duminică, octombrie 2, 2022

Securism după securism: Oare de ce?


Privesc această fotografie si mă intreb, de ce a putut fi învins ceea ce directorul SRI numește “securism” in Cehoslovacia (ulterior Republica Cehă si Slovacia), cata vreme in România și-a făcut de cap cum si cât a dorit vreme de decenii. Actuala discutie despre Securitate si avatarele ei post-decembriste este direct legată de acest subiect.

Îl cunosc pe Virgil Măgureanu din 1973, ținea seminarul cursului de doctrine politice predat de profesorul Ovidiu Trasnea. L-am cunoscut pe Gheorghe Timofte. Eduard Hellvig mi-a fost student in anii 90 la o școală internațională de vara organizată la Timișoara. Problema nu tine doar de șefii SRI ci de șefii șefilor. La fel si cu SIE. Ce-a cautat colonelul securist Melescanu in fruntea acestei instituții? Totul se invarteste in jurul aceluiași punct nevralgic: Refuzul elitelor de a rupe definitiv, deschis si categoric cu trecutul. Cosmetizarea acestui trecut traumatic, “normalizarea” este nociva deopotriva pentru “normalizatori” si “normalizati”. Aici vad diferenta esentiala între calea lui Havel si Dubcek si cea a lui Iliescu, Roman si Magureanu.


Sunt ani de cand am scris împreună cu Mircea Mihaies cartea bilingva “Vecinii lui Franz Kafka”. Nu era o carte optimistă. Nu putea fi știind ceea ce si Mircea, si Vasile Popovici, unul dintre autorii “Proclamatiei de la Timisoara” din martie 1990, si eu, știam pertinamente. Sa nu uităm ca SRI a fost oficial înființat, cu “capitanul Mihaila”, aka Virgil Magureanu, la butoane, exact in martie 1990. A vegheat cu perseverență la clădirea “democratiei originale”, o formula politica de tip dictadura, o prefigurare a “democratiei iliberale” de tip Milosevic, Orban si Putin. Suntem mereu primii, mereu înaintea altora.

Îmi amintesc de un ideolog fesenist care, la cateva zile după mineriada din 13-15 iunie, îmi explica doct ca nu toate democrațiile trebuie sa fie liberale, ca Istoria nu s-a sfarsit si ca, oricum, partidele istorice sunt anacronice.Independența justiției? Un moft filistin. Protocronism, indeed…

Un fragment din cartea apărută la Polirom in 1998 cu speranta ca editura va lua in consideratie o noua ediție cu un post-scriptum:”Cum iesi din metrou, ajungi la picioarele statuii ecvestre a regelui Václav. Știi atunci cã te afli la Praga. În timpul verii, statuia e acoperitã de flori, o imagine aproape cristică, sporind senzația de suprarealitate istorică. Gluma dintr-unul din romanele lui Kundera îți va apărea oarecum nepotrivitã: nimeni nu mai vomită aici sau, cine știe, poate vomită pe undeva prin preajmã. La urma urmelor, florile ar putea sã se ofilească, asemenea trecãtoarei veselii pragheze. (Anecdota lui Kundera e următoarea: un individ, în perioada comunistă, stă în Piața Venceslas si vomită. Un trecător îl privește si comentează: Înțeleg ce vrei sã spui.)”

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Cred că scrieţi bine, ba chiar frumos. Aveţi avantajul că i-aţi cunoscut pe cele mai multe dintre personajele vechiului regim. Dar am impresia, şi vă rog să mă corectaţi dacă greşesc, că îi etichetaţi pe toţi şi toate fără să mai dezlipiţi vreodată etichetele de pe frunţile lor. Sau să le modificaţi. E cam alb şi negru toată treaba: o dată securist, forever securist. Şi aici mi se pare că greşiţi.

    Aşa nu mai daţi nici o şansă schimbării. Vă dau însă câteva exemple: vestul şi estul au început să discute despre destindere când şi-au dat seama în ciuda războiului rece că nici unul nici altul nu au corne, copite şi coadă. Adică atunci când demonizarea reciprocă a fost revizuită.

    Au fost securiştii răi. Ba chiar mai sunt. Dar nu toţi gândeau/gândesc la fel. Că altfel n-ar fi existat convertiri pe drumul spre Damasc. If you know what I mean…

    Din anecdotica lui decembrie 89: am intrat într-o primărie a unui oraş din vestul României în noaptea de 22 decembrie când pe străzi se trăgea. Să fac ceva. Să nu mai revenim la comunism. După ce s-a dat decretul de predare a armelor am fost trimis împreună cu doi ofiţeri într-una din comunele din judeţ să recuperăm o armă. Un bătrânel venise s-o declare la primăria municipiului. Ajunşi la faţa locului bătrânelul luă un topor şi făcu ţăndări pragul cămării. Sub prag o puşcă ZB. Unul dintre cei doi ofiţeri MFA îl întrebă: Dar ce aveaţi de gând să faceţi cu puşca? La care bătrânul răspunse: Să omor comunişti. Ofiţerul râzând: Păi şi noi am fost comunişti până ieri…

    Cred că trebuie scoase la lumină crimele, minciunile, abuzurile celor ce au beneficiat de regimul comunist. Dar cred şi că există posibilitatea ca unii dintre beneficiarii regimului comunist să se dezică şi să se schimbe.

    Şi o chestie anecdotică

    • „Au fost securiştii răi. Ba chiar mai sunt. Dar nu toţi gândeau/gândesc la fel. Că altfel n-ar fi existat convertiri pe drumul spre Damasc.” Se pare ca fostii securisti nu s-au „convertit” suficient de mult ca sa ne elibereze de trecut. S-au convertit doar partial, cat sa para ca s-au schimbat, iar acest lucru se observa astazi in toate cotloanele societatii noastre. Mai mult, astazi au revenit pe cai mari reconvertindu-se in ce au fost odata si facand ceea ce stiu ei mai bine.

  2. Într-adevăr.
    Însă, e vorba acolo de statuia fostului dizident Anti-comunist, devenit președinte, nu despre false statui-monumente ale unor personaje controversate, ale unei istorii zbuciumate, că a brati anilor și mihai vitezuL. Pe coada iepii lui Mihai vitezulL și toată biserica rusă a talibanilor lui sf.sava! NU a unui fost dizident anticeausist, cu iz de dizident comunist, încă viu, e adevărat, hăituit de justiția oarbă care joaca cum i se pune – cum zice cel care numește judecătorii, procurorii și face pe toată lumea general?
    Se numește maxima perversitate specifica, nu versatilitate ori viclenie, ceea ce se întâmplă azi cu Pomania multipla membră deținută de tot felul de băieți jmecheri dar bine organizati puși pe făcut bani dupe urma ei. Mafiile, organizațiile criminale, securiștii in general, polițiștii corupți mana in ✋ cu infractorii… prezintă și caracteristici comune. Rolurile lor pot fi și complementar identice, in CTRL pop docilizata și stoarcerea de bani dupe avortonului statal de care-și bat cu toții joc in ultimul hal.

  3. Cuvantul „securitate” este unul dintre cele mai circulate in cultura politico-militara, dar si in cea populara, incepand de la securitatea cetateanului si pana la securitatea internationala. Comparativ, acest termen este deci mai uzual si mai putin specios decat cuvantul „investigatie” – vezi FBI si CIA. Este un fapt ca „securismul” a pierdut competitia cu „investigationismul”. Dupa disparitia DSS, cuvantul „securism” este inca un reziduu lingvistic, in memoria generatiei comuniste. Privind „investigationismul”, doar viitorul va sti cat de lunga si de glorioasa ii va fi cariera institutionala. Sau daca investigationismul va degenera, si cat de mult. Panta rhei, nimic nu ramane neschimbat.

  4. Dupa parerea mea, “securismul” nu a fost invins in România pentru ca publicul nu l-a perceput ca pe o manifestare de sine statatoare in prezent, ci a confundat-o sau subordonata ,,condamnarii comunismului” din epoca dictaturii comuniste. Aceasta confuzie a fost in mod sigur alimentata in mod activ prin manipularea continua facuta de cei care faceau parte din aceasta NOUA miscare nociva a securismului.
    Pe cind condamnarea comunismului din perioada comunista are ratiuni de ordin social-moral, istoric etc, invigerea securismului (fenomen contemporan, nu istoric) are de a face cu asanarea unui fenomen care e direct amenintare la siguranta nationala. Aceasta miscare e raspunzatoare de dezastrul si raminerea in urma de peste trei decenii, de ocuparea constanta a ultimului loc din clasamente, in domenii cheie ca infrastructura (inclusiv cea legislativa si operativa administrativa), ingrijirea spatiului public (urbanism, arhitectura, ingrijirea spatiului public), ruinarea ansamblelor de cladiri de patrimoniu etc.
    Securismul (care-i contine nu numai pe fostii securisti reinventati, ci pe toti ceilalti) este o manifestare de sine-statatoare contemporana care a pus si pune in pericol civilizatia materiala a natiunii. Cei care stau in spatele sau au stiut tot timpul sa-l mascheze si ascunda de public. E unul din aspectele sale periculoase, la fel ca orice virus care se raspideste intr-o populatie cu efecte devastatoare, dar el insusi de nevazut fara instrumente.

  5. Trebuie luat in calcul si specificul cultural al celor doua tari inainte sa facem comparatii. Sa nu uitam ca Cehia a avut o istorie lunga de contestare a dogmelor fie ca erau catolice(Jan Hus) , habsburgice sau comuniste . La noi doar Transilvania a vut o miscare organica de contestare a dogmei oficiale si asta s-a intamplat doar in sec XVIII-XIX .. Lipsa umanismului si a iluminismului din spatiul ordodox extracarpatic ,inexistenta unei miscari culturale gen iezuitii din spatiul catolic, influentele culturale de obedienta absoluta dinspre Fanar si Moscova nu au ajutat deloc. De asta noi am avut comunismul pe care l-am avut iar Cehii sau ungurii au avut un comunism cu fata umana. Tare ma tem ca Romania va ramane incremenita in modelul asta cultural de supunere absoluta fata de centru atata vreme cat Biserica Ortodoxa nu numai ca este incremenita in timp dar mai nou reinvie bizantinismul ca model cultural. Cu multa stima!

    • Ultimul luptător din rezistența anticomunistă din grupul Ogoranu a fost capturat în 1976. În statele menționate cetățenii nu se mai gândeau de mult la o rezistența armată împotriva comunismului.

      http://despredemnitate.files.wordpress.com/2011/05/dosar-cnsas.pdf

      Cleptocrația securisto-comunistă face tot ceea ce poate ca, din pricina uitării, Securitatea să poată fi prezentată astăzi într-o lumină pozitivă, însă aversiunea față de comunism a românilor nu a fost deloc mai mică decât a vecinilor, ba dimpotrivă. De aici și sălbăticia cu care a fost reprimată rezistența.

  6. Eu văd lucrurile altfel decât doctrinar. Mai degrabă, economic.

    Au dus-o bine înainte de 1989 și au vrut să o ducă bine și după, și copiii lor și nepoții și strănepoții.

    Pentru asta au acaparat economia și au instaurat o guvernare extractivă, cleptocratică. Iliberalismul, ca doctrină, a fost/ este un instrument.

    Cum poți înlătura un regim politic cleptocratic, când are acces deplin la toate resursele unui stat (atât materiale, cât și informaționale, administrative șamd.) și poate manipula cetățenii, poate constrânge, poate șantaja sau mitui, poate face orice pentru a păstra puterea?!

    Am văzut recent cum, odată cu încercările timide ale fostei guvernări de a limita unele puteri ale cleptocrației, Președintele Republicii (a cărui onestitate era demonstrată cel puțin de episodul „celor doi elefanți din încăpere”) a răsturnat guvernul și a adus la putere cea mai reprezentativă marionetă a cleptocrației.

    • Cred că în mare aveți dreptate. De fapt s-a și scris despre asta dar mai mult în cazul altor state estice: expresia consacrată este transformarea capitalului politic în capital financiar. Un colonel de securitate în ’89 care oricum trăise bine și înainte avea toate instrumentele pentru a deveni om de afaceri și a trăi bine din nou. Teoria mea este că spre deosebire de alte state estice, în România, mai ales după 2004 dar probabil și inante, securiștii transformați în SRI/SIE au continuat să producă capital politic și să îl transforme periodic în capital financiar.

  7. Profesorul de doctrine politice Ovidiu Trasnea a fost ca o floare rara, de fapt singulara in comunism, o voce unica a pluralismului doctrinar comparat, care a deschis multe minti. Candva, ne-ati marturisit, aici, recunoscator cred, ca l-ati avut profesor. Eduard Helvig, despre care ati scris ca l-ati avut student – si cred ca este mare lucru ca, peste ani, un profesor sa-si aminteasca de un fost student si sa-l mentioneze intr-un text public –, sunt convins ca ii pastreaza o amintire elogioasa domnului Vladimir Tismaneanu, fostul sau profesor de doctrina democrat-liberala.

  8. Am o întrebare pentru autorul articolului: care este diferența între ”democrația originală” a domnului ex-tovarăș Iliescu și ”democrația controlată” a gaspadin ex-tavarisch Putin?

    • Diferența, uriașă este alternanța din 1996 și retragerea după cel de-al doilea mandat în 2004. Mai mult, în perioada 2000-2004 puterea în Romania este clar parlamentară, Iliescu îl lasă pe Năstase să guverneze. Nu am pic de simpatie pentru alde Iliescu, Năstase, Ponta. Dar nici unul nu e Putin. Da aia scriem noi liberi chestiile astea aici la Contributors.

