Contributors: Nu doar armele vorbesc pe frontul din Est. Ci și bisericile par să fi scos săbiile din teacă. Președintele Zelenski i-a retras cetățenia ucraineană mitropolitului Onufrii, pe motiv că are și cetățenie rusă, iar legislația interzice asta. Deci, șeful Bisericii Ortodoxe Ucrainene subordonată Patriarhiei Moscovei va trebui să părăsească Ucraina. Acuzațiile împotriva lui Onufrii sunt numeroase, principala fiind aceea că susține linia Patriarhiei Moscovei, a lui Kirill, care sprijină războiul împotriva Ucrainei. Îmi povesteați că Onufrii este din Bucovina și vorbește românește. Poate, Doamne ferește, ne pomenim că are și pașaport românesc.
Armand Goșu: Nu știu nimic de pașaport, dar potrivit legislației românești privind redobândirea cetățeniei are și el dreptul să ceară cetățenia României. El s-a născut în raionul Vijnița, regiunea Cernăuți, pe granița cu România. Dar s-a născut în toamna anului 1944, după ce regiunea a intrat sub controlul trupelor sovietice. Dar, s-a născut în URSS. În zona de unde provine, fostul județ Storojineț, majoritatea populației era ruteană, iar numele lui de familie este Berezovski. Nu este român. El conduce Biserica Ortodoxă din Ucraina subordonată Moscovei după anexarea Crimeii, din vara 2014, deci de 11 ani.
Lista acuzațiilor care i se aduc este mai lungă. Da, are cetățenia rusă, a cerut de două ori pașaport, în 1998 și 2002, lucru pe care l-a recunoscut, era greu de negat, numele lui figurând în baza de date a serviciului de pașapoarte. În ciuda declarațiilor făcute, că susține integritatea teritorială a Ucrainei, el n-a condamnat anexarea Crimeii și intervenția militară a Rusiei începând cu februarie 2014. După începerea marii invazii, a fost ceva mai vocal în a critica Moscova, dar nu poate fi credibil, pentru că este subordonat Patriarhiei Moscovei și lui Kirill, care-l susțin fără rest pe Putin și invazia sa din Ucraina.
Contributors: Onufrii a fost mulți ani episcop de Bucovina.
Armand Goșu: Da, a fost episcop de Cernăuți și Bucovina din 1990, deci încă pe timpul URSS. A fost episcop acolo pentru 23 de ani. În Bucovina este și baza lui de putere în biserică, loialitățile personale funcționează. De aici susținerea pentru Patriarhia Moscovei și rezistența pe care credincioșii din regiunea Cernăuți o manifestă față de Biserica autocefală ucraineană, sprijinită de stat.
Adevărul este că Onufrii are legături solide la nivelul cel mai înalt al patriarhiei ruse. Timp de aproape două decenii a fost monah la Serghiev Posad, lângă Moscova, cel mai important centru religios, pe unde au trecut mai toți înalții ierarhi din Rusia. La Moscova și-a făcut și studiile, seminar și apoi Academia Teologică terminată cu un doctorat.
Contributors: Pe lângă cearta bisericii autocefale a Ucrainei cu Biserica rusească, în ultimele zile a crescut tensiunea și în relația cu România. Trebuie să spunem că nici Patriarhia Moscovei și nici Patriarhia Română nu recunosc Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană. De ce la ce început disputa între Patriarhia de la București și cea de la Kiev?
Armand Goșu: De la faptul că BOR nu recunoaște Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei. De fapt Patriarhia Română pare a fi îmbrățișat discursul și argumentele Patriarhiei Moscovei. Preluarea narativului rusesc de către Sfântul Sinod de la București a devenit evidentă în februarie 2019, BOR vorbind atunci de „marea populație rusească” care împiedică unitatea eclesiastică a Ucrainei. Un astfel de discurs depășește competențele Sfântului Sinod. Acolo nu sunt nici experți în istoria slavilor de răsărit, nici lingviști, nici sociologi. De unde-și închipuie acești oameni că înțeleg ce se întâmplă în Ucraina este un mister pentru mine.
Înființarea Bisericii ortodoxe autocefale este unul dintre atributele statului modern. Biserica din Grecia devine autocefală în 1830, după independență. La fel, Biserica Ortodoxă Română și-a proclamat autocefalia în 1885, adică după ce a fost recunoscută independența Regatului României. Biserica ortodoxă din Serbia în 1920. Acest proces de declarare a autocefaliei n-a mai continuat după destrămarea URSS, când apar noi state cu populație majoritar ortodoxă. Astfel, astăzi un stat, Republica Moldova, nu are biserică autocefală. Acolo funcționează două jurisdicții bisericești, română (Mitropolia Basarabiei) și rusă (Mitropolia Chișinăului).
În cazul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, autocefalia a fost sprijinită de SUA. Asta s-a întâmplat în vremea primei administrații Trump iar fostul președinte Poroșenko a fost un promotor activ al acestui proiect.
Contributors: Ce are SUA cu acest proces?
Armand Goșu: Nu cred că a jucat un rol foarte important, în ciuda a ceea ce spune propaganda rusească. Însă, Washington-ul are relații bune cu Patriarhia Ecumenică, ce are o oarecare influență în lumea occidentală. Patriarhia Ecumenică controlează bogatele diaspore grecești din SUA, Marea Britanie, Australia etc. Miza cea mare a fost însă pentru scena politică de la Kiev. Deci, la începutul anului 2019, cu doar câteva luni înainte de alegerile prezidențiale din Ucraina, patriarhul ecumenic Bartolomeu a acordat tomos de autocefalie Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Ceea ce nu l-a ajutat pe Poroșenko prea mult, de vreme ce a pierdut alegerile de o manieră categorică în fața lui Zelenski.
O lună mai târziu, Biserica Ortodoxă Română a spus „nu” iar cea rusă „niet” autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Patriarhia Moscovei a făcut un pas mai mult și a rupt relațiile cu Patriarhia Ecumenică.
Contributors: Cât de importantă pentru poziționarea împotriva Bisericii Ortodoxe Autocefale din Ucraina este atitudinea clerului din bisericile românești și a liderilor comunității românești din regiunea Cernăuți. Credeți că relațiile acestora cu mitropolitul Onufrii, subordonat Moscovei, ar fi putut juca un rol?
