Introducere
Speranța de viață la naștere este cel mai relevant indicator al gradului de dezvoltare generală a unei societăți. Reflectă calitatea alimentației populației și consumul de băuturi, condițiile de locuit, activitatea fizică, accesul și calitatea asistenței medicale, cultura sănătății, controlul tensiunii arteriale și al colesterolului, calitatea mediului. O persoană având o speranță de viață ridicată ori foarte ridicată se bucură mai mult de satisfacțiile vieții, își poate desăvârși în măsură mai mare educația (lifelong education), cultura, pregătirea profesională și randamentul, toate întinse pe mai mulți ani. Societatea este mai productivă spre binele general. Și în viața de familie există binefaceri ale unei speranțe de viață ridicate prin întărirea relațiilor dintre generații cu vârste diferite, transferul experienței și tradiției, creșterea copiilor, sprijin reciproc de durată. Este util de precizat că speranța de viață calculată pe ani calendaristici este sinteza mortalității la toate vârstele din anii respectivi și este atribuită unor generații ipotetice de născuți. Ea are însă echivalent în timp în durata medie a vieții în generații reale. Ratele de mortalitate pe vârste dintr-un an calendaristic aparțin, fiecare, unei generații distincte și după un mare număr de ani compun mortalitatea pe vârste în generații reale.
Privire la nivel național
În anul 2025 speranța de viață la naștere în România a fost de 73,6 ani la bărbați și 80,9 ani la femei, în creștere față de anul precedent cu aproape 0,8 ani la ambele genuri. Creșterea este una apreciabilă pentru doar un an de zile. Dacă vom căuta originea creșterii, constatăm o reducere a ratelor de mortalitate până la vârsta de 45 ani. Decesele în declin sunt cele cauzate de boli ale aparatului circulator și tumori. Întregul declin ar fi fost consistent mai mare dacă nu ar fi intervenit o surprinzătoare ascensiune a numărului deceselor din grupa Alte cauze de deces, de la 5300 la 8400. Semne de întrebare asupra acestei dinamici neobișnuite rămân.
Valorile menționate provin din tabele de mortalitate pe anul 2025 elaborate de autor cu programul liftb din pachetul de programe Mortpak al Diviziei de Populație ONU.
Cele două valori ale speranței de viață arată numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un născut, băiat și fată, din generații ipotetice care ar avea mortalitatea pe vârste din anul 2025 pe tot parcursul vieții (0-100 ani). Este de așteptat ca mortalitatea pe vârste să-și continue în anii următori tendința fermă de regres și nivelul speranței de viață va avea valori mai ridicate, rezervele de creștere sunt apreciabile în nivelul încă ridicat al mortalității din România.
Ne referim deci la mortalitate pe vârste și speranță de viață în ani calendaristici. Nu există vreo relație cu speranța de viață a generației 2025. Ea va putea fi calculată în anul 2125 când vom avea distribuția la toate vârstele (0-100 ani) a numărului populației și deceselor în cele două generații.
Valorile menționate se referă la întreaga populație țării, bărbați și femei. Mortalitatea pe vârste are însă importante particularități teritoriale provenite din diferențe de dezvoltare economică, socială, culturală, din rețeaua de clinici și spitale și calitatea asistenței medicale, din tradiții și obiceiuri, din calitatea mediului. Regiunile de dezvoltare economică constituie un astfel de cadru.
Privire la nivel regional
Hărțile 1 și 2 prezintă valorile speranței de viață la naștere la bărbați și la femei în cele opt regiuni de dezvoltare în anul 2025. Datele sunt extrase din tabele de mortalitate pe anul 2025 elaborate cu programul liftb din pachetul de programe Mortpak al Diviziei de Populație ONU.
Densitatea crescândă a culorilor în hărți indică valori mai ridicate ale indicatorului și o primă privire comparativă asupra celor două hărți relevă diferențieri mai importante ale nivelului speranței de viață pe regiuni la bărbați și valori apropiate ale speranței pe regiuni la femei Diferențele între regiuni sunt de 1,4 ani la femei, între București-Ilfov și Vest, și dublă, de 2,8 ani, la bărbați, între București-Ilfov și Nord-Est. Doar ca exercițiu, dacă privim toate valorile pe regiuni, la bărbați și la femei împreună , diferența este 9,9 ani între femeile din București-Ilfov și bărbații din Nord-Est. O femeie ar trăi deci în România cu 10 ani mai mult decât un bărbat în condițiile mortalității pe vârste din anul 2025. Este o diferență foarte mare cu trimitere directă la multiplii factori determinanți ai mortalității pe vârste la bărbați și la femei în profil teritorial. La nivelul județelor particularitățile ar fi și mai frapante. La nivelul UE-27 diferența intre speranța de viață a femeilor și bărbaților era de 5,2 ani în anul 2024 (Eurostat. Life expectancy by age and sex.).
În alte două hărți, 3 ș 4, pot fi identificate legăturile diferențiate geografic dintre bogăția creată în regiuni, folosind Produsul Intern Brut Regional pe locuitor. Legăturile sunt semnificative, la bărbați în măsură mai mare.
Observație finală
Afirmam la începutul articolului că rezervele de reducere a mortalității pe vârste și de creștere a nivelului speranței de viață la naștere sunt mari în România.
Încă nu știm impactul actualelor măsuri de austeritate, cu deosebire cele ce vizează sănătatea populației, asupra speranței de viață. Viitorul acesteia și la nivel național și la nivel regional se va afla în parcursul economic, social, cultural și medical pe care îl va avea țara in anii care vin. Se poate adăuga viitorul politic al țării, cel de profundă criză și instabilitate politică din ultimii ani și care se profilează a continua. El își va pune amprenta pe evoluțiile factorilor care determină mortalitatea pe vârste și speranța de viață. Poate cea mai importantă contribuție ar putea-o avea lipsa de încredere și incertitudinea asupra viitorului, în general, și a familiei cu copii în mod deosebit. Apariția vocilor care fac referire la emigrație ca soluție pentru tineri și îndeosebi pentru familiile cu copii nu trebuie subestimată.
