miercuri, august 12, 2020

Serialul Elodia, varianta extinsa

Odata cu adjudecarea de catre Dan Diaconescu a pachetului majoritar al Oltchim, realizatorul TV deschide o noua pagina a celebrei telenovele, de data asta cu efecte sociale, economice si, bineinteles, politice ce depasesc aria de emisune de pana acum a antenei OTV.

Intai de toate, cateva consideratii despre procesul de privatizare. Acesta a fost facut in pripa, conceput pe genunchi si pus in aplicare cu un amatorism demn de inceputul anilor ’90, de catre persoane aduse la OPSPI direct de la lipit afise de campanie. Nu a existat o publicitate corespunzatoare, o evaluare serioasa a companiei, o camera de date si, in aceste conditii (pe langa altele, la fel de obiective, ce tin de situatia dezastruoasa in care se gaseste compania), au lipsit cu desavarsire investitorii reali, stragegici sau institutionali (prin investitor strategic se intelege acel investitor care opereaza in aceeasi industrie ca si compania al carui pachet de actiuni face obiectul vanzarii, investitor care vine cu capital, expertiza, know-how, piete de desfacere s.a.; prin investitor institutional se intelege un fond de investitii care vine cu capital si, eventual, management, restructureaza compania si apoi o vinde unui investitor strategic).

Pe langa aceste lipsuri elementare cel mai grav a fost ca au lipsit criteriile de eligibilitate minime, care sa filtreze accesul unui ofertant fictiv, interesat de cu totul altceva decat de preluarea reala a companiei. Un astfel de filtru putea fi usor conceput chiar si in situatia economica grava in care se gaseste Oltchim, de exemplu prin conditii de bonitate si experienta ale ofertantilor. Ca sa nu mai spun ca „vehiculul investitional al lui Dan Diaconescu” pare-se ca nici nu trecuse de faza de inmatriculare la Registrul Comertului. Un alt minus urias al procesului a fost vanzarea, separat sau impreuna cu pachetul de actiuni, a doua creante apartinand Electrica S.A. si AVAS. Astfel  ca am avut niste oferte total diferite, imposibil de evaluat si comparat, cata vreme fiecare se referea la altceva: doar la pachetul de actiuni, la pachetul de actiuni si la creante sau doar la una din creante.

In lipsa investitorilor de care aminteam mai sus am avut urmatorii ofertanti: unul strategic, ce-i drept, dar care pare ca nu si-a dorit prea mult sa-si schimbe statutul de actionar minoritar existent cu cel de actionar majoritar (sau poate ca pretul cerut pentru acest lucru era prea mare, fie fata de posibilitatile sale de plata, fie fata de valoarea de piata a companiei vandute), altul rechin si al treilea hai sa spunem exotic.

Investitorul Vuza a aratat clar ca nu este interesat de companie ca si afacere (going concern), ci mai degraba de creanta Electrica S.A. pentru ca, asa cum a afirmat, este garantata. De aici rezulta ca interesul acestuia pentru Oltchim era unul punctual, in contextul clar al lichidarii companiei si vanzarii ei pe bucati, pret de vanzare care ar fi revenit cu preferinta d-lui Vuza, ca si creditor garantat. Restul ar fi ramas, evident, cu creantele nerealizate, pentru ca sunt chirografari (fara garantii reale sau personale).

Investitorul Diaconescu (prin firma nou infiintata), care si-a adjudedcat pachetul majoritar (pentru care, de altfel, a si licitat exclusiv), si-a calculat pretul ofertat intr-un mod care nu are nici o legatura cu o reala operatiune de privatizare: suma salariilor restante ale angajatilor Oltchim. Acesta este primul indiciu ca oferta este una neserioasa, din punct de vedere financiar. Au urmat apoi o serie de declaratii ale realizatorului TV, dintre care cea mai importanta este aceea ca banii pe care acesta ii plateste cu titlu de pret al actiunilor trebuie neaparat sa se intoarca in companie, cu titlu de imprumut din partea statului, pentru a putea fi folositi la plata salariilor reastante. Adica un fel de Leveraged Buy-Out la fel de original ca si prestatia publica a ofertantului. Sa ii spunem LBO de Dambovita. Sau de Caracal. Poate ajunge si in manualele de management financiar. Mai pe intelesul tuturor, Dan Diaconescu plateste 45 milioane euro cu titlu de pret al pachetului majoritar de actiuni, bani care ajung la vanzator (statul, prin AVAS), dupa care acelasi stat vireaza banii inapoi unei societati comerciale devenita proprietatea lui Dan Diaconescu (Oltchim). Adica, din punct de vedere juridic, statul pierde calitatea de actionar majoritar si se alege in schimb cu o (noua) creanta chirigrafara (ca Oltchim nu mai are cu ce sa garanteze) si cu sanse de rambursare 0, in conditiile in care combinatul are deja o datorie totala de peste 700 milioane de euro si o cifra de afaceri in 2011 de doua ori mai mica, cu piete in cadere, totul pe fondul lipsei de materie prima si cu productia oprita din cauza intreruperii furnizarii energiei electrice. In schimb Dan Diaconescu, din punct de vedere juridic, se alege cu dreptul de proprietate asupra unui combinat (actionar majoritar). Culmea e ca aceasta schema financiara ridicola de este incurajata prin declaratii iresponsabile chiar de seful OPSPI, Remus Vulpescu: „Banii urmează să fie viraţi luni, iar miercuri vor fi transferaţi în contul Oltchim pentru plata salariilor şi asigurarea capitalului de lucru”. Ce nu stie dl. Vulpescu – dar stiu d-nii Florin Georgescu si Liviu Voinea, insa tac malc, poate-poate Dan Diaconescu chiar plateste luni cele 45 milioane euro (altfel, dl. Liviu Voinea fiind foarte activ in declaratii referitoare la buget, finante publice si chiar administrare fiscala, desi acest din urma domeniu este in responsabilitatea d-lui Serban Pop) – este ca un astfel de imprumut ar fi o noua gaura in buget, cu efecte asupra deficitului public. Mai mult, este ajutor de stat si trebuie aprobat de Bruxelles. Plus ca statul, direct, nu acorda imprumuturi ci cel mult garantii de stat, cu aceleasi efecte ca si in cazul unui imprumut direct.

Pentru linistea domnilor Georgescu, Voinea sau Ponta, le pot spune cu responsabilitatea unuia care a lucrat 10 ani in private equity si banking, dintre care multe privatizari (Banca Agricola, Rolast, Policolor, Marmosim, Orgachim-Bulgaria), ca dl. Dan Diaconescu nu va plati un leu. Va pune tot felul de conditii si va inventa tot felul de tertipuri si de amanari pe care le va folosi in a arata tuturor ca el, salvatorul Oltchim, nu poate plati salariile angajatilor si nu poate reporni combinatul din cauza ciocoilor care nu il lasa, care nu tin cu romanii, care blocheaza tranzactia si fluxul banilor. Deja a spus că nu poate garanta că va semna contractul luni, întrucât trebuie să studieze „o serie de elemente”. Pentru oricine cu o minima experienta in domeniul privatizarilor si achizitiilor este evident ca Dan Diaconescu nu are acesti bani si nu are nici vreun investitor miraculos in spate. Nu are nici un „gigant”, ca sa il citez pe dl. Vulpescu, convins ca dl. Dan Diaconescu nu poate juca la cacialma, ca doar „a studiat documentele si s-a convins ca un astfel de nivel de siguranta (a ofertei lui DD, n.n) nu poate veni decat din posibilitati de finantare foarte serioase”. Un investitor sanatos la cap nu ii da unuia ca Dan Diaconescu 45 de milioane de euro sa se joace cu ei de-a privatizarea. Prin insasi faptul cum a conceput pretul pachetului de actiuni este clar ca a fost un calcul strict electoral din partea presedintelui PPDD. Un calcul meschin, facut pe seama a trei mii de angajati aflati intr-o situatie disperata, un calcul meschin facut cu concursul OPSPI care a aratat o incompetenta imposibil de egalat. Un calcul in care singura pierdere financiara a lui Dan Diaconescu este garantia de participare la licitatie, pentru care va face in continuare un circ fantastic, macar sa merite  banii. Asta daca nu cumva scrisoarea de garantie bancara (ca nu cred ca a depus vreo garantie in cash) este scrisa in asa fel incat sa nu poata fi executata, ca la cat sunt de competenti angajatii OPSPI, ne putem astepta la orice…

Asadar in continuare vom asista la un joc de-a soarecele si pisica, din care Dan Diaconescu va castiga cu siguranta puncte politice pe seama unui electorat care nu va intelege mare lucru din chestiunile economice si juridice. In alcelasi timp, guvenul USL si-a agatat de gat o bomba cu ceas care va expolda in capul tuturor, incepand cu Daniel Chitoiu si terminand cu Victor Ponta. Deocamdata, week-end-ul asta, suntem inca la stadiul la care ne-a lasat dl. Vulpescu vineri, adica avem „o privatizare de succes”. De luni incolo insa, ticaitul bombei se va auzi si in afara zidurilor Palatului Victoria. Tic, tac, tic, tac…

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Ministrul Chitoiu tocmai a declarat (pe la 20:47) la Antena 3 ca era imposibil pentru Minister sa impuna conditii suplimentare precum de experienta in domeniu. Invocase organizatiile internationale, UE sau FMI, am uitat exact.

    Imi poate raspunde cineva argumentat daca este afirmatia este adevarata sau nu?

  2. Domnule Bodu, va multumesc pentru interventia dumneavoastra pertinenta in acest caz: in sfarsit un politician competent se pronunta, chiar daca oleaca tardiv [dar binenteles, in sfertul academic]. Publicul s’a saturat de pafaristi si mascarici, avem mare nevoie de economisti si juristi de valoare care sa avertizeze asupra pericolelor ce planeaza asupra economiei noastre si sa propuna solutii.

    Inteleg ca nu sinteti impotriva privatizarii acestor mamuti industriali lasati mostenire de marele carmaci poporului.

    Mare pacat ca guvernele din ultimii 23 de ani nu au reusit la timp privatizarea Oltchim. Ma gandesc ca acest combinat este atat de complex incat nimeni nu a reusit sa’i completeze camera cu date, necesara licitatiei.

    Ce ghinion pe capul poporului ca partidul de dreapta care a incercat sa’l privatizeze -imi scapa acum cronologia tentativei dar sigur s’a petrecut- a fost sabotat de borfasii uslamisti, cum bine zice domnul Tapalaga. Daca socialistii nu ar fi pus bete’n roate partidului nostru de dreapta -nu’mi vine in minte acum numele lui- alta ar fi fost situatia acum…sigur oltchim ar fi intrat pe mainile unor investitori de valoare din occident care i’ar fi redat gloria de altadat’. Toti acei ministri ai partidului de dreapta -nu’ mi amintesc numele lor, dar cu certitudine au fost destui si inca specialisti de anvergura- s’au chinuit degeaba sa propuna proiecte de privatizare Parlamentului dominat de securisti…nu i’au lasat sa faca nimic pentru tara. Initiativele dreptei au fost blocate din fasa sau in subterane [de securistii infiltrati in intreprinderi].

    Cred ca liderii partidelor de dreapta din Romania -mi’e putintel neclar cum se numesc sau arata in prezent- ar trebui sa protesteze viguros fata de aceasta mascarada. Si sa prezinte o alternativa de urgenta, asa cum se cuvine. Situatia este atat de dezastruoasa -falimentul iminent- incit toata dreapta noastra responsabila da in clocot de manie -si vorbesc de dreapta nonpartinica, compusa din intelectuali de seama dar momentan anonimi- care, sint convins, se organizeaza si dezbat intens chestiunea.

    Si tare mi’e ciuda ca in tara asta nu s’au gasit decit 2 capitalisti [?] -dd si vuza- care sa liciteze pentru o companie autohtona care, pana la venirea lui Ponta, era infloritoare [sau nu?], fiind lasata cu profit de guvernul..aa…guvernul de dreapta al acelui tanar de dreapta [sau nu? dar oare cum il chema? in fine, conteaza prea putin persoana]. Unde sint oamenii de afaceri romani? De ce nu sint solidari cu dreapta politica -partidele acelea faimoase ale caror titulatura imi ramane in ceata- si cu poporul roman?

    • se observa cat de autohton este abordata aceasta privatizare, din moment ce un oltean din Caracal a intrat in schema. De ce .. oare .. complicati asa lucrurile? (intreb in general) Era mai simplu, vor spune unii care au citit articolul(debitul), daca guvernul ar fi tinut cu tara si cu oameni din ea. dar autohton inseamna ca nu poti sa impaci si capra si varza, pentru ca stim sa ne limitam in felul nostru, adica autohton.

  3. Da, domnule Bodu, „responsabilitatea” unuia care a lucrat 10 ani in private equity si banking
    s-a putut observa din plin cand ati fost sef la Fisc.

    A trecut ceva timp, dar trebuie sa isi aminteasca lumea – razboiul pierdut cu un Gigi Becali la inceput de cariera, in direct la televizor, sechestru complet inutil pe Gara de Nord, pentru datoriile CFR catre stat, balbe in cascada in cazul RAFO etc. Ce nu a vazut lumea e la fel de simpatic. Un om cu 5 telefoane mobile, din care unul la care suna doar Basescu si Videanu.Un om care sarea de o idee la a doua idee, intervenind cu o a treia intre ele, incapabil sa duca vreuna la bun sfarsit. Succesuri, domnu’ Bodu, succesuri!

    • @Razvan Orasanu:

      Aveti vreun comentariu la articolul domnului Boda sau va transformati incet intr-un Mircea Badea al acestui site?

    • Domnule Orasanu,

      eu am avut o parere foarte buna despre dvs, va citeam cu mare interes articolele. Insa de la o vreme v-ati transformat intr-un fel de antenist feroce. Lansati atacuri la persoana in cadrul unor forumuri unde se comenteaza articole, nu autorul articolelor.
      Chiar daca aveti (sau ati avea dreptate, sunt pana la urma mai mult zvonuri) in privinta d-lui Bodu, comentariul dvs de mai sus este total neavenit. Nu faceti nici o referire la continutul atricolului ci doar un atac marsav la persoana, nedemn de un om cu pregatirea dvs.
      Sper sa redeveniti autorul echilibrat de altadata. Multumesc!

      • Incredibil, cum cineva expune o idee diferita de crezul dumneavostra, automat e antenist sau „un fel de Mircea Badea”. As vrea sa stiu ce nu e adevarat in comentariul „antenist” ? Sau comentam asa, sa ne aflam in treaba???

        • Mircea, in cazul in care nu ai observat inca, majoritatea comentatorilor fac referinta la subiectul postat. Poti te rog sa imi spui din comentariul domnului Orasanu care este parerea lui despre subiectul privatizarii Oltchim?

          Multumesc,

          Road

        • Domnule Mircea,
          mai cititi o data comentariul meu, de data aceasta cu mai multa atentie. Veti gasi raspunsurile. Mai mult nu am ce comenta.

    • Poate aveti dreptate, dar asta nu inseamna ca, din pacate, articolul nu a surprins realitatea unei mizerii ce socheaza numai si prin faptul ca se intampla dupa atatia ani de la Revolutie!

    • Domnule Orasanu,

      Intamplarea face sa fi fost implicat in primul proces de privatizare al Oltchim: septembrie 1999 – februarie 2001. La vremea respectiva, investitorul strategic retinut in final era compania canadiana Exhall Resources. Ceea ce s-a intamplat acum cu adjudecarea ofertei depusa de Dan Diaconescu este pur si simplu bataie de joc. Lipsa de profesionalism a echipei care a organizat acum privatizarea este una crasa. Comportamentul acesteia se caracterizeaza prin amatorism. Exista in Bucuresti cel putin cateva zeci, chiar sute de specialisti din domeniul privat cu background solid in M&A, private equity si privatizari si care v-ar putea spune acelasi lucru daca ati avea curiozitatea sa-i consultati. Comentariul dumneavoastra ce contine un atac gratuit la persoana domnului Sebastian Bodu care a exprimat ca profesionist din domeniul privat o opinie cat se poate de pertinenta ilustreaza doar limitele inerente pe care le are un fost sef al AVAS „parasutat” intr-o functie in care n-a inteles nimic din procesul de baza al institutiei pe care era chemat sa o conduca, respectiv, vanzarea de pachete de actiuni si/sau active ale companiilor din portofoliu. E un fenomen de altfel destul de raspandit in organizatiile in care numirile sefilor se fac ierarhic, spre exemplu, se intampla uneori si in armata: tineri ofiteri absolventi primesc comanda unor unitati pentru a caror conducere efectiva depind in realitate de subofiteri cu experienta. Ironia care ii insoteste pe acesti tineri ofiteri este bineinteles asigurata in randul subordonatilor.

    • Domnule Orasanu, va luati, ca de obicei, de forma si nu de fond. Va referiti exclusiv la probleme de imagine dar ignorati faptul ca mandatul lui Sebastian Bodu la conducerea fiscului a insemnat cel mai mare grad de colectare a creantelor in conditii de reducere a fiscalitatii.
      Bine ar fi ca pe site-ul contributors sa nu se posteze atacuri la persoana si sa ne rezumam la a comenta opiniile exprimate – cu care putem sau nu sa fim de acord.

  4. Graba cu care a actionat guvernul – asa cum precizati – in aceasta privatizare facuta pe genunchi pare sa fie cauzata de presiunea pe care FMI a pus-o:

    „Oltchim’s privatization is one of the main requests from the International Monetary Fonds (IMF), in order to approve the sixth evaluation of the agreement with Romania.”

    plus:

    „By September 22, Romania needs to send the International Monetary Fund (IMF) information about negotiations with the investors.”

    si pentru o imagine completa:

    „The companies representing Gazprom have asked for a two week delay in the privatization process for Romania’s Oltchim, which was due to end on September 17, with a bid set to be organized on September 18. Gazprom has put off making a bid until the matter is resolved. The delay was required to analyze the impact of the litigation, which has occurred in the last couple of days, according to Remus Vulpescu, the head of the Office of State Ownership and Privatization in Industry (OPSPI). However, the privatization commission decided to delay the deadline for submitting offers only until Thursday this week (September 20 ). ”

    Sursa: romania-insider.

    Cred ca merita citata cu multa atentie aceasta privatizare…

  5. Incurcata afacere ! Cu final greu de prevazut. Cine pune totul pe seama eventualului castig electoral al lui DD nu ia in calcul efectele pe care esecul le-ar putea avea asupra alegatorilor lui potentiali. Efect care s-ar transfera si asupra Guvernului.
    Interesant cum majoritatea comentatorilor ni-l prezinta pe Vulpescu actionand „de capul lui „. Gresit, el a fost pus acolo de catre Ponta prin Chitoiu, totul e pentru ei tot atat de clar pe cat e de tenebros pentru noi, cei neinitiati. Succesul sau esecul afacerii este normal sa se resfranga si asupra lor !

  6. Domnule Orasanu,

    Cu toata stima pentru dumneavoastra va rog sa ne mai lasati cu acuzatiile de tip „omul lui Basescu”! Oricine spune ceva impotriva si argumenteaza pertinent devine automat omul lui Basescu, Videanu, etc. Nu am fost un fan al domului Bodu, cunoscut istoria personala si profesionala a dansului. Insa ceea ce spune acum este de bun simt! O completare utila a articolului: se pare ca domnul Diaconescu s-a prezentat cu o scrisoare de confort neangajanta evident. Cine cunoaste putin banking stie ca se poate obtine de la orice banca cu un cost de maximum 100 de lei, daca esti clientul bancii respective. Sunt foarte curios daca cei de la OPSPI inteleg diferenta intre un SGB de participare la licitatie, scrisoare de confort angajanta, neangajanta, etc.

    In incheiere, domnul Orasanu, tara aceasta nu este a voastra a ONG-istilor, a angajatilor la stat si a asistatilor sociali. Cum nu este nici a baronilor locali PDL, PSD, etc. Ce nu intelegeti voi toti este ca Romania nu mai este cea lasata de guvernarea Nastase in anul 2000. Din fericire pentru noi, oamenii simpli, NU MAI SUNTETI LASATI

    • Chiar daca dl. Orasanu suna ca o vuvuzea acum, este o vuvuzea frecventabila. Aceasta spre diferenta de Victor Ponta, a carui mana intinsa spre premierul leton va constitui poate in retrospectiva cea mai reprezentativa imagine a anului legata de Romania.

      • Domnul Orasanu doar se trezeste executand un atac la persoana complet gatuit si pe langa subiect. Si nu este prima data, nu este o eroare. Este ceva ce dumnealui a inceput sa faca in mod constant in ultimele cateva luni: doar se trezeste vorbind ravarsandu-si cu naduf frustarea, dar din acesta re intrevede in din in ce mai clar limitarea domniei sale.
        Spuneti ca este frecventabil? De cand pana cand vuvuzelele sunt frecventabile. Sunt ceea ce sunt, adica trompete care canta doar pe o nota. Iar in cazul domnului Orasanu aceasta nota se numeste deja INCOMPETENTA.

