„Modelul turcesc” derin devlet, considerat echivalentul deep state într-o seamă de tratări[1] ale statului paralel, pare să nu fie potrivit geografiei europene. Loviturile date politicului de Armată aveau în vedere revenirea/reorientarea spre democrație și corectarea derapajelor – în special de natură religioasă – care s-au petrecut în peisajul social politic al Turciei în anii 1960, 1971, 1980, 1997. O readucere la linia preconizată de Kemal Ataturk.
Istoria ne arată că majoritatea statelor au fost create în timp prin nenumărate jertfe omenești, prin luptă armată, fapt care a definit statul pe baza existenței unei Armate care să garanteze prin sabie o geografie stăpânită politic.[2] La efortul de creare a statului, au contribuit voințe colective, dar și individuale, generate de personalități care au dorit să impună modelul, dimensiunea, recunoașterea etc. Câștigul de cauză al orientărilor care au reușit mai repede să concentreze eforturile naționale sau/și să dobândească recunoașterea internațională au lăsat însă loc deziluziilor, frustrărilor și încercării de revanșă din partea unor personalități. Acestea au coagulat o minoritate ce se socotea nedreptățită.
Fără a purta o singură denumire, facțiunea „chalanger” pentru statul oficial (statul natural[3]) străbate istoria.
Sunt constituite, în consecință, un fel de „terț inclus”[4] (Starea T), în cazul de față, grupări de persoane care nu-și pot impune în mod public, oficial, linia de conduită politică, dar care vor dori să reorienteze mersul social pe baza unei agende proprii, a unor seturi de valori de altă orientare și mai ales de „asociere” cu alte puteri sau grupări de aceeași factură. Despre stat paralel (în varii forme) se vorbește în multe țări (Marea Britanie, SUA, Venzuela, Turcia, Pakistan, Japonia, Italia, Israel, Germania[5] etc.). Percepția asupra acestuia este diferită, ca și sensul acțiunii. Caracteristic îi sunt clandestinitatea, acțiunea „submersă”, ilegalitatea, practicarea șantajului, manipularea opiniei pulice, țeserea de intrigi, amestecul în lupta politică, acțiunile de zădărnicire a politicilor publice, acapararea unor instituții (în special a justiției), raptul din banul public, orientarea acțiunii statale în alt sens decât cel stabilit oficial, provocarea populației și pornirea de revolte pe care să le controleze din interior etc.
Dacă statul recunoscut oficial, parte a concertului internațional și membru în diverse foruri își afișează legitimitatea și transparențe asumate, inclusiv prin angajamente internaționale, statul paralel își maschează lipsa de legitimitate și acționează ascuns „parazitând” instituții, alterând voința oficială. Este un mod de a conduce în fapt, dar fără asumarea răspunderii de orice fel.
Are loc o inserare subtilă în temele publice de discuții, în media sau chiar în aplicarea unor decizii, elaborarea de norme etc. O pronunțare publică oficială ar presupune o ieșire din „anonimatul subversiv” și, artificial, o așezare în rândul celor care fac cetate, fac politică atrăgând cetățenii pe baze ideologice (calea propășirii[6]), transparente, programatice, controlabile social. Este locul tratării pe fond a socialului. În acest loc, intervenția poate fi doar oficială.
Se exploatează însă tratările pe formă, loc unde se găsesc categorii de nemulțumiri reale sau inventate, unele fiind chiar create și stimulate de statul paralel. Domeniile preferate sunt, de regulă, cele care presupun accesul la informații, loc din care pot interveni manipulând.
Se fac procese de intenții și se exagerează pentru înspăimântarea populației cu privire la intențiile statului oficial sau ale cadrelor de cooperare pentru a denatura realitatea sau planificările programatice. În locul acesta, o tratare la nivelul zicalei populare spune că „Nu se face să dai cojocul pe foc pentru un păduche!” Totuși, ideile induse încearcă să substituie fondul valoric major, principiile care au adunat națiuni și popoare. Conducătorii statului paralel vor „rezolvări” bazate pe excluderi și interdicții. Ei sunt cei care izgonesc din țară oamenii „incomozi”, cei care le înțeleg și demască malversațiunile.
Acționând ca o adevărată coloană a V-a, aliniază resurse naționale spre a servi unor puteri străine.
Ei, cei din statul paralel, știu că „Nimeni nu este fără de păcat!” așa că se manifestă drept o instanță care încearcă să înlocuiască biserica, cultele religioase. Prin metode practicate de unele servicii de informații adună date și „probe” cu care șantajează pe oricine poate contribui la „bunul mers” al „afacerii”, pentru că finalmente despre bani este vorba! Sunt colportori de știri false, zvonuri și propagandă mincinoasă care servesc celor de orientare inversă decât a statului oficial.