Armand Goșu: Da, sigur că au jucat un rol. În fond, Onufrii înțelege și vorbește limba română, el a condus delegația Patriarhiei Moscovei care s-a întâlnit cu cea a Patriarhiei Române, deci are contacte nu doar printre românii din Cernăuți ci și la București la conducerea BOR.
Totuși, n-aș exagera influența pe care Onufrii o exercită asupra liderilor acestor asociații românești din Bucovina. Cred că mai degrabă cine plătește pune și muzica. Dacă primesc de la SIE instrucțiuni să susțină Biserica Autocefală, o s-o susțină. Dar, pentru moment – adică de la momentul primirii tomos și până astăzi, peste 6 ani și jumătate, asociațiile românilor bucovineni – haideți să nu ne mai mințim – România, instituțiile statului român sunt împotriva faptului ca etnicii români din Ucraina să treacă la Patriarhia Kievului și le cer să rămână la Patriarhia Moscovei, sub oblăduirea lui Kirill, cel care sfințește tancurile care pleacă pe frontul din Ucraina ca să omoare oameni.
Contributors: Totuși, apar știri și mărturii că ucrainenii nu le permit să țină slujbe în limba română, se spune că au ocupat catedrala din Cernăuți sau că autoritățile refuză să înregistreze asociația ortodocșilor români din Ucraina. Nu are și Kievul are partea lui de vină aici?
Armand Goșu: Să le luăm pe rând. Sunt puțin peste 100 de parohii în care se țin slujbe și în română, pe lângă rusă. Bucureștiul vehiculează cifra 120, poate puțin exagerată potrivit unor români din zonă. Catedrala din Cernăuți… acolo slujbele sunt în limba rusă. Narativul privind „preluarea abuzivă” de către ucraineni a catedralei vine de la Moscova. Dacă citiți cu atenție aceste informații o să vedeți că ele au fost traduse în limba română și difuzate aici. Patriarhia Moscovei își apără interesele cum poate, acolo unde consideră a fi teritoriul ei canonic, adică Bucovina. Dacă românii îi sunt aliați în conflictul cu Patriarhia autocefală de la Kiev, Rusia o să-i utilizeze cât se pricepe de bine. Și vedem că se pricepe la asta. Miza pentru Kirill este uriașă, păstrarea serviciilor religioase în limba rusă, un avanpost al Moscovei la granița de vest a Ucrainei.
Contributors: De ce nu-i lasă ucrainenii pe etnicii români să facă asociația religioasă pe care o vor și nu se înființează vicariatul? În fond, despre asta este vorba. Vicariatul ar aduna laolaltă parohiile în care slujbele se țin în limba română. Vicariatul ar însemna garantarea slujbelor în limba română.
Armand Goșu: Câtă vreme Patriarhia Română nu recunoaște Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei, nu se poate închega un dialog între cele două entități bisericești iar lucrurile vor rămâne blocate. Nici n-ar fi complicat de pus capăt acestei crize, Bucureștiul recunoaște autocefalia, la schimb se înființează un vicariat pentru parohiile românești, aflat în subordinea Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene.
Contributors: În oglindă cu vicariatul ucrainean din Sighetul Marmației.
Armand Goșu: Exact, în oglindă. Numai că vicariatul ortodox pentru ucrainenii din România de la Sighet este în subordinea Patriarhiei Române. Ca atare, vicariatul românesc din Cernăuți, va fi în subordinea Patriarhiei Autocefale a Kievului.
Contributors: Românii de acolo ar vrea poate să intre sub autoritatea bisericească a Bucureștiului…
Armand Goșu: Nu se poate, ar fi un abuz. Cât despre ce vor românii de acolo, nu puteți afla decât dacă mergeți acolo, dacă vă faceți contacte în satele din Bucovina. Eu am informații de acolo. Sunt sensibil diferite de ce se vorbește în spațiul public din România, unde sunt rostogolite narațiunile Kremlinului.
Cred că instituțiile românești ar trebui să-și mai nuanțeze abordarea față de Biserica Autocefală a Ucrainei, să nu mai parieze pe victoria Rusiei în acest război, să renunțe la acest tandem bisericesc păgubos, cu Patriarhia Moscovei, să nu se mai teamă de o Ucraină puternică ci să-și dorească o Ucraină integrată în structurile euro-atlantice. Doar o Ucraina puternică, membră a UE, partea a lumii occidentale ne poate apăra de Rusia și poate garanta drepturile minorității românești, pe care unii le invocă atât de des ca pretext pentru a promova linia politică a Moscovei.
Contributors: Profesorul Radu Carp scria într-un articol recent că statul român ar trebui să intervină de partea Patriarhiei Române în disputa cu Biserica autocefală din Ucraina. Dvs spuneți că ar exista o soluție „simplă”, ca Patriarhia Română să recunoască autocefalia și, la schimb, Biserica Ortodoxă Ucraineană să înființeze un vicariat românesc la Cernăuți. Zilele trecute, ministra de Externe de la București vorbea și ea despre implicarea statului român în acest conflict privind decuparea jurisdicțiilor bisericești. Credeți că ar fi posibil?
Armand Goșu: Cred că statul român care are interese majore de securitate și apărare la granița cu Ucraina ar trebui să acționeze. Important este să înțeleagă ce se petrece acolo. Urmărind declarațiile și poziționările diverșilor actori, cred că e mai degrabă o temă a AUR, care a întins la 19 iunie această capcană guvernului și opiniei publice, privind slujbele în limba română din bisericile din Ucraina. În această campanie par a fi implicate serviciile secrete, cel puțin facțiuni ale lor, prin diverși agenți de influență din mediul universitar, din presă.
Bisericile ortodoxe au un raport de alt tip cu statul în care funcționează, decât alte biserici. Dacă n-am mai spus, o să spun acum: înființarea unei biserici autocefale este atributul statului independent național. Nu suntem la Vatican, ci la București, Sofia, Kiev. Statul are pârghii suficiente să disciplineze bisericile.
În cazul escaladării, România ca stat, și nu Patriarhia, va ieși prost din conflictul bisericesc cu Ucraina. Nu ataci o biserică recent autocefală dintr-o țară aflată în război cu Rusia. Este un test pentru guvernul Bolojan, pentru ministrul de Externe, Țoiu. Pot să mai spun că diplomații străini de la București și Kiev sunt atenți, citesc cu lupa pozițiile exprimate de autoritățile române. Am simțit o oarecare îngrijorare și teamă că atitudinea Bucureștiului ar putea să o copieze tot mai mult pe cea a lui Viktor Orban.
Contributors: Dar ce ar putea să aibă alte state împotriva realizării proiectului marii uniri a tuturor românilor?
Armand Goșu: Orice acțiune revizionistă, de modificare a granițelor actuale, va conduce la un război general în Europa. Nimeni nu are nimic împotriva României, nu există o conspirație a iudeo-masoneriei, a lui Soros împotriva idealului național al românismului, înțeles el chiar în termeni romantici, de secol al XIX-lea.
Imaginați-vă scenariul propus de Moscova, încă din 2014. Vladimir Jirinovski l-a făcut public, la puțin timp după anexarea Crimeii. Ce propunea Jirinovski? Ca Rusia, alături de Polonia, Ungaria și România să împartă Ucraina. Cred că s-ar fi găsit și la București și la Varșovia oameni politici care ar fi bătut palma cu Putin pentru asta. Cu siguranță, Orban ar fi fost fericit s-o bată. Imaginați-vă că Polonia și România ar fi anexat teritorii în Est. Imediat Germania și Ungaria ar fi cerut și ele compensații. Germania ar fi pretins la jumătatea de vest a Poloniei, pentru că poate să spună că este „teritoriu istoric” german. Ungaria ar fi cerut Transilvania, „provincie istorică” a coroanei Sfântului Ștefan. Deci, cine se atinge de actualele frontiere din Europa face jocul Rusiei. În acest context, cei care promovează o astfel de agendă nu sunt simpli idioți utili ai Rusiei, sunt chiar agenți ruși. Cu sau fără știința lor.
Contributors:Citeam că Mitropolia Basarabiei a cerut Bucureștiului retragerea cetățeniei române unor preoți ortodocși aflați în slujba Moscovei. Se referă la preoți din Mitropolia Chișinăului subordonată Patriarhiei Moscovei.
Armand Goșu: Nu știu legislația în detaliu. Poate să fie o prevedere acolo, însă pare un proces dificil, care se încheie în instanță timp de mulți ani.
Regretabil este că unii au primit pașapoarte românești deși nu îndeplineau criteriile. Ține de corupția din unele instituții. Este rezultatul etno-business-ului practic de România timp de aproape două decenii. Știu că poate să pară exagerat ce spun, dar este nechibzuit să acorzi cetățenie unor persoane care nu vor să se stabilească în România, care nu cunosc limba română, care nu împărtășesc valorile democratice. Poate ar fi cazul amendării legii cetățeniei române. Nu mi se pare normal ca persoane care susțin agenda unor state ostile României să fie premiate cu pașapoarte europene.
Cât despre redobândirea cetățeniei române, cum cred că este și cazul preoților vizați de Mitropolia Basarabiei, la 35 de ani de la promulgarea legii, în contextul tumultos al anului 1991, această prevedere ar trebuie regândită, poate chiar închisă.
Contributors: Să discutăm acum un pic și despre repoziționarea lui Trump, care acum pare că va susține Ucraina. Era previzibilă această repoziționare?
Armand Goșu: În cel privește pe Trump, singurul lucru previzibil este haosul. Și nici n-aș fi foarte optimist în privința consecințelor pe care schimbarea tonului față de Putin le-ar putea avea. Împărtășesc concluziile analizei lui Andreas Umland. Deci, nu cred că avem încă motive solide de mare optimism aici.
Repoziționarea lui Trump este evidentă, dacă compari cu ce spunea președintele american în primele săptămâni și luni de mandat, când îl făcea pe Zelenski vinovat de agresiunea rusească, când îi cerea să iasă practic din politică organizând alegeri prezidențiale, când bloca transferul către Ucraina a armelor promise de Joe Biden.
Contributors: Când s-a produs această schimbare a lui Trump. Există vreun moment de cototură?
Armand Goșu: Procesul a început la înmormântarea Papei Francisc. Când, la 28 aprilie, Trump și Zelenski s-au întâlnit față în față și au discutat pentru prima dată după scena traumatizantă de la Casa Albă. Procesul s-a dezvoltat în luna mai.
Un rol important l-a jucat diplomația ucraineană dar și Londra, Paris și Berlin care au colaborat îndeaproape cu Zelenski pentru a-l câștiga de partea lor pe excentricul lider american.
Decisivă a fost a doua săptămână din mai. Lideri occidentali au vizitat Kyiv-ul de ziua Europei și au cerut Rusiei o încetare a focului necondiționată pentru 30 de zile. Lui Trump i-a plăcut ideea, în fond el o fluturase încă în toamna 2024. Dar, Putin viclean a plusat, în loc de o încetare a focului pentru 30 de zile, a propus negocieri de pace. Trump era entuziasmat, așa că cele două delegații, rusă și ucraineană au zburat spre Istanbul. Vineri, 16 mai, s-a desfășurat prima întâlnire la Dolmabahce, reședința ultimilor sultani otomani pe Bosfor. Negocierile s-au încheiat în coadă de pește, dar Trump era mulțumit.
Câteva zile mai târziu, la 19 mai, Trump și Putin au purtat o lungă convorbire telefonică, de peste două ore. Nici unul dintre ei nu dorea să închidă primul telefonul, parcă erau doi îndrăgostiți. Comentariile oficialilor, atât la Moscova, cât și la Washington erau foarte pozitive. Procesul de pace a început, a scris Trump pe rețeaua lui socială, războiul se încheie curând, va începe o nouă eră în relațiile americano-ruse. Peste două săptămâni a urmat o altă convorbire telefonică. De data asta mai puțin entuziasm. Putin era supărat, câteva bombardiere rusești strategice au fost avariate într-o operațiune spectaculoasă a SBU, adânc pe teritoriul Rusiei.
