Motivul principal invocat public acum aproape 3 ani pentru formarea coaliției politice guvernamentale actuale a fost nevoia de stabilitate a României în contextul ruperii coaliției anterioare și necesității de reforme ample.
Mesajul a fost reluat regulat ulterior, inclusiv în cadrul recentei campanii electorale, războiul din Ucraina fiind adăugat și el (pe bună dreptate) la factorii ce reclamă un maxim de unitate internă la noi.
Spre deosebire de situația inițială, când venise în contradicție cu angajamentele politice ale principalelor partide din campania electorală anterioară, în prezent, coaliția pare puternic validată și de votul românilor la alegerile europarlamentare și locale de acum 2 săptămâni.
Rezultatele alegerilor de anul acesta de până acum riscă, însă, să fie înșelătoare atât pe partea de cauze, cât și în privința păcii sociale și curenților structurali din România de termen destul de scurt, inclusiv între membrii coaliției – dacă nu se modifică unele abordări macro.
În acest sens, este important de înțeles că:
1. De peste 20 de ani, partidele politice din România nu mai sunt obișnuite să guverneze în coaliții cu o majoritate largă, în care să adapteze rezonabil alocarea resurselor la majorități mai mari.
Astfel, în afara scurtei faze USL (de sub 2 ani și cu un control al puterii totale semnificativ mai redus), de obicei, PSD sau PNL (sau PDL până la momentul fuziunii cu PNL) se aliau cu unul sau două partide mai mici pentru a ajunge la puțin peste 50% în Parlament și în majoritatea consiliilor locale și județene.
Aceasta însemna că puțin peste 50% din parlamentarii, consilierii locali și consilierii județeni ai României asigurau controlul asupra alocării/folosirii a aproximativ 85-90% din resursele publice totale (restul depinzând de majorități alternative în unele localități sau județe).
Pentru că fiecare partid din România are – în diverse ponderi – pe lângă segmente de bună calitate, și segmente ce abordează resursele statului în stil fanariot, porțiunile din resursele statului care erau rispite sau furate se traduceau printr-o medie procentuală relativ stabilă pe cap de „fanariot”.
Nu era ceva care să sară în ochi ca atare, dar, din punct de vedere logic, din momentul în care s-a creat o coaliție în Parlament și în foarte multe consilii locale și județene cu un procent semnificativ mai mare decât 50%, România intra într-un risc structural să fie afectată pe partea de resurse irosite dacă:
- nu reducea ponderea segmentelor de tip fanariot din partide;
- nu reducea media de resurse risipite pe cap de „fanariot”; sau
- nu beneficia de o guvernare atât de bună încât să crească economia României suficient pentru ca păstrarea mediei pe cap de „fanariot” să dea un rezultat final agregat similar ca procent din resursele publice totale cu procentul inițial.
Toate alternativele de mai sus – care ar fi permis contracararea riscului structural de mai sus – erau, clar, fezabile, dar, din păcate, nu s-au întâmplat până acum în vreun grad care să facă diferența.
Practic, pentru că segmentele de tip fanariot din partide au încercat în continuare să asigure angajarea, promovarea și recompensarea cu contracte a propriei clientele de partid sau de prieteni – și acestea erau, cumulat, mult mai multe decât de obicei – rezultatul agregat a fost o creștere semnificativă a resurselor publice risipite atât ca valoare absolută, cât și ca procent.
Slăbirea masivă a influenței politice de tip opoziție asupra multor autorități de control a facilitat suplimentar risipirea de resurse la nivelul segmentelor care trebuiau, de fapt, ținute în frâu.
Eliminarea UDMR din coaliție acum un an (în contextul legat de Viktor Orban și pentru contracararea parțială a AUR) a eliberat o serie de posturi și resurse pentru segmentele celorlalte două partide, dar partidele rămase continuau să fie prea mari împreună pentru vreo inversare sau plafonare a tendințelor deja în plină implementare la acel moment în lipsa unor măsuri ferme de la vârf.
2. O altă problemă structurală importantă a coaliției a fost aceea că a trebuit să se gândească simultan și la electoratul de stânga și la cel de dreapta, într-un context în care niciunul din partidele mari nu putea să fie sigur cât va dura parteneriatul cu celălalt partid
Pentru că gândirea respectivă tinde la noi să fie preponderent politică, nu una de interes general pe termen mai lung, rezultatul a fost acela că, de fapt, nu s-a mers pe reforme, ci, în principal, pe menajarea electoratului pe spectru larg.
Mai toate inițiativele de reforme mari demarate (și la majoritatea chiar s-a lucrat tehnic intens într-o primă fază) – reforma administrației publice, reforma pensiilor, reorganizarea administrativ-teritorială, legile educației, legile justiției etc – fie nu au mai fost finalizate, fie au fost deraiate pe final pe mai toate punctele esențiale din punct de vedere economic sau al valorilor promovate.
Astfel, pe ansamblu, cheltuielile statului nu au fost reformate, ci au crescut mult, birocrația nu a scăzut, tracasarea administrativă nu s-a redus, numărul de posturi bugetate ocupate nu s-a redus, ci a crescut cu zeci de mii de poziții[i], marea majoritate a anomaliilor din zona de impozitare au rămas neatinse, inclusiv evaziunea de TVA enormă de aproximativ 2% din PIB (cu aproximativ 5 miliarde de euro anual peste nivelul, ajustat cu populația, al Poloniei) etc.
Practic, am experimentat un fel de campanie electorală aproape continuă în care nivelul de viață a crescut pentru segmente largi, dar, în bună parte, nu pe bani pe care să-i fi produs noi în termeni reali, rostogolindu-se un „bolovan” din ce în ce mai mare în timp.
Rotația de premieri între PNL și PSD nu a ajutat nici ea deloc în această privință, ceasul electoral fiind, practic, repornit la fiecare 1,5 ani.
Creșterea unor impozite și eliminarea unor scutiri anul trecut – fără să se mai aștepte până după alegeri – au fost doar simptomul măririi „bolovanului” și o reflectare a începutului de panică bugetară.
Măsurile respective (cu un efect agregat estimat de aproximativ 1.5% din PIB) au afectat o parte a electoratului de dreapta, dar nu suficient pentru a contracara faptul că procente mari de segmente ale societății/votanți au beneficiat de pe urma „campaniei electorale” continue din ultimii ani și nu au plătit încă pentru ea.
Faptul că mărirea „bolovanului” nu a afectat încă relevant buzunarele nu înseamnă că acesta nu apasă deja România. În pofida celor 1.5% din PIB anticipate în plus la buget și a fondurilor europene suplimentare, estimarea deficitului bugetar pentru anul acesta este de 6.9% din PIB (cam 21% din buget), adică și mai mare decât anul trecut, inclusiv procentual. România s-a împrumutat în ultimii ani pe piețele externe mai mult decât China, datoria publică ajungând la aproximativ 170 de miliarde de euro, serviciul datoriei crește rapid, inflația rămâne dublă față de cea din zona euro etc.
Astfel, PIB-ul României a crescut, dar din ce în ce mai mult „pe datorie”. De exemplu, creșterea economiei românești în 2025 este estimată de UE la 3.1% din PIB, dar datoria publică este estimată să crească și ea cu 3% din PIB în cifre absolute (de la 50.9% la 53.9% din noul PIB) – enorm pentru un singur an.[ii]
3. Numărul în creștere de proiecte locale finanțate cu fonduri europene (în contextul diverselor instrumente UE) sau cu fonduri din diversele scheme de finanțare de stat din ultimii ani, precum și creșterea agregată a resurselor publice risipite au generat – în pasul doi – o dependență mult mai mare a numeroase localități și județe de completări bugetare „de la centru” – cu o expunere corelativă la presiune pentru înrolarea într-unul din partidele principale din coaliție.
Oricine este familiarizat cât de cât cu administrația locală din România știe că numeroase unități administrativ teritoriale din România nu reușesc să-și acopere cheltuielile anuale obișnuite din venituri proprii.
Diferența vine din alocări/forme de sprijin de la nivel național sau județean. În special pentru investiții, componente importante de completare depind la propriu de bunele relații cu decidentul „de la centru”.
Cât timp PSD și PNL erau în opoziție unul față de altul, influența fiecăruia era suficient de mare pentru a preveni bulversări semnificative în teritoriu. Algoritmii de alocare folosiți profitau indirect și altor partide de opoziție mai mici. De data aceasta, însă, cele două partide principale s-au aflat în coaliție.
Pe acest fond, a intervenit un factor suplimentar important – inflația ridicată din ultimii ani a mărit mult numărul de localități și județe cu necesar de co-finanțare „de la centru” pentru investiții, inflația respectivă generând diferențe artificiale și neplanificate între fondurile prognozate inițial pentru proiecte și necesarul în realitate 1-2 ani mai târziu.
Practic, dacă nu reușeau să facă rost de resursele suplimentare necesare „buclării” financiare a proiectelor respective, mulți primari riscau nu doar ratarea unor investiții importante pentru comunitățile lor, ci și tracasarea juridică timp de ani de zile.
Numeroși primari și segmente de consilieri din alte zone politice (și chiar din coaliție, dar din județele unde nu se înțelegeau cu șeful de filială) au trebuit, astfel, să „treacă”, măcar în fapt, la unul dintre partidele din coaliție dacă doreau să-și finalizeze proiectele în continuare sau să acopere cheltuielile crescute sau să nu fie singurii presați de autorități de control etc.
Într-un astfel de context, partidele din opoziție, precum USR/Forța Dreptei și AUR, nu aveau cum să nu ajungă și mai slăbite la nivel de infrastructură de partid locală, mai puțin în zona relativ puținelor localități cu resurse proprii solide.
PSD a fost cel mai câștigat din toată aceasta dinamică, profitând și de erorile politice ale PNL, dar și PNL a reușit să atragă primari și majorități noi în destule zone, chiar dacă a pierdut mai multe fiefuri tradiționale.
4. Dincolo de obstrucționismul mai larg din partea coaliției, strategiile slabe ale partidelor de opoziție au contat și ele destul de mult
Pe fondul cunoașterii situației financiare în deteriorare a României și a exceselor de risipă din destule zone, sunt multiple aspecte care sugerează că a existat o teamă reală a partidelor din coaliție de un rezultat slab la europarlamentare și locale și o încercare de contracarare a acestui aspect inclusiv prin unele tactici nedemocratice în campania electorală și la alegerile respective propriu-zise.
Dar dincolo de aspectele de obstrucționism din partea coaliției, partidele din opoziție au avut prestații, strategii și campanii slabe.
Despre problemele și greșelile partidelor respective, s-a comentat deja mult în mass-media.
În cazul USR/FD, aș adăuga, doar, că trebuie avute în vedere și limitele induse bazinelor electorale de neclarificarea doctrinei politice actuale (cu implicații potențiale pe zona necesarului de partide noi). De asemenea, ascensiunea în partid a unora dintre primarii confirmați recent la vot este absolut naturală raportat la nevoia de împrospătare la nivel de lideri, dar nu va fi suficientă pentru că rezultatele bune în unele localități nu pot să fie translatate ca atare în potențial la nivel național.
Faptul că o parte din voturile acordate la europarlamentare și locale către unii independenți sau unele partide care nu au intrat în Parlament se vor duce către USR/FD la următoarele tururi de alegeri de anul acesta riscă să inducă percepții eronate asupra motivelor și tendințelor mai largi și nu va schimba lucrurile cu adevărat importante dacă nu se modifică strategia, inclusiv prin deschiderea și către „locomotive” cu totul noi.
Cu privire la AUR, aș menționa doar că scorul acestuia la europarlamentare și locale are legătură și cu încercările sale de a deveni frecventabil politic și asta fără bulversări interne majore (a se vedea, de exemplu, delimitarea de Diana Iovanovici-Șoșoacă, cu poziționarea acesteia și mai la dreapta spectrului politic, abordarea unor subiecte geopolitice, intrarea în zona conservatoare din Parlamentul European, episodul anecdotic cu detectorul de minciuni etc). În orice caz, scorul respectiv descurajează o candidatură din cadrul PSD la prezidențiale. Discuțiile dintre PNL și PSD despre amânarea alegerilor și candidaturi separate sunt importante și ele în acest context.
Având în vedere (a) mobilizarea tradițional mai redusă a primarilor și consilierilor locali la tururi de alegeri electorale care nu îi vizează direct, (b) motivele de tip „șantaj” financiar-politic pentru care o parte dintre ei au „aderat” în ultimul an la partidele coaliției actuale și (c) reorientarea naturală a unei părți din voturile acordate la alegerile locale și europarlamentare unor partide sau candidați care nu au depășit pragul sau nu mai candidează în toamnă, este probabil ca scorul ambelor partide de opoziție menționate mai sus să fie mai mare cu câteva procente bune la alegerile parlamentare din toamnă decât a fost cazul la cele de acum 2 săptămâni.
Multiplicarea variantelor de coaliții politice pentru anul viitor va depinde, însă, mai degrabă de poziționări și strategii ale altor forțe politice, inclusiv viitorul Președinte.
5. După alegerile din toamnă/eventual iarnă, vor urma singurii 4 ani fără alegeri electorale din următorii 16 ani (dacă nu o să fie alegeri anticipate la un moment dat).
Vor fi, de asemenea, singurii ani corespunzând unui ciclu electoral complet în care mai este probabil să beneficiem de fonduri nete europene nerambursabile sau cu dobândă mică foarte mari și în care să nu înceapă agravarea unor probleme structurale (precum începutul ieșirii la pensie a „decrețeilor” sau presiunile europene pentru o salarizare minimă și o fiscalitate care să reducă din avantajele competitive ale României).
Vor fi, probabil, și singurii ani pe termen mediu în care politicile unor țări din vecinătate, precum Ungaria sau Turcia, să mai ajute, indirect, la atractivitatea României pentru investiții.
În concluzie:
(a) Coaliția actuală a intrat cu prima șansă în alegerile locale din motive logice politic, dar care nu reflectă, din păcate, decât marginal, o performanță reală de guvernare, ci mai mult o lipsă de reforme și o campanie electorală aproape continuă foarte costisitoare.
(b) Partidele din opoziția actuală nu au arătat, pentru moment, că ar fi pregătite să asigure, în diverse formule de coaliții, o alternativă mai eficientă, dar scorul politic mare al coaliției actuale riscă să fie interpretat eronat de aceasta și să perpetueze în primă fază abordări – parțial, de stimulare excesivă a electoratului pe spectru larg și – parțial, de gestionare a resurselor statului în still fanariot – la un nivel agregat prea ridicat pentru ce mai poate suporta România și care să ne și facă să pierdem timp prețios.
(c) Ca și la oameni, recăpătarea „sănătății” unei țări implică, de obicei, un ansamblu de măsuri, nu doar una. Tind să fiu subiectiv pe acest aspect, dar cred că sectorul privat nu va putea prelua anul viitor, în plus de cei 1.5% din PIB impuși deja anul trecut, decât o parte redusă din excesul înregistrat în ultimii ani – riscul, altfel, fiind acela de afectare a economiei în pasul doi într-un mod cu implicații mult mai mari pe partea de venituri bugetare.
Un TVA mărit, o inflație mai mare și timp de mai mulți ani decât se anunță acum, o creștere a îndatorării încă câțiva ani (folosită cu cap), o recalibrare administrativă și o reducere semnificativă a risipei – vor trebui să facă parte din mix.
(d) PNL riscă mult mai mult decât PSD în următoarea perioadă pentru că strategia de până acum nu mai este sustenabilă încă 4 ani și scorul de la alegerile recente a ținut într-un grad foarte important de percepția că – deși a contribuit la mărirea „bolovanului” actual – își dorește politic și poate livra un echilibru decent pentru electoratul de dreapta în anii de reîmpărțire a notei de plată a societății care vin peste România. Riscul respectiv mărește mult și miza unui candidat propriu la președinție, probabilitatea unor alegeri anticipate crescând în noul context.
Noul Președinte și configurația finală a Parlamentului vor fi și mai importante decât de obicei și pentru că persistența inflației va fragiliza în continuare loialitatea filialelor partidelor din teritoriu, multe urmând să rămână expuse necesității sprijinirii financiare a unităților administrativ teritoriale „de la centru”.
(e) Coaliția actuală poate teoretic să și continue și să și facă treabă. Dacă, însă, nu va reuși să promoveze reforme reale și echilibrate și care să crească competitivitatea României, precum și să-și reducă segmentele de tip fanariot sau să reducă media de consum pe cap de „fanariot”, va dura puțin timp până când ea nu va mai fi sustenabilă pur și simplu matematic/financiar, chiar dacă și opoziția actuală mai are de lucru.
(f) În orice caz, ratarea următorilor ani din punctul de vedere al reformelor nu este o opțiune rezonabilă pentru România. Ea doar ar reduce și mai mult marja de manevră.
(g) România rămâne o țară cu mult potențial. Tindem, însă, să ne reducem singuri ferestrele de concretizare a sa și ar fi ironic (și păgubos pentru noi toți) ca o mare stabilitate politică să fie cea care să genereze instabilitate, în loc de prosperitate de termen lung și pe baze sănătoase.
Reconfigurarea decentă a contractului social din România va fi, astfel, foarte importantă în următorii ani, și nu doar economic.
[i] A se vedea, de exemplu : https://mfinante.gov.ro/domenii/bugetul-de-stat/numar-salariati-bugetari, cu precizarea că datele respective nu reflectă complet imaginea volumului administrației din mai multe perspective.
[ii] https://economy-finance.ec.europa.eu/economic-surveillance-eu-economies/romania/economic-forecast-romania_en
Interesant. Neo-USL isi afirma necesitatea existentei.
Totusi, daca nu inoportunez, puteti sa spuneti ce reforma a fost la noi dupa 2000?
Si ce reforme au continuat/aprofundat PNL/PSD?
O analiza politico – economica foarte buna a dlui Lucian.Bondoc. In 35 de ani nu am avut o guvernare adevarata, corecta si de progres real. Romanii au trait din partea partidelor numai jocuri de putere si de interese. Doctrinele lor nu au existat in fata afacerilor de partid. Statul a devenit omnipotent si omnieextins in toate domeniile. Dovada este migrarea a 4,5 milioane de romani. Alegerile 2024 arata ca stabilitatea nu este decat un mare fas de a trimite la UE insi ca analfabeti functionali iar la locale alesi in majoritate acei primari care stiu a face sluj in fata partdelor. Un milion de voturi nule si alte mii discutabile spun multe despre aceste alegeri. In posturile cheie si au pus oameni de nadejde care sa dea rezultatele dorite. Nu au nevoie de reforme, ce sa faca guvernantii si partidele cu ele?!! Sa isi taie craca singuri!!! Asa ca mai bine sub masca ipocrita a stabilitatii isi pastreaza privilegiile. Poporul numai conteaza, doar daca iese masiv in strada, in rest isi mananca cu drag pomenile. Doar daca tara va intra in incapacitate de plata se vor apuca de treaba guvernantii.
Coabitarea stânga-dreapta este nedemocratică deși se mai aplică și în alte părți. De exemplu, în Parlamentul European, dar și în Germania a fost coabitare peste 10 ani. „Coabitarea” este ca un capac pus pe o oală sub presiune, oricând poate sări în aer. Apariția extremismului prin Europa (dar și în România) este, parțial, si din cauza „coabitării”. Fiindcă de ce ne-ar mai trebui partide structurate doctrinar/ideologic? Pentru stabilitate? Păi să reînviem PCR, atunci era o stabilitate… înfricoșătoare…
Ca părere, Europa a evoluat greșit acceptând stabilitatea stânga-dreapta. Asta este echivalent cu renunțarea la principiile sistemelor democratice.
Apropo, ce ați zice de o alianță de guvernare de dreapta PNL+AUR?
Bine, dar cine este dreapta in USL? nu a dovedit nimeni -in practica- aceasta orientare politica.
Factorii externi sunt acum cu mult mai importanti decit cei din intern .In intern actuala Coalitie ,chiar daca se vor distanta palpabil in alegerile Parlamentare si Prezidentiale , nu are decit posibilitatea refacerii Coalitiei (matematica parlamentara nu iarta pe nimeni ) o dat cu incheierea alegerilor .Micile Partide nu vor mai prinde intrarea in Parlament iar daca noul sef al USR (doamna Lasconi )nu performeaza la nivel de imagine si nu renunta la vechii decidenti putem avea mari surprize ca si formula procentuala a Partidelor ce vor intra in noul Parlament .Doamna Lasconi nu are timpul necesar sa parcurga intregul ea fiind nevoita sa mearga des in Media spre a putea atinge macar tinta cu Prezidentialele .Cum nimeni nu isi permite sa se asocieze cu AUR singura imparteala matematica este Coalitia actuala versus cine o mai fi .ADU dispare .Daca ne referim la economie atunci vom sti care sunt obligatiile Romaniei din PNRR ce nu pot fi ocolite dupa alegeri ele avind un grad mare de concretete economica si administrativa . Economia de razboi va fi alta componenta ce va aduce plusvaloare iar continuarea efortului din PNRR va produce in continuare dezvoltare .Asteptam primele sondaje (poate de data asta vor fi cele reale ) spre a putea vedea incotro ne indreptam .Doamna Lasconi are „misiunea” asumata de a credibiliza alegerile si de a mobiliza electoratul la vot .Stabilitatea este insa cheia .
prostii!
nu vindeti pielea ursului din padure!
Stabilitatea cui si pentru cine?!! Ca la deficitul bugetar de peste 6% si datoria publica de peste 52% numai succese a adus aceasta mareata stabilitate!!!! Iar din PNNR nu am atras nici jumatate din suma si la 1 iulie 2026 adio de la acest bani. Factorii externi sunt importanti pe masura cedarilor noastre. Uneori este corect sa spui si nu.
„Te faci frate si cu Dracu pana treci puntea”.
Dar dupa ce ai trecut revii la starea dinainte.
In mare corect, totusi… Cele mai mici impozite pe proprietate, obsesia liberala cu cota unica , si inca mentinuta la 10%, urletele zilnice dupa anuntarea digitalizarii TVA si incercarii de reforma a ANAF …
Si atunci, de unde bani ???
Impozitele mici pe proprietatea case si terenuri, masini pentru ca aduc milioane de voturi. Apoi cei cu proprietati mari precum cei de la Cornu sau cu 2-3 masini personale credeti ca doresc sa plateasca impozite mari, nici vorba?!! Dar si cei cu zeci de ha teren agricol in parloaga?!!
O analiza foarte obiectiva. Vad ca numai domnul Bondoc mai are curajul sa spună lucrurilor pe nume. Avem specialiști in analize geopolitice globale care însa ignora probleme de acasă.
Trăim vremuri în care smecherii de pe o parte a străzii au făcut un pact cu cei de peste drum sa împartă puținul care a mai rămas de furat, mai precis taxele plătite de cetățenii care nu si-au luat lumea în cap. Dacă s-ar rezuma doar la atât, încă n-ar fi așa de rău, dar mai și împrumuta o groază de bani. Șansa ca aceste împrumuturi sa fie plătite de cei care le contractează este zero. Daca este nevoie vor vinde si apa de ploaie pentru asta.
De peste 3 ani acesta coaliție controlează Parlamentul României și n-a luat nici o măsură care sa arate ca are vreun gând sa schimbe ceva din problemele structurale serioase ale tarii.
Sunt convins ca și dacă ar avea 75% in Parlament din decembrie, tot nu vor ataca reducerea numărului de județe și comune. Este un test care va arata adevărată fata a coaliției. Asta ar trebui sa fie numărul unu din programul electoral de la alegerile din decembrie. Daca o vor face ii voi vota la alegerile viitoare, deși știu ca aș putea lua o teapă. Dar n-o vor face, așa ca ma simt sigur ca nu voi face un compromis. In plus ma tem însa ca tot votând răul cel mai mic ajungem sa permanentizăm răul cel mare.
Corecte observatii!!
1) Stabilitatea din gura lui Ciolacu, Ciucă sau Iohannis este un șmen ordinar. O perdea de fum făcută de băieții care vor (iar!) să facă toată România câmpul lor tactic.
2) AUR nu este o opoziție la PSDNL, ci o extensie a mlaștinii puturoase care are ca vârf vizibil PSD și PNL.
3) Refuzul așa-zisei drepte de a redistribui, aruncarea unei mari părți din societate în sărăcie și disperare, va avea ca rezultat nu numai proteste de stradă, ci și lupte de stradă și haos. Inflația avansează, prețurile cresc, salariile scad în real, dobânzile par făcute doar pentru profiturile băncilor, iar noi venim și judecăm lucrurile cu teoria romantică a liberalismului cu mână invizibilă! În curând, ne vod da seama c-am intrat în neoliberalismul de junglă, reglat de gheara tot mai vizibilă.
4) Dreapta-stânga = potato-tomato.
PS: mai schimbați comentatorii, că unii au devenit editorialiști la subsolul articolelor!
Cum oare ar putea crede cineva că aducerea la guvernare a celor mai reprezentative marionete ale cleptocrației ar însemna un demers favorabil României?
Dacă vorbim despre consolidarea cleptocrației, desigur, stabilitatea sa a crescut cu PSD PNL la guvernare. Dar altfel, cea mai stabilă stare a unui organism este moartea. Stabilitatea oferită de PSD PNL la guvernare este în mod evident fatală pentru democrația românească, atâta câtă este.
Așadar, este penibil să apară în spațiul public cuvinte de laudă pentru nenorocirea în care se află statul cu cei mai săraci cetățeni ai Uniunii Europene.
– Autorul: „…estimarea deficitului bugetar pentru anul acesta este de 6.9% din PIB”
– Secr. de Stat in Min. Finantelor: „Deficitul bugetar pentru anul 2024, conform Legii bugetului de stat, este 5%.
Pentru Adrian Cristescu: Sursa „Autorului”:) a fost forecast-ul din luna mai al Comisiei Europene (indicat ca link intr-o nota de subsol la articol) bazat pe ultimele date disponibile Comisiei.
Secretarul de stat respectiv s-a raportat probabil la speranta reflectata in Legea Bugetului (adoptata cu luni bune mai devreme), pentru ca Legea respectiva e tot o estimare, de fapt, pe acest punct, incluzand elemente din viitor. De exemplu, daca veniturile bugetare au fost supra estimate in legea respectiva – cum s-a intamplat frecvent in ultimii ani – deficitul real creste si el automat fata de cel prognozat. De aceea se fac rectificari bugetare. Din pacate pentru noi, Comisia EU are date mai la zi (tot de la noi) decat cele de la momentul aprobarii initiale a bugetului si pare mai degraba sa fie un deficit si mai mare de atat in final, decat sa scada inspre ce se spera/stabilea politic initial.
Contrar 99% poate, eu sunt mulțumit cu acești ultimi ani de liniște. Obosisem cumva de toate bla, bla-urile și „războaiele” dintre partide. Cred că domnul Iohannis a spus: „Hai fraților, nu mai risipiți energie pe gălăgii inutile, dati mana unii cu alții și risipiți energia, daca o aveți, făcând ceva treabă”. Sigur, au făcut cat au putut: legi pentru pensii speciale, legi pentru prescripții, legi pentru taxe și impozite mai multe.
Dar, cufundați in aceste legi, cu amante și copii nerecunoscuți, au lăsat mediul privat cumva liber. Oamenii nu și-au mai pierdut timpul la TV cu show-uri ridicole, influencerii online au explodat, s-a creat un alt mod de viață și de comunicare. Top vizualizări nu mai au televiziunile, ci youtuberii, tiktokerii samd. Nu se mai pierde timp cu politica, se pierde timp cu dezvoltarea personala, cu istoria, cu economia, cu avocatura, cu astfel de articole. Netflix, Disneychannel … au schimbat cumva televiziunea. Și este bine. Nu se mai iese in Piața Universității, ci la concertele Coldplay și meciurile naționalei. Pentru mine este in început de normalitate pe care nu credeam că îl voi prinde în viața aceasta.
Nu sunt data analist pentru economie, dar anii aceștia de liniște au lăsat loc vocilor avizate, pe anumite domenii. Chiar și în inginerie, in fizica. Ceea ce este un câștig. Deja politicienii nu mai contează. Am învățat să trăim și fără ei. 10 ani de inexistentă / liniște a președintelui au fost că o dezintoxicare.
Se fac împrumuturi peste împrumuturi pentru a susține acest supra-saturat aparat bugetar și pensionarii. Dar, realist vorbind, va veni un moment „Grecia”. Când, și noi, nu ne vom mai putea susține. Probabil nu vom vinde insule sau portul Pireu, ci un vârf de Moldoveanu și ceva peșteri dacice din Bucegi. Grecia ne poate învăța lecția lor, deja am citit că încerca să își ramburseze împrumutul mai repede. Pentru cei care doresc să învețe lecția Greciei. Daca nu, vom învăța propriile lecții, dureroase.
Ca viitor pensionar „decrețel” (cat de mult detest aceasta catalogare!), știu că, cel mai probabil, voi munci și eu, ca bătrânii din Asia (și că bătrânii cu pensie de „cooperativa”), până în ultimele zile ale vieții mele. Luxul pensionarilor de acum va rămâne un lux pe care generația mea nu și-l va putea permite. Indiferent de contribuția și pilonii de pensie.
Așa cum aștept nimic de la neștiutorul satului, așa aștept nimic de la politicieni. Fara deosebire.
Știu că am scris dezlânat și am sărit de la o idee la alta ,dar mereu este o plăcere să vă citesc articolele, mulțumesc.