Pentru menținerea clandestinității, folosesc viclenia și tehnologiile pentru a constitui „dosarul” victimei. Lucrurile se „tratează” individual. Exemplificând o activitate în pregătire, pentru „forțarea mâinii” (a se citi voinței) victimei, acesteia i se trimite pe o aplicație a telefonului mobil (să zicem WA sau o alta, cu posibilitatea de ștergere a mesajului de către expeditor) o înregistrare compromițătoare concomitent cu amenințarea cu divulgarea publică sau către un grup țintă. Bineînțeles că în prealabil, victimei i s-a înregistrat și itinerarul parcurs (purtând telefonul inteligent) vreme de luni sau chiar ani.
Cele mai potrivite momente ale acțiunii specifice statului paralel sunt campaniile electorale, moment în care se străduiesc să-și impună „clienții”. Aceștia pot să aibă din capul locului adeziune la statul paralel sau pot fi legați prin șantaj. „Dosarul” lor se aplică prin persoane de contact care impun un program, conduită, atitudini, discurs. Li se pun la dispoziție informații. Asistăm la o înșiruire de contradicții între declarațiile proprii, întrea acestea și fapte etc. Oricine însă se poate întreba de ce, unde, când și cum un partid politic (?!) a realizat tehnic, a stocat și a scos la momentul oportun (alegerile, votul pe unele proiecte de lege etc.) adevărate dosare realizate de profesioniști, pregătite, argumentate, exploatate și fără „miros”.
Dacă pentru credincioșii practicanți, spovedania înseamnă scăparea de povara păcatelor care îi apasă, pentru statul paralel aceste păcate constituie cărămizile cu care el construiește. Mai întâi dosare ale fiecărui ins, apoi ziduri cu care izolează biserica ori cultul religios și nu în cele din urmă zidul schimbării totalitare, al ruperii de voința credinței și al aducerii în fața executării orbești a ceea ce dictează „paralelul” prin șantaj! Jurământul pe care îl depun este încălcat dintru început, eludând postulatul Hristic: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”[7]
Statul paralel folosește păcatul ca material de construcție, un „material” pe care în mod obișnuit biserica îl trimite la „rebuturi” și în locul căruia seamănă speranță. Propune un „menaj a trois” în care el să dea tonul purtării, să tragă foloasele, iar „soții” (cetățeanul și statul real) să plătească polițele (a se citi datoriile). Înregimentați la lucrul acesta se află „serviciile” despre care președintele Emil Constantinescu spunea că l-au învins[8], dar și rezerviștii lor, turnătorii și mulți dintre cei pe care ei îi numesc „idioți utili”.
Cât privește transparența, utilitatea și legalitatea statului paralel – acesta se dovedește a fi nu numai o figură de stil, ci chiar un stat subteran, unul care lucrează împotriva cetățeanului și a ordinii constituționale. Nu întâmplător Constituția României prevede că „Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.”[9]
Dacă tentativa de lovitură de stat din 2016 din Turcia a condus la condamnarea pe viață a 337 de persoane[10], la noi cadrul normativ specific a fost „dirijat” astfel încât pentru unele categorii de persoane să nu se poată constitui acuzația de trădare[11], iar „prepușii” să se afle cât mai aproape de fluxurie de informații, afectând pe această cale însăși statalitatea.
Nu întâmplător educația și formația militarilor au în vedere zdrobirea violentă a oricărei încercări de atac la statalitate! Asta explică și atacurile concertate pe toate planurile efectuate în anii din urmă împotriva Armatei! Statalitatea este rațiunea de a fi a oricărei armate! Sau, ca să-l cităm pe antici[12]: „Salus rei publicae suprema lex esto!”
Bibliografie:
Constituția României, www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/03/Constitutia-2003.pdf
Cornilescu 1924, Rev 2010, Matei, 6:24-34, https://www.biblegateway.com/passage/?search=Matei%206%3A24-34&version=RMNN
Bondor, Elena, Logica terțului inclus. Surse științifice, Ideea europeană în filosofia românească (I) Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 2020
Chiruță, Răzvan, Până la umă ne învinge pe toți Securitatea, Press hub, 01.06.2022, https://www.presshub.ro/pana-la-urma-ne-invinge-pe-toti-securitatea-223535/
Rusu, Georgel, Noi perspective ale instituționalizărilor statale fundamentale, Gândirea Militară Românească, nr. 6/2012
Rusu, Georgel, Dihotomie necesară între calea mântuirii și calea propășirii, Convergențe spirituale Iași-Chișinău, De la frați la frați, Nr. 16-17/Iași, 2020
Rusu, Georgel, Cazul Baranga și cheia stării societății românești, Contributors.ro, 19.10.2020
Rusu, Georgel, Armata este a Cezarului, în revista Curtea de la Argeș, nr.12/2023
Webgrafie
Temple, Dominique, Ștefan Lupașcu, Le principe d`antagonisme et la logique de l`energie, 1998, http://dominique.temple.free.fr/reciprocite.php?page=reciprocite_2&id_article=191
https://en.wikipedia.org/wiki/Deep_state_in_the_United_States
https://en.wikipedia.org/wiki/Deep_state
https://latin.packhum.org/loc/474/44/35/1830-1871@1#35
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Deep_state_in_the_United_States
[2] Rusu, Georgel, Noi perspective ale instituționalizărilor statale fundamentale, în revista Gândirea Militară Românească, nr. 6/2012, p.58
[3] Rusu, Georgel, Armata este a Cezarului, în revista Curtea de la Argeș, nr.12/2023, p.10
[4] Cf. Bondor, Elena, Logica terțului inclus. Surse științifice, în Ideea europeană în filosofia românească (I) Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 2020
[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Deep_state
[6] Rusu, Georgel, Dihotomie necesară între calea mântuirii și calea propășirii, Convergențe spirituale Iași-Chișinău, De la frați la frați, Nr. 16-17/Iași, 2020
[7] Matei, 6:24-34, Cornilescu 1924, Rev 2010, https://www.biblegateway.com/passage/?search=Matei%206%3A24-34&version=RMNN
[8] Chiruță, Răzvan, Până la umă ne învinge pe toți Securitatea, Press hub, 01.06.2022, https://www.presshub.ro/pana-la-urma-ne-invinge-pe-toti-securitatea-223535/
[9] Constituția României, Art. 40, alin. (4), Dreptul de asociere
[10] https://moldova.europalibera.org/a/de-persoane-au-fost-condamnate-la-%C3%AEnchisoare-pe-via%C8%9B%C4%83-%C3%AEn-turcia-pentru-implicare-%C3%AEn-tentativa-de-lovitur%C4%83-de-stat-din-2016-/30970946.html
[11]Rusu, Georgel, Cazul Baranga și cheia stării societății românești, Contributors.ro, 19.10.2020, https://www.contributors.ro/cazul-baranga-si-cheia-starii-societatii-romanestid/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
probabil cel mai incalcit articol pe care mi-a fost dat sa il citesc pe Contributors in ultimii ani, o insailare de citate si concepte despre…ce?
Cititi mai atent, faceti comparatii cu ceea ce s-a spus pe tema asta pe la noi, in ultimii 10 ani, si veti intelege aluziile domnului Rusu!
Probabil că majoritatea cititorilor știu semnificația „Zzz” (dacă mai era nevoie). El se regăsește nu numai pe tancurile rusești ci și în „arsenalul” statului paralel: https://ro.wikipedia.org/wiki/Z_(simbol_militar)
Multe persoane au fost ucise de facțiunea activă a statului paralel pentru nesupunere, neoprirea din scrisul devoalant al faptelor lor, netrucarea dosarelor penale, neadoptarea sancțiunilor penale impuse de ei etc. Alții au fost „măturați” de pe funcții pentru că nu au vrut să întocmească documente de eliberare condiționată pentru infractori clienți ai lor etc.
Metode: urmărire, terorizare, amenințare, transmiterea de mesaje cu înregistrări compromițătoare pe telefon etc.
Este neclar dacă autorul face intenționat sau nu, în textul domniei-sale, confuzia între noțiunile „stat paralel” și „stat profund”.
Noțiunea „stat paralel” este definită de istoricul american Robert Paxton și se poate asimila cu membrii guvernării cleptocratice din România, care controlează instituții, de la CCR la Justiție, resurse publice și informative, instituții „de forță” șamd.
…În tim ce, pe scurt, „statul profund” este reprezentat de birocații rezilienți ai instituțiilor de stat. Aceștia, adesea, sunt cei care s-au opus în România acțiunilor cu caracter antisocial ale „statului paralel”.
Interveția este tipică pentru deturnarea atenției și a analizei de pe fond pe formă! Așa se creează probleme în locuri în care nu există, se derapează de la subiect și se aruncă în derizoriu o problematică existențială. Asta face statul paralel.
Foarte corect si adevarat. Eu chiar am inteles ce a vrut sa spuna autorul (spre deosebire de comentatorul „zzz”). Pai, despre cine vorbea, de exemplu, Emil Constantinescu cand a renuntat la a doua candidatura spunand ca „l-a invins Securitatea”? Despre ce e vorba cand se observa cu ochiul liber ca apar destul de des decizii ale guvernantilor care sunt in totala contradictie cu propriile programe de guvernare, cu interesul real al statului si/sau al cetatenilor?
Adevăr și realitate !Bine explicate tehnicile de manipulare a inconstientului colectiv!!
Da, statul paralel creează și partide pe care le alimentează cu informații și le susțin publicitar, propagandistic, le promovează în sondaje etc.
Foarte corect și adevărat! Felicitări!