Pe 14 iunie a avut loc următoarea discuție. Tonul era diferit. Trump îi mulțumește pentru interesul pentru Israel și Iran, dar îi cere lui Putin să se ocupe de războiul său cu Ucraina căruia să-i pună capăt mai repede.
În timp ce discuta la telefon cu Putin, Rusia intensifica bombardarea orașelor ucrainene. Imaginile cu Kiev în flăcări, cu blocurile bombardate din Odesa, Harkiv, Sumî, cu trupurile unor oameni nevinovați scoase de sub dărâmături inundă televiziunile de pe întreg globul. În luna iunie, misiunea ONU pentru drepturile omului înregistrează cel mai mare număr de victime din rândul populației civile: 232 oameni uciși și peste 1300 răniți. Este cel mai mare număr de civili uciși de armata rusă, după bombardamentele asupra orașului Mariupol din primăvara 2022. Trump nu putea să nu vadă imagini cu aceste orori. Și să nu fie impresionat.
Contributors: Jurnalistul David Ignatius de la The Washington Post a identificat trei motive pentru care Trump și-a schimbat atitudinea față de Putin. Trump a văzut cum a funcționat armata americană în Iran și a fost impresionat de eficiența bombardierelor B1 și a rachetelor Tomahawk. Al doilea, că Putin nu va negocia decât sub amenințarea cu forța, deci trebuie o presiune – inclusiv militară – asupra Rusiei. Și trei…
Armand Goșu: Faptul că Trump simte că Putin nu-l respectă, că se preface că e gata să încheie pacea. Dar, în realitate, Putin I-a ignorat pe Trump și a intensificat bombardarea Ucrainei.
Undeva, Trump spune într-o postare și repetă asta într-o declarație pe scara avionului, că tot vorbește cu Putin, dar degeaba, pentru că rachetele explodează în Ucraina și omoară oameni nevinovați.
Un alt argument în favoarea schimbării atitudinii lui Trump este victoria diplomatică de la Summit-ul NATO de la Haga. Statele europene sunt gata să crească bugetul Apărării la 5%, în acest procent va intra și costul tehnicii de luptă și muniției pentru Ucraina. A râs degeaba presa internațională de Mark Rutte, la Haga s-a produs reconectarea celor două falii de o parte și de alta a Atlanticului care păreau că se desprind una de alta și plutesc haotic după conferința pentru securitate de la Munchen, cu discursurile lui J.D. Vance și Pete Hegseth.
Convorbirea telefonică din 3 iulie confirmă schimbarea de atitudine a lui Trump. Faptul că a ieșit Ușakov să comenteze, să ofere detalii numeroase, a fost un semn că lucrurile nu merg așa de bine.
Constributors: Trebuie spus că Ușakov este consilierul lui Putin de politică externă, care iese rar la presă, mai ales în momente critice.
Armand Goșu: Exact, este o piesă grea în angrenajul Kremlinului. E din generația Lavrov, oameni peste 70 de ani, cu o lungă experiență birocratică, dar fără imaginație, blocați în mentalitatea lor sovietică.
Luni, 14 iulie, de ziua Franței, Rutte este la Casa Albă, alături de Trump care însă nu confirmă așteptările. Presa americană dădea pe surse că SUA va anunța taxe indirecte pentru cine cumpără petrol rusesc, cu încălcarea sancțiunilor, de 500%. Că va livra Ucrainei rachete Tomahawk, că Trump îi va da ultimatul lui Putin să încheie războiul.
Ceva a anunțat Trump. Că va da 17 lansatoare Patriot Ucrainei. Că-i dă lui Putin un ultimatum de 50 de zile pentru a pune capăt războiului. Că alte arme vor pleca spre Ucraina. Toate însă vor fi cumpărate de aliații europeni din NATO, astfel încât votantul MAGA poate să doarmă liniștit, industria militară din SUA va încasa circa 10 miliarde în următoarele luni.
Contributors: Schimbă decizia lui Trump cu ceva evoluția de pe frontul din Ucraina? Pentru că asta contează, nu vorbele. Vorbele sunt pentru ublicul american.
Armand Goșu: Eu n-aș minimaliza importanța deciziei lui Trump și nici nu l-aș ridiculiza. E o poveste subiectivă aici, de stilistică. Eu văd partea plină a paharului. Încă două, trei baterii Patriot înseamnă că Kievul și alte orașe importante vor fi mai bine apărate de rachetele rusești. Pentru starea de spirit a populației este vital important acest lucru. Pe front vor sosi rachete ATACMS care pot lovi ținte aflate la maxim 300 km. Sigur, că nu vor fi Tomahawk, dar chiar și discuția publică despre această posibilitate ar trebui să-l pună pe gânduri pe Putin.
Contributors: În același timp, mulți comentatori observă că practic Trump îi face cadou lui Putin un răgaz de 50 de zile, până la începutul lunii septembrie, timp în care Putin poate continua fără probleme ofensiva din estul Ucrainei. Ce credeți că va face Europa în timpul ăsta? Va privi cu o oarecare pasivitate?
Armand Goșu: Vine luna august, toată lumea se mută pe plajă, cancelariile occidentale se vor închide pe durata vacanței. Asta este adevărul.
Lucrurile nu arată deloc bine nici pe front, Rusia este într-o lungă ofensivă. Al doilea an de ofensivă rusească, cu rezultate deloc de neglijat. Speranța mea este că Ucraina va rezista în fața ofensivei rusești din vara 2025. Nu până la începutul lunii septembrie, când expiră ultimatul lui Trump. Pe care Putin nu dă semne că-l va respecta. Sigur că va încerca să crească presiunea în următoarele săptămâni, dar nu poate mai mult.
Ieri ascultat un podcast cu un analist militar rus, destul de neutru, care explica că Rusia atacă pe șapte direcții în Ucraina. Generalul Gherasimov a renunțat la tacticile din cel de-al doilea război mondial, și s-a întors la cele din primul război. Asta indică faptul că Putin speră ca frontul ucrainean să să prăbușească sub presiunea armatei ruse iar Ucraina să capituleze. E puțin probabil să se întâmple asta. Cel puțin nu în următoarele câteva luni.
