La o distanță de 11 ani de la precedenta punere în scenă a uneia dintre cele mai mușcătoare scrieri ale lui Molière, regizorul Vlad Massaci, în tandem cu scenograful Andu Dumitrescu, își propune să reexamineze esența și efectele procesului de tartufficare la care sunt supuși membrii familiei domnului Orgon. Și la fel ca în versiunea scenică din stagiunea 2014/2015, de la Teatrul Național din Iași, și în cea de acum, de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, sus-numita tartufficare, despre care a scris cândva pagini de mare amplitudine intelectuală Gérard Genette în Figuri (pentru marele critic francez Orgon este entartuffié) înseamnă o formă, o modalitate de instalare a gândirii, a ideologiei totalitare. A totalitarismului însuși. Forța luiTartuffe, pare a susține în spectacolul pietrean Vlad Massaci, este pe atât de mare pe cât îi permit să fie toate posibilele lui victime. Respectivul faux dévot, sintagmă prin care marele dramaturg francez a încercat, cu acordul Regelui Soare, să contracareze acuzațiile potrivit cărora în piesa lui ar fi luat în răspăr Biserica și credința, deține o inimaginabilă forță de supraviețuire. Clar, aparent irevocabil demascat și pedepsit, Tartuffe revine când nu te aștepți și o face nonșalant, ironic, îndrăzneț. În ultima secvență a spectacolului pietrean, după ce lucrurile par să se fi calmat, după ce- cum altfel?- prin bunăvoința Regelui, familia terorizată și-a recăpătat tot ceea ce era pe punctul de a pierde totul din cauza naivității fără seamăn a lui Orgon, și aceasta grație vigilenței regale care își infiltrase din vreme în toată povestea omul, după ce același Orgon a fost exononerat, desigur tot de Rege, de acuzațiile de complicitate la un complot antistatal, pe ecranele de televiziune ce coboară din podul scenei, ca parte a instației video imaginată de Andu Dumitrescu, ecrane până mai deunăzi invadate de cruci, reapare cum nu se poate mai sigur pe sine Tartuffe.
Așadar, Vlad Masaci a pus în scenă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț un spectacol cu evidente funcții de avertisment. Regizorul are grijă să subinieze că înșelăciunea dobândește un număr infinit de forme, inclusiv unele de ordin politic. Se folosește pentru aceasta de piesa marelui clasic francez rescrisă în zilele noastre de englezul Christopher Hampton. Traducerea în limba română a rescrierii lui Hampton îi aparține tot lui Vlad Masaci. Avem de-a face cu o contemporaneizare a limbajului, neologismelor fiindu-le asociate și vorbe nițeluș mai deocheate. Contemporaneizare nu este însă deloc una gratuită. Tartuffe bântuie și lumea de azi, sub diferite forme. Tocmai de aceea personajele molieresti filtrate de condeiul lui Chistopher Humpton poartă, în spectacolul de la Piatra Neamț, costume temporal neutre. Massaci contemporaneizează cu măsură, mizează mult pe inteligența și imaginația spectatorului. Nu recurge la mult prea mult utilizatele telefoane mobile, în casa lui Orgon se găsește un clavecin, doar la final, cum spuneam, figura lui Tartuffe se va răsfăța draconic, multiplicată, pe ecrane de televiziune.
Spectacolul se prezintă sub forma unui inteligent concentrat scenic a cărui acțiune se petrece pe mai departe în Franța, însă în zilele noastre. Din respectivul concentrat scenic nu lipsește mai nimic din descrierea molierească a tartufficării lui Orgon și a consecințelor dezastruoase ale acesteia. Tartufficarea lui Orgon, cu bune și atent cumpănite accente comice adus în scenă de Tudor Tăbăcaru, dobândește forma unei subordonări de natură erotică. Pentru Orgon nu mai există decât Tartuffe. De unde și frecvența întrebării Și Tartuffe ?.
