Motto: Adevărul e ca untdelemnul. Iese la lumină.
22 februarie 2014 va rămâne o zi istorică în Estul Europei. Ucraina a învins. Ucraina nu e Rusia. Viktor Yanukovitch a fugit de la Kiev în estul țării la o zi după semnarea unui acord pentru soluționarea crizei din Ucraina. Lecțiile istoriei sunt ades uitate și rar înțelese.
În urmă cu 24 de ani, în martie 1990, micul stat baltic Lituania înfrunta temuta Uniune Sovietică reafirmându-și independența în fața ocupației sovietice inaugurată în 1940. După o criză prelungită, în ianuarie 1991, forțele KGB-ului și colaboraționiștii sovietici iau cu asalt Vilniusul declanșând o baie de sânge. În decembrie 1991, la zece luni de la Masacrul de la Vilnius și de la Baricadele din Letonia, URSS înceta să mai existe.
Actualul lider de la Kremlin a calificat disoluția relativ pașnică a URSS-ului ca fiind « cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX ». O problemă de unghi și perspectivă. Văzută de la Kremlin, aspirația vecinilor Rusiei de a avea un loc sub Soare reprezintă o violare a drepturilor inalienabile ale Moscovei asupra Soarelui.
Fostul guvern al (încă) nedemisionarului președinte V. Yanukovitch este responsabil de moartea violentă a câtorva zeci de cetățeni ucrainieini (77 confirmați în două zile). Majoritatea civili asasinați prin împușcare de către forțele de ordine. Nu pot exista înțelegeri cu criminalii. Maidanul are dreptate. După fuga lui Yanukovitch din capitală, acordul de vineri mediat de miniștrii europeni se dovedește a fi fost doar un armistițiu și, mai ales, pasul decisiv în reconstituirea unei autorități legitime în parlamentul țării ce va duce la formarea unui nou guvern legitim și la organizarea de alegeri anticipate în cursul lunii mai 2014.
Deși prezent la negocieri, reprezentantul Rusiei nu a semnat acordul de vineri. O poziție a Rusiei ce indică fără echivoc rezervarea dreptului unilateral de a analiza evoluția situației și de a urmări punerea în aplicare a tuturor opțiunilor fezabile pentru Rusia. Rămâne de văzut ce înseamnă fezabil în limitele dreptului internațional al anului 2014 și a actualei Constituții a Ucrainei (versiunea din 2004, votată ieri în parlament). Căci acestea sunt limitele. În acest moment, Rusia nu are nevoie și nu poate avea un război deschis în nicio formă sau variantă, iar Ucraina nu este Georgia. Și nici Kiev / februarie 2014 nu este Tbilisi / august 2008. Nu toate opțiunile sunt pe masă.
Armata Ucrainei nu este mica armată a Georgiei. Este structura militară responsabilă cu asigurarea independenței și integrității țării, pentru cei care au uitat ori îi subestimează existența. Cei care vorbesc de riscul de război civil (și alte scenarii fanteziste) în Ucraina nu cunosc situația din teren și, în general, habar nu au despre război și cam cu ce se mănâncă acesta.
Post scriptum: Misterul fugii lui Yanukovitch din capitală.
Evaluarea de vineri a ministrului polonez de externe privind iminența instaurării legii marțiale a fost și rămâne o reprezentare inexactă a realității. Șeful statului major general al armatei ucrainiene și-a prezentat demisia (formal, demis de Yanukovitch) explicând că nu va participa la implicarea armatei în reprimarea populației civile. Gestul a fost urmat la o zi de adjunctul său, cu exact aceeiași explicație. Un mesaj în clar transmis în restul ierarhiei și către celelalte structuri militare, de securitate și de ordine publică în Ucraina. Dacă la vârf se semnalizează că nu se poate, îți trebuie foarte mult cojones numai să gândești cum ar fi să dai ordinul de a se trage în civili dacă te-ar pune vreun politruc în bocancii respectivilor demisionari. Acesta este misterul retragerii forțelor de securitate din capitală în noaptea de vineri spre sâmbătă, cu consecința imediată a fugii lui Yanukovitch.
Varșovia, februarie 2014.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
seamana cu romania 89. militia/securitatea se retrage, armata fraternizeaza….
trist, foarte trist ca au murit oameni.
poate n o sa repete greseala sa apara jolly joker ul cu pasiunea consensului.
criminalii trebuie pedepsiti.
sper sa nu faca greseala noastra si sa mearga pana la capt, sa parleasca berkutii si pe toti cei care au ordonat si comis asasinate….la limita e acceptabil sa dai cu gaze si bastoane, insa e inacceptabil sa impusti civili doar pentru ca nu sunt de acord cu guvernul…lectia ucrainei ar trebui sa fie un avertisment si pentru berkutii nostri de la jandarmerie, care in ultimii doi ani au deveni o adevarata forta de reprsiune, batand ilegal si fabricand pe banda rulanta dosar epenale cetatenilor care se opun diverselor initiative ale guvernului, punctul culminant fiind protestele impotriva metodelor de exploatare a ggzelor de sist, unde au dovedi ca sunt lacheii oligarhilor de la Chevron…ar trebui ca atunci cand bat batrani si copii sa gandeasca (problema e daca au cu ce, ca daca aveau nu ii primeau in acesta institutie rusianoasa) sa nu uite ca in caz de explozie sefii se ruca in avion si ei raman sa plateasca aplicarea unor ordine ilegale
Deocamdata, berkutii nosti au comis abuzuri, insa „numai” cu bastonul si gazele, nu au tras cu AKM-ul in civili. Ce au in comun fortele de represiun este certitudinea ca lucrurile nu se vor schimba, ca vor fi totdeauna de partea Puterii si nu vor trebui niciodata sa dea socoteala.
Mi se pare foarte clar si corect spus „in caz de exmplozie, cei ce au dat ordinele zboara cu banii, iar executantii raman sa plateasca”!