După ce a amenințat în urmă cu câteva luni că va opri ajutorul militar pentru Ucraina, președintele american Donald Trump pare să se fi răzgândit. Noua administrație americană presupunea inițial că retorica, semnalele și diplomația sa pro-ruse vor declanșa reacții reciproce la Moscova și vor deschide calea pentru încheierea războiului ruso-ucrainean. Acum, Trump și asistenții săi par că încep să își dea seama că abordarea aceasta nu doar că este o fundătură, dar, până acum, a avut foar efectul opus. Atacurile aeriene ale Rusiei asupra orașelor, satelor și comunelor ucrainene s-au intensificat în ultimele luni, în loc să se domolească.
Majoritatea americanilor – printre care mulți membri ai Partidului Republican, alegători republicani și chiar susținători MAGA – continuă să sprijine Ucraina. Trump pare să recunoască acum că costurile politice ale abordării sale pro-ruse devin prea mari. Recentele sale schimbări de atitudine par mai degrabă o concesie față de starea de spirit internă anti-Putin și pro-Ucraina, decât rezultatul unei evoluții cognitive în evaluarea politicii externe ruse de către Casa Albă.
Pe 14 iulie, Trump a amenințat public partenerii comerciali ai Moscovei cu sancțiuni secundare, dacă Kremlinul nu acceptă în curând un armistițiu în Ucraina. Ar putea fi aceasta o schimbare radicală de direcție în politica lui Trump față de Rusia? Cel mai probabil, nu încă. Sau chiar, deloc. Până acum, această declarație și altele similare din partea lui Trump și a administrației sale rămân doar puncte de discuție despre acțiuni viitoare incerte. Ca să spunem lucrurilor pe nume, majoritatea declarațiilor verbale ale lui Trump – și chiar unele scrise – trebuie privite cu prudență.
Reacțiile din Ucraina față de noua retorică de la Washington au fost, prin urmare, mixte. Comentatorii ucraineni recunosc că Trump adoptă acum un ton diferit, după luni în care s-a arătat în mod public apropiat de Vladimir Putin. Totuși, majoritatea ucrainenilor rămân sceptici cu privire la cât de susținută va fi această aparentă schimbare de atitudine la Washington.
Faptul că Trump i-a dat pentru prima dată un ultimatum lui Putin arată că ar putea exista o șansă de evoluție în această chestiune. Dacă Kremlinul nu acceptă un acord de pace în termen de 50 de zile, SUA ar urma să impună tarife punitive de 100% asupra partenerilor comerciali ai Rusiei. Deși este un plan mult mai concret decât anunțurile anterioare, Washington a intrat, odată cu acest plan, într-un joc complicat. Presiunea pe care Trump vrea să o exercite asupra Moscovei nu ar fi să vină direct din partea SUA. În schimb, ar trebui să fie exercitată de țări terțe, cum ar fi China, India și Brazilia, care cumpără petrol și alte bunuri din Rusia.
Nu este clar dacă și în ce măsură aceste țări și altele vor ceda presiunii americane. Va fi suficientă o taxă vamală de 100% pentru a determina, de exemplu, India, să înceteze comerțul cu Rusia? Dacă planul lui Trump nu va duce la reduceri semnificative ale comerțului extern non-occidental cu Rusia, iar Washingtonul chiar va impune tarife țărilor care continuă să colaboreze cu Moscova, probabil că vor urma măsuri de retorsiune din partea acestora asupra importurilor din SUA. Sunt americanii obișnuiți pregătiți să sufere pentru Ucraina?
Planul lui Trump nu pare să fi fost bine gândit și este posibil să nu fi fost niciodată destinat unei aplicări reale. O abordare mai eficientă ar fi fost amenințarea partenerilor comerciali ai Rusiei cu tarife mult mai mari, cum ar fi cele de 500%, propuse de Senatul SUA. Acest lucru ar fi transmis statelor respective un semnal clar că întreruperea legăturilor cu Rusia este imperativă. Ce rezultat va avea abordarea actuală, complicată, a lui Trump în privința opririi agresiunii ruse, rămâne de văzut.
Pe termen scurt, noile planuri de sancțiuni ale SUA ar putea avea efecte opuse intenției. Probabil, anunțul lui Trump va duce doar la intensificarea atacurilor rusești asupra Ucrainei în următoarele săptămâni. Îm mod ciudat, Kremlinul pare a fi primit acum un calendar cvasi-oficial în care poate continua bombardamentele fără consecințe economice imediate. Termenul de 50 de zile ridică suspiciuni că Putin ar primi astfel, în mod deliberat, o nouă oportunitate de a cuceri mai mult teritoriu și de a obține succese militare înainte ca negocierile să reînceapă.
Dacă totuși planul lui Trump va funcționa, pierderea partenerilor comerciali non-occidentali poate, într-adevăr, să lovească mașina de război a lui Putin. Dacă China, India și alte țări, sub amenințarea sancțiunilor americane, se vor îndepărta de Rusia și vor urma conducerea SUA, atunci Kremlinul va avea o problemă. Până acum, cea mai mare – deși nu singura – slăbiciune a numeroaselor sancțiuni internaționale directe împotriva Rusiei a fost că Moscova a putut și încă poate să se orienteze spre piețe alternative, cumpărători străini și intermediari, precum și rute de transport non-occidentale, compensând astfel efectul măsurilor punitive occidentale. Dacă tarifele lui Trump vor intra în vigoare, aceste ocolișuri ar putea deveni mai dificile pentru Moscova.
În plus față de ultimatumul vamal, Washingtonul a anunțat și livrări „masive” de arme americane către Ucraina. Este vorba mai ales (dar nu exclusiv) despre faimoasele sisteme mobile de rachete sol-aer „Patriot.” Mai multe țări europene, inclusiv Germania, ar urma să le cumpere din SUA și apoi să le transfere Ucrainei. Este, de asemenea, un plan complicat, dar mai realist decât cel al sancțiunilor secundare. În acest caz, părțile terțe sunt partenerii occidentali ai SUA, mai cooperanți decât guvernele non-occidentale, care sunt uneori chiar ostile.
Sistemele Patriot s-au dovedit a fi printre cele mai eficiente arme interceptoare împotriva diverselor rachete mari ale Rusiei. Există, prin urmare, o cerere ridicată pentru ele la Kiev și există speranța că apărarea antiaeriană a Ucrainei va avea în curând mai multe sisteme Patriot la dispoziție. Câte dintre acestea și ce alte arme americane vor ajunge în Ucraina pare să depindă acum în mare măsură de cumpărătorii lor europeni – în principal occidentali. Ce tipuri de armament, în ce cantitate și în ce interval de timp vor ajunge în Ucraina este, deocamdată, greu de stabilit. Guvernul german, în plus, a decis să nu mai furnizeze informații detaliate în avans despre livrările de arme.
Neobișnuitul schemelor de sancțiuni și sprijin ale lui Trump se datorează faptului că acestea își au originea în preocupările interne, mai degrabă decât în cele internaționale. Aprobarea de către Trump a livrărilor de arme plătite pentru Ucraina este, în principal, o politică „America pe primul loc”, nu o nouă strategie geopolitică. Mai grav, tranzacționalismul său în chestiuni de securitate subminează credibilitatea și încrederea în Statele Unite ca partener internațional.
Preistoria actualului blocaj al ajutorului militar american pentru Ucraina este grăitoare. După prăbușirea Uniunii Sovietice la începutul anilor ’90, SUA s-au implicat activ în dezarmarea strategică a Ucrainei. Urmărind interesele strict naționale de securitate ale SUA, Washingtonul a presat Kievul să renunțe nu doar la focoasele nucleare moștenite de la URSS, dar și la sistemele de livrare ale acestora. Ucraina a fost nevoită să renunțe la bombardierele, rachetele de croazieră și diverse alte rachete sovietice – armament convențional de care ar avea mare nevoie astăzi.
Aceste aranjamente internaționale ale administrațiilor americane anterioare sunt acum doar de domeniul trecutului pentru Trump & Co. Astăzi, Washingtonul pare că încearcă să profite de situația tragică a Kievului și de temerile în creștere din Europa. Faptul că Trump insistă acum ca ajutorul militar american pentru lupta de supraviețuire a Ucrainei să fie plătit reprezintă mai mult decât o trădare americană a ucrainenilor care, în 1994, au luat în serios garanțiile de securitate oferite de Washington în schimbul dezarmării Ucrainei.
Noua strategie a administrației Trump contrazice și logica regimului mondial de neproliferare nucleară. În special, ea contravine responsabilității speciale pe care cele cinci state oficiale deținătoare de arme nucleare – SUA, Rusia, China, Regatul Unit și Franța – o au pentru menținerea ordinii internaționale. Abordarea tranzacțională a lui Trump în privința protejării regulilor fundamentale ale relațiilor internaționale post-1945 – precum inviolabilitatea frontierelor și inadmisibilitatea genocidului – slăbește un sistem internațional pe care SUA l-au creat și de care au beneficiat timp de 80 de ani.
A-i face pe alții să plătească pentru slăbirea zilnică a unui inamic de decenii al SUA, cum este Rusia, poate părea inteligent la prima vedere. Totuși, în raport cu întregul buget de apărare al SUA, costurile recentei asistențe militare gratuite pentru Ucraina au fost relativ mici. În schimb, efectele distructive ale armelor americane în mâinile ucrainenilor asupra armatei și economiei rusești au fost semnificative. Acestea au redus constant capacitatea Moscovei de a ataca vreun stat membru NATO, pe care SUA ar fi obligate să îl apere, în temeiul Articolului 5 din Tratatul de la Washington din 1949. Administrația Trump se retrage acum de bunăvoie din acest aranjament strategic și ignoră în mod ciudat beneficiile pe care le aduce securității naționale a SUA.
Oricum ar fi, virajul retoric recent al lui Trump împotriva lui Putin este totuși binevenit. Rămâne întrebarea dacă Washingtonul intenționează cu adevărat și, dacă da, va fi într-adevăr dispus să își pună în practică noile declarații. Până acum, administrația Trump nu a abandonat viziunea sa în general miopă asupra intereselor naționale americane și disponibilitatea de a le defini cu ajutorul unor sloganuri populiste, dacă nu chiar demagogice. Noua administrație continuă să ignore implicațiile de anvergură ale poziției Americii față de războiul ruso-ucrainean pentru ordinea mondială – o ordine de a cărei stabilitate și legitimitate americanii ar trebui să fie la fel de preocupați precum restul lumii.
Situația de fapt este că Rusia a dat un Ultimatum Occidentului să se retragă pe aliniamentele din 1997 și a acționat în forță atacând militar Ucraina și amenințând Occidentul cu arma atomică. Din acest pdv încercările Occidentului de a negocia cu Rusia ( tratativele Minsk I și II, încercările Turciei și propunerea lui Trump) au fost cel puțin ridicole( ca să nu zic prostești). Rusia vrea „spatiu vital” și nu este dispusă să facă niciun compromis în legătură cu această pretenție. Se consideră încă o MARE PUTERE cu drept de A IMPUNE Occidentului pretențiile sale.
Care altă metodă ar fi mai eficientă contra lui Putin?
Ca părere, în cazul unor triunghiuri de forță militare SUA-China-Rusia metoda verificată istoric este ca doi să se alieze contra celui de-al treilea. Încercarea SUA de a se alia cu Rusia contra Chinei nu a ieșit, ba dimpotrivă, Rusia s-a aliat cu China. Deci singura soluție ar fi o alianță SUA cu China contra Rusiei, cu compromisurile de rigoare. Încercarea lui Trump de a baga Europa în ecuație este o prostie strategică periculoasă, toată lumea știe că Europa este slabă, urâtă de toți și lasă.
Tot ce a făcut Trump până acum nu a fost decât să-și manifeste bunăvoința față de Putin. Trump, un măscărici gol de orice competență, care aruncă isteric în toate direcțiile cu declarații absurde și taxe aberante. O Europă prea căzut în nesimțire ca să mai poată lua distanță de la marmita cu somon și să mai poată reacționa serios la o nedreptate monstruoasă ca cea făcută poporului ucrainean. De fapt, China și Rusia nu au adversari. De fapt, telefoanele personale ale fiecărui european și american sunt instrumente antioccidentale și antidemocratice utilizate de propaganda lui Putin. Pur și simplu, Putin e mai aproape de inconștientul și frustratul cetățean euroatlantic decât e guvernul cetățeanului respectiv. Astfel, în timp ce China și Rusia fac ce vor în spațiul euroatlantic, la rândul lui spațiul euroatlantic nu poate nici să șoptească în spațiul celor două dictaturi. Este meciul dintre doi killer-i de profesie, pe de-o parte, i-ar de cealaltă parte un grup de inconștienți auto-sedați de închipuirea unei infailibilități proprii. Până când o țară europeană nu fi bine trosnită de Rusia euroatlanticii vor cânta în continuare propria infailibilitate și căderea imaginară a economiei Rusiei. Regula trebuia să fie simplă: cu criminalii nu te joci și nu stai pasiv dacă vrei să trăiești.
sa nu uiti Darie.
Semnificativ e ca un asemenea comentariu vehement apare „i-ar” (sic), altele mai echilibrate sunt banate!