  9. Imi aduc aminte ca am baut „niste” beri in Bratislava, o chestie memorabila din mai multe puncte de vedere
    Prima, localul.
    Era imens, ca o hala de productie, inalt, sute de mese la gramada, un adevrat flux tehnologic bine gandit pentru o productivitatea maxima.
    Era impresionant si intimidant deopotriva, parca intrai intr-o catedrala a bautului de bere, in care rugaciunea si predica erau totuna, popa si pacatosul se rugau impreuna intr-o limba universala care era inteleasa de toti, indiferent de natie.
    Ce m-a lasat masca a fost buda.
    La intrare in buda (ceva urias, evident, nu se statea la coada..nu era nci timp si nici „disponibilitatea”) erau atat chiuvetele obisnuite pentru spalat pe maini, curate luna, cat si niste chiuvete ciudate, aveau forma clasica de chiuveta, un format mai mare, dar nu aveau baterie si, ciudatenia maxima, un lant ca la WC(alea vechi, treaba se intampla inainte de 89) in dreapta. Sa tragi apa.
    Si sifonul de evacuare imens, de vreo trei ori in diamnetru fata de unul obisnuit.
    Dupa cateva clipe de nedumeriere am realizat ce erau: chiuvete pentru vomitat!
    In loc sa dai la rate prin tot felul de cotloane, mizerie, miros , cam cum era pe la noi in Romania la vremea aia (extrem de neplacut pentru toata lumea, betalai, angajati, „curiosi”) proprietarul localului si arhitectul au inteles ca solutia este rezolvarea decenta si logica, acceptara problemei ca fiind una reala si rezolvarea cat mai practica, eficienta si nu negarea ei.
    Oamenii
    Clientii obisnuiti nu veneau sa bea doar o bere, doamne feri!
    Oameni sanatosi care avau un scop clar :P
    Am cerut in prima „faza” vreo 4, de jena, „aia” s-a uitat la mine ca la un paduche, m-am rusinat si am bagat la cap, apoi am cerut cum cereau toti, cu metrul, pana s-a incetosat filmul!
    Chelneritele erau niste femei tapene, aduceau berile pe niste scanduri de lemn, se comanda normal la metru, nu cu halba.
    Juma de metru de beri erau fo 5-6…cred
    Ce sa te mai complici cu numaratul, oricum nimeni nu aducea 2 beri..n-am vazut asta cat am stat acolo neam!
    Nimeni nu soma. nici clientii, nici chelneritele, era un zumzet si o larma de-un dragu`, ca pe o linie de productie in care toata lumea stia ce are de facut, flux tehnologit gandit nu gluma.
    Bun, ideea e ca daca accepti existenta unei probleme (voma=securismul) rezolvarea trebuie sa contina si „chiuveta” special gandita pentru asta, nu gaselnite originale si acunsul dupa deget.
    Arhitectul poate concepe solutia…clientul care-i solicita proiectul trebuie doar sa solicite asta.
    Nasoleala e ca nu consumatorul este clientul arhitectului, ar cere chiuveta speciala, ma gandesc.
    Clientul arhitectului e chiar voma si asta nu stiu cum se mai poate rezolva acum!

  10. De data aceasta minunat, domnule Tismăneanu. Aș adăuga, cu deznădejde, că poporul român, însuși, este vinovat că a acceptat, fără luptă, conducători manipulatori ai maselor. Noi n-am avut un Havel, dar nici popor care să înțeleagă ce vrea să spună celălalt individ care vomită în Piața Venceslas. Cu părere de rău în suflet spun că poporul acesta nu are rasă și nici clasă.
    Cu cele mai alese sentimente,
    L. Nicolescu
    PS-Veni-va, oare, vremea să se pună semnul (=) între nazism și comunism. Nemții au fost „liniștiți” după Nürenberg. Ca să se facă liniște cred că după 23 februarie 2022 e nevoie de un Proces serios al comunismului.

  11. Din pacate, Securitatea din Ro si-a pastrat mare parte din oamenii dinainte de 1990. In plus a capatat privelegiul de a se implica in mari afaceri economice. La momentul de fata in Ro conduc oamenii din generatia 2 si 3 a comunistilor cu aceleasi naravuri. Nu am avut o lege a lustratiei dupa 1990 care sa aduca o schimbare adevarata. La noi economia de piata si democratia sunt mimate pana in adancime. Insasi triumviratul ce conduce guvernul este o dovada clara, una am votat si alta avem.

  12. hmmm, astia nu s sereisti, la fel cum nici ailalti nu s politisti. sint odraslele semianalfabete ale adevaratilor securisti si militieni. ce sa le ceri acestor trogloditi? tot ce stiu aceste scursuri umane sint lefurile si pensiile. aceste structuri inepte trebuiau de mult desfiintate. ii mai tin in viata titlurile de doctori in interes national si iq ul negativ ce razbate peste tot in romania!

  13. Nu va suparati, „Gheorghe Timofte” poate era Radu Timofte (sau George Maior) de la s.r.i. Oricum România avea/are multe servicii de intellingence incl. SIE, SPP, STS, DGIA, DGIPI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro