reședință în România există sistem de înregistrare. Nu și pentru emigranții români spre alte țări. Estimațiile INS pentru aceste fluxuri și stocuri au la bază datele pe care le colectează Eurostat de la oficiile naționale de statistică asupra imigranților cu schimbare de reședință după țara de origine (și unele estimații). Practicile naționale nu sunt însă identice în țările Uniunii, vârsta imigrantului fiind uneori plasată în grupe de vârstă iar localitatea de proveniență a imigrantului putând lipsi în unele cazuri. Numai un recensământ de calitate în anul 2022 și  construirea unui sistem de înregistrare a emigranților români la nivel de localitate de reședință poate fi soluția unor date fiabile asupra migrației și, implicit, asupra mărimii populației rezidente pe localități și la nivel național.

Care ar putea fi dimensiunea reală a românilor rezidenți în alte țări? Datele nu lipsesc în bazele de date  ale institutelor naționale de statistică ori ale altor instituții guvernamentale și iată în tabelul care urmează estimațiile pentru cele mai importante țări de emigrare a românilor.

Numărul românilor cu reședința în unele țări europene în anul 2020

ȚaraNumăr imigranți români și sursa datelor
Italia1137728 (http://dati.istat.it/Index.aspx?DataSetCode=DCIS_POPRES1#)
Spania1079726 (https://extranjeros.inclusion.gob.es/ficheros/estadisticas/operaciones/con-certificado/202012/Principales_resultados_residentes.pdf).
Germania799180 (https://www.statista.com/statistics/890277/foreigner-numbers-by-country-of-origin-germany/); (https://de.statista.com/statistik/daten/studie/1221/umfrage/anzahl-der-auslaender-in-deutschland-nach-herkunftsland/)
Regatul Unit1067200 (https://www.gov.uk/government/collections/eu-settlement-scheme-statistics Obs. Este vorba de numărul românilor care au depus cerere de stabilire a rezidenței permanente în Regatul Unit.  Aproximativ jumătate dintre ei au rezidență continuă  în Regatul Unit  de cel puțin 5 ani și au primit drept de rezidență permanentă (Settled). Cealaltă jumătate este compusă din români care nu au rezidență continuă de 5 ani și primesc drept de rezidență pentru o perioadă de 5 ani (Pre-settled) după care dosarul va fi re-examinat pentru primirea  dreptului de rezidență permanentă în Regat (Settled) dar nu  în mod sigur. Până la 31 iunie 2021 din cele 5,5 milioane de solicitanți, 52 la sută au primit statutul de Settled și 43 la sută statutul de Pre-settled (restul: refuz, invalid, retragere a solicitării). Primele două proporții se regăsesc și la români.
Franța136000 (https://www.insee.fr/fr/statistiques/3633212). Obs. Imigranți după țara de naștere
Austria131788 (https://en.wikipedia.org/wiki/Demographics_of_Austria).

Numai în aceste 6 țări imigrația românească ajunge la 4,6 milioane persoane. Dacă vom adăuga românii cu reședința în Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Ungaria și alte câteva țări cred că cifra ajunge la 5 milioane de persoane. Se poate admite că în datele oficiilor de statistică există și români care și-au stabilit reședința înainte de anul 1990 dar numărul nu poate fi important. O populație rezidentă în străinătate de 4,5 milioane de români pare a fi realistă și,  luând-o în considerare, perspectivele populației rezidente a României prezentate sumar în paginile anterioare vor fi altele, pornind de la o altă populație rezidentă.  Sper să găsesc înțelegerea colegilor de la Institutul Național de Statistică pentru acest simplu exercițiu demografic.  Nu doresc să prezint și să comentez rezultate și voi oferi cititorilor doar arhitectura impresionantă a unei populații rezidente în străinătate de 4,5 milioane, în figura 4, și locul ei în populația rezidentă a țării, în figura 5.

Iată, în cele două figuri,  populația care a părăsit țara după anul 1989 în căutarea unui loc în care instituțiile statului lucrează pentru cetățean, legile sunt respectate și aplicate,  există securitate a persoanei și bunurilor sale, predictibilitate a viitorului,  educația și sănătatea sunt privilegiate,  corupția urmărită și pedepsită, promovarea și ierarhia respectă valoarea individului și veniturile sunt altele.  Cât de mult îi lipsește țării această populație, ca potențial uman,  în reconstruire și schimbare,  poate fi văzut în figura 5 în care piramida celor 4,5 milioane de români rezidenți în străinătate este suprapusă peste piramida populației rezidente a țării. Pierderea nu este numai de potențial uman tânăr, i se adaugă cea de populație cu un nivel de educație net superior celui mediu din țară la emigranții având drept destinație  țările din vestul Europei, Canada și SUA.  

Proporția populației cu studii superioare în populația de 15 ani și peste era de 15,3 la sută la recensământul din anul 2011 și iată aceeași proporție în anii 2015-2016  la emigranții români din unele țări, după datele publicate de OECD-Organizația de Cooperare Economică pentru Dezvoltare: 78 la sută în Canada, 57 în Danemarca,  53 în SUA,  42 în Suedia, 36 în Regatul Unit, 35 în Irlanda, 32 în Franța, 27 în Belgia, 25 în Germania, 24 în Ungaria, 22 în Austria.  În Spania, Grecia și Italia, țări cu predominanță a emigrației masive din primele valuri, proporțiile sunt inferioare:   16 la sută, 11 și 9 la sută (OECD, 2019,  Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants , OECD Publishing, Paris (https://doi.org/10.1787/bac53150-en)).Este de admis că  după anii 2015-2016 aceste proporții au fost în ascensiune iar pentru țara noastră evoluția va fi cunoscută la recensământul din anul 2022.

În unul dintre numeroasele comentarii la răspunsul adresat „Smarandei” se apreciază că doar întoarcerea voită  în țară  a 2 milioane de români plecați, cu tot ce au văzut, trăit și învățat în țări dezvoltate ar putea schimba realitățile din țară. Este o mare necunoscută. Întoarcerea acasă s-ar putea să aibă loc atunci când veniturile pe care le vor avea în țară vor fi apropiate de cele din țările în care se află. Să nu uităm, presa a semnalat cazurile unor români întorși în țară la declanșarea crizei financiare și economice în anii 2008-2009. Cu ce au agonisit și învățat în străinătate sperau să pună pe picioare mici afaceri în țară. Au dat însă de zidul și rețelele unor instituții corupte și au plecat repede  înapoi, chiar dacă acolo îi aștepta munca la negru în vreme de criză și șomaj masiv.  S-ar putea să se întoarcă, în timp, seniori, români plecați de multă vreme și ajunși la vârste de pensionare, după ce și-au crescut și educat copiii  rămași acolo.

Schimbarea nu poate proveni decât din țară. Starea actuală are în spate mediocrizarea societății românești prin tot ce s-a întâmplat în educație, la toate nivelele. Poate fi proiectul „România Educată”, ameliorat cu numeroasele observații și sugestii venite de la specialiști ai domeniului și implementat  cu  responsabilitate și fermitate, soluția durabilă a ieșirii României din starea actuală?

Cu prețuire,

Profesor universitar Vasile Ghețău

18 august 2021

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Romania este pe moarte si nimanui nu-i pasa, nici macar romanilor.

    Votantii vor hoti la conducerea tarii, desi ar putea vota cu USR, singurul partid cinstit din tara. Iar conducerea tarii, adica PNL si PSD, ei vor stoarce tara de toti banii, pentru ca nu le sta nimeni in cale, poporul e prea salbatic pentru a merge la vot.

    Votantii au omorat Romania, nu conducatorii. Conducatorii sunt alesi de popor, iar poporul vrea sa se sinucida.

    • Sigur că alergătorii sunt de vină. Au votat de exemplu USR care nici măcar n-a apucat să ajungă la putere și a pus-o de un blat cu PSD la Consiliul Legislativ. Chiar înainte de parlamentarele din 2020, când PSD se chinuia pe ultima sută de metri să preia controlul Consigliului Legislativ USR a asigurat cvorumul ce a permis algerea pe viață a PSD-ului analfabet Ciordache (ăla cu ordonanțele 13 & 14 pentru salvarea lui Dragnea din 2017). În schimb PSD a votat în unanimitate numirea senatorului USR Dircă (rămas fără loc eligibil pe listele electroale) pe funcția de adjunct al lui Ciordache.

      După ce a promis că vor termina pensiile speciale, USR-PLUS a impus-o secretăpreasă de stat la ministerul de interne pe generăleasă de poliție (chestor) Irina Alexe. Doamna cu pricina a devenit cea mai tâtnără generăleasă din istoria României. Nu e clar în ce bătălii s-a evidențiat :) Ostenită de luptele cârncele la care o fi participat, a ieșit la pensie specială la 42 de primăveri. După aceea Cioloș a insistat să o impună, în pofida circului din presă, secretăreasă de srtat le interne unde face un frumos cumul de pensie specială și leafă la stat. Nu-i vorbă că și Dircă ăla ce o face pe ordonanța lui Ciordache, tot cumul de pensie specială și leafă de stat face.

      Dacă nu mă înșeală memoria USR PLUS au promis solemn că pe lângă eliminarea pensiilor speciale vor interzice cu strășnicie cumulul de pensi cu leafa de stat pe care uite cătocmai ei îl pracitcă din prima zi a intrării la guvernare…

    • Măreață idee: vinovați sunt cei care-au vrut binele, nu cei care-au făcut răul!!!
      Corolar: avem conducătorii pe care-i merităm.
      Deci se poate fura în continuare, vinovații au fost identificați. Case closed.

  2. Marele succes al PSD: eliminarea tineretului, categoria nu doar de vârstă, ci și socială dornică de schimbare. Procesul a avut loc în mai multe etape: I – Piața Universității/Mineriada; II – intrarea în UE; III – introducerea multinaționalelor cu munci prost plătite (protestele PSD anti-multinaționale sunt pură ipocrizie; acestea au permis păstrarea muncitorilor necalificați și needucați, votanți PSD; bonus – orice muncitor este nemulțumit de patron) — tinerii, educați sau nu, s-au îndreptat spre munci mai bine plătite în Occident, acum accesibil. Partea proastă este că tot aceștia trimit bani și țin legătura cu bătrânii, fenomen foarte nasol de depesederizare.

    • „introducerea multinaționalelor cu munci prost plătite”: Stimate domn, puteți da exemple în acest sens?! Pentru a ne putea feri!

    • Nu stiu in ce masura un singur partid politic poate fi facut „vinovat” de actuala stare de lucruri descrisa in articol.

      Pana la urma, orice partid e ajunge la conducere pentru ca e ales. Jocul democratic spune ca daca un partid nu corespunde asteptarilor electoratului, el pierde puterea. Asa ca daca PSD (sau oricare alt partid) ajunge la putere, nu o face prin impunere. Iar daca electoratul este multumit, el va alege acel partid in continuare.

      ===
      Problema majora este dupa mine ideea eronata conforma careia o societate poate fi condusa pe un anumit drum prin simpla schimbare a cadrului legal. Afganistan ne-a demonstrat ca nu se poate construi dezvoltare cu forta. Si nici cu legea.

      • Vă înșelați, deoarece cadrul descris de dvs. există doar în principiu, iar în principiu oricine trăiește bine… dacă emigrează în principiu…
        PCR-FSN-PSDR-PSD a acaparat puterea imediat după Revoluție și a păstrat-o până acum. Deși aparent în opoziție, datorită numărului de deputați – întotdeauna, inclusiv acum, cel mai mare din Parlament, a avut cuvântul decisiv în majoritatea situațiilor.
        Și asta nu privește întregul tablou al puterii de stat – vechii aparatcici din tot sistemul administrativ de stat și local. Tipi cu vechime încă din vechiul regim comunist care știu toate șmenurile și chichirezele, care pot cu ușurință bloca orice decizie venită de sus, prin amânare sau deviere – vezi cazul șmecherei care nu a semnat decizia prin care se acorda plăți suplimentare doctorilor pe perioada COVID-ului. N-a semnat ea, nu a putut semna nici ministrul Sănătății – el contrasemnează.
        Singura putere care s-a separat de PCR-PSD a fost cea judecătorească – de aia și Dragnea a creat Secția Specială, sau SS-ul juridic al PSD.

  3. Doar o observatie: ceea ce se intampla in cresterea sau descresterea unei natii este, in cea mai mare parte, rezultatul mediului socio-economic.

    De la cap se impute si de la coada se curata.

    Unii zic ca despre peste este vorba in proverbul de mai sus.
    cred ca se poate extinde aria de cuprindere si asupra unei natii.

    Altii vor spune ca nu suntem singurii afectati de o scadere a populatiei, dar ei bine suntem chiar premianti la capitolul plecari din tara – ca sa vezi si ce sa mai spui???

    Nu se vor intoarce romanii, in mare lor majoritate, daca nu se schimba nimic in mediul socio-economic deci schimbarea trebuie produsa la nivelul politicilor pe care statul roman le aplica cetatenilor ei aflati in tara. Onoram competenta – DA sau NU? Pedepsim coruptia – DA sau NU?

    Si pana la urma multi sau putini – este oare chiar relevanta cantitatea??? sau vorbim despre calitatea celor prezenti??? – nu e logic sa vorbim mai degraba despre cum o ducem acum in tara si cum ne pregatim sa ne asternem drumul spre viitor, in termen mediu si lung???

  4. Cred ca urmatoarul mare exod al romanilor in strainatate va fi,Doamne fereste,dupa un mare cutremur de pamant.Mai multa ca sigur ca bucurestenii ramasi fara case (si nu numai) vor lua calea strainatatii.Vor renunta s-o ia de la capat intr-o tara fara viitor.Nimeni nu va pune mana sa reconstruiasca.

  5. „cu una mai tânără, bine educată, competentă, onestă, verticală, fără legături cu lumea comunismului dinainte de 1990.”,daca ultimul deziderat se rezolva pana la urma de la sine,celelalte,sunt deocamdata fara sansa,tanara generatie fiind si mai putin educata,competenta,onesta si verticala!poate intr-un viitor,o alta „tanara generatie”,dar evolutia nu-i favorabila…

  6. Analiza demografica e corecta si bine documentata.
    Concluzia nu e convingatoare, fiindca se bazeaza pe o viziune liniara si simplista.
    Dupa mine, cel mai puternic factor de schimbare din 2007 incoace este Uniunea Europeana si nu societatea romaneasca, nu cetatenii romani rezidenti in Romania si nu diaspora.
    Remorcarea noastra culturala, legislativa, organizationala, civilizationala, chiar, de catre UE este vectorul principal de progres.
    Pe partea demografica as zice ca este complet ignorat aspectul imigrantilor, care reprezinta un numar din ce in ce mai important, de la an la an.
    Numarul cererilor noi de cetatenie depaseste de suta de mii anual.
    Conform ONU, in 2019 se estima ca erau rezidenti in Romania 462.000 de oameni nascuti in alta tara, dar trendul e puternic crescator.
    Societatea romaneasca isi completeaza deficitul numeric natural cu importul de forta de munca asiatica, indeosebi
    In 2021 s-au aprobat 50.000 de permise de munca pentru extracomunitari, desi deficitul e mult mai mare.
    Cat va mai dura pana cand basarabenii, bonele filipineze, bucatarii vietnamenzi si nepalezi, curierii srilankezi, comerciantii chinezi, refugiatii sirieni si afghani vor fi un factor important in societatea romaneasca, numeric si nu numai?
    Cat va dura pana cand vom deveni o societate cosmopolita, care va trebuie sa-si gaseasca alte valori, alta constiinta de sine si alte mecanisme sociale?
    Se sperie gandul, nu?
    In Bucuresti se simte curentul schimbarii, de cativa ani.
    Eu sunt vecin cu 8 peruani care vorbesc perfect romana.

  7. Eu am lucrat o perioada ca cercetator (junior) pe bioreactoare. Bioreactoarele sunt instalatii menite sa cultive diferite microorganisme, cum ar fi alge, bacterii sau fungi intr-un scop precis: obtinerea antibioticelor, fabricarea berii, epurarea apelor uzate, sau mai nou fixarea carbonului liber atmosferic.
    Atat observatiile empirice cat si modelele teoretice confirma ca substratul contribuie la cresterea populatiei de microorganisme din sistem, la inceput in mod exponential, dar de la un punct in colo substratul devine toxic si populatia de microorganisme din sistem se prabuseste (unul dintre fenomene fiind ca excesul de substrat acidifica mediul, spre exemplu).
    „Substratul” este ceea ce consuma microorganismele, compusi simpli ai azotului si carbonului, lesne de masurat si modelat matematic intr-un sistem inchis.

    Sigur ca comparatia este usor fortata, dar ne putem astepta ca si in cazul unei populatii complexe, precum cea umana, „substratul”, adica cantitatea de alimente, bunuri materiale si servicii pe care le consuma, sa devina toxica pentru populatie
    Tradus in limbaj popular: „li s-a urat cu binele”.

    In alta ordine de idei, in secolele 19 si 20 populatia la nivel global a cunoscut o crestere exponentiala, generata in principal de descoperirea antibioticelor, igienei si agriculturii mecanizate. Dintr-o perspectiva pur biodinamica, n-avem niciun motiv sa credem ca ritmul de crestere se va mentine pentru totdeauna, de fapt avem toate motivele sa credem ca va ajunge la un punct maxim, apoi va cunoaste o prabusire abrupta si apoi va cunoaste un platou.

    Modelele economiei de piata proiecteaza mereu o crestere, care este dependenta de cresterea populatiei. Adica diminuarea ritmului de crestere a populatiei va antrena diminuarea ritmului de crestere a indicatorilor economici. De aici viziunile apocaliptice care insotesc statisticile populationale curente. Solutiile gasite de mediul academic si politic fiind incurajarea natalitatii sau politicile migrationiste, dar tot dintr-o perspectiva biodinamica ambele sunt pseudo-solutii, pe termen lung fiind sortite esecului.

    Sigur ca este o apocalipsa, inteleasa ca sfarsit al unei lumi, dar poate fi in acelasi timp inteleasa ca „revelatie”. Revelatia este ca modelele economice au valabilitate locala, nu generala, si ca „there is more to life than economic growth” – intr-o nota mai optimista.

    Prin urmare trebuie sa constientizam lucrurile acestea si sa ne putem intrebarea ce dorim sa lasam mostenire lumii viitoare. Cresterea economica este clar ca nu o putem lasa mostenire pentru ca este dependenta de biodinamica, deci trebuie sa lasam mostenire ceva de natura metafizica, care sa nu poata fi impiedicat de evolutiile biodinamice.
    De exemplu, antichitatea greco-romana ne-a lasat mosternire statul iar evul mediu ne-a lasa mostenire crestinismul.
    Epoca moderna ce va lasa mostenire epocii urmatoare?
    Care sunt valorile noastre fundamentale?
    Este de asemenea posibil ca epoca moderna sa fi fost sterila si sa nu aiba valori fundamentale transferabile intr-un alt context decat cel local care le-a generat.
    Daca este asa sau nu, este datoria filozofilor sa stabileasca…. mie ca inginer, dupa ce ma uit pe modelele matematice, mi se pare o tema de gandire serioasa, si de doctorate neplagiate.

    • Jeana nu e moarta, Jeana se transforma. :-). Ierarhia valorilor este o chestiune sociala, mai curand decat una morala. Intr-un fel, discutam „dincolo de bine si de rau”.

      E interesant cum articolul, despre anosta (pentru multi) problema demografica a dat nastere la comentarii filosofice.

      Sunt perfect de acord ca romanii au parte de un belsug nemeritat, pe seama copiilor si nepotilor. Nu conteaza doar cat de imprumuti, conteaza si daca poti rambursa.

      Am mai spus ca pentru o sansa reala la dezvoltare Romania nu are nevoie doar de economisti si de politicieni, are nevoie si de un ideal. Poate fi regalitatea, poate fi o liota de patrioti pletosi cu pistoale la brau (la figurat), nu conteaza. Dar nu cred ca se poate cladi o Romani prospera doar cu calculatorul.

      • Sunt de acord ca tara ar fi avut nevoie de mai mult decat de calcule economice sterile.

        Eu sunt monarhist convins, si cred ca ar fi putut genera acea coeziune sociala si acel ideal cultural de care Romania avea nevoie. Inca mai cred asta, chiar daca majoritatea considera tema moartea si ingropata.

        Imi este greu sa inteleg cum oameni de cultura si filozofi importanti ai tarii, in loc sa se adune in jurul Regelui Mihai in anii 90 au preferat sa se alieze cu criminali cinici ca Iliescu si Roman, sau in anii 2000 cu oportunisti mediocri ca Basescu sau Iohannis.
        Trebuiau sa fie mai activi sa explice populatiei despre legitimitatea istorica a constitutiei din 1923, despre necesitatea monarhiei ca factor de coeziune sociala.
        De fapt nu imi este greu, inteleg foarte bine… este doar un mod de a spune.

    • Părinții părinților mei au dorit liniște (că ei au cunoscut războiul), părinții mei au dorit mâncare (pentru că au dus-o greu), eu am dorit serviciu mai bun decât ei, însă copiilor nu am nici un gând. Ce să le doresc, decât… să fie fericiți. În România se poate educa oricine, cu sau fără programe sau reforme deștepte. Prognosticul demografic nu spune oare, că oamenii nu sunt optimiști, că nu suntem bucuroși, că nu iubim viața? Deci, cu fericirea, cum stăm?

  8. Foarte trist.
    Mai puțini români in tara, mai mare PIB pe căpățînă.
    Dar și mai mare datorie publică pe cap de locuitor.
    Viitorul e sumbru.
    Și dacă adăugăm valorile pe baza cărora se promovează în statul grijuliu cu pensionatii la 40 de ani și judecătorii la 52 de ani, e clar că doar minciuna , corupția și habarnismul profesional pot asigura „ascensorul social” in stat.

    Cine nu vrea astfel de promovare și realizare umană , liber sa emigreze.
    Care e ultima supapa socială dat și unica care împiedică alte evenimente ca 1907 cu răscoalele ei sau decembrie 1989.

  9. Cea mai de efect metoda ar fi ca romanii din afara tarii sa voteze in circumscriptiile electorale la care erau alocati in Romania, nu sa fie 3 milioane bagati cu forta in Diaspora si sa li se aloce 0,000001 Parlamentari per cetatean. Cand trimit bani in Tara sunt romani, dar la vot sunt sub-romani. Votul unui roman din tara e echivalentul voturilor a 15 romani din Diaspora. Dar credeti ca PSD, PNL sunt de acord sa corecteze si votul unui roman sa fie la fel de important indiferent unde locuieste temporar?

  10. Domnule Ghetau,
    asa cum il apreciati d-voastra pe d-l Liiceanu, asa va apreciez eu pe d-voastra, mai ales ca eu sunt adeptul faptelor, al cifrelor si mai putin al vorbelor incirligate.