    • Cine stie putin banking crede ca poate obtine o astfel de scrisoare care trebuie pusa gaj cu 100 de lei? Nu vreau sa comentez in plus – va invit doar sa reflectati putin.

  7. Completare:

    Sa ne duceti inapoi in anii 90′. Domul prim ministru cu ideile dansului despre impozit progresiv, zilele trecute a fost obligat sa retracteze tot ce a declarat, deoarece se pare ca in intreaga UE vom avea o cota unica. Stiu ca dansul si domnul Iliescu sufera in tacere, si ar fi vrut sa tina o tara intreaga sub control cu salarii mici,ajutoare sociale insa promisiuni cat cuprinde genul „nu ne vindem tara, vom eradica coruptia” si alte povesti cu iz rosu…. Si nu rosul socialist european, ci din pacate cel sovietic!

    Ati pierdut, NOI cei care muncim, platim impozite si crestem de fapt economia, vom castiga in putin timp, dupa ce VOI veti intra in istorie, cu tot cu partidele voastre formate din persoane proaspat aduse de la lipt afise!

  8. @Razvan Orasanu, parerea buna a domnului Bodu despre propria responsabilitate poate fi destul de usor pusa la indoiala, dar totusi nu experienta si calitatile d-lui Bodu sunt in discutie.

    un lucru e sigur: o astfel de privatizare, de pe urma careia o specie ca DD poate deveni actionarul majoritat al unui asemenea activ al statului, nu are cum sa fie caracterizata prin profesionalism. de altfel, cred ca Vulpescu este deja fost sef al OPSPI. aici autorul are dreptate.

    ce nu spune insa autorul, este cum a ajuns Oltchim in situatia asta in care nici un investitor institutional nu pare interesat de achizitia pachetului majoritar. si nici nu o va face, pentru simplu motiv ca in ultimii 10 ani, ministerul economiei a apartinut PD pe parcursul a 5 ani iar Oltchim a avut cele mai pierderi le-a avut in ultimii 3 ani.

  9. Eu totusi cred ca DD are o banuiala cum ca Elodia s-ar afla ascunsa pe la Oltchim si nu stia cum sa lege faptele. De fapt Elodia nu a existat vreodata. Elodia este un nume generic ce reprezinta un lucru foarte drag romanului, himera. Ceva ce nu exista, dar la care romanul viseaza. Un alt fel de FNI, Safi, Caritas.
    BTW, sunati la 07xxxxxxxxx si veti afla ce post ocupa Elodia in noua organigrama a Oltchim. Tarif 0.99 Eur, fara TVA. Dar cu OTV.

    Seba, draga, privatizarea asta nu face altceva decat sa reflecte nivelul de educatie al populatiei Romaniei, incepand cu clasa politica si terminand cu ultimul pensionar abonat zilnic al emisiunilor OTV.

  10. E clar ca lumina zilei ca in povestea asta DD a fost lasat sa participe in speranta de a i se da peste nas si a se ineca. Dar oricat de tentant suna, mi se pare gresit sa te joci un un combinat doar pentru a-i face zile fripte unui politician. Plus ca se subestimeaza capacitatea lui DD de a-si manipula telespectatorii si de a muta orice vina in carca guevrnului.

  11. Exclus sa ti se permita participarea la o tranzactie de privatizare cu o scrisoare neangajanta. Nici AVAS-ul in vremurile lui cele mai bramburite nu facea asa ceva. Diaconescu va pierde circa 130.000 de euro – dar publicitatea obtinuta face mult mai mult.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Sebastian Bodu
Sebastian Bodu
Sebastian Bodu este doctor in drept comercial (2002), MBA (2004) si cadru didactic universitar din 1996 (in prezent conferentiar si titular de curs la Institutul Bancar Roman). Intre 1996 si 2005 a ocupat diverse pozitii de avocat si consultant juridic la mai multe firme si companii multinationale (ultima fiind aceea de Director al Directiei Juridice si Compleanta din grupul bancar/asigurari ING Romania). Intre 2005 si 2007 a fost Presedinte al ANAF iar din 2007 pana in prezent deputat in Parlamentul European, in actualul mandat fiind Vicepresedinte al Comisiei Juridice a acestui for. Este membru PDL.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.