marți, iunie 25, 2024

Se repetă oare istoria?

Am studiat atent anii 30. Exista la ora actuala similitudini care nu pot fi ignorate, dar ele nu înseamnă ca istoria se repeta. Agresiunea Rusiei, rezistenta Ucrainei si mobilizarea Occidentului sunt fenomene noi si trebuie explicate în coordonatele lor politice, economice, sociologice, psihologice si civilizaționale. In anii 30 statele totalitare erau în ascensiune globală. America abia își revenea din Marea Criza. Unii spun ca traim o revenire la ceea ce ganditorul liberal francez Élie Halévy (1870-1937), atat de pretuit de Raymond Aron (1905-1983), a numit “era tiraniilor”. Nu sunt atat de pesimist.

Zeitgeistul timpurilor noastre este cu totul altul decat în preajma celui de-al II-lea război mondial. Nu cred ca liberalismul se afla in deriva si nu cred ca traim o ascensiune irezistibilă a pasiunilor nihiliste si a mișcărilor extremiste. Pledez pentru o abordare lucidă a tensiunilor, dilemelor si primejdiilor epocii noastre, una inspirată de ideile lui Aron din „La philosophie critique de l’histoire”.

In anii 30, despotismele totalitare propagau religii politice galvanizante. Nici Putin, nici Xi, nu au la dispoziție asemenea mitologii seculare. Resursele lor ideatice sunt precare. Putinismul este un bricolaj în fond extrem de incoerent. Se poate prăbuși oricând fără să lase în urma măcar o idee noua. Xi reincalzeste o ciorba ideologică în care nu mai crede nimeni. Obsesia Omului Nou s-a evaporat de mult timp.

Noul val antisemit este ingrijorator si revoltător. Nu este însă nazismul ca ideologie de stat, fanatic rasista si exterminista, din Germania hitlerista. Analogiile istorice au o valoare euristica relativa si ar trebui folosite cum grano salis. Profetismul negativ se poate dovedi la fel de înșelător precum cel pozitiv. Ceea ce numim viitorologie operează cu aproximații prospective, nu cu certitudini teleologice. Nu exista un “sens al istoriei”, de fapt o ficțiune deterministă care ignora rolul contingentului, al hazardului, al aleatoriului. Sacralizarea „sensului istoriei” este calea spre distrugerea libertății.

O lecție majoră a secolului trecut este, cred, ca omenirea nu se arunca în prapastie a doua oară în chip somnambulic si suicidar. Este ceea ce au înțeles părinții fondatori ai NATO si ai UE. Dar este important sa fortificam barajele. Pentru ca rezistenta are nevoie de instituții robuste, credibile, inarmate cu inteligenta morala si viziune strategica.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Pericolul actual nu este ideologic/politic ci tehnologic. Pur și simplu tehnologia scăpată de sub controlul statului/societății va constitui o amenințare contra omului și societății. Mă gândesc la revoluția tehnologică a IA care, combinată cu descoperirile recente din Genetică vor schimba profund natura Omului și implicit societatea omenească. Așa că nu despre Istorie trebuie să vorbim ci despre Viitor.

    • Corect . Ăsta este pericolul . Tehnologia , care sigur a căzut/cade pe mâna răilor , ca și descoperirea dinamitei de către Nobel. Acesta a vazut ce a descoperit și la ce s-a intrebuințat . Și i-a părut tare rău. Se stie ca descoperirile tehnologice sunt preluate imediat de militari.Lor ” le folosește”. Vezi fisiunea nucleară. Omul este o specie ….cum s-a denumesc. ? De cand se știe , această specie este preocupată de cum să-și domine vecinul … Homo homini lupus (nu știu dacă am scris corect ) .