    La subiect. E clar, exista o mare problema demografica, dar eu cred ca se vor intoarce multi dintre cei plecati. Desigur citiva seniori, desi acestia nu conteaza prea mult la economia tarii, poate doar ca electorat ceva mai rasarit. Dar si cei din cimpia muncii. Ma bazez pe faptul ca-n vest scade dramatic calitatea vietii, scumpiri masive, inflatie masiva, supraveghere Big Brother, pus pumnu-n gura etc.
    Se vede si din faptul ca-n Ro se construieste masiv, mai ales in mediul rural, au rasarit peste tot case frumoase, trainice, standard vestic. Deci omu isi pregateste caminul.

    Desigur, fara indoiala, calitatea politicienilor e un mare handicap, dar, si aici, politicienii vestici incep sa semene din ce in ce mai mult cu cei romani, deci deosebirile se estompeaza.
    Probabil noi, din generatia veche nu vom mai prinde schimbarile in Ro, dar eu sunt oarecum optimist.

    • Domnule Neamtu Tiganu,

      subscriu la idea Dvs. Si mai cred ca pe langa ai nostri care se vor intoarce in mod natural acasa, vor veni aici si multi straini, intr-un context general care trebuie privit mai degraba ca o mobilitate inauntrul EU ghidata de factori socio-economici tranzitorii decat in contextul rigid si incert al trendurilor aritmeticii demografice pe termen lung.

      In dorinta nesabuita de a stimula crestere economica cu orice pret, tarile dezvoltate au avut ratele reale ale dobanzilor aproape de zero sau chiar negative nu numai in pandemie dar si cu mult timp in perioada premergatoare ei. Acest lucru a pus si pune in continuare mult stres pe sistemele de pensii din tarile respective, si nu ar fi de mirare ca langa seniorii nostri care aleg sa isi petreaca anii de pensie acasa, sa vina in Romania si seniori occidentali vulnerabili, atrasi aici de puterea de cumparare mai mare si de o viata mai linistita decat in tarile de bastina.

      Adaugand la acesta si ceilalti factori foarte pertinenti pe care i-ati enumerat in tarile vestice (costul foarte ridicat al nivelului de trai, politici de political correcteness impinse pana la absurd, o politica de imigratie haotica promovata de politicieni dar ne-consensuala si dezavuata de majoritatea populatiei EU) avem deja premizele ca numarul expatilor UE (tineri si activi in campul muncii) sa creasca mai ales in orasele mari si deja cosmopolite ale Romaniei.

      Bineinteles, ca in continuare emigratie din Romania in alte parti ale Europei si a lumii va fi. Dar durata perioadei de „expat” se va reduce treptat, iar fenomenul emigratiei nete se va estompa tot treptat, pana la nivelul in care unde fluxul emigrație in afara va egala fluxul de imigrație+repatriere inauntru in tara.

      Acu 30 de ani, in 1990, Romania avea 23.4 milioane de oameni. Acum are cu cel putin 5 milioane mai putin. Cine ar fi crezut? In realitate nimeni nu poate sti cu exactitate ce populatie va avea Romania in 30 de ani.
      Urmatorii 10-15 ani sunt esentiali pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei ca in 2050 Romania va avea doar 15 milioane de locuitori. Personal sunt optimist si eu cred ca in 2050 Romania va avea aproximativ aceiasi populatie ca in prezent.

  11. Nu sunt de acord cu abordarea naționalistă. Într-o abordare europeană, un salariu minim la nivelul U.E. ar impune aceleași condiții de trai, ar opri depopularea teritoriilor sărace. Ar apărea mai pregnantă adevărata problemă a scăderii populației în întreaga Europă, în paralel cu creșterea populației în Africa, unde un miliard de oameni nu și-ar mai găsi locul.

  12. Dar pentru cine ar trebui sa mai existe Romania pe viitor? Batranii ( scoliti sau nu ) vor disparea natural, cei tineri si activi ( scoliti sau nu) isi vor cauta un loc mai bun in lume. Caci asta pare a fi trendul / ingrijorarea (pentru viitorii ani) descrise in articol. Pe cale de consecinta, daca pentru romanii activi tara nu va mai prezenta un interes major, emigrand, ea s-ar putea popula ( in timp) cu imigranti mai putin pretentiosi, cu vitalitate superioara, apartinand unor cu totul alte culturi. Si , putem spera ca, peste cca. 1000 de ani de bejenie prin lume, cu acelasi nume ( dar si cu aceeasi credinta?!- vezi poporul evreu) romanii sa vrea sa-si regaseasca patria lui Zamolxe si s-o recladeasca, luptand pentru ea cu arma in mana. Om muri sh-om vedea, vorba poetului.

    • Pentru cateva secunde m-as desprinde de filosofia istoria si as indrazni sa spun ca dezvoltarea nu poate veni decat prin duritate si disciplina.

      Adica: deficit zero, moneda legata de euro (sau de dolar), fara companii de stat, liberalizare masiva.
      Desigur, Romania e in UE si nu poate face ce vrea. Dar poate ca s-ar gasi o solutie. Nu se gaseste pentru ca tuturor le convine asa cum e. E un simptom al infantilismului social: conteaza doar ce imi umple burta si conteaza doar ce e astazi, maine nu exista.

      Asa ca e nevoie de impunere sau de conjunctura internationala.

      Sunetele agoniei seamana cu gemetele de placere.

  13. Chiar daca nu avem la indemina toiagul, lui Moise, cel separator de ape ,putem discerne intre adevar si minciuna .Este corect si adevarat tot cea ce ne arata si schematic sau statistic autorul . Ce putem vedea dincolo de toate aceste informatii schematic prezentate ? Ce se intimpla in realitate ? Romania , a plecat in aventura numita democratie , iesind din pagubosa si nesustenabila Societate Socialista Multilateral Dezvoltata in anul 1989 o data cu Revolutia sau Revolta populara (fiecare are o anume perceptie asupra a ceea ce s-a intimplat atunci )cu un bagaj uman ce reprezenta un numar de aproximativ 22 de milioane de locuitori .Dupa 31 de ani , vedem cu totii cum din Romania au plecat in Uniunea Europeana si nu numai circa 4,5 milioane de cetateni si unde un numar mare de cetateni romani au avut la rindul lor copii(numarul exact nu este cunoscut) . Cu toate aceste plecari ,ce vor continua a face parte din registrul curent al normalitatii ce se numeste libera circulatie a cetatenilor , Romania este capabila sa se reinventeze si sa urmeze mai departe drumul ales . Solutii miraculoase nu exista , dar , cei ce raman in tara au capacitatea (ma refer la tineri )sa duca Romania mai departe .La nivel politic , totul este parte a implicarii cetatenilor ce doresc sa faca asta .Politica se face cu oameni ce se inregimenteaza in partide si care reusesc sa performeze in cadrul atit de personalizat al cutumelor ce tin aceste partide in viata . In politica nu trebuie sa fii nici savant (tineti minte eroarea facuta de Elena Ceausescu )nici scriitor de marca , nici vreun filozof plin de ifosele vremurilor .Politica se face doar de catre cei ce vor a se implica. Politica este parte a unui cumul de acceptari (uneori ce nu sunt agreate la nivel personal ) ce cuprind o situatie mereu la zi (politica nu este despre trecut )nu numai in tara dar si in cumulul de tratate semnate si acceptate de Romania concomitent cu intelegerea si previzionarea posibilelor situatii ce apar ca si urgenta .Politica este despre viitor si despre scenariile, de tot felul ,ce sunt si ele parte a acestui viitor posibil .Este foarte greu de a mai schimba ceva . Tinerii par a nu se implica , cei in virsta inca isi rumega trecutul ce cindva le oferise o forma de falsa maretie (doar unora ) si care egalizind (nu in totalitate ) persoanele, au produs miopia numita„ noi toti suntem la fel” .Dupa 31 de ani ,deja trecuti ,unii incearca a resuscita comunismul , aducind in fata nostra iliberalismul ( un comunism mascat )si nationalismul prost inteles si pagubos afirmat .Totusi ,Romania se afla in Uniunea Europeana ,in NATO , are parteneriate strategice cu SUA si cu multi altii , este pozitionata pe harta UE ca si Cetate de granita unde nevoia de armament sofisticat devine pe zi ce trece mai mare . Pentru Romania nu exista solutii alternative , chiar daca de curind unii au incercat sa schimbe drumul democratic al tarii .Din nefericire , pentru ei , Presedintele Natiunii s-a opus (nimeni nu credea ca va face asta – toti erau fericiti ca isi vor putea face de cap ).Acum suntem iarasi intr-o situatie politica complicata (eu unul nu am crezut ca se poate intimpla asta )moment in care citeva decizii luate chiar inainte de algerile parlamentare ,de catre seful PNL , au spulberat existenta si apartia unei majortitati USR -PNL , cu toate consecintele pe care cred ca le cunosteti cu totii .Mergind, insa,pe firul textului prezentat noua de autor , cred ca Romania are o mare sansa de a se regenera .Tinerii, ce vin din urma si care sunt viitorul acestei natiuni , vor intelege nevoia de implicare politica si nevoia de a merge la vot . Daca natiunea pricepe (eu cred ca va intelege )si in anul 2024 (toate alegerile sunt in acest an ) votul va fi parte a unei noi emotii create de politicul Romaniei putem spera la un procent de peste 55 %participare , moment in care natiunea poate oferi o noua sansa USR si PNL, ca purtatori de putere procentuala ce ar permite mari modificari majore in legislatia organica si chiar schimbarea Consitutiei . Deosebit de importanta va fi politica de desemnare a unui candidat la presedentie valoros (femeie cred eu )ce poate cumula un accept national .Deocamdata Citu spulbera politic tot ce are in fata .Dupa cum stiti „aparentele insala ” si Citu devine forta ce va impinge Romania spre mult bine . Nivelul nostru de intelegere , nativ , ca si popor , este greu de atins de alte neamuri .Ceea ce ne deosebeste de altii , este forta limbii romane ,ce atunci cind este cunoscuta la un nivel peste media ,impinge intelegerea si nevoia de cunastere la un model superior ca si forma temporala a exprimarii . Se vede usor cum cei care nu au un nivel superior de cunoastere a limbii romane nu pot trece bariera , bariera ce ii forteaza in a traduce din limba lor nativa si abia apoi la a trece a se exprima in limba romana . Cit despre intorcerea in tara, ca fenomen de masa ,este inca indoielnic a ne exprima .Pina la urma libera circulatie a oamenilor si capitalului este un permanent du-te – vino, ce reformuleaza insasi bogatia neamului romanesc .

    • Pan in 2024 mai sunt 3 ani. In plus, e nevoie de o pre-campanie de cam 1 an, pentru a face cunoscute directiile de actiune politica ale unui partid.

      La fostele alegeri nu a existat campanie. De precampanie – ce sa mai vorbim…

      Mi-e teama ca de fapt asistam la un spectacol ieftin al unor cetateni care au capturat institutiile statului si isi dau mana pentru a-l mulge. Am vazut recent un documentar despre operatiunea Mani pulite din Italia. Ce m-a indispus a fost ca de fapt fara interventia justitiei – si aceea de fapt posibila doar printr-o conjunctura – Italia ar fi fost in aceeasi situtie si astazi. Desigur, nimeni nu poate garanta ca nu e :-).

      ===
      Noile generatii au o viziune proprie despre patriotism si implicare. Ubi bene ibi patria, dar ar trebui sa intelegem asta intr-un registru pozitiv. Este posibila aparitia unei noi generatii „pasoptiste”? Mi-e greu sa spun, dar as inclina spre „nu”.

  14. Venitul nu este singura variabila in deciziile de plecare sau de intoarcere. Nu spun ca e neimportant, spun doar ca nu e singura variabila, iar in unele cazuri pare sa fie chiar o variabila secundara.

    Cel mai des aud de romani care pleaca pentru a da o sansa copiilor. Unii chiar au venituri consistente in ROmania si se bucura de bunastare. Dar isi doresc mai mult pentru copiii lor.

    Din pacate, intr-o asemenea situatie, sunt convins ca sentimentul des intailnit este acela ca propria ta tara de alunga.

    ===

    Nu vad in cresterea veniturilor in Romania un stimulent de intoarcere in tara. Sunt diferente atat de mari intre societatea romaneasca si cea occidentala, incat simplul fapt ca ai mai multi bani isi pierde din relevanta. Cat mai multi, pana la urma?

    Sunt pesimist si in privinta intoarcerii batranilor in Romania. Cine sa aiba grija de ei in Romania? Prefera cineva un azil din RO unui din Franta sau Anglia? Poate ca da, daca luam preturile in consideratie. Dar copiii raman instrainatate si parintii se interneaza intr-un azil din Ro? Personal, mi se pare putin credibil, dar poate ma insel neavand date statistice.

    O alta mare dificultate este cea a timpului necesar reconstructiei. Nu vorbesc despre constructii in sens strict, pentru ca doar nu a avut loc un razboi in Romania. Dar tot reconstructie s-ar numi si refacerea unei juste tesaturi sociale, fara ca prin asta sa se intelega o preponderenta a doctrinelor de stanga, ci mai curand dimpotriva.

    Dar nu partea politica primeaza, ci institutia Stat, ca atare. Am mai vorbit despre necesitatea edificarii statului liberal in Romania. Dar un asemena obiectiv nu si-a propus nimeni pana acum.

    ===

    Pe partea pozitiva, avem oricum o „silver economy” in intreaga Europa, si Romania va trebui sa se adapteze. In linii mari, pastrarea sanatatii in timpul ultimelor etape ale vietii si mentinerea batranilor in activitate ar trebui sa fie obiective ale oricarei politici. Numai ca in loc de asta, ii indopam pe batrani cu medicamente, ii scoatem repede la pensie (si nu vorbesc aici despre pensiile speciale) si apoi ne caznim sa le facem pensiile cat mai mari.

    Pentru ca, in conceptia noastra prafuita, un batran trebuie sa fie neaparat cat mai bolnav si cat mai neajutoarat. Actionam sa avem astfel de cetateni – amintesc aici numai total si criminala ignorare a educatiei pentru sanatate de-a lungul intregii scoli.

    Bine ca predam „entrepreneurship”, robotica, informatica si alte minuni (total pe langa varsta si cu metode bizar-torturante)! Vom avea tone de programatori bolnavi morti, viitori inghititori de pungi de pastile de pe la 50 de ani.

    ===
    Am incercat sa vad ceva pozitiv si in evolutia educatiei in Romania. Am gasit doar un spirit de sacrificiu laudabil din partea unor cadre didactice – putine. Prin urmare nici in educatie si nici in intoarcerea celor foarte bine educati in tara nu prea avem cum sa ne punem speranta.

    ===

    M-am tot intrebat atunci care ar fi solutia? Nu cred ca exista una, istoria are legile ei. Popoarele apar si dispar, tari si natiuni apar si dispar, la scara istorica. Din perspectiva unei vieti, e greu sa iti dai seama.

    Ce a crezut un taran francez sau un invatat francez, sau un preot in timpul Razboiului de 30 de ani? Cum vedea acela sfarsitul acelei perioade tenebroase? Era previzibila Pacea de la Westfalia?

    Poate ca suntem prea increzuti inchipuindu-ne ca putem stapani istoria.

  15. Foarte bun si foarte tehnic articolul! Resimt însă oarecum absența unei abordări…filosofice, să spunem. De-a lungul istoriei și până în zilele noastre, națiuni s-au ridicat, s-au prăbușit mai apoi, orașe strălucite odinioară au fost pustiite ori abandonate, limbi și alfabete au fost create, apoi uitate, etc. Facem ceea ce putem, ceea ce știm să facem pentru a ne apăra ființa, cultura, țara, poporul – dar nu mai mult decât ceea ce știm, ori putem face. Asta într-o lume cu mii și milioane de variabile din care putem probabil controla o sutime, o miime… Un fel de fatalism? Poate. Nu știm dacă România, în forma actuală, va mai exista peste 500 de ani. Sau 100… Nu știm dacă Europa nu va fi cumva populată în proporție de 50% (ca acum în SUA) de oameni de culoare, sau /și de religie musulmană. Ne-am construit noi, așa, de la Atlantic la Urali un spațiu bogat și sigur de care sperăm că vom ține cu dinții măcar vreo mie de ani…Iluzii. Nimic nu e sigur în afară de schimbare. Dureroasă de obicei, dramatică adesea. Asta e!

  16. Stimate,
    d-le profesor,
    1.Schimbarea NU poate veni decit din tara!
    2.Proiectul ,,Romania Educata” NU poate fi solutia durabila a iesirii din Crizele de toate felurile ale Romaniei!Tarile pot fi schimbate pozitiv numai daca beneficiaza de un ,,Proiect de tara”, care dispune de metode si tehnici de schimbare sistemica, componentele bugetare si economice neputind fi schimbate punctual sau pe rind, decit (toate) impreuna!Toate demersurile punctuale pozitive esueaza, anulate de celelalte domenii neimbunatatite.
    Presedentia a fost incapabila de elaborarea proiectului de tara (cu 400 de specialisti) asa ca a venit cu un surogat de schimbare: Romania Educata, realizabil doar in cadrul/parte a unui proiect de dezvoltare economica-industriala rapida, care sa-l orienteze, sustina financiar si creieze climatul interesului de schimbare a tineretului!
    3.Liberalismul romanesc NU are solutii de schimbare, apelurile la diferite personalitati reprezentative este fara rezultat.
    In 2009 – fostul prersedinte al PNL, Valeriu Stoica a organizat o dezbatare LIBERALA privind ,,esecul democratiei si liberalismului dezvoltat in Romania”, la care au participat ,,floarea” elitei liberale, printre care si d-l G. Liiceanu.
    a.Concluzia dezbaterii a fost ca esecul aratat s-a datorat ,,institutiilor europene preluate cu integrarea” care n-au produs aceste rezultate.
    b.Urma a fi realizata constructia unei structuri de actiune intelectuala si programatica liberala, care sa asigure aceasta transformare, dar de ea nu s-a mai auzit nimic pina astazi.
    c.Filosofii romani liberali n-au realizat ceva asemeni lucrarii (social-democrate) ,,Romania Europeana a lui Adrian Nastase (2007), care este extrem de documentata si la obiect, privind dezvoltarea economica prin REINDUSTRIALIZARE (VAZUTA CA PRINCIPAL OBIECTIV AL RESTRUCTURARII ECONOMICE).
    Afara de schita ideologica ,,Reconstructia liberala a Romaniei” din 2004 a lui Tariceanu, dupa care acesta a construit si un ,,Program de dezvoltare economica a Romaniei 2006-2012″ si ,,Dezbaterea liberala din 2009″, LIBERALII sint absolut absenti in problematica economica si sociala.
    Dinamitat in 2007 de Basescu prin distrgerea fractionista a PNL, acesta si-a pierdut DEFINITIV orice urma de interes si expertiza in dezvoltarea tarii.Dintr-un dezastru economic ca cel din Romania, cu pierdwerea a 4 milioane de locuri de munca si a averii industriale, unica solutie era emigrarea.
    4. In 2000 Daniel Daianu solicita un ,,proiect de tara al intregii societati romanesti”, (Incotro se indeapta tarile postcomuniste?), in 2004 la postrul TVR, G. Liiceanu spunea de Ziua Republicii: ,,O tara NU este bogata prin averea solului si subsolului, ci prin capacitatea de a construi un Proiect National si a mobioliza populatia la realizarea lui”.
    Cred ca cei doi sint autoritatile culturale nationale, care impreuna ar putea realiza ceeace a considerat fiecare necesar pentru Romania.Fara un demers practic, treptat Romania devine tara nimanui…
    PS.
    – Despre ,,Dezbaterea Liberala” cu participarea d-lui Liiceanu si neindeplinirea de catre intelighentia liberala a promisiunii de a crea programatic schimbarea liberala pozitiva, operationala, am mai scris pe acest sait.Din pacate, pentru a nu ,,jigni”, comentariul respectiv n-a fost publicat, iar din aceasta decizie nu cistiga Romania nimic!
    – Personal am propus d-lui presedinte Johaniss si al PNL L. Orban evaluarea si promovarea unui PROIECT DE TARA, dar n-am mai primit niciodata un raspuns.Cita vreme publicatiile politice si economice se mentin in zona ,,constatarilor” si nu incearca iesirea din aceasta capcana prin prezentarea si dezbaterea unor viziuni si chiar proiecte de tara, Romania se indreapta cu pasi mari catre situatia Greciei falimentare, de acum citiva ani.
    Valoarea si prestigiul unei publicatii importante nu se pastreza si conserva doar prin publicarea de articole ale unor persoane consacrate si recunoscute national, ci mai ales a unor idei, solutii si proiecte noi, operationale de schimbare a situatiei constatate mereu, dar fara intentie de a crea practic, ceva necesar imbunatatirii sale.
    -O schimbare pozitiva NU poate veni doar facid apeluri la diferite personalitati, fiind necesara initierea unei actiuni nationale, avind la plecare ceva concret sub raport programatic si tintind realizarea unui PROIECT DE TARA!

    • Toate partide au programe politice. Doar ca de fapt nici unul nu are vreun obiectiv clar. Stau atarnate intre generalitati falnice si of-uri punctuale, razlete.

      Daca simtiti nevoia de a va exprima, din cunostintele mele, singura cale este sa deveniti membru al unui partid politic si sa impulsionati din interior in directia pe care o considerati potrivita.

      ===

      Daca va puneti sperantele in domnii Tariceanu si Daianu, eu nu ma alatur, ba chiar simt nevoia sa o iau la fuga.

      ===
      Industrializarea este o consecinta, nu poate fi un obiectiv.

    • punctul 8 de la tm imbunatatit, de asta are nevoie noua romanie. apoi, ruperea romaniei in 3 mari regiuni cu conducere independenta, locala.

    • Stimate domnule Căliman
      Deși în principiu aveți dreptate, lipsa de viziune și coeziune socială împiedică nu doar adoptarea unui astfel de Proiect de Țară (PdT), dar și crearea lui.
      Nu poți crea un astfel de PdT din burtă. Este necesară consultarea, nu doar a partidelor sau ONG-urilor, dar și a populației. Apoi concentrarea și rafinarea consultației, raportarea la situația și principiile de dezvoltare ale UE; toate aceste stadii necesare implică o complexă inter-relaționare dintre partide, instituții, ONG-uri, inter-relaționare necesară, dar care nu există nici măcar în chestiuni mult mai triviale. Am vorbit doar de elaborarea PdT, darmite adoptarea lui în formă finală!

  17. Statului roman nu-i pasa. Deocamdata. Inca mai e de muls. Esentialii si privilegiatii cu pensii speciale inca isi pot incasa banii netulburati. Cand n-or mai fi romani de muls, atunci se va interesa si statul de demografie. Sau poate cine stie, poate asta e scopu: reducerea populatiei la un nivel sustenabil, tiganizarea ei (ne place sau nu, demografia e inca vie datorita lor), si reambalarea tarii si a resurselor pe alte criterii, cu alti stapani. Tot raul spee bine. Imi imaginez ce-ar face danezii sau altii daca aveau o tara cat a noastra si cu resursele ei…
    Striga unii mai sus ca PSD a trimis romanii afara. Eu imi aduc aminte ca Basescu si guvernarea Boc m-au trimis la plimbare. Cu siguranta, scarba de regimul PDL, modul abject in care controlau justitia si economia la nivel local m-au facut sa-mi iau lumea-n cap. Iar aia cu USR singuru partid cinstit e probabil vreo gluma…
    Am revenit la 5 ani dupa ce facusem un doctorat, pregatit sa aplic in tara ce-am invatat. Am dat cu capul de tot felul de disfunctionalitati, iar ironiile erau la ordinea zilei: da, ai si tu doctorat ca Ponta. Orice prost are doctorat in Romania.
    Corect. Orice prost avea. Asa ca am inceput sa fac aplicatii in strainatate. Unguri, englezi, danezi au fost mai mult decat incantati sa-mi dea de lucru. Pe bani buni. Aici doctoratul meu era ok, nu orice prost are.
    Culmea insa, dupa 5 ani statu roman si-a adus aminte ca ii datorez taxe. Pe care le platisem la plecare. Mi-au luat banii, apoi, dupa proces, mi i-au dat inapoi, ca dupa aia sa mi-i ia iarasi, cu penalitati si dobanzi. Inca un proces, alti nervi, alta asteptare. Motiv suficient sa-mi lichidez orice bun si cont aflate inca in Romania. Stiu ca suntem condusi de hoti, dar nici chiar asa…
    Dupa aceiasi cinci ani, cand am devenit tata, am vrut sa-mi inregistrez fata ca cetatean roman. Statului roman nu-i trebuie insa cetateni. Mi-au cerut mai intai transcrieri de casatorie si filiatia mamei pana la a nush cata generatie. In culmea absurdului, mi-au cerut si mie filiatie, dovada ca buletinul si CNP-ul pe care tot statul roman mi le-a dat nu valoreaza nimic: adu certificat de nastere, de casatorie, copii, traduceri, apostile, in 3 exemplare, si-asteapta, nene. In acelasi timp, neveste-mii i s-a cerut doar certificatul de nastere original, transcrierea s-a facut automat, si-n 3 sapt a venit si pasaportul. 7 luni mai tarziu, fie-mea inca nu e cetatean roman, pentru ca statul ne trateaza ca niste infractori.
    Sa ma intorc? La fiecare vizita mi-aduc aminte de ce am plecat. Dupa un deceniu, schimbarile – alea care sunt – mi se par prea putine, prea lente si nu toate-n bine. Deci inapoi as veni doar fortat, de imprejurari, cu toate ca am momente cand mi-e dor de casa si-mi lipsesc prietenii si familia. Dar viata e numai una. Poate la pensie – presupunand ca o apuc – cum bine spune autorul.

  18. Dincolo de aceasta realitate a depopularii accelerate a Romaniei,
    exista realitatea lipsei de incredere a generatiei tinere si mature,
    in viitorul copiilor lor, aici in Romania.
    Am participat periodic la intalnirile cu colegii de scoala generala, liceu, facultate..
    in care fiecare spune ceva despre el..
    Constanta prezentarilor fiecaruia, ca o forma de satisfactie, de mandrie,
    cu putine exceptii, a fost ca au copiii care studiaza in strainatate,
    sau lucreaza, sau sunt stabiliti, s-au realizat.. in strainatate..
    Sunt tot mai putini romani care mai cred in viitorul copiilor lor, aici in Romania.
    Psihologic majoritatea generatiilor care vin nu isi mai pun problema unei reconstructii,
    pe alte baze a tarii, a clasei politice..

  19. Mai in gluma mai in serios as vrea sa spun ca Romania ,ca teritoriu , va exista dar daca va mai avea populatie neaosa romana majoritara mai putem discuta.

    Citeam mai zilele trecute ca Nigeria,o tara pe care o cunosc destul de bine si pe unde mi-am facut niste prieteni ( care acum traiesc prin UK ) a ajuns sa aiba o populatie de 211.000.000 locuitori.
    Viteza de crestere a populatiei este impresionanta.
    In 1911 populatia Nigeriei era de 16.000.000 locuitori.
    In 1960 la castigarea independentei cifra era de 45.000.000 locuitori.
    In doar 60 de ani populatia a crescut cu 116.000.000 de locuitori
    Astazi populatia Nigeriei numara 211.000.000 de locuitori cu o predictie pentru 2050 de 400.000.000 de locuitori.

    Cum spuneam cunosc Nigeria si stiu cum traiau oamenii obisnuiti acum vreo 15-16 ani in urma.Nici nu se putea compara cu nivelul din Romania. Totusi acest lucru nu i-a impiedecat sa faca copii multi si desigur asta a fost un lucru de mirare pentru mine.In medie o femeie nigeriana face 5 copii.

    Am avut,in multinationala unde am lucrat si colegi indieni.Si pe acolo nivelul de trai al majoritatii populatiei nu se compara cu nivelul de trai al romanilor.Si ei au facut copii si vor mai face in continuare .S-ar parea ca vor sa-i intreaca pe chinezi.

    In viitor se estimeaza ca populatia Asiei va creste cu 700.000.000 de locuitori iar cea a Africii cu 1,1 miliarde de locuitori.

    Asa ca glumind sau neglumind s-ar putea ca o mare parte dintre acestia sa considere Romania o tara atractiva ( asa cum este ea acum ) si sa imigreze aici.

    Datele privind populatia Nigeriei si perspectivele de crestere a populatiei atat acolo cat si pe mapamond pot fi gasite aici:
    https://www.youtube.com/watch?v=zC4aYsYMFVA&t=144s

  20. Eu cred ca articolul are o eroare logica, pentru ca exista si tari cu populatia jumatate fata de Romania si care au mult mai mult succes. Sunt de acord ca structura populatiei conteaza, insa nu vad nici un argument legat de alt criteriu decat daca acei oameni au emigrat sau nu, ci numai concluzii care transforma pierderea cantitativa intr-o pierdere calitativa fara un rationament. De ce sa mai citim articole scrise de dumneavoastra sau de domnul Liiceanu daca este impliciut ca oamenii valorosi au plecat deja? Si de ce sa nu remarcam cati dintre cei plecati s-au intors deja ca sa investeasca aici sau cati se intorc numai cand au probleme scumpe legate de sanatate sau vor pensie?

  21. Va felicit d-le Vasile Ghetau pentru efortul facut. L-am citit cu multa speranta. Experienta de-o viata cit si baza profesionala au facut un articol riguros care impune concluzii dureroase si triste. Provocarea la dialog care a facut-o d-nul profesor Liiceanu a determinat un raspuns prin articolul dumneavoastra, desi numarul celor vizati este mare. Mai este timp, desi tara arde (articolul va sustine perfect), sa apara articole pe subiectul pus in dezbatere. Nu este usor sa pierzi 25% din populatie. Nu este greu sa reduci standardul la educatie, la relatiile sociale, la cultura. Publicatiile abunda in greseli gramaticale si expresii imprumutate, neinteligibile. Muzica promovata este discutabila ca reprezentare nationala. Circulatia rutiera si respectul pentru regulile in trafic sunt derizorii. Aspectele care nu sunt in statistici, sunt elementele care definesc o societate. Si nu ne fac cinste. Daca dorim o schimbare, vrem sa vedem si nemultumirile. Si daca avem nemultumiri, ne gindim si la solutii. Omeneste nu?
    Articolul are citeva jaloane pe care le subliniez cu satisfactie:
    – „Lichelele nu vor face niciodată pasul înapoi”
    – ” Doar calea democratică, a alegerilor, poate duce la schimbare”
    -” masiv dezinteres pentru alegeri a populației tinere”
    – „imaginea viitorului populației țării este sumbră, tristă . Totul este extrem de complicat prin acumulări negative de durată și pare fără ieșire prin depopulare galopantă în plină desfășurare și în amplificare în viitor a dimensiunii prin factori și mecanisme ale dinamicii interne a demograficului care nu mai pot fi schimbate.”
    – ” Pesimismul din realitățile descrise nu trebuie ocolit și nici cosmetizat.”
    – „Guvernele (europene) caută soluții pentru a împiedica sau amâna instalarea declinului populațiilor naționale” Este un punct la care as adauga ca sunt tari care au introdus legi care protejeaza femeile tinere cu copii si in special copiii mici . Avem ce invata de la Finlanda in acest domeniu.
    – ” populația care a părăsit țara după anul 1989 în căutarea unui loc în care instituțiile statului lucrează pentru cetățean, legile sunt respectate și aplicate, există securitate a persoanei și bunurilor sale, predictibilitate a viitorului, educația și sănătatea sunt privilegiate, corupția urmărită și pedepsită, promovarea și ierarhia respectă valoarea individului și veniturile sunt altele. ”
    – ” Schimbarea nu poate proveni decât din țară.” Adaug ce am afirmat si cu alte ocazii ca schimbarea nu poate facuta decit de un partid nou, cu oameni cu principii si care le ” pasă de” de tara lor.
    Va multumesc inca odata d-le profesor. România e și țara mea.

  22. Nici pe departe starea actuală a ţării nu îndeamnă la optimism, mai ales pe un om de rând ca mine. În evaluarea mea (m-aş bucura să greşesc), dincolo de lozinci, democraţia (mai ales cea românescă!) se dovedeşte un mare eşec care ne adânceşte în dezastru. Nici pe departe nu pun bază pe declaraţiile emfatice, electorale, ale unui prim ministrului precum Cîţu… Mai mult, văd o contradicţie gravă între economia de piaţă şi democraţie, combinaţie care (nu numai în România) permite promovarea corupţiei canceroase în toate domeniile. Nu ştiu vreun sector din România care să nu fi fost atins de acest cancer ce se apropie de stadiul terminal. Am ajuns în paradoxul de a lupta cu corupţi împotriva corupţiei… E uşor de prevăzut rezultatul. Starea de pandemie este un accelerator de evenimente iar cei prinşi pe picior greşit, cum este România, îşi vor accelera prăbuşirea. Nu avem nici o speranţă că vreun frate mai mare va veni să ne rezolve problemele de acasă iar noi suntem într-o letargie de somnambuli privind în extaz cum câteva vipuri îşi măresc averea, gândind că ei sunt cu adevărat valoarea ţării. Fără îndoială că elita (parlamentari, politicieni cu funcţii şi alte câteva mii de privilegiaţi prin jocul sorţii şi al întâmplării) nu are probleme, ba chiar se foloseşte de necazurile celui ca mine pentru a mă mai ciupi de un bănuţ… printr-un bun management. Elita nu va fi afectată de scumpirile de energie, de inflaţie, de lipsa medicamentelor, de problemegrave de netrecut pentru mine penmtru a ajunge la un medic specialist, de a găsit medicamentele strict necesare (CNAS – o caricatură politică jalnică, stoarsă la maximum de elita medicală şi politicieni). Educaţia, igiena, sănătatea, cultura sunt idealuri de lux pentru cel cu venituri mici, cum suntem marea majoritate. N-am nici o speranţă nici în UE care văd că are preopări, în cea mai mare parte periferice, superficiale şi de păstrare a unei imagini a unei democraţii ce aduce prosperitatea economică. Suntem pe un drum greşit de ceva vreme dar elita politică profită fără pic de milă. Să vă spun cum e văzut românul în străinătate şi, în unele locuri, în propria ţară? Încearcă să te plângi cuiva, naţionalistule!
    Perspectiva? Un dezastru accelerat – iar soluţiile nu sunt la mine, cel care, legal, are, la patru ani o dată, doar puterea unui vot din 18 milioane de electori, o cifră falsă şi aceasta… Şi despre ce alegeri putem vorbi când, orice-ai vota, ies tot cei din acvariul cu ticăloşi? De ce să mai merg la vot? Credeţi că mai avem vreo ieşire într-o lume în care nu avem prieteni nicăieri, nici măcar între noi, cei aflaţi în acest perimetru numit încă România? Spuneţi-mi şi mie, vă rog!

  23. Emigrarea pentru cauze economice nu este un motiv de mândrie, și mă fac si eu vinovat de acest fapt. Ma uimește ca nimeni nu a făcut o paralelă cu plecarea lui nenea Iancu la Berlin: daca astăzi romanii pleacă pentru ca vor sa faca mai mulți bani in lumea largă, Caragiale a plecat numai dupa ce a moștenit o avere confortabilă. Asta nu ma absolvă de vina, ca si cei de azi Caragiale suferea de dorul declara.

  24. Dupa 1878 si in perioada interbelica guvernul Românie a încurajat emigrația macedoromanilor in Dobrogea si Cadrilater. A fost un succes, acești oameni muncitori si dârzi s-au integrat in Romania si a contribuit la propășirea ei economica si chiar culturala. Un program asemănător care s-ai aducă pe romanii din Transcarpatia, din Bugeac sau chiar din Bucovina de N, cu rezidenta permanenta pentru început, ar putea repara un pic criza demografica. Plus un program de emigrație din Armenia.
    Sunt in satele României case care pot fi cumpărate de emigranți sau de stat la preturi de nimic, unde s-ar putea așeza cei doritori de a trai in acesta tara. Repet, la început doar cu rezidenta si nu cetatenie, altfel fug totii in Itralia peste 6 luni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vasile Ghetau
Prof. univ. dr. – Diplomă de Excelență, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Universitatea din București Din activitatea profesională: -Director al Direcției Statisticii Populației, Institutul Național de Statistică. -Director general al Direcției generale pentru Recensământul Populației și al Locuințelor din luna ianuarie 1992, Institutul Național de Statistică. -Titular al cursului de Demografie (1992-2010), Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. -Director al Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici", Academia Română. - Autor a peste 300 de studii și articole cu tematică demografică, publicate în țară și străinătate. - Lucrări reprezentative: - Autor si Coordonator, Demografia României, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 9, 2018. - Capitolul 1. “Populația și evoluțiile demografice” în: Economia României după Marea Unire, vol. II –Economia sectorială, coordonatori Aurel Iancu-coordonator principal, George Georgescu, Victor Axenciuc, Florin-Marius Pavelescu, Constantin Ciutacu, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 16, 2018, pp. 1-42. - Drama noastră demografică, Editura Compania, 2013. - Declinul demografic și viitorul populației României, editura ALPHA MDN, 2007. - Anul 2050: va ajunge populația României la mai puțin de 16 milioane de locuitori?, editura ALPHA MDN, 2004. - Misiuni de consultanță în domeniul populației sub egida ONU, Consiliului Europei și Comisiei Europene. - Membru ales al: - International Union for the Scientific Study of Population (IUSSP) (din anul 1974) - European Association for Population Study (EAPS)(din anul 2002) - Population Association of America (PAA) (din anul 2007) - British Society for Population Study (BSPS) (din anul 2001) - Association Internationale des Démographes de Langue Française (AIDELF) (din anul 1977, membru fondator).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.