Maxim ce ar putea obține armata rusă ar fi începerea asediului Pokrovsk, spre sfârșitul lunii august. Asta în cazul în care ucrainenii vor să transforme orașul într-un al doilea Bahmut.
Contributors: Deci nu credeți că războiul se va încheia în 50 de zile, așa cum i-a cerut Trump lui Putin?
Armand Goșu: Puțin probabil. Putin nu vede din ce motive ar opri ofensiva. Sigur ca inventa ceva, îi va mai întinde o cursă lui Trump, va mai propune o nouă rundă de negocieri. La fente și eschive diplomatice este foarte bun Putin. Mingea va fi în curtea lui Trump care după cele 50 de zile va trebui să reacționeze cumva. Deocamdată pare că se scufundă în scandalul Epstein. Care ar putea avea consecințe importante asupra administrației sale, asupra bazei sale de putere, asupra MAGA. Putin nu are decât să-și refacă proviziile de pop corn și coca cola, va urma un spectacol pe cinste. Noroc cu ucrainenii care continuă să lupte și o fac cu neașteptat succes.
Contributors: Rusia pare să își fi stricat rău relațiile cu Azerbaidjanul. Pare că Moscova a reușit să-i unească pe armeni și azeri împotriva sa. E o „realizare” ce părea de domeniul impozibilului acum ceva timp…
Armand Goșu: În Caucazul de Sud potențialul de conflict este mare, există riscul deteriorării situației. Primul episod a fost lovirea de către o rachetă rusească a avionului din Azerbaidjan care s-a prăbușit pe litoralul caspic al Kazahstanului, iar Rusia a evitat să-și asume responsabilitatea și să plătească compensații. A urmat anularea în ultimul moment a participării președintelui Aliev la parada din Piața Roșie. Iar recentele arestări haotice efectuate de serviciile secrete și poliția din Rusia a unor membri de seamă ai comunității azere din Rusia, a pus gaz pe foc. Reconcilierea dintre Erevan și Baku și scoaterea Moscovei din procesul de reglementare a conflictului armeano-azer este fondul pe care a izbucnit și s-a intensificat acest conflict. Asistăm pentru prima dată în ultimele două secole la o redesenare a geopoliticii regiunii caucaziene la care nu participă Rusia ca un actor decisiv.
Contributors: Și despre România ce ziceți? Nicușor Dan a făcut o vizită la Berlin, vedem că MAE îi pregătește o vizită la Washington.
Armand Goșu: Cam devreme să tragem vreo concluzie, mai așteptăm câteva luni, putem discuta acest subiect separat prin octombrie. Vizita la Berlin era pregătită de anul trecut, Germania este extrem de deschisă la colaborarea cu România. Sper ca și Bucureștiul să fie pregătit. Până atunci, ca să-mi fac o idee mai clară, aștept să văd echipele de consilieri pe securitate, apărare și politică externă de la Cotroceni, cine va conduce SRI și SIE, echipa premierului, a miniștrilor de Externe, Apărării. Până atunci, nu am nimic de comentat.
Interviu realizat de Lucian Popescu
20 iulie 2025
„Cât despre ce vor românii de acolo, nu puteți afla decât dacă mergeți acolo, dacă vă faceți contacte în satele din Bucovina. ”
Am fost, înainte de începerea invaziei rusești…
Și mi s-a cerut să vorbesc în limba română cu ei mai încet și ferit, astfel încât să nu fim auziți de alte persoane. Pentru că altfel ar fi probabil să intre în conflict cu etnicii ucraineni care i-ar auzi vorbind românește.
Problema din Bucovina de Nord este în primul rând un conflict interetnic, abia apoi unul interconfesional.
Situația din Bucovina de Nord este mai rea ca cea din Basarabia(unde de-abia vreo 30% din populație este pro-Romania). În Bucovina românii/moldovenii sunt strict minoritari( în Basarabia sunt majoritari), de-abia în Ținutul Herței, o regiune mică, românii sunt majoritari. Per total, în regiunea Bucovina românii reprezintă doar vreo 20% din fosta Bucovină de Nord. Așa că…amestecul României în zonă trebuie să fie de susținere nu de revendicare.
În legătură cu disputele Bisericilor ortodoxe Estice asta este o luptă de Ev Mediu potențată azi de lupta globală pentru zone de influență dintre Europa ortodoxă și Rusia ortodoxă. În care se amestecă cu voioșie și serviciile secrete ale unora și altora…
Ca părere, Statul român, în acest moment, este de partea Ucrainei contra Rusiei, dar cam contre-coeur, în sensul că Ucraina este Răul cel mic iar Rusia este Răul cel mare. Prioritățile Statului român sunt în ordine Basarabia+Transnistria fără a uita de Maramureșul de Nord, Bucovina de Nord și Bugeacul aflate la…Ucraina. Așa că AUR și SIE întrețin, pentru orice eventualitate, conflictul bisericesc din Ucraina (dar, aș zice, și din Basarabia…).
În legătură cu pilitica Rusiei, devine din ce în ce mai evident că Rusia NU VREA încheierea războiului din Ucraina până când Occidentul nu-i acceptă pretențiile ( zonă de influență EXCLUSIVĂ în Est). Europa de Vest este în alertă iar SUA încă nu știe ce să facă.
România încă joacă prost pe Frontul de Est. Singura idee este atragerea Basarabia+Transnistriei spre Europa dar cam sotto voce.
Ar trebui, dacă se poate, ca trilaterala Polonia-Turcia-Romania să fie revigorată și mai agresivă( este adevărat că Turcia nu prea are interese în zonă). România ar trebui să fie mai agresivă, respectiv pentru început să ridice la OSCE rezolvarea situației din Transnistria.
SIE ar trebui sa sesiseze colegii din SRI, cu privire la agentii rusi din BOR -si nu numai-.
Si SRI ar trebuie sa ia masuri, nu doar sa intocmeasca rapoarte pe care sa le inainteze… spionilor rusi de la noi.
Probabil o alta lege ar fi necesara in domeniu. Asta e scornicestita de Ilici si Magureanu, in perioada de restauratie a dictaturii Moscovei la noi.