  2. In anii ’30, extremismele erau omniprezente. Pina si in SUA existau curente fasciste, care au fost la un pas de a castiga alegerile(1940). Iar Franta s-a salvat datorita ideii „Frontului Popular”. In UK existau lideri de opinie, care cochetau cu fascismul (vezi I.M.Maiski.)
    Mentalitatea epocii era total diferita de mentalitatea actuala. Experienta politicienilor se rezuma la ww1 si razboaiele coloniale. Pentru ei, tunul era -inca- „ultimul argument al regilor”. (Desi nu agreau regii.)
    WW2 a izbucnit ca o continuare a ww1. (Cu diferenta ca Italia si Japonia au schimbat tabara.)
    Fortele revansarde din Germania, Austria, Ungaria afirmau ca armatele lor nu au fost infrinte, si ca social-democratii au bagat cutitul in spatele bravilor soldati, semnand armistitiul.
    Paralel, exista o lupta intre comunism si capitalism, lupta din care fascismul a iesit intarit. (Cand doi se bat…)
    Imposibilitatea acordarii politicilor tarilor capitaliste democrate cu URSS, extremismul lui Stalin si ura comuna fascisto-comunista impotriva „iudeo-masoneriei” au fost factori catalizatori ai conflictului. (Vezi si neintelegerile dintre diferitele factiuni a guvernului republican din Spania. Un tablou elocvent.)
    Pina la urma, cea mai mare gafa diplomatica a fost tolerarea pretentiiilor lui Hitler. Reintroducerea serviciului militar obligatoriu, ocuparea(remilitarizarea) Renaniei, anexarea Austriei, cedarea in problema sudeta.
    Desigur, si capitularea in fata fascistilor spanioli a netezit calea spre razboi, alaturi de esecul Ligii Natiunilor de a impune sanctiuni dure Italiei, in timpul razboiului din Etiopia. (Sanctiuni cerute de Nicolae Titulescu.)
    A fost un lung sir de greseli si cedari.
    Si dorinta (clar exprimata sau ascunsa) de a ghida forta fascistilor spre URSS.
    Dar planul de acasa si cu cel din targ… Odata razboiul inceput, Polonia si multe tari occidentale au cazut victima. (Vedeti si „Falsul Nero” al lui Feuchtwanger. O marioneta politica rupe -intodeauna- sforile cu care e condusa si se intoarce impotriva celui ce o manevreaza.)
    In ww2 nu am avut o infruntare intre ideologii. Liberalismul capitalist s-a aliat -de voie, de nevoie- cu comunismul. Ambele impotriva fascismului. A fost doar o continuare a ww1!
    In ziua de azi, Rusia si China s-au aliat pentru acelasi scop: revansa. Dupa ce au pierdut Razboiul Rece, doresc sa se reafirme ca mari puteri militare. Vor sa redevina imperii. Ideologia imperialisto-fascista este amestecata si deloc serioasa.
    Cedarile in fata lor au fost numeroase si continue: nici o masura punitiva cand rusii au folosit forta impotriva cecenilor. Nici o masura punitiva cand au ocupat Crimeea. Lipsa ajutoarelor in prima parte a razboiului din U si tot felul de interdictii in privinta putinelor arme trimise ca ajutor. Teama ca infringerea lui Putin va degenara intr-un conflict nuclear.
    Putin s-a declarat impotriva „Occidentului”, pe care-l identifica -uneori- cu neoliberalismul. Devenind, astfel, un adversar nu doar al Ucrainei, ci a intregii lumi civilizate. Si asociiindu-si alte tari, pentru un razboi de anvergura, pe timp indelungat. La aceste idei, s-au raliat si tari musulmane, care nu agreeaza SUA si globalizarea, dar si China, care se viseaza mare imperiu si noul hegemon cel putin pentru Asia, Africa si estul Europei.
    Sunt dorinte imperialiste meschine, nu ideologii. Ridicol este ca aceste tari s-au ridicat cu ajutorul Occidentului; ajutor pe care nu-l vor mai avea. Si mai ridicol este ca aceste imperii au fost in lupta permanenta, in trecut. Si realizarea planurilor lor le va aduce -iar- in zona de confruntari in interiorul aliantei.
    Dar cainele moare de drum lung……
    In ce priveste antisemitismul, eu identific 3 epoci diferite, cu motive diferite pentru atitarea lui.
    1. Antisemitismul medieval, bazat pe argumente religioase si pe dorinta nobililor de a nu mai plati datoriile la negustorii/bancherii evrei. O perioada de fanatism religios, cand oamenii se omorau pentru credintele lor (vezi multiplele razboaie religioase). Pigmentata de interese pecuniare foarte clare ale elitei.
    2. Antisemitismul sec. XIX si a primei jumatati a sec. XX. Un antisemitism care este -in fapt- o secventa a luptei dintre capitalism si structurile medievale. Evreii au fost priviti ca bancheri, masoni, cei care doresc sa schimbe lumea patriarhala. Inutil sa spunem ca nu toti evreii erau bancheri sau negustori. Dar ideea, pe vechiul fond antisemit, a prins la multime. Si fascistii au dezvoltat-o. Dusmanul lor a devenit comunismul si „iudeo-masoneria”.
    3. Antisemitismul contemporan. Este un antisemitism ciudat, alimentat de surse diferite. Musulmanii isi propaga ideile antisemite si anti SUA (care sprijina ferm Israelul) datorita problemelor ridicate de infiintarea statului Israel. Rusii, chinezii, turcii, Iran -si uneori India- nu agreeaza globalizarea, privita ca dorinta a americanilor si evreilor. Planul…. „iudeo-masoneriei” contemporane. A neoliberalilor. In fapt, nu doar liberalii doresc asa ceva. (Bine , nu voresc de liberalii din Romania, care sunt (USL) doar o alta fata a PSD.) Mai toate partidele democrate doresc globalizarea. Dar sunt multe cai de a o obtine.
    Calea pe care au marsat neoliberalii este gresita: au scos capital si tehnologie avansata din tara si au trimis-o in China etc. Ridicand puteri militare ce li se pot opune. Iesirea capitalului din tara a produs crize economice si sociale puternice, care aduc -prin vot popular- opozitia neoliberalilor la putere. Ideea ca ne vom uni la nivel planetar intr-o piata uriasa, cu beneficii uriase pentru intreprinzatori (liberali) a facut aparatul politic sa fie indulgent cu scaparile Rusiei etc. Cel mai grav, ajungand la un standard de viata ridicat, cu mentalitati total diferite fata de trecut (de-a dreptul libertine), neoliberalii -prin virfurile lor de lance- doresc impunerea aceleiasi mentalitati si in restul tarilor lumii. Mai ales in tarile musulmane, care sunt serios ramase in urma. Economic si nu numai. Asta deranjeaza mai mult ca orice opinia publica din zonele respective. Si le provoaca dusmania de moarte, implacabila. Prefera sa moara, aruncand in aer cat mai multi „dusmani”. E o grava greseala. In fine, dorind globalizarea, s-au grabit sa elimine rolul de vector al noii politici petru SUA, crezind ca toate celelalte state vor face la fel. Aiurea… Daca se vrea globalizare, e nevoie de un stat puternic, sustinut de aliati puternici, care sa duca lucrurile la capat. (Unificarea Germaniei nu s-a facut prin tratative, ci prin rolul Prusiei…)
    Lucrul cel mai ridicol este ca stinga mondiala, serios alaptata de Rusia si China (ideologic si financiar) a luat in brate miscare Hamas sub pretextul apararii populatiei pasnice palestiniene. In felul asta, neoliberalismul a ajuns sluga sino-rusilor si antisionista. Ca un sarpe ce-si inghite coada.
    Parerea mea! Nu-i obligatoriu sa ma urmati. Nu sunt lider politic.

  3. De acord cu dumneavoastră. Trăim vremuri tulburi dar mult mai putin antagonizate ideologic, cu o exceptie in zona islamismului. Apoi, sistemul vestic de aliante din prima jumătate a sec XX era o gluma palida fata de Nato. Iar adversarii sunt foarte departe de ideea unei axe bine integrate. Nu-i apropie nici distanta si nici ideologia deoarece fiecare, Rusia-neoimperiala, China -mercantilism semitotalitar, Coreea de Nord – absolutism fără sanse de a trece granitele si Iran – un fel de Arabie Saudita pe invers(ideologic-religios si dpv. al relatiilor economice), fiecare sunt cam pe cont propriu si fara vreo capacitate reala de cuceriri teritoriale dincolo de limesurile lor proxime.
    Cu exceptia partiala in cazul lui Putin, nu exista lideri mesianici capabili sa fanatizeze o tara întreaga, deviind-o, precum Hitler si Mussolini, spre ideea unui război, daca nu sfânt, măcar necesar, cu restul lumii. Nici măcar cei ai statului islamic nu au reusit asta decât pe un spatiu si un contingent de populatie redus. Cel putin nu exista inca!
    In occident avem in schimb problematica ecourilor ideologiilor islamiste (de la hard la light in cazul turcilor) in rândul unei populatii de rezidenti si cetateni din ce in ce mai ghetoizate fizic si mental, având o pondere in continua crestere in societate. Pondere care se insinuează încet si in zona politica europeana+usa translatind agende proprii levantului in decizia politica – a se vedea recentele balbe vis a vis de tot războiul Hamas-Israel si recunoasterea statului Palestinian vs sanctiuni pt. Israel.
    Restul problemelor ideologice ale occidentului (climatismul de stat, exacerbarea egalitarismului nediscriminatoriu stango-sexualizat, impaciuitorismul fata de Rusia…) sunt minore si cu sanse mari de a fi short-lived.
    Ceea ce nu înseamnă ca nu trebuie sa ne intarim armatele, ca prima forta de disuasiune, si sa ne reorientam deschiderea economica cu orice pret (ca pana acum) in cazul noului razboi rece polico-economic.

  4. „Pentru ca rezistenta are nevoie de instituții robuste, credibile, inarmate cu inteligenta morala si viziune strategica.” Exact, însă ce ne facem când aceste instituții sunt lipsite de viziune, de robustețe și când nu reușesc sa unească toate națiunile pentru același scop? Omenirea se va gândi astazi de doua ori înainte sa accepte un regim totalitar, pentru ca Occidentul a reușit pentru scurt timp sa-si impună valorile sale libere și democratice, după 1945 și apoi după 1990. Putin sau Xi degeaba isi flutura ideologiile toxice prin lume, pentru ca oamenii vor cântări alegerile și vor avea mereu opțiunea libertatii.

  5. Cred ca autorul se inseala. Nu e nevoie de vreo ideologie coerenta si unificatoare pentru a tine impreuna dictaturile. Marea diferenta din ziua de azi e ca sustinerea mutuala a dictaturilor e pe fata. In plus exista o patura extrem-stingista in occident care nu-si doreste altceva decit sfarimarea ordinii actuale. Xi nu are nevoie de vreo ideologie; are la dispozitie bugetul Chinei de care dispune dupa dorinta, fara a fi incomodat de voturile vreunui congres. La fel si Putin. Iar politicienii occidentali nu sint atit de greu de cumparat iar opinia publica de manipulat … Inteligenta morala si gindirea strategica sint de dorit dar eu nu prea le vad astazi …

  6. Cel mai probabil, marea diferență a prezentului, față de ce s-a întâmplat în secolul trecut, este faptul ca fascismul se răspândește acum în rândul unei populații europene mult îmbătrânite. De aici și orientarea defensivă a noilor partide de nuanță clar fascistă, de pe continent. Ele nu vor să mai cucerească noi imperii, vor să ne apere de emigranți – cu excepția rusă de rigoare. Problema cea mare o reprezintă Statele Unite, pe de o parte, și Rusia. În Rusia, avem de-a face cu un regim clar fascist și ajuns în etapa radicalizării din perioada războiului. Mai mult decât atât, este un regim fascist înzestrat cu arme nucleare. In Statele Unite, populația este considerabil mai tânără, decât în Europa, și primejdiile ascensiunii unui regim fascist agresiv sunt mult mai mari, pentru restul lumii. Ar fi bine, poate, să se traducă odată și volumul clasic al lui Robert Paxton, Anatomia fascismului, în română, măcar acum, ca să înțelegem mai bine lumea în care trăim. Istoria nu se repetă niciodată exact la fel, dar asta nu înseamnă că nu o poate face sub forme schimbate. Atâta timp cât cauzele rămân aceleași – eșuarea statului liberal – și efectele trebuie să fie dacă nu aceleași – pentru că mediul s-a schimbat -atunci măcar asemănătoare. Și era să uit – mai există o mare diferență față de secolul trecut: mișcarea încă nu are un profet, de talia lui Hitler. Să așteptăm să apară?

  7. Cum sa nu se arunce?
    Exact cum in a doua jumatate a anilor ’30 pacifistii (Chamberlain) ziceau:
    „Sa il lasam pe Hitler sa ia Austrria, sa ia cehoslovacia, sa ia Polonia, dar pe noi sa ne lase in pace”
    De doi ani pe Net circula intrebarea: „Merita cateva mici state foste comuniste un holocaust nuclear?”

    https://www.quora.com/If-Russia-were-to-invade-the-Baltic-states-do-you-think-that-NATO-would-intervene-Surely-three-small-countries-arent-worth-a-nuclear-holocaust?q=are%20three%20small%20stes%20nuclear%20holocaust

    Raspunsul sugerat este clar NU: daca Rusia invadeaza nu doar Georgia si Basarabia, ci statele baltice, Romania, Polonia, NATO nu va face nimic, de teama unui holocauts nuclear!

  8. E bine sa fii optimist, dar ce baraje sa fortifici în Ro de exemplu, cu ce instituții, cu ce conducători?! Eu nu cred ca exista lecții prea multe învățate de omenire, asa ca ma aștept sa se repete istoria. Extremismul fascistoid – stangist e pe val, epidemia de prostie e în floare, alimentata de populisme desantate și naționalism identic. E posibila deci o ruptura puternica în arhitectura democratiei vestice, în genul ascensiunii lui Hitler, condițiile sint pregătite.

  9. Va respect optimismul, dar mi-e greu sa-l partajez…
    Imi permit sa cred ca, dimpotriva, liberalismul se afla in deriva, o deriva pe care o provoaca si o tolereaza el insusi.
    Situatia imi pare mai grava ca inainte pentru simplul fapt ca, daca „In anii 30, despotismele totalitare propagau religii politice galvanizante” azi a ramas si se dezvolta fulgurant in occident o singura religie politica, galvanizanta si totalitara, cea a woke-ismului si a corectitudinii politice. Pericolul vine din faptul ca, spre deosebire de perechile comunism/fascism sau comunism/capitalism, aceasta religie n-are adversar. Colonialismul e terminat, capitalismul se autodistruge prin politici climatice excesive (a se vedea macar demonstratiile stiintific magistrale ale profesorului Crânganu pe aceasta platforma) catolicismul e, in sfârsit, distrus (papa actuel pare a avea o mare vina in asta) iar marii capitalisti au devenit… wokisti (exceptie Elon Musk…) iar unii publica carti anticapitaliste (bancherul Matthieu Pigasse – „La lumière du chaos”). Aceasta noua stafie care bântuie occidentul fost suficient de versata incit sa creeze si sa impuna, si ea, o limba de lemn si un comportament/discurs social de la care nu ne mai putem abate (multi ii suntem victime in occident – chiar si dumneavoastra ati suferit domnule profesor…) dar si convergente cu islamul, care au facut-o sa devina propalestiniana si antisemita. Islamo-gauchismul e real si se manifesta in tot occidentul: manifestatiile din universitati in care se incita la ura impotriva evreilor, excluziunea evreilor si migratia acestora in Israel sunt dovezi incontestabile. Istoricul francez Georges Bensoussan, pus la index multa vreme datorita cartii sale premonitorii „Les territoires perdus de la république”, in care alerta impotriva expansiunii intolerantei islamice in societatea franceza, relata intr-o zi ca, la intrebarea unui inspector scolar: „de ce sunt tot mai putini elevi evrei in scoli?” profesorii au raspuns: ” pentru ca nu mai sunt destui ca sa se poata apara”…
    Iar Putin si Xi profita de aceasta noua ideologie occidentala autodestructiva ca sa-si justifice propriile modele de societate, pe care le impun drept salvatoare…
    Cit despre faptul ca noul val antisemit „Nu este însă nazismul ca ideologie de stat, fanatic rasista si exterminista, din Germania hitlerista” filozoful Alain Finkielkraut (pus la index si el, ca anti-wokist) semnaleaza ca antisemitismul actual nu mai e unul nazist ci unul de stânga si islamic, care se ascunde in spatele unui antisonism de fatada: Israelul e desemnat, astfel, ca un stat colonial, dominator (cuvinte din arsenalul limbii de lemn wokiste) si e vazut ca exponentul occidentului care asupreste in continuare popoarele colonizate. El spune, de asemenea, ca wokismul insusi a devenit un antisemitism apoteotic – ceea ce poate oricine constata, exemplele fiind nenumarate: Mossul, in Irak, unde coalitia occidentala a lasat in urma 40000 de morti, genocidul lent al lui Xi impotriva uigurilor (musulmani), Darfur, etc. S-au vazut undeva manifestatii impotriva acestor crime in masa contra musulmanilor? E acest nou antisemitism mai putin ingrijorator decit cel nazist? De fapt omul nou e de retour iar unele din argumentele lui Aron nu par a fi neaparat transpozabile in contextul actual. De altfel, care e limita, punctul de intilnire intre ultimele doua secole? Si, intre Sartre si Aron, cine e Naphta si cine e Settembrini?…

    • Sistemul de necunoscute e f complex..si foarte fluid!
      Claritatea deciziei si umanitatea ei..e turburat de capetele nelucide ale lumii…rusul..americanul..chinezul..vad ca si indianul..plus musulmanii!
      Si America Latina..zapacita rau de rusi..dar si de americani!
      Europa..egoismele nationale o impiedica.. e urgenta statuarea federatiei europene..e f f urgenta..dar..pionii otraviti de rusi,,trag in toate partile!

  10. Sunt prea multe necunoscute în ecuațiile ce continuă să apară. Am remarcat unele aprecieri
    îndrăznețe. Însă, orșicâte driblinguri politice au loc, pericolul nuclear, recte eradicarea vieții planetare, există.

  11. Observatie corecta, istoria repeta (Nicolae Iorga spunea „Cititi istoria ca sa stiti ce va fi!”), dar non bis in idem. Europa occidentala condusa de germani cucereste pasnic teritorii in est, Rusia ataca inspre vest, semitii (de data asta palestinieni) sunt supusi genocidului, se instaureaza propaganda de razboi, cenzura (in noile conditii tehnice), se trece la economia de razboi, se comit atentate politice etc. Inca nu suntem pregatiti, dar in penultimul an de razboi, cand combatantii sunt epuizati, va interveni victorioasa America si va debarca in Europa (ca in celelalte razboaie mondiale).

  12. „O lecție majoră a secolului trecut este, cred, ca omenirea nu se arunca în prapastie a doua oară în chip somnambulic si suicidar. Este ceea ce au înțeles părinții fondatori ai NATO si ai UE. ” […]
    Oare…?
    E adevărat, ca să ți se împlinească visele, trebuie să crezi tu, însuți , în ele. Dar cu o condiție majoră : SĂ RĂMÂI LUCID ȘI REALIST !
    Eu rămân sceptic la ceea ce învață Omenirea din lecțiile Istoriei. După cum observ greșelile și derapajele ei se succed ciclic, ca și cum nu ar mai fi fost repetate, în trecut, de nenumărate ori.
    Dar cum „speranța moare ultima” , mă opresc aici cu comentariul, ca să las, cel puțin , „o rază de speranță” pt cine mai crede în ea …

  13. Putin si Xi nu trebuie sa electrizeze multimile cu vreo ideologie, ei acum sunt in control in tarile lor asa cum Stalin si Hitler erau in 38-45. Hitler si Lenin au avut nevoie de ideologie pentru ca ei au schimbat regimul dinaintea lor, la momentul ala erau niste neica nimeni. In cazul zilelor noastre ideologia a fost la Mao in China si putin la Putin care a luat puterea de la Yeltsin, de la un presedinte slab, controlag de oligarhi la in KGBist care ii controleaza pe oligarhi un tatuc puternic asa cum le place rusilor de mult timp. Deci mai degraba suntem deja prin 38-39, avem deja nebunii care vor sa ramana in istorie ca si creatori de imperii, avem politicieni in tarile democratice, slabi, care spera ca se vor potoli cei 2 si nu va fi cazul sa fie ei cei care iau decizii dureroase gen Chamberlain in anii 30. Exista de fapt si o ideologie, a banilor si propriului conform. Ce treaba avem noi cu Ucraina si Rusia? De ce sa cheltuim noi bani cu razboiul? Dar asta tine pana razboiul ajunge la noi, noi UE nu doar estul Europei. Si chiar daca nu am fi invadati ganditiva ca niste desculti numiti Houti cu cateva rachete au reusit sa mute 40% traficul maritim prin Capul bunei sperante. Daca din cand in cand ar ateriza cate o racheta in Romania sau Polonia cum ar arata economiile acestor tari, -40%? Si cand cei mai la vest vor zice de ne intereseaza pe noi RO sau PL, de ce sa platim noi pentru ei? Nu cumva asa a inceput WW2? Cehoslovacia, Austria, Polonia, dupa care toti ceilalti.

  14. In Occident are loc o revolutie marxista in alianta cu islamistii- distrugerea democratiei liberale la sursa.
    Cine a promovat desfiintarea granitelor, imigratia nelimitata, globalismul, liberalismul global si conceptul cel mai pervers, de „majoritate globala”?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro