joi, iulie 9, 2020

Si vis pacem, para bellum!

Motto: Băieţi, puneţi mâna pe lopeți!

Competiția Marilor Puteri, în special revizionismul Chinei și al Rusiei, complică mult situația geopolitică în Europa de est. În acest context, „dividendul păcii” sau misiunile globale de menținere a păcii, specifice ultimelor două decenii, sunt înlocuite cu politici și strategii de apărare ce iau în calcul descurajarea militară sau chiar scenarii de război. În acest context, se pune întrebarea: cât de pregătite sunt țările din Europa de est pentru auto-apărare? Articolul 3 al Tratatului Nord-Atlantic prevede că „…părțile, acționând individual sau colectiv, prin dezvoltarea propriilor mijloace și prin acordarea de sprijin reciproc în mod continuu și eficace, își vor menține și vor dezvolta capacitatea individuală și pe cea colectivă de a rezista unui atac armat.”

Căderea Zidului Berlinului a permis extinderea NATO către est și integrarea a 10 țări europene, în 1999 și 2004. Extinderea a decurs relativ fără probleme, cu opoziția verbală sporadică a Rusiei. Însă Consiliul NATO-Rusia a fost un forum ce a asigurat o negociere diplomatică a acestor valuri de extindere. Prin războiul din Georgia (2008), Vladimir Putin a dat un semnal că nu acceptă o nouă extindere iar, prin intervenția în Donbas și Crimea, a trecut la ofensivă.

Ocuparea Crimeei (2014), exercițiile militare din Vestul Rusiei (Zapad), acțiunile ofensive ale Rusiei în regiunea Mării Negre sau operațiunile informaționale (hibride) au acționat ca un duș rece pentru decidenții NATO dar, mai ales, pentru țările situate în Estul Europei. Povestea cu „dividendul păcii” pentru că „ne apără NATO”, nu-i așa, a luat sfârșit. Încet, dar sigur, NATO a constituit o forță de reacție rapidă, au fost mărite bugetele apărării, s-au desfășurat exerciții militare de nivel strategic iar, recent, s-a decis re-poziționarea unor comandamente și re-locarea de trupe în Est.

Totodată au apărut în gândirea strategică abordări critice asupra politicilor de apărare ale NATO. Astfel, profesorul Thomas-Durrell Young a lansat conceptul de „apărare onestă”. Tezele principale ale cărții Anatomia instituțiilor de apărare din țările europene post-comuniste. Mirajul modernizării militare le-am prezentat în articolul de mai sus. In principiu, profesorul Young se întreabă: 1) cum stăm cu capabilitățile de apărare în țările est-europene? 2) care au fost principalele obstacole ale reformei apărării? 3) care ar fi cea mai potrivită și eficientă metodă pentru reforma apărării? 4) cât de bine a performat NATO în asistența candidaților? 5) ce fel de concepte, metode și politici trebuie schimbate atât în rândul vechilor membri NATO cât și a noilor membri?

Profesorul Thomas-Durrell Young este franc: oricare ar fi fost motivul de extindere a NATO (decizia politică, nevoia de a proteja sentimentele Rusiei sau contribuția candidaților la ”coalițiile de voință”) este momentul să scăpăm de false complimente și să admitem că avem un context radical schimbat, în special după agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Alocarea a 2% din PIB pentru apărare nu este o politică de apărare, spune Young.

Am încercat să explic comportamentul României în câteva articole de opinie, dincolo de diplomația militară. Astfel, în articolul Am-un-leu-si-vreu-sa-l-beu arătam că angajamentul României de la admiterea în NATO de a aloca 2,38% din PIB pentru apărare nu a fost respectat niciodată dar se încercă alocarea a 2% din PIB, după 2015. Totuși, încercarea este de lăudat, pentru că doar 6 țări din NATO au realizat acest lucru. Însă, așa cum spunea profesorul Young, alocarea a 2% nu este o politică de apărare.

Dacă ne uităm la structura cheltuielilor vedem că, în anul 2012, peste 80% din cheltuieli mergeau la salarii și pensii iar, după 2016, s-au alocat mai mulți bani pentru achiziții de armament. Remarcam că, la rubrica „Altele”, sunt cuprinse toate cheltuielile operative și de mentenanță, adică cele ce fac ca armata să funcționeze zilnic, iar ele sunt plafonate la 10% din totalul cheltuielilor de apărare. O bună practică spune că bugetul unei țări ar trebui să fie echilibrat, cu proporții egale de câte 30-30-30 între cheltuielile de personal, înzestrare și cele operaționale.

Recent a fost conștientizată problema mobilității militarilor în zona euro-atlantică, identificându-se cauze legate de legislație, de infrastructură sau de incompatibilitate între diversele tipuri de armamente. Cum pot fi deplasate trupele aliate și armamentul în cazul unui atac prin surprindere (articolul 5) ?

În graficul de mai jos am încercat să descopăr care a fost investiția în infrastructurile de apărare a țărilor de pe flancul estic al NATO între 2012 și 2019. Se poate vedea că Estonia și Letonia sunt țările ce au investit cel mai mult în infrastructura militară iar Polonia a avut o abordare constantă, alocând în medie anuală 5% din PIB. În schimb, România și Bulgaria au avut cele mai mici investiții ( 1% în medie). Explicația ar putea fi legată de „moștenirea istorică”: dacă în 1990 România și Bulgaria au avut personal și infrastructura excedentare, Țările Baltice au trebuit să investească în facilități militare noi și personal. România și-a îndreptat în ultimul an atenția și spre infrastructura militară, alocând circa 4,6% din PIB pentru infrastructură, în special în baza de la Kogălniceanu. Aceste investiții sunt utile nu doar pentru forțele rotaţionale cât și pentru o eventuală re-discolcare a trupelor americane spre Est.

Sursa: NATO Defence Expenditure: https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2019_11/20191129_pr-2019-123-en.pdf

Așadar, fără a crea alarme false, putem spune că abia acum asistăm la integrarea operațională a Europei de est în NATO, se corectează postura precaută din anii 2000, de a proteja sentimentele rănite ale Rusiei, mai ales că aceasta a militarizat zona Mării Negre și încearcă să creeze sisteme anti-acces și de interdicție regională (A2/AD).

Vorba proverbului latin: dacă vrei pace, pregătește-te de luptă!

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Lobbyistii producatorilor de arme încearcă sa ne convinga ca este mai bine sa cumparam arme decat sa facem spitale si școli.
    In sec 21 nu este nevoie sa trimiti tancuri ca sa controlezi o țară. Este suficient sa-i controlezi sistemul financiar-bancar. O țară sanatoasa si educata nu poate fi controlata nici cu tancuri, o tara inculta poate fi controlata cu cativa politicieni corupti si cativa lobbyisti.
    In final final cea mai buna apărare este investiția in sănătate si educație. Germania a traversat criza actuala mult mai bine decât UK sau Franța, ca sa mai vorbim de Rusia, care sunt puteri nucleare.

    • Da georgele cinic de weekend spune-le asta si celor din Donbas. Nu le trebuie tancuri rachete avioane e suficient sa faca o petitie adresata Moscovei si aia rusinati se vor retrage

      • Cine a invatat un pic de istorie stie ca nici o tara nu poate fi controlata fara colaborarea populatiei locale. La noi comunismul a fost adus de rusi dar s-a potrivit bine specificului local, dovada ca dupa 30 ani ne tot plangem de persistenta lui. La unguri sau polonezi lementatiile astea au cam dispărut.
        Acum despre Donbas. Daca in Donbas etnicii ruși nu era majoritari rusii n-ar fi reusit sa faca nimic. E nevoie de un puternica colaborare locală ca sa ocupi si sa controlezi chiar si o parte a unei tari. Daca minoritatea maghiara din R ar fi plasata mai spre vest Ungaria ar putea sa creeze un Donbas cu sau fara rachete de o parte sau alta.
        Dupa cum vedeti o tara trebuie sa-si rezolve cu prioritate problemele interne pentru ca ele ii distrug coeziunea si puterea de reactie imunitara + militara in cazul unuie agresiunie extrene.

    • Bineînțeles! :) Găsim la dumenavoastră în rezumat chintesența propagandei rusești. „Nu aveți nevoie de armată că vă lucrăm noi oricum”. Chiar sunt papagali care să văp ia în seamă? Întreb și eu așa de curiozitate…

      • Pe de o parte avem propaganda rusa si pe de alta avem propaganda vanzatorilor de arme. Si unii si altii sunt la fel de interesați in independenta României precum Baba Vanga.
        Cand do tara nu ește in stare sa rezolve nici macar o boala de tip gripa (si unii teribil de bine inarmati observa asta) nu fac doi bani 10 avioane la mana a doua si 5 rachete, care pot doar sa intarzie cu cateva ore o invazie a unei mari puteri, fie ea Rusia sau chiar Turcia.
        Cei 2% cheltuiti pentru inarmare nu-i ajuta pe romani sa aiba soldati sanatosi si nici macar soldati; cand raman in tara numai oameni peste 45 ani pentru ca Cinicul, Svejk et al si-au luat talpasita si-si dau cu părerea de la mii de km distanta nu vad cine-o sa apere Romania.

    • ? Ce legatura exista intre educatie si bombe atomice? Einstein poate. Da, intra-adevar, baietii „destepti” din Germania se descurca cu rusii mult mai bine decat noi, cei care investim in aparare. Daca am fi tras si noi niste gazoducte de la rusi probabil ca n-am mai fi fost nevoiti sa ne inarmam atata. Din pacate noi nu prea ne avem bine cu rusii si preferam relatiile cu americanii. Stiu ca asta este marea durere a Germaniei, insa asa se scrie istoria.

      • Nu stiu a cui este marea durere, din cate stiu si noi cumparam gaze de la rusi. Nemții cumpara gaze de unde gasesc si reusesc sa vanda produse pe care alții au renunțat sa le faca preferand sa-si plaseze fabricile in China. Asta este marea durere a multor mari politicieni care azi dau lecții de protectionism, dupa ce ani de-a rândul au fost campionii externalizarii muncii spre Asia.

  2. Prin Europa, revizionismul nu este numai al Rusiei, ci şi alţii se uită „peste gard”.
    Iată Hungaria cea plângăreaţă care se dă de ceasul morţii din cauza Trianonului învinovăţind pe toată lumea şi agresându-şi vecinii.
    Iată Germania care nu uită şi nu iartă că a pierdut Silezia, Pomerania şi Prusia Orientală aflate prin Polonia.
    Iată coaliţia Germania+Austria+Hungaria care visează la refacerea fostului Imperiu Habsburgic, acţionând sistematic în acest sens.
    Iată diferendele de spaţiul iugoslav cu apariţia statului Kosovo şi nemulţumirile Serbiei.
    Şi, de ce nu, Polonia şi România, încă ciuntite de Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939-1940 când au pierdut fiecare cam 20-25% din teritoriul naţional.
    Aşa că această problemă a „revizionismelor” există încă în Europa şi rămâne foarte periculoasă.

  3. Din cate stiu, au exista discutii la nivel inalt intre SUA si Romania de creare a unei zone A2/AD la gurile Dunarii, insa acest lucru ar putea pune paie pe foc in relatia cu Rusia, la fel cum a pus scutul Aegis de la Deveselu. Probabil ca exista niste amenintari de care noi nu stim inca, iar relocarea militarilor americani din Germania in Est nu este intamplatoare. Iata, a fost nevoie de amenintari reale din partea Rusiei pentru a incepe sa investim 2% pentru aparare si pentru a ne intari apararea. Daca ne uitam la gradul de militarizare al Crimeei vom incepe sa simtim fiori la gandul ca sunt doar cateva sute de km intre teritoriul romanesc si Crimeea, si orice racheta ar ajunge in mai putin de 2 minute.

    • Cam tot in cateva minute ar putea ajunge si rachetele de croaziera de tip Tomahawk lansate de la Deveselu.

      Daca cineva crede ca se pot lansa numai rachete antiaeriene Patriot e un mare naiv si ar face bine sa se informeze din presa internationala ( pentru ca la noi se tot vehiculeaza teza instalatiilor defensive) ce pot face rampele de lansare de acolo, inainte de a face vreun comentariu.

      Rusii stiu chestia asta si din acest motiv aplica acelasi dicton latin ,Si vis pacem.para bellum !…si uite asa se incinge atmosfera si ,deocamdata,se arunca doar „castane fierbinti” propagandistice ,si de o parte si de alta,peste gard in clasica aratare de muschi.

      Sa nu dea Dzeu sa se ajunga la aruncarea si de alte obiecte,ceva si mai mari si mai fierbinti pentru ca asta ar putea insemna sfarsitul civilizatiei asa cum o cunoastem noi.
      Niciodata nu poti sti cand vreun accident stupid sau vreun descreierat ar putea provoca un razboi in care utilizarea armamentului nuclear ar deveni o optiune valabila pentru ambele parti.

      O alta chestie interesanta e faptul ca America,prima putere a lumii ,care are vreo 800 de baze militare in lumea larga ,inclusiv in jurul Rusiei careia i-au aplicat celebra politica de containment ,pare a se teme de politica agresiva a acesteia !

      Asta daca nu cumva interesul real ar fi cresterea vanzarilor de arme americane,asa cum a mentionat si un alt comentator.

  4. Oare de ce nu ma surprinde ca politica de aparare a devenit destul de repede la gramada cu fotbalul si pandemiile inca un domeniu la care toata lumea crede ca se pricepe? Cum cu gura mare sunt mai ales activistii nu trebuie uitat ca aceiasi oameni care nici nu vor sa auda de cheltuieli de aparare au casa si masina protejate pana in dinti cu tot felul de sisteme de alarma. Tara in schimb n-are nevoie de nik pe varianta. In acest sens, in Europa, o drama veritabila traieste Elvetia unde agresivitatea social-democratiei se manifesta periculos in domeniul politicii de aparare, printr-o campanie deosebit de zgomotoasa purtata nu doar impotriva modernizarii aviatiei militare ci a existentei a insesi armatei elvetiene. Evident ca e de noaptea mintii dar abordarea asta prinde usor la cei care nu vad dincolo da interesele lor imediate si poate fi teribil de contagioasa.
    Respectiv, toata lumea e cu ochii pe cheltuielile militare de unde, n’asa, s-ar putea trage bani pentru sanatate, invatamant, dar mai ales pentru asistenta sociala. Ca Elvetia, deja, nu-si mai poate proteja in mod corespunzator spatiul aerian, nu conteaza, ca nevoia de personal militar este atat de mare ca exista ingaduinta ca inainte de a ajunge, dimineata, la unitate, de unde la patru dupa-amiaza oricum pleaca militarul angajat elvetian poate sta pana pe la zece am la una-doua beri doar ca sa aiba cine sa asigure macar imagine unei forte armate, nici asta nu conteaza. Si Elvetia nu e singura tara in criza: Belgia si-a redus flota de transport fiindca nu gaseste piloti.
    Despre noi, care suntem la liziera Europei ce sa… M-am uitat din cap in cap la parada militara de la Moscova. M-am linistit. Cu exceptia armamentului nuclear si ceva exces de infanterie e ca la spanioli: proaspat vopsit da’ vechi. Personal am pus ochii doar pe doua chestii: masinile de lupta BMD-4M Sinitsa (noi) si avioanele Su-24 Fencer (vechi). Primele sunt numeric putine iar avioane care sa le transporte peste mari si tari, neam. Ultimele sunt vechi dar intens utilizate, ca Po dva-urile in Marele Razboi pentru Apararea Patriei. Norvegia, ca e gard in gard, si-a „tras” deja avioane F-35. Bietul Putin: se pregateste de razboi vopsind a n-a oara tehnica din dotare.

    • O nedumerire.

      Daca Rusia e atat de prost inarmata,deci nu e nimic de capul ei, de unde teama asta imensa ca s-ar putea deda la fapte necugetate,de natura sinucigasa ?

      ….avioane car sa le transporte peste mari si tari… pai daca nu a au mijloace de transport de ce sa le fie frica unora ?

      Cam multe fracturi logice !

  5. Ce bună ar fi fost acum o Statele Unite Europene deja funcțională, o piață unică cu decizii politice, economice, sociale și fiscale obligatorii pentru toți membri!

    Iar pentru apărare NATO și atât. Ar putea fi singurul binom multifuncțional de succes.

    Așa, cu abordări fragmentate și cu politici naționale fără orizont, suntem mult mai greoi in decizii și mult prea previzibili in fixatiile noastre naționaliste cu miza minoră.

    Plus, in cazul României, intensele sabotaje la integrarea europeană comise din interiorul aparatului de stat de oameni cu agende și obiective contrare funcțiilor de decizie și execuție pe care le ocupă.

      • De 75 de ani statul român este un instrument de asigurat rente viagere și sinecuri pentru oamenii partidului, pentru securiști și pentru rudele și prietenii lor.
        De 75 de ani statul român premiază impostura, incompetența și penalizează onestitatea și competența.
        De 75 de ani se fuge din statul român, și nu doar pentru bani mai mulți. Iar exodul continuă.
        Da, acest tip de stat, ciumă pentru contribuabili și mumă pentru trădători, îl doresc dispărut.

        • Este o poziţie antinaţională şi antistatală. 1500 de ani a luptat acest popor ca să-şi facă un stat, pe care acum unii, duşmani sau nu, îl vor dispărut. Sunteţi român?

          • A, deci sunteți unul dintre beneficiarii stării catastrofale in care se prezintă statul, de aceea apelați viguros la gargara naționalistă! Ce să zic, m-ați demascat :) Îmi pasă mai mult de țara mea și de cetățenii ei decât de statul d-voastră corupt.

        • Explicit, am o parere apropiata de a Dvs. De 30 de ani incoace statul roman e captiv unor grupuri de interese care stiu sa profite de mentalitatea „vrabiei din mana” impartasita de multi, foarte multi romani. Exista o Romanie mai mare si mai activa, acum, dincolo de granitele statului roman.

  6. Se pare că noi, românii, nu conștientizăm niște lucruri:
    – multe țări care la un moment dat au stăpânit (vremelnic) un teritoriu socot acest lucru drept o ”investiție”;
    – ”investiția” trebuie ”recuperată” în timp;
    – numai noi credem că dacă suntem pașnici – așa sunt (sigur!) și alții;
    – o alianță este un lucru bun și necesar, dar pentru a fi realmente respectată trebuie ca tu însuți să respecți clauzele asumate, altminteri se întâmplă altceva (eventual asumarea statutului de ”supus”!);
    – nimeni nu-și va trimite oamenii lui să moară pentru tine mai înainte ca oamenii tăi să o facă!
    – a marșa pe spusele lui Putin, cum că, Rusia merge spre Vest pentru a contracara expansiunea spre Est a NATO, dovedește miopie și lipsa de cultură istorică! Unde erau granițele Rusiei în urmă cu trei secole?! (Știm bancul acela: Rusia se învecinează cu cine vrea ea!)
    -tratamentul de care te bucuri în cadrul oricărei alianțe este pe măsura nu numai a eforturilor materiale, ci și a calității și valorii decidenților (politici și militari)!
    – apărarea costă! Și costă al naibii de mult! Dar nu atât cât ne-ar costa absența ei!
    – tehnica și tehnologia se schimbă într-un ritm infernal, iar treaba asta modifică în permanență datele viitorului război;
    – acțiunea militară este tot mai integrată în alte tipuri de acțiune;
    – se produce o glisare a acțiunii spre non-cinetic (dar nu fără resurse!);
    Titlul dicton rămâne valabil cu sau fără alianțe, cu sau fără … noi!

      • Chiar asa , na Berlina, a treia oara in doua secole !! Incredibil, dar pre-vazut(atat de un neamt, cat si de greci si rusi) !
        De data aia, cu mai multe masini de lupta-roboti decat cu infanterie.
        Cine sa le tina piept ? bundeswehrul e o gluma, Naț-o asemenea.Nu prea sunt munti in drum, doar vreo doua mii de km de campie.De vazut, pentru cine e viu pe atunci.

    • asa i, tot pericolul vine de la inarmarea nucliara, uraaaa, uraaaa…. sa construim laserul care sa topeasca tancurili inamice. tovarase, ai fost crescut in comunism, n ai participat la nici un razboi, singura ta doleanta este sa ti se mentina leafa si pensia. ia exemplu de la cei care efectiv au luptat, pensia lor de veterani (citi vor mai fi) de razboi este cit prinzul tau de la popota, pe care nu l platesti

  7. “ extinderea NATO către est și integrarea a 10 țări europene, în 1999 și 2004. Extinderea a decurs relativ fără probleme, cu opoziția verbală sporadică a Rusiei.”

    O explicație mai completă în cartea
    https://www.targulcartii.ro/thierry-wolton/kgb-ul-la-putere-humanitas-2008-450745
    Dacă citiți evoluția istorica a Rusiei de la venirea lui Gorbaciov până la Putin, veți avea surpriza că toate țările foste comuniste au mers pe ACELAȘI drum. De la Putin drumurile s-au separat pt CÂTEVA.
    ACUM majoritatea acestor țări au niște conduceri ciudate, dar nu democratice. Analizati Bulgaria, Cehia, Serbia, Ungaria, Polonia. Noi încă stăm 40% “bine”! ( considerând câte 20% pt președentie, parlament, CCR, guvern, mass-media)

  8. @Explicit. Ce vorbesti fratioare? Iar confunzi Europa cu SUA și uiti ca situațiile difera enorm. Federalizarea nu se poate face oricum. Plus ca, acesta ar fi visul umed al socialisto-marxistilor de prin Europa, acela de a controla tot. Nu mersi. Poate in alt univers.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Marian Zulean
Marian Zulean
Marian Zulean este profesor la Universitatea din București. Domeniile sale de interes sunt politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)