Transnistria nu are nicio treaba cu Romania..A fost infiintata de Stalin prin 1922/1924, ca RSS Moldoveneasca, pentru a putea cere toata Basarabia mai tarziu, si a facut-o in 1940, stim cu ce consecinte…Dezastruoase…Maramuresul de Nord e alta marota securistica.. Romania nu a avut niciodata treaba acolo..Mai studiati hartile si istoria in general…Aia adevarata, nu ruseasca…Nordul Bucovinei a revenit Romaniei dupa primul razboi mondial, pentru ca Franta si Marea Britanie, nu aveau cui s-o dea..Se desfiintasera Imperiul Austo-hungar si imperiul rus, iar Romania fusese aliata lor, cu toata caderea din toamna 1916 si cu toata Pacea de la Bucuresti, in care Romania se predase Puterilor centrale (Germaniei, mai bine spus). Romanii au fost mereu in minoritate in nordul Buvocinei, de altfel, o provincie infiintata de austrieci, care nu existase inainte de 1775….Romania poate si trebuie sa aiba interese clare pana pe mijlocul Nistrului, si sa solicite returnarea TEZAURULUI DE LA mosckova…Sunt vreo 93,5 tone aur acolo, plus altele…In rest, aiureli si rusisme…
„Unirea Bucovinei cu România reprezintă o serie de evenimente politice care au culminat cu votarea în unanimitate de către Congresul General al Bucovinei, pe data de 15/28 noiembrie 1918, a unirii fostului Ducat al Bucovinei cu Regatul României.” Wiki…
Mai usor cu pianul pe scari!
Bucovina, Transilvania, Basarabia nu ne-au fost date.
S-au unit prin vointa proprie si s-a recunoscut unirea lor, oficial, in tratatele internatioale.
”Maramuresul de Nord e alta marota securistica.. Romania nu a avut niciodata treaba acolo..”
România e un stat foarte tânăr, de asta ”nu a avut nicidată treabă acolo”. Însă Ucraina e un stat și mai tânăr, a avut încă și mai puțină treabă acolo. Există români în Maramureșul de Nord, așa cum există și ucraineni în Maramureșul de la noi. Însă românii din Maramureșul de Nord sunt acolo din negura timpurilor, în timp ce ucrainenii din Maramureșul de la noi au fost aduși acolo de administrația habsburgică și ulterior de administrația maghiară (după 1867).
Maramureșul a fost împărțit destul de arbitrar între România și Cehoslovacia, după primul război mondial, însă Cehoslovacia era un stat civilizat, cu care nu existau fricțiuni. În perioada interbelică, România folosea chiar o cale ferată de la Sighetu Marmației la Halmeu, care rămăsese pe teritoriul Cehoslovaciei în urma împărțirii.
Din Maramureș au „descălecat” primii voievozi ai Moldovei Dragoș și Bogdan care au creat Principatul Moldovei. După WW1 maramureșenii au cerut „să se unească cu Țara”, adică cu România, dar la tratativele de pace 2/3 din Maramureșul istoric a revenit Cehoslovaciei. Între timp, elementul românesc a fost deznaționalizat dar au rămas toponimicele( nume de localități, de râuri, de forme geografice, etc). Niciodată Maramureșul și Bucovina nu au fost ale rușilor.
De acord, necunoasterea istoriei conduce la multe bla-bla-uri. Timp de sute bune de ani teritoriile dintre Nistru si Bug nu au fost locuite. Erau prea expuse! Cu o harta fizica a zonei in fata se pot vedea multe lucruri, in legatura cu pozitionarile de populatie din secolele 13-16 in zona respectiva, dar asta doar daca ai un bun cunoscator al istoriei care sa explice.
În 1792, Rusia Țaristă și Imperiul Otoman au semnat, la Iași, un tratat prin care Rusia a preluat provincia Edisan, teritoriul dintre Nistru și Bug, care până atunci făcuse parte din pașalâcul de Silistra (*). În 1793, anul imediat următor, Rusia Țaristă a efectuat un recensământ în teritoriul respectiv, unde a găsit 49 de localități românești, dintr-un total de 67.
”necunoasterea istoriei conduce la multe bla-bla-uri.”
Ar fi nevoie în primul rând de de o oglindă 😀 .
(*) Și alte teritorii locuite de români au fost pașalâcuri, de exemplu pașalâcul de Timișoara și pașalâcul de Oradea. Pașalâcul de Silistra nu făcea excepție.
Am spus secolele 13-16! Poate gasiti pe cineva care sa va explice care era situatia pe acolo prin anul 1380! Cumva si eu am exagerat, poate in sec 16 deja existau asezari. Se zice ca exista atestari care precizeaza ca Moldova sub Vasile Lupu stapanea si asezari pe malul vestic al Bug-ului, dar nu am gasit niciun istoric care sa confirme sau sa infirme asa ceva.
Cand agresiunile tatare spre vest si nord-vest)au scazut in intensitate zona s-a populat probabil. Se pare ca Moldova sub D. Cantemir stapanea o zona intinsa dintre Nistru si Bug. Ce limba vorbeau localnicii de acolo e greu de spus din lipsa de documente. Erau slavi romanizati originari din tzaratul de Kiev, erau tatari ? Nu se stie! Si Stefan cel Mare a stapanit in anume perioade sate cu populatie tatara in zona tarmului Marii Negre situata spre est de gura de varsare in mare a Nistrului.
”nu am gasit niciun istoric care sa confirme … ”
Long story short: Rusia a ajuns pentru prima dată la Nistru în 1792. Una singură dintre așezările găsite de ruși în 1793 între Nistru și Bug era lipovenească, 17 erau armenești și grecești, iar 49 erau românești. Deci nu existau nici ruși, nici ucraineni, la vremea aceea, în ceea ce numim astăzi Transnistria, iar teritoriul era stăpânit de Imperiul Otoman. Care nu adusese turci acolo, adusese doar armeni și greci.
Ucrainenii se bazează azi pe tezele lui Stalin pentru a-și afirma naționalismul, inclusiv împotriva românilor, iar domnia ta împrăștii pe-aici propagandă ruso-maghiară. Rușii moscoviți au strămoși tătaro-mongoli. Ei vorbesc rusește, cultura lor actuală e slavă (pentru că tătarii și mongolii erau nomazi) dar rușii moscoviți nu sunt cu-adevărat slavi, ca polonezii sau ca ucrainenii.
Inclusiv denumirea de ”ucrainean” e cea promovată de Stalin. Mulți ruteni greco-catolici din vestul Ucrainei refuză și azi să se declare ucraineni, pentru ei ucrainenii erau doar slavii ortodocși de la Kiev, pe care Stalin i-a promovat în teritoriile luate de la Polonia și de la Cehoslovacia în 1945. În entuziasmul tău de a promova cauza Ucrainei, ștergi pe jos cu istoria românilor din Ucraina actuală.
@ivanschi _ „Romania nu a avut niciodata treaba acolo..Mai studiati hartile si istoria in general…”
Rmânia, nu a avut, așa-i, dar de-a lungul Evului Mediu Moldova se învecina cu Regatul Poloniei.
Teza ruso-maghiară că România ar trebui să cuprindă doar [o parte din] Valahia, mai exact județele Argeș, Teleorman, Dâmbovița, Giurgiu, Prahova, Buzău, Ialomița și Călărași este veche, încă de înaintea existenței României ca stat unitar.
Teza ruso-maghiară menționată spune că Banatul, Transilvania și Maramureșul ar trebui să facă parte din Ungaria Mare, Dobrogea ar trebui să revină Bulgariei Mari, iar Moldova (de la Mare la Galiția) ar trebui să fie independentă, sub suzeranitatea Rusiei. Și, desigur, întreaga Ucraină care rămâne revine Rusiei.
Exact aceste lucruri le spun și eu rusofililor și revizioniștilor de toate speciile care propovăduiesc dezmembrarea României, „Mai studiati hartile si istoria in general…”.
Pericolul reprezentat de Rusia ne determină să ajutăm Ucraina să reziste în fașa invadatorilor barbari. Dar nu putem uita de bunicii, părinții și rudele noastre din Bucovina. Rusia a ocupat teritoriul și i-a deportat pe localnici în Siberia și în republicile sovietice din Asia Centrală.
Conducătorii invaziei au fost ruși din URSS, dar crimele au fost înfăptuite cu mâinile localnicilor ucraineni.
Și eeste firesc ca acum să se teamă că cei care „studiază hartile si istoria in general…”. și-ar putea aminti faptele și se tem. se tem că ar putea afla că părinții și bunicii lor au fost criminalii care au ucis, torturat și deportat românii, luându-le casele și bruma de avere, așa precum fac astăzi rușii în estul Ucrainei.
Și este firesc să se teamă că, dacă românii ar îndrăzni să vorbească, ar putea să-și revendice istoria și proprietățile de care au fost jefuiți părinții lor.
Și se tem că, în parcursul european al Ucrainei ar putea întâmpina piedici și din partea României, sau a Poloniei, ori a Slovaciei, precum cele puse de Ungaria.
…Deși noi și rudele noastre care au supraviețuit masacrului din Ucraina sovietică potbelică nu dorim decât să fie cunoscută istoria și să li se permită celor care trăiesc acolo să-și vorbească limba și să se roage în confesiunea în care cred și doresc. Adică, să fie respectate drepturile minorității române.
Apropo, minoritatea românească, deși oficial este recunoscută de statul Ucraina, dacă vorbești cu ucrainenii, nu există decât „minoritate moldovenească” și „limba moldovenească”. Spun asta pentru că, repet, am fost acolo.
Înu mi-e clar cat e nestiinta si cat vararea batului prin gard in comentariul dvs!
Inainte de a se nu-mi Bucovina era un simplu tinut din principatul moldovei, ca și austriecii trebuie sa fi luat de la cineva teritoriul respectiv.
Maramures- interesant ca curtea lui Bogdan se la Cuhnea, actualmente in ukr. Asta ca să va contracarez afirmația ca „romanii n-au avut niciodată vreo treaba cu nordul maramuresului”.
Transnistria? Da ce, rusii avuseseră vreo treaba cu ea înainte de sec XVIII?
Cântați la alte mese!
”Statul are pârghii suficiente să disciplineze bisericile.”
Poate că un asemenea stat merită să fie lăsat să se prăbușească, așa cum s-a întâmplat în 1989. Când vine vorba de greco-catolici, e un entuziasm total în mass-media românească, de parcă greco-catolicii nu s-ar subordona tot Papalității. Când vine vorba de ortodocși, toată mass-media progresistă se întrece în a scrie mizerii.
Ăsta a fost unul dintre lucrurile pe care Ion Iliescu le-a învățat the hard way: el nu venise la putere cu gândul să introducă religia în școli sau să construiască mii de biserici. Dar a trebuit să se adapteze, atât timp cât dorea să rămână la putere fără să aibă soarta lui Ceaușescu. În concluzie, pârghiile statului spre a ”disciplina” (?!) biserici ar trebui utilizate cu muultă reținere. ”Dumnezeu nu bate cu bățul”, obișnuia să spună bunică-mea.
Stimate Domn Gosu, va strangeti si condesati maiestria in articlele astea. Va citesc pe nerasuflate.
N-am crezut ca voi fi supus a vedea asemenea prostii. Uitati mostra:
https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/din-gaza-pana-in-ucraina-pacea-pare-inaccesibila-motivul-nu-este-doar-politic
De ce sa fie un abuz daca credinciosii romani din Ucraina (Bucovina de Nord) formeaza o eparhie a Bisericii Ortodoxe Romane? Exista in Ungaria o Episcopie Ortodoxa Romaneasca si multe alte exemple, de pilda in Romania avem o Biserica Rusa de Rit Vechi etc. Autocefalia Bisericii Ucrainiene, care nu e chiar o simpla competententa a statului cum repeta autorul, nu se extinde asupra credinciosilor romani : ei sunt victime de pe vremea raptului teritorial sovietic si acum sunt transformati in moneda de schimb in noi dispute politice care nu ii privesc.
Oricare roman din Ucraina( oricare roman din Bucovina ucrainiana) are optiuni in aceste timpuri de a fi, in legatura cu razboiul barbar de agresiune al Rusiei impotriva Ucrainei, de partea Ucrainei sau a Rusiei. Avand astfel de optiuni, romanii ucrainieni sunt automat integrati in disputele politice privind acest razboi, care-i priveste din foarte multe puncte de vedere. Ei nu sunt niciun fel de moneda de schimb pentru nimeni. Chestia asta e doar o gogomanie inventata de mintile infectate cu comunism si ura ale rusofonilor romani imbecilizati de propaganda de tip PSD-AUR. Ca oricarui roman educat ar trebui sa-i fie scarba de scarnaviile situate de partea criminalului rus( sovietic) e partea doua! Situarea de partea criminalilor rusi a unor parti de biserica ortodoxa e relevanta pentru halul in care biserica ortodoxa isi apara credinciosii.
Pur și simplu nu li se permite ortodocșilor români din Ucraina să înființeze un vicariat sub conducerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Nu sub autoritatea BOR, ci BOU. Nu li se permite.
„…încă din 2014. Vladimir Jirinovski…propunea…Rusia, alături de Polonia, Ungaria și România să împartă Ucraina.”
Acelasi „fost” si autodefinit „liberal-democrat”:)), in Rusia anilor 1990, behaia, in 95-96, in campania pentru alegeri parlamentare, exact ce a zis pacalin whorehescu „al nost” la un moment dat, adica: NU VOR MAI EXISTA PARTIDE si alegeri. Coincidenta continua si cu plagiatul programului lui pacalin de catre Ilan Shor si sleahta lui de subversivi-agitatori.
=====
„Poate ar fi cazul amendării legii cetățeniei române. Nu mi se pare normal ca persoane care susțin agenda unor state ostile României să fie premiate cu pașapoarte europene…redobândirea cetățeniei române…această prevedere ar trebuie regândită, poate chiar închisă.”
Legea s-a amendat de curand/anul asta cu introducerea obligativitatii cunoasterii limbii ro la minim nivel B1,
„…Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 21/ din 12.03.2025…”
DAR REDOBANDIREA este inca prezenta si mentinerea domiciliului in strainatate NU este o conditie de excludere, PLUS:
„Nu au obligația de a face dovada cunoașterii limbii române:
a) persoanele care au fost cetățeni români și care solicită redobândirea cetățeniei potrivit art. 10 sau 11;
b) persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani la data depunerii cererii și care solicită acordarea cetățeniei române potrivit art. 10 sau 11.”
https://cetatenie.just.ro/anunt-important-in-atentia-persoanelor-care-urmeaza-sa-depuna-cereri-de-acordare-sau-redobandire-a-cetateniei-romane/
=======
Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Ro joaca un rol important in
(a) procesul (RE)dobandirii cetateniei ro si
(b) ACORDARII DE VIZE pentru acces in jurisdictia Ro,
iar asta imi aduce aminte de un scandal recent devoalat la vecinii polonezi cu vize obitnute prin coruptie:
„…visas for dozens of Indian farmers were issued under documents describing them as Bollywood filmmakers, for which they paid up to $40,000 (€36,582).
Local media reported that the group had travelled to Poland before later going to the US.
Nationals from Hong Kong, Taiwan, Saudi Arabia, Singapore, the Philippines, Qatar and the UAE are also believed to have paid inflated fees for temporary visas.
Over 357,000 visas were granted to Russian citizens following Moscow’s full-scale invasion of Ukraine.”
https://www.euronews.com/my-europe/2024/10/11/poland-tightens-entry-rules-after-cash-for-visas-scandal-involving-pis
SUBIECT PT JURNALISM DE INVESTIGATIE:
(i) cate vize si cetatenii au emis/aprobat nacealnicii ro pentru cetateni (bela)rusi si restul statelor satelit/foste urss-iste de la est de rusia, din 2014 si pana acum, si
(ii) DACA SI asta a fost un motiv pentru SUA de a scoate Ro din programul Visa Waiver :).
@svaiter legislativ _ „Jirinovski…propunea…Rusia, alături de Polonia, Ungaria și România să împartă Ucraina…”
Exact, iar asta exacerbează naționalismul ucrainean, în condițiile invaziei ruse, mergând către extremism și xenofobie.
De fapt, răspunzând întrebării din titlu, cu referire la citat, Ucraina este cea care se teme de România (și de celelate state menționate). Și din acest motiv reacționează exagerat, emoțional, irațional, la solicitările minorităților etnice de a le fi respectate drepturile.
Nu înțeleg de ce, timp de 35 de ani, li s-a rupt în paișpe de „redobândirea cetățeniei” și îi mănâncă în fund să o redobândească acum! Cu adevărat, această opțiune ar trebui închisă! Cine vrea cetățenie, să treacă prin același proces ca oricare alții!
@Bogdan : Exista o Episcopie Ortodoxa Romaneasca si in Serbia, o tara ortodoxa…cu sediul la Varset, Episcopia Dacia Felix….ea poate fi luata ca model pentru romanii din Ucraina
Foarte bine a decis parlamentarul Alexandrin Moiseev!
Cetățenia română nu este un decor, ci o responsabilitate. Când cineva, chiar dacă este arhiereu, aduce acuzații și bârfe împotriva Patriarhiei Române adică împotriva propriei sale Biserici mamă atunci a călcat nu doar canoanele Sfinților Părinți, ci și valorile neamului românesc.
Mitropolitul Longhin a săvârșit păcate care „strigă la cer”: judecată publică, dezbinare între credincioși, și hulă împotriva celor care au ales să rămână credincioși adevărului și conștiinței lor. În loc să păstorească cu iubire, a semănat frică și ură între frați.
Românii din nordul Bucovinei, ca și cei din toată Ucraina, au nevoie de sprijinul și ocrotirea Patriarhiei Române. Noi nu suntem împotriva nimănui, dar vrem să ne rugăm în limba noastră, să ne păstrăm identitatea și să trăim Ortodoxia în comuniune cu Biserica-mamă. De aceea, susținem pe toți cei care aleg să treacă sub jurisdicția canonică și frățească a Bisericii Ortodoxe Române.
Români am fost, suntem și vom fi. Cu Dumnezeu înainte!