Dimensiunile pernicioase, malefice ale mirajului exercitat de Tartuffe asupra lui Orgon sunt energic demascate în primul rând de Dorine, în forță, viu, dinamic interpretată de Cristina Ciulei. Tartuffe, căruia Emanuel Becheru îi surprinde, original, deloc la modul clasic, omniprezența și versatilitatea ( de pildă, falsului credincios îi place teribil să se așeze în fotoliul impunător care, în mod normal, ar trebui să fie folosit doar de stăpânul casei), cucerește rând pe rând toate redutele. Ca și odinioară în spectacolul de la Iași, și la Piatra Neamț, rolul este încredințat unui actor tânăr. Îmbrăcat în rasă călugărească, ras în cap, diform. Interesant că vorba lui Tartuffe nu este alterată de intonații mieroase.
Dimensiunea erotică a credinței în sfințenia bine mimată a lui Tartuffe îl determină pe Orgon să plănuiască încălcarea promisiunii de a-și căsători fiica Mariane ( cu vervă, dar și cu lacrimi jucată de Macrina Bîrlădeanu) cu Valère (elegant, bun eficient în rol Florin Hrițcu). Urmează alte și alte greșeli comise de sărmanul Orgon, înfățișate într-un bun crescendo atent controlat de regia profesionistă a lui Vlad Massaci ca și de jocul actorilor. Orgon își gonește în termeni categorici înflăcăratul fiu ( convingător și avântat adus în scenă dePaul-Ovidiu Cosovanu) după ce acesta făcuse o ultimă încercare disperată de a-i deschide ochii și ignoră avertismentele reiterate ale lui Cléante (Valentin Florea). Cecitatea lui Orgon nu își află egalul decât în cecitatea doamnei Pernelle ( cu bățoșenia cerută de rol interpretată de Gina Gulai). Inițial. Orgon nu crede nici măcar o iotă din dezvăluirile soției (Elena Popa mizează mult și bine face pe cartea firescului). Acceptă cu greu planul de demascare a impostorului ce îi este propus de Elmire, prelungește dincolo de limitele imaginibile scena în care Tartuffe cade în capcana întinsă de aceasta. Amuzant momentul prin care începe confruntarea dintre Tartuffe și Orgon. Într-un bine reglat amestec de tragic și comic, spectacolul ne înfățișează procesul căderii lui Orgon urmat de căderea de tip surpriză, lovitură de teatru a lui Tartuffe. Sunt savuroase și de efect aparițiile cinicului domn Loyal (Victor Giurescu) și ale Comisarului (Dan Grigoraș). Regizorul planifică riguros momentul în care, după câteva acorduri de orgă (sound designul spectacolului îi aparține tot lui Andu Dumitrescu), fals nevăzătorul Laurent (fals fiindcă adevăratul orb din toată povestea este Orgon), prezentat până atunci ca fiind servitorul lui Tartuffe (Daniel Rudichi), își dezvăluie adevărata identitate. După ce și-a îndeplinit misiunea și a restabilit ordinea, Laurent părăsește casa mimând din nou orbirea. Îl așteaptă, pesemne, o nouă misiune. Și aceasta fiindcă apariția unui nou Tartuffe este oricând posibilă.
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
Tartuffe de Molière după adaptarea lui Christopher Hampton
Regia: Vlad Massaci
Concept spațiu scenic, instalație video, lighting &sound design Andu Dumitrescu
Muzica live: Daniel Rudichi
Cu: Emanuel Becheru (Tartuffe), Tudor Tăbăcaru (Orgon), Elena Popa (Elmire),Valentin Florea (Cléante), Macrina Bîrlădeanu (Mariane), Paul-Ovidiu Cosovanu (Damis), Florin Hrițcu (Valère), Victor Giurescu (Loyal), Cristina Ciulei (Dorine), Gina Gulai (Doamna Pernelle), Dan Grigoraș (Comisarul), Daniel Rudichi (Laurent, servitorul lui Tartuffe)
