Activitățile pe care le desfășoară politicienii de top presupun accesul frecvent la informații clasificate. Lucrul se petrece în cadrul intern, atunci când avem de a face cu tematica instituțiilor de forță (componente ale instrumentului militar de putere), cu sinteze referitoare la diverse ministere, instituții centrale, evoluții ale sistemului bancar și ale monedei naționale, activități de spionaj, trădare, combatere a spălării banilor, trafic de droguri, trafic de ființe umane, interveții în funcționarea justiției, aspecte referitoare la dotarea cu armament și muniții, analiza unor informații provenind din mediul internațional etc.
În cazul cooperarării internaționale, indiferent dacă vorbim despre activități bilaterale, multilaterale, sau cadre de cooperare (U.E., ONU, NATO, OSCE etc.) se întâmplă de multe ori să se discute și probleme care vehiculeaază informații confidențiale, teme care sunt acoperite de discreție din varii motive (eventuale urmări neplăcute sau riscuri care ar apăsa asupra surselor de informații, declanșarea de conflicte în diverse locuri, ratarea obiectivelor unor acțiuni etc.).
Pentru a se asigura că persoanele implicate în activitățile specifice nu reprezintă o sursă de vulnerabilități pentru statul respectiv sau cadrul de cooperare, țările au organizate sisteme de protecție și de garantare specifică, recte un cadru normativ și o seamă de structuri, metode, proceduri dedicate.
În România, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate reprezintă normativul de bază, la care se adaugă norme subsecvente și bineînțeles normele legate de cadrele de cooperare. Toate au în vedere în mod special și vulnerabilitățile persoanelor care încadrează funcțiile cu acces la informații clasificate.
Protecția informațiilor – partea defensivă a contrainformațiilor – are în vedere securitatea informațiilor, în special prin garantarea accesului numai al persoanelor care au nevoie de ele pentru rezolvarea atribuțiilor de serviciu, și numai dacă cei în cauză prezintă garanții de sănătate fizică și psihică, garanții morale etc.
Pentru acordarea sau respingerea accesului la informații clasificate, există un flux prevăzut de lege. Acesta presupune asigurare de către Autoritatea Desemnată de Securitate (ADS) a unor certitudini referitoare la capacitatea specifică a solicitantului. Astfel începând de la „trasabilitatea” persoanei (a fi aceeași cu cea înscrisă în registrul de nașteri, cel de stare civilă, cel al acordării CNP-ului, cu înscrierea și frecventarea școlilor, cu locuirea la diverse adrese în timpul vieții etc.) se merge mai departe, verificând veridicitatea diplomelor (utilizarea unui fals poate duce la neacordarea certificatului), a unora din declarațiile persoanei, a anturajelor frecventate, a eventualului consum de substanțe care îi pot afecta comportamentul, a unor aspecte care pot face persoana susceptibilă de a fi șantajată sau atrasă în anturaje care înseamnă un pericol (fie și potențial) pentru siguranța informațiilor etc. „Documentarea” pe care o efectuează organele de contrainformații are în vedere inclusiv dacă respectiva persoană obișnuiește să mintă, să nu se țină de cuvânt, dacă are datorii (inclusiv la persoane particulare sau organizații de natură financiar-bancară nelegale etc.).
Conform prevederilor Art. 105/H.G. 353/2002 din Norme privind protecția informațiilor clasificate ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord în România, „Principalele criterii de evaluare a compatibilităţii unei persoane în acordarea avizului de securitate, pe baza căruia se eliberează de către ANS certificatul de securitate, vizează trăsăturile circumstanţiale şi de caracter care pot genera riscuri de securitate. Deşi aceste criterii se referă la persoana care trebuie avizată, conduita, caracterul, concepţiile sau împrejurările de viaţă ale soţului/soţiei ori concubinului/concubinei pot fi, de asemenea, relevante şi trebuie luate în considerare.” Se au în vedere ca factori ce trebuie analizați, conform alin. b)/Art. 106 din același act normativ și dacă avem de a face cu „ …persoane suspectate de a se încadra în această categorie ori de a fi membre ale unor organizaţii sau puteri străine inamice securităţii ţărilor membre ori partenere NATO sau complice ale reprezentanţilor acestora;”
Pentru a asigura protecția informațiilor, Art. 107 din norma precizată stipulează în alin. c) „dacă suferă sau a suferit de boli fizice ori mintale, care pot cauza deficienţe de discernământ sau pot transforma persoana, în mod neintenţionat, într-un factor de risc”
Și H.G. 585/2002, Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România au prevederi asemănătoare. În art. 158, se prevede că „(1) Principalele criterii de evaluare a compatibilităţii în acordarea avizului pentru eliberarea certificatului de securitate/autorizaţiei de acces vizează atât trăsăturile de caracter, cât şi situaţiile sau împrejurările din care pot rezulta riscuri şi vulnerabilităţi de securitate. (2) Sunt relevante şi vor fi luate în considerare, la acordarea avizului de securitate, caracterul, conduita profesională sau socială, concepţiile şi mediul de viaţă al soţului/soţiei sau concubinului/concubinei persoanei solicitante.”
În completare, Art. 160 interzice accesul dacă: „e) are sau a avut comportamente imorale sau deviaţii de comportament care pot genera riscul ca persoana să fie vulnerabilă la şantaj sau presiuni; f) a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreţie h) suferă sau a suferit de boli fizice sau psihice care îi pot cauza deficienţe de discernământ confirmate prin investigaţie medicală efectuată cu acordul persoanei solicitante; i) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera vulnerabilităţi exploatabile de către serviciile de informaţii ale căror interese sunt ostile României şi aliaţilor săi.” Se au în vedere atât posibilitatea acțiunii sub influența unor „preconcepții” considerate periculoase, cât și eventualitatea șantajului practicat asupra persoanei cu acces la informații clasificate.
Dincolo de fluxul normat care conduce la acordare Certificatului de securitate specific pentru accesul la informații clasificate, necesar participării la activități internaționale, partenerii de dialog efectuează în unele situații și demersuri proprii pentru a se convinge asupra capacității interlocutorilor de a lucra cu informații clasificate. Aceste demersuri au în vedere completarea răspunsurilor la același gen de chestionar ca cel aflat în normative.
Aplicarea acestor proceduri are în vedere asigurarea că partenerul (România) „funcționează” prezentând încredere în a i se încredința informații sensibile. Pentru noi faptul ne asigură că suntem tratați pe picior de egalitate și nu suntem „ținuți la ușa” cadrelor de cooperare.
Legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate a fost actualizată de mai multe ori. Aceasta prevede la Art. 7, paragraful 4, că ) Accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia validării alegerii sau numirii şi a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: a) Președintele României.
Prevederea sus invocată are în vedere accesul la informații într-un mod „original”, dar certitudinile de care au nevoie partenerii de dialog, partenerii de colaborare sunt aceleași cu cele oferite de fluxul normat inclusiv în cadrele de colaborare. Și asta indiferent dacă vorbim de o cooperare cu Vestul sau o cooperare cu Estul.
„Dacă războiul este considerat „ultima soluţie”, atunci evitarea lui trebuie neapărat avută în vedere şi prin calităţile celor care-l pot provoca. Ceea ce von Clausewitz numea Cheia ţării, cu referire în special la geografia militară, pare să se fi mutat astăzi, prin schimbările de paradigmă din domeniul securităţii şi consecinţele posibile, în sfera informaţiilor. Aşadar, protecţia informaţiilor devine o resursă defensivă care alimentează starea de securitate.[1] ”
„Garanța defensivă” pe care o acordă Autoritatea Desemnată de Securitate poate fi pusă și sub semnul acelei zicale utilizate în jargonul lucrătorilor de contrainformații „Nu da maimuței briciul”.
Mai pe înțelesul tuturor, promovarea fără garanții și discernământ a unei persoane fără abilități specifice protecției informațiilor ar ține țara, din punctul de vedere al accesului la informații, inclusiv la ușa unor puteri estice.
Bibliografie:
- Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate actualizată
- H.G. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România
- H.g. 353/2002 pentru aprobarea Normelor privind protecţia informaţiilor clasificate ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în România
- Hotărârea CSAT nr. 166/2006 privind asistența medicală pentru demnitarii români
- Anghel, Iulia, Ameninţări hibride şi militarizarea globalizării: Rusia vs. NATO, în Gândirea Militară Românească, Nr. 3/2018
- Orzeață, Mihail, Comunicare și diplomație în secolul XXI, Editura Cartea Românească EDUCAȚIONAL, Iași, 2024
- Rusu, Georgel, Cazul Baranga și Cheia stării societății românești, https://www.contributors.ro/cazul-baranga-si-cheia-starii-societatii-romanestid/
- Rusu, Georgel, Terțul inclus și statul paralel, https://www.contributors.ro/tertul-inclus-si-statul-paralel/
[1] Rusu, Georgel, Cazul Baranga și cheia stării societății românești, Contributors.ro, 19.10.2020
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Excelent articol! Ma intreb insa, daca la paragraful 7 va referiti in continuare la ADS sau e o greaseala de tipar acel ANS? De asemenea, considerati in contextul actual, ca este de bun augur o eventuala modernizare a serviciilor? Ceea ce se intampla acum, privind total din exterior, imi lasa impresia ca sunt foarte multe persoane incompetente si/sau rau voitoare care, cu voie sau fara voie au acces la date sensibile.
Observație interesantă pentru o zonă care trebuie să pună la dispoziția publicului informațiile necesare pentru a vota în cunoștință de cadrul normativ care răspunde așteptărilor aliate și așteptărilor naționale vis-à-vis de accesul la informații clasificate, iar dacă Art. 7/ Legea 182 privind accesul la informații clasificate s-ar modifica în sensul respectării Constituției – mai mult de jumătate din obiectul de activitate al statului paralel ar dispărea.
Cu astfel de politiceni, ar fi necesar!
Nu numai viitorii politicieni sunt în vizorul statului paralel, ci orice om care scrie, care „coagulează” acțiune cu public, și este potential „developator”, al acțiunilor specifice lor.