joi, martie 23, 2023

Se strânge lațul!

Cum să nu fie Ion Iliescu teribil de nervos in iunie si in decembrie? Iunie 1990: barbaria mineriadei. Eram acolo, impreună cu bunul meu prieten Tudor Jebeleanu. Am fost martor, sunt gata să depun mărturie. Eram in curtea clădirii GDS, pe Calea Victoriei 120, când au venit minerii, indrumați si coordonați de oamenii lui Măgureanu. Agitau amenințător lanțuri si bastoane de cauciuc. Am povestit momentul de groază intr-un articol apărut in „The New Republic”. Decembrie 1989: trădarea, confiscarea, manipularea, uzurparea Revoluției si crimele impotriva civililor inocenți (peste o mie de oameni ucisi după 22 decembrie).

Garantez că nimeni nu va plânge, poate doar câtiva fosti securisti ori nici măcar ei, când Iliescu si complicii săi, Petre Roman, Virgil Măgureanu (aka capitanul securist Mihăilă) si lunetistul ocultist Gelu Voican Voiculescu, vor ajunge pe banca acuzaților si, mai ales, când ii vom vedea in haine vărgate. Această bandă nomenclaturistă a furat ani intregi din viețile atâtor tineri din România, a batjocorit tot ceea ce inseamnă respect pentru demnitatea persoanei umane. I-am numit recent „grupul de histrioni sanguinari și cinici condus de Ion Iliescu.” Nu mă indoiesc că asa vor intra in istoria acestei țări si a lumii post-totalitare…

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Depinde cine va scrie „istoria acestei tari”, caci cealalta lume, nu este interesata sa condamne comunismul.
    Are si justitia partea ei de „cooperare”.
    Indraznesc sa mai dau odata link-ul, desi recent mi-a fost cenzurat inpreuna cu comentariul, tot la un articol al dlui Tismaneanu; cine a facut-o, nu stiu:
    https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/videos/vb.361235817223309/1138744929472390/?type=2&theater
    Nu inteleg dece il tot acuzam pe Iliescu daca justitia nu avea dovezi si a inchis dosarul; azi de unde le are?
    Trebuie sa mai fie pe undeva niste binevoitori care au lungit „celeritatea” 27 de ani.

  2. Imi pare rau dar nu pot fi de a cord cu dvs. cand spuneti ca se strange latul. Spun asta pt. ca parchetul militar si tribunalul aferent se ocupa de chestiune si nu partea civila. Cand a facut Parchetul Militar ceva substantial in chestiunea Revolutiei si a mineriadelor? Asta se va intampla si acum: dolce far niente. Sa dea Dumnezeu sa gresesc si sa se faca in sfarsit dreptate, dar nu pot fi inca o data atat de naiv sa cred ca tocmai „locotenentii” aceste gasti comunisto-securistica vor sa faca lumina si in consecinta dreptate in acest caz. Prin absurd, daca totusi exista miraculoasa vointa de dreptate din partea procurorilor dar musai si a judecatorilor militari atunci sa vedeti schimbari peste noapte si curent taiat in timpul deliberarilor. ‘Om trai si-om vedea.

  3. Fie ca sufletele celor dispăruți să fie împăcate !
    Târziu , foarte târziu , dar e un prim pas pt cei care nu mai sunt între noi , pt cei răniți , că destinul este de partea lor .
    Le datorăm aceat lucru . Sper ca Justiția să fie neîndurătoare .
    Măcar acum !

  4. A durat 27 de ani! Atit suntem de departe de o societate, economie si natiune asezata pe notiunile statului de drept, competentei, meritului, respectului pt cetatean si a respectarii drepturilor si obligatiilor.
    Deocamdata suntem un teritoriu locuit de o populatie debusolata intunericita si dezbinata condusa mintita si exploatata de o haita transpartinica de politruci mafioti si securisti ce de 27 de ani se bucura de fructele maligne ale evenimentelor din 1989 si 1990.
    Punerea sub acuzare a personajelor cheie din acea perioada e o raza tardiva si firava de speranta, mai ales acum in negura rosie de parca se lasa peste noi dupa revenirea la putere a „imparatului Dragnea”.
    Sper sa nu mai dureze inca 27 de ani pina ajungem sa fim o societatea mai aproape de normal..

  5. Suntem niste naivi. Iliescu a fost, este si va muri comunist !

    In felul lui nici el nu va recunoaste autoritatea Tribunalului care o sa il judece. Educatia lui marxist-leninista,( materialismul dialectic) l-a invatat ca nu exista viata dupa moarte, rai si iad, astfel incat nu risca sa fie judecat „dupa”, pt ca daca scapa in vreun fel de justitia omeneasca, nu exista judecata de apoi !

    E suficient de lucid sa realizeze ca nu va apuca sa faca nicio zi de puscarie, ca nu lasa in urma fii, fiice, nepoti ori nepoate care sa il blesteme (eventual ! )

    PS. Si atunci ? Cei care suferim suntem tot noi care l-am vrut judecat si pedepsit pt crimele comise din ordinul sau, cei care am fi vrut sa-l vedem ca se caieste (unii), ca sufera (altii), cei care speram ca totusi exista macar o judecata de Apoi, de care Iliescu nu va scapa ! Amin !

  6. Credeam ca ultimul fara nicio vina a fost impuscat.
    Mai exista unul „Eu nu am sa-mi reprosez nimic din nicio perioada”.
    Iliescule, sper ca Justitia sa nu se ocupe doar de corupti, ci sa se ocupe si de voi, cei fara de vina :P

  7. vad ca mai sint romini care mai crede ca acest grup va fi judecat !?
    frati romini; astea sint bule de sapun la care unii se uita fericiti,iar alti nu le baga in seama si dau ocazia la articole manifest; oare de cite ori sau mai deschis dosarili rivolutiei intregului popor ?
    pai voi nu stiti c o fost furata ? unde drac sa mai gasesti dosare ?
    si apoi frati romini; aia carora acesti conducatori le au facut rau, sint azi in majoritate departe de patria rominilor,iar cei carora acesti conducatori le au facut bine au ales calea dreapta aratata de acestia si la aceste votari
    voi care sinteti romini ar trebui sa le multumiti acestor indivizi care au luptat ptr omogenizare si unitate, desavirsind formarea poporului romin mindru si ortodox

  8. Eu vreau sa spun ca Iliescu a facut revolutia si Iliescu si Nastase au bagat Romania in UE si NATO. Mie nu imi plac de dumnealor fiindca nu sunt romani 100%, deci din alte cauze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro