Desființarea USAID, concedierea a zeci de ofițeri de informații ai CIA, cruciade împotriva “gangsterilor guvernamentali”, excluderea profesioniștilor din ecosistemul de securitate națională din conversațiile internaționale cu miză mare și bagatelizarea conceptului de expertiză la nivelul guvernului federal – sunt doar câteva din deciziile recente ale administrației Trump ale ultimei luni. Privite împreună, acestea pot confirma că această nouă administrație lucrează activ pentru a contura un nou tip de statecraft anti-stat, transformând arta guvernării și a diplomației prin vulnerabilizarea instituțiilor, izolarea specialiştilor şi scăderea atractivității carierei la nivelul guvernului federal.
Un prim plan unde putem observa cum se cristalizează această strategie de minimizare a rolului statului în conturarea strategiei de politică externă americană este reprezentat de negocierile pentru încheierea războiului din Ucraina. După ce nu a fost inclus în delegația de la Jeddah, generalul Keith Kellogg, inițial numit de președintele Trump trimis special pentru Ucraina și Rusia, a fost retrogradat de acesta în postul de trimis special al președintelui doar pentru Ucraina. Mass-media americană a raportat faptul că această retrogradare a fost făcută la cererea Moscovei, care îl suspecta pe general de prea multă simpatie față de cauza ucraineană. Independent de factorii care au informat decizia președintelui privind componența delegației, putem observa manifestat plenar trendul de a însărcina cu coordonarea proceselor vitale de politică externă loialiști din lumea de business, iar nu oameni provenind din ecosistemul de securitate națională american. Steve Witkoff, miliardar cu experiență pe piața imobiliarelor și legături de business în Orientul Mijlociu, l-a reprezentat pe Trump la Moscova și a preluat astfel leadershipul pentru aceste negocieri privind viitorul Ucrainei. Chiar dacă formal acesta ocupă rolul de reprezentant special al președintelui pentru Orientul Mijlociu și nu pentru războiul din Ucraina, extinderea atribuțiilor lui Witkoff nu ar trebui să ne mire: această acțiune confirmă preferința președintelui pentru o diplomație în care antreprenorii țin frâiele, chiar cu prețul izolării tehnocraților cu profil diplomatic sau militar.
Pe lângă cazul punctual al izolării lui Kellogg, avem în față, în general, o Americă în care rolul Departamentului de Stat este tot mai diluat. Epicentrul ecosistemului diplomatic american nu mai e acolo, ci s-a mutat cu totul la Casa Albă. Proliferarea tot mai accelerată a instituției reprezentantului special al președintelui pentru diferite zone geografice sau dosare tematice ne îndeamnă să ne întrebăm: ce rol vor mai avea ambasadorii în aceste procese? Tendința de a crea poli de putere alternativi în ecosistemul diplomatic nu va face, pe termen lung, decât să ducă la o deprofesionalizare treptată a corpului diplomatic, de o scădere a atractivității pentru această opțiune de carieră și la perpetuarea unei confuzii privind cooperarea între instituții pentru implementarea strategiilor de politică externă. Chiar și secretarul de stat Marco Rubio, teoretic diplomat șef al SUA, ni se arată zilele acestea ca un politician izolat, fără prea multe pârghii de influențare a direcției de politică externă. Este de notorietate deja cum limbajul corporal al lui Rubio din Biroul Oval din timpul întrunirii cu Zelensky a trădat instanța unui om confuz, plasat într-o poziție inconfortabilă, în care trebuie să susțină puncte de vedere contrare propriilor credințe ideologice, manifestate anterior ca senator.
Instituțiile aflate în subordonarea sau coordonarea Departamentului de Stat au fost, de altfel, și primele afectate de ofensiva lansată de Elon Musk și tinerii din spatele DOGE, cu girul politic al președintelui Trump. Agenția care coordona asistența pentru dezvoltare și ajutorul umanitar, USAID, a fost una din principalele ținte ale acestui atac, în ciuda faptului că bugetul total al acestei agenții ca procent din bugetul federal a fost unul infim în raport cu rezultatele obținute, fiind cuprins constant între 0.7% și 1.4% din 2001 și până acum, potrivit Pew Research Center. După înghețarea programelor USAID, s-a pus în discuție desființarea agenției cu totul sau absorbirea ei de către Departamentul de Stat, o politică susținută de reprezentanți fideli curentului MAGA din Congres și amplificată de o campanie de comunicare strategică agresivă al cărei vârf de lance este Elon Musk, patronul X. Alte instituții vitale pentru diplomația culturală a SUA, precum Institutul pentru Pace, au fost luate cu asalt de către stafferii DOGE. Săptămâna această a venit cu o nouă rundă de tăieri, iar instituții precum Centrul Woodrow Wilson sau Agenția pentru Media Globală au fost fie desființate, fie subfinanțate pentru a nu mai putea funcționa. Programul Fulbright, unul dintre cele mai longevive și sprijinite bipartizan instrumente de diplomație educațională, este în pericol datorită concedierii angajaților care gestionau schimburile de experiență academice.
Impactul acestor decizii nu trebuie să fie bagatelizat, întrucât vizează nu doar o prognozată diminuare a soft power-ului american și o sărăcire a instrumentarului de diplomație culturală al SUA, ci și implicații serioase de securitate națională. Profesioniștii din aceste instituții a căror activitate este tangențială politicii externe și de securitate americană devin ținta perfectă pentru a fi recrutați de serviciile secrete ale competitorilor strategici, în special China și Rusia. Într-un mediu caracterizat de instabilitate și incertitudine profundă privind viitorul propriilor cariere, este greu de așteptat ca acești angajați să performeze. Vulnerabilitatea acestora poate fi speculată cu multă măiestrie de cei care desfășoară activități clandestine pe teritoriul Statelor Unite, cu atât mai mult în cazul acestor angajați federali care dețin acces la informații prețioase. Acest mediu fertil pentru recrutare este cultivat, pe de o parte, de discursul politic anti-stat practicat de anumiți membri ai Executivului american, iar pe de altă parte, chiar de lipsa de securitate operațională a unor pseudo-instituții precum DOGE, care operează cu date sensibile ale guvernului federal fără o minimă protecție a celor angajați acolo.
Pe lângă recrutare, puterile ostile SUA vor putea specula aceste divergențe dintre brațul politic al statului și ecosistemul de securitate națională pentru a le extinde, incapacitând astfel statul american să-și îndeplinească funcțiile vitale de apărare, mitigare a crizelor sau proiectare de putere pe scena globală. Ce alt exemplu mai bun pentru a ilustra aceste tensiuni și diferențe fundamentale de viziune, decât faptul că directoarea comunității naționale de informații a SUA, Tulsi Gabbard, a ezitat să-l numească pe Edward Snowden trădător în cadrul audierii sale din Senat, deși a fost întrebată care este poziția sa cu privire la acest subiect de cinci ori? În timpul petrecut în Congres, Tulsi Gabbard a promovat o inițiativă legislativă menită a oferi protecție suplimentară unor whistlebloweri precum Snowden, un caz resimțit ca o adevărată palmă pentru integritatea profesională a serviciilor de informații.
O altă numire în cabinetul Trump, cea a omului de televiziune Pete Hegseth la șefia Pentagonului, fără experiență în poziții de leadership militar, susține aceeași idee de bagatelizare a expertizei de securitate națională, antrenată de administrația Trump. Fără precedent a fost și privarea unor foști oficiali din ecosistem, inclusiv fostul șef al statului major Mark Milley, de minimele servicii de pază și protecție garantate prin lege, chiar dacă aceștia sunt în vizorul puterilor ostile, precum Iran. Aceste măsuri fără precedent vor adânci faliile dintre brațul politic și cel armat al statului și vor descuraja tinerii talentați să considere o carieră în aceste instituții pe termen mediu și lung.
Ne putem aștepta ca principalul competitor strategic al SUA, China, să speculeze aceste vulnerabilități interne pentru a-și extinde amprenta globală în regiuni unde SUA nu vor mai avea nici resurse, nici programe, nici profesioniști pentru a exercita putere, precum Africa, Asia sau America Latină. Diminuarea instrumentarului de soft power al SUA va lăsa un vacuum de putere pe care China abia așteaptă să îl speculeze, iar izolarea SUA de partenerii săi tradiționali nu va face decât să deschidă calea pentru și mai multă putere geoeconomică pentru Beijing.
Care ar trebui să fie răspunsul României față de această schimbare de paradigmă peste ocean? Ca alternativă la statecraftul anti-stat, care poate naște vulnerabilități ireversibile de securitate națională, România ar trebui să nu cadă în capcana alegerilor exclusive și să își consolideze și instituțiile, și dialogul acestora cu mediul privat. Diplomația noastră poate deveni mai antreprenorială prin creșterea substanței în dialogul cu mediul de business și mai agilă prin a include în procesul decizional de politică externă actori non-tradiționali, precum organizațiile nonguvernamentale sau media alternativă. Reeditarea contractului social cu diaspora va fi la fel de necesară pentru a putea proiecta influență la Washington, cu atât mai mult în vederea penetrării unui mediu comunicațional ostil la adresa României, consolidat de influencerii MAGA ca urmare a anulării alegerilor prezidențiale. Nu în ultimul rând, în perspectiva selectării unui nou ambasador la Washington după finalizarea mandatului lui Andrei Muraru, viitorul președinte al României ar trebui să exploreze opțiunea numirii unei persoane apropiate de mediul de business, chiar un antreprenor de profil, cu vocația de a sparge codul operațional al lui Donald Trump.
Cea mai importantă recomandare față de ecosistemul diplomatic al României rămâne, totuși, imaginarea și practicarea unui “reversed Trumpism”. Dacă administrația actuală de la Washington alege să izoleze profesioniștii cu expertiză pentru a-i oferi pe tavă puterilor ostile, Bucureștiul ar trebui să facă exact opusul, aducând în jurul viitorului președinte personalități cu autoritate profesională și politică pe scena internațională pentru a revigora politica externă a țării noastre. Actualul președinte interimar al României Bolojan deja a început o astfel de politică, aducându-i în preajma Cotroceniului pe Cristian Diaconescu și Dacian Cioloș. Acestora li s-ar putea alătura și alții, precum Mircea Geoană. Vremea orgoliilor trebuie să apună, iar România nu ar trebui să împrumute de la partenerul strategic vocația de a-și ostiliza ecosistemul de politică externă și securitate națională în numele unor mărunte obiective politicianiste.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mi-a plăcut această expresie „bagatelizarea conceptului de expertiză la nivelul guvernului federal”, și bineînțeles că nu am avut nevoie să trec mai departe. Având în vedere că administrația Biden a angajat diverși oameni chiar în guvern pentru că sunt negri, gay, tranși, etc., fără pic de experiență în domeniile respective, mi se pare un pic „drăguț” să fie acuzat Trump de asta.
Expertiza nu inseamna experienta, ci o cercetare cu caracter tehnic facuta de un expert (conform DEX) :). Prin „romglezismul” mai mult sau mai putin voluntar autoarea scapa de acuzatia ca i-ar pune ceva in carca lui Trump. :))
Comentariul meu suna ca o bagatelizare a subiectului. In fapt e deranjanta lipsa de rigoare a limbajului din partea autoarei, mai ales cand subiectul articolului e important si pretentiile analizei sunt ridicate.
Se pare că aveți o problemă de logică.
Dacă administrația Biden a angajat diverși oameni pentru că erau nușcum, asta nu a dat peste cap funcționarea statului. Trump este împotriva statului american, pentru că vrea să îl ia pe persoană fizică. SUA va deveni USA Trump Ltd. – corporația personală a lui Trump (așa cum vroia Georgescu să preia România, mai românește, MESIA Ro SA…).
Da, probabil ca ti se pare un pic „dragut” sa-l acuzi pe Stalin de aceleasi atitudini, ambitii, principii si fapte ca si cele ale lui Hitler. Cu alte cuvinte, daca pana acum a fost dctatura political correctness/woke/social justice, acum vine dictatura MAGA: aceleasi atitutdini, fapte, prncipii: oameni promovati nu datorita calitatilor lor, ci cat de tare striga MAGA si impotriva celorlalti. Cei care se impotrivesc, sau au ceva de comentat/criticat, sunt redusi la tacere, la fel ca inainte. De altfel este „natural”: de obicei o extrema naste alta extrema. „Desteptii” stau pe garduri se bucura: „Wow, noii guverbabti ne-au schimbat catusele, acum avem unele rosii, nu asa urate ca cele albastre de dinainte!” Gata, destul cu Secera si Ciocanul neo-marxistilor – salutul hitlerist zburda vesel in urarele unor cipi..
Interesant și sugestiv.
Referitor la SUA, este situația internă a Americii așa de dificilă încât să-și slăbească propriul stat? Sau este doar un fel de răzbunare a MAGA contra Woke? În ambele situații America, cu un stat slab, va pierde din puterea ei economică și politică. Trumpismul a devenit deja o ideologie antidemocratică care va distruge America. Din nenorocire, și prin Europa, trumpismul are mulți adepți, inclusiv în România. Putin și Xi își freacă mâinile de bucurie văzând că Occidentul se sinucide.
Autoarea are dreptate, România NU trebuie să adopte modelul Trump chiar cu prețul unor autoritarisme statale. Se pare că azi prea multă democrație duce la anarhie și în final la distrugerea statului. Iar România are deja un stat slab și nici nu este America sau Europa de Vest.
Desigur tot ce face Trump e gresit, chiar f gresit. Aceleasi persoane care se pling de cresterea birocratiei, de marirea cheltuilelilor bugetare, de numarul imens de bugetari, acum pledeaza pt acestia, acestia au devenit peste noapte „specialisti”, nu se spune precis in ce, dar sunt specialisti, ce mai.
Argumentele devin chiar iare cind se spune „Vulnerabilitatea acestora poate fi speculată cu multă măiestrie de cei care desfășoară activități clandestine pe teritoriul Statelor Unite”, cu alte cuvinte statul trebuie sa-i plateasca o viata intreaga, chiar daca nu fac nimic, doar ca sa nu fie acestia racolati de „agentiile straine”. Si eu, naivul, ma gindeam ca acesti „specialisti” sunt mari patrioti.
„statul trebuie sa-i plateasca o viata intreaga, chiar daca nu fac nimic, doar ca sa nu fie acestia racolati de „agentiile straine”. Si eu, naivul, ma gindeam ca acesti „specialisti” sunt mari patrioti.”
Multe dubiosenii bipede, cu si fara aprobare de stat, cateva exemple:
UK
https://news.sky.com/story/chinas-armed-forces-recruiting-dozens-of-british-ex-military-pilots-in-threat-to-uk-interests-12723395
https://news.sky.com/story/uk-sent-raf-pilots-to-teach-chinese-counterparts-and-allowed-students-to-attend-british-military-colleges-12732462
Ro
Cca 1k de romani perindati prin africa de potra, parte din ei fiind, conform pressone.ro si context.ro, activi, dar in concedii sau avand contracte suspendate/inghetate pe perioadele petrecute la wagneRo.
Contrainformatiile MApN si ce alte institutii au atributii directe legate de securitatea Ro ar face bine sa-i ia la multe intrebari pe patriotii wagneRo.
Eram un ing prapadit la un concern si am primit o oferta f buna de la alt concern. Cind sa-mi dau demisia imi spune seful sa ma uit in contractul de munca… nu aveam dreptul sa ma angajez la o firma concurenta un an de zile…
Nu exista nici o posibilitate ca intr-o tara demicratica sa-i legi pe oameni de glie si nici invers, ca cineva sa impuna sa fie angajat o viata chiar daca nu mai e nevoie de el.
Exemplul Dvs. tine de viata/munca CIVILA si, din experienta proprie, confirm existenta acelei limitari de care vorbiti ca practica a companiilor private in Europa.
Cand am scris „activi”, m-am referit la cadre din sistemul militarizat al Ro curente.
Militaria (mapn, sri, sts, jandarmerie etc) presupune niste rigori si limitari STIUTE de toti cei care intra in sistem la momentul intrarii in sistem. Cui nu-i place, sa nu intre.
Pe de alta parte, in Ro nu cred ca exista penalizari la pensie pentru cadrele MApN, MAI etc, atunci cand acestia/acestea incalca legea, inclusiv rigorile/limitarile la care s-au supus voluntar.
Daca nu ma insel, in UK politistii(nu stiu daca au statut militarizat) inca mai pot pierde procente din pensie, spre ex, pentru condamnari primite in timpul cat sunt activi. Nu stiu daca e valabil, la ei, si pentru (alte?) cadre militarizate.
Nu, nu.. Tot ce face Trup este foarte-foarte bine, nico greaseala. Ar fi imposibil ca geniul lumii sa faca vreo greseala.
Eu chiar nu pricep de ce era nevoie de o minte așa isteață, precum a lui Elon, pentru o treabă atât de simplă? Cel mai eficient ar fi fost desființarea tuturor agențiilor și departamentelor federale, concedierea tuturor funcționarilor și cu asta basta! Să nu mai fie nici CIA sau FBI, nici USAID sau USAF, nici IPCC sau NOAA, nici NASA sau XYZ. Mai curat nu se poate!
Dacă se constată ulterior că e nevoie de vreo agenție, o reînființează portocaliul cu mai puțini funcționari, începând de la firul ierbii. Nebirocratic și transparent! Iar șefa peste toate departamentele noi să fie Ivanka.
„generalul Keith Kellogg, inițial numit de președintele Trump trimis special pentru Ucraina și Rusia, a fost retrogradat de acesta în postul de trimis special al președintelui doar pentru Ucraina. Mass-media americană a raportat faptul că această retrogradare a fost făcută la cererea Moscovei”
Așa, și? Dacă Moscova nu îl acceptă pe Keith Kellogg la negocieri, atunci nu va participa la negocieri sau nu vor exista deloc negocieri. As simple as that!
Unde se învață că negociatorii pot fi impuși celeilalte părți? România a ajuns ca în anii ’80, anti-americanismul zburdă în toată mass-media și nimeni de la Washington n-are voie să-și dea cu părerea despre alegerile anulate de la București din motiv de ”neamestec în treburile interne”. Chiar nu sesizează nimeni ridicolul situației de a da lecții Statelor Unite, chiar în timp ce punctele de vedere ale Statelor Unite sunt respinse cu mândrie proletară dâmbovițeană?
Well, anii ’80 s-au încheiat cu tancuri pe străzi în România ”neamestecului în treburile interne”. Dorește cineva să repete istoria?
Independent de factorii care au informat decizia președintelui privind componența delegației …
Vedeti ca to inform in engleza inseamna si a influenta, ceea ce e si cazul aici.
Un articol bun si necesar. Ce vedem acum e o deprofesionalizare si slabire exagerata a statului in SUA, o vanatoare de