Introducere
Trebuie redus sau extins spațiul european de raportare pentru mai buna înțelegere a diasporelor românești? O cercetare anterioară susținea că este suficient un „hexagon” (Sandu, 2025), o raportare la șase societăți, pentru a înțelege peste 80% din migrațiile românilor în spațiul european. Așa este, din punct de vedere strict demografic. Din punct de vedere socio-cultural (ne putem aduce aminte de vechiul concept AGIL- adaptation, goal atteinment, integration, pattern latent maintenance, de la Talcott Parsons -Taylor 2025) e nevoie de mai mult, de o contextualizare eficientă. Este ceea ce începem să realizăm aici. Motivul esențial pentru această extensie este legat de spațiul de învățare a migrației externe. Ceea ce contează este nu numai propria experiență de migrație care poate stimula o altă migrație (Bernard& Perales, 2021), ci și oportunitatea de a intra în comunicare cu alte persoane pentru a învăța migrație, noi tipuri de migrație, noi destinații. Cu cât ponderea imigranților din țara de origine X, către țara de destinație Y, este mai mare, în totalul emigranților, cu atât potențialul de învățare al celor din X, folosind informațiile din Y este mai mare. Reconstituirea sistemului de emigrație din X către țările de destinație Y este importantă pentru că permite identificarea surselor de informare indirectă, mediată, asupra migrației în rețea. Evidențele empirice pentru astfel de ipoteze referitoare la consecințele emigrării asupra capitalului uman al migranților sunt încă limitate (McGarry et al., 2021, Wesołowska, 2024), dar constituie un bun fundament pentru formularea ipotezelor aferente. Cu date mai vechi, de EUROBAROMETRU, reluăm pe scurt, tema, în secțiunea următoare.
Ce spun migranții de revenire despre consecințele experienței de migrație intraeuropeană
Dacă am sta „de vorbă” cu europenii, membri ai Uniunii Europene (UE) care au revenit din alte țări ale UE, pe baza datelor din EUROBAROMETRul special 97.4, din 2022, am putea afla detalii pe temă (Tabelul A1). Tinerii, spre exemplu, ar aprecia mai mult decât cei mai în vârstă, că experiența de muncă/locuire/studiu în altă țară a Uniunii le-a folosit pentru a-și face munca din țară mai eficientă. Contează și educația: cei cu educație terțiară sau secundară apreciază mai mult, pozitiv, desigur, experiența străinătății asupra modului în care își fac propria muncă, în țara de rezidență, după revenire. La fel și cei care locuiesc în urban, sunt mai încântați de efectele acestei munci în străinătate. Toate efectele despre care vorbim sunt „nete”,caeteris paribus, controlând alți predictori. Autoestimarea pozitivă, menționată anterior, este de constatat și sub aspect macro-regional, mai mult la cei care locuiesc în state ale UE din Vest (Sandu, 2009). Cel mai puternic pare să fie efectul străinătății, la migranții de revenire, dacă aprecierea se face cu referire la aspectele neprofesionale ale vieții curente. Dacă respectiva experiență trecută este autoevaluată de vârstnicii care au revenit, atunci, aceștia sunt mai generoși în aprecieri. Mai mult decât tinerii, vârstnicii susțin că experiența străinătății le-a fost de folos în mai mare măsură pentru aspecte ale vieții personale diferite de profesie. Autoevaluările pe acest criteriu ar fi semnificativ mai bune dacă cei care răspund la chestionar nu sunt din mediu rural, dar locuiesc în state din Nordul sau din Vestul UE. Aprecieri mai bune în legătură cu experiența trecută a migrației în altă țară a spațiului european nutresc cei cu educație terțiară și în legătură cu faptul de a fi câștigat noi competențe, în afara țării de rezidență. Altfel spus, contează experiența de emigrare în spațiul UE, dar la modul diferențiat, funcție de vârstă, educație, rezidență și macroregiunea de care aparține țara de revenire.
Sistemul extins de emigrare
Românii se aflau în Europa, în 2024, majoritar în șase țări – Italia, Germania, Spania, Franța, Marea Britanie și Austria („hexagonul european de maximă atracție a românilor” – Sandu, 2025) (Tabelul A2). Dacă reconstituim sistemele de migrație ale acestor șase țări , în spațiul european, vom afla care sunt țările europene prin care imigranții de origine română pot afla detalii asupra altor țări europene ca posibile destinații de migrație. 27% dintre italienii care lucrau în Europa, în 2024, erau în Germania (DE). În consecință, este probabil că românii din Italia află detalii asupra locurilor de muncă și salariilor din Germania prin discuții cu membrii ai diasporelor italiene în Europa. Un alt exemplu: spaniolii mergeau, cu înregistrările EUROSTAT din 2024, în principal în Franța, Marea Britanie și Germania, pentru lucru/studiu sau însoțire. Cum 17% dintre românii plecați în Europa se aflau în Spania, se poate presupune că informații despre salarii, locuri de muncă și condiții de viață despre aceste trei țări puteau fi obținute și din Spania. Altfel spus, românii nemulțumiți de Spania ca destinație de migrație se puteau informa asupra unor alternative de migrație în alte țări precum Franța, Germania sau Marea Britanie. Acesta este tipul de raționament pe care îl adoptăm atunci când reconstituim sistemele de migrație pentru principalele șase țări în care merg să lucreze/studieze/să facă însoțire românii. Raționamentul trimite la o abordare ipotetică. Nu suntem siguri că așa se întâmplă lucrurile. Este foarte probabil, însă, că așa are loc „învățarea migrației” prin experiențe și sisteme de migrație.
Foarte probabil, ambele fațete ale comunicării contează, și numărul celor plecați din România în Europa, dar și prin numărul celor care pleacă dintr-o țară de emigrare în alta, în Europa. Aproape 22% dintre francezii plecați în Europa sunt în Elveția (CH). Numărul de români plecați în Elveția era, însă, la momentul pe care îl discutăm, foarte mic, acolo. În consecință, informațiile aflate de imigranții români din Elveția despre condițiile de lucru din Franța nu putea fi decât redus.
Concluzii și discuție
Extinderea sistemului de migrație europeană care include România are menirea de a multiplica punctele de pe harta continentului care facilitează o potențială comunicare mai bună, prin migrație, relevantă pentru mobilitatea populației din România. Credem că o astfel de întreprindere poate fi utilă dacă obiectivul de politici publice este, mai ales, cel de a optimiza migrația românească intracontinentală.
Atât „hexagonul” celor șase țări europene de maximă atracție migratorie a românilor, cât și forma extinsă a sistemului de migrație europeană în care este implicată țara își au rostul lor în înțelegerea emigrării românești atât pentru politici publice în domeniu cât și socio-cultural, pentru contextualizarea fenomenului.
Sondajele și evaluările strict demografice pot opera cu un număr redus de principale țări de destinație de interes ca emigrare, iar forma extinsă a sistemului de migrație poate fi mai cuprinzătoare, incluzând și țări de atracție migratorie medie sau redusă.
Strategia de a porni de la formula restrânsă a principalelor destinații ale emigrării și a o extinde la sistemul de sisteme de migrație care includ principalele țări de destinație a emigrării poate fi folosit și pentru alte țări, asemănătoare României (prin emigrare sau de emigrare-imigrare).
Anexe
Table A1. Predicting self-evaluations of working/living/studing abroad
| Data source: Special Eurobarometer 97.4, data collection 2022. Own computations. Weighted data by w22, as construted by data producers. Binary logistic regressions refer to self assesement . * dummy variables. Dependent variables: self-assesement of connsequences of working abroad, questions qb5a.1, qb5a.2, qb5a.3 into the pubic data file. There have been used only the data for people that worked abroad, and answered the questions. The macroregions of the EU have being defined in accordance with the proposal of Sandu 2009. |
Table A2. A system of intra-European migrations for the countries that are the main attractors of Romanian emigrants
Data source: EUROSTAT database, use of the file migr_pop1ctz to generate the current table. Own computations. Example: 26.6% of the Italian citizens who were immigrants in other European countries were in Germany, as of January 1, 2024. Shadow for the highest percentages of immigrants from a certain country, using natural breaking points rule. Figures refer to stocks and not to flows. Only data for emigrants from the UK are for 2019, before BREXIT. EUROSTAT database does not present statistical data on this country after 2019.
Referințe
Bernard, A., & Perales, F. (2021). Is migration a learned behavior? Understanding the impact of past migration on future migration. Population and Development Review, 47(2), 449-474.
McGarry, O., Krisjane, Z., Sechi, G., MacÉinrí, P., Berzins, M., & Apsite-Berina, E. (2021). Human capital and life satisfaction among circular migrants: An analysis of extended mobility in Europe. Journal of Ethnic and Migration Studies, 47(8), 1883-1901.
Sandu, D. (2009). Social worlds of age and residence in the European Union. Romanian Sociology, 7(02), 3-26.
Sandu, D. (2024).Câmpuri sociale ale migrației românilor în străinătate. Contributors.ro 5.04.
Sandu, D. (2025). A Multi‐Level Migration System Between Regions of Origin and the European Hexagon of Attraction. International Migration, 63(5), e70092.
Taylor, M. J. (2025). Spencer and Parsons on functional differentiation: Some illustrative parallels. History of the Human Sciences, 09526951251345651.
Wesołowska, M. (2024). The influence of long-term emigration on the human capital development. Zeszyty Naukowe. Organizacja i Zarządzanie/Politechnika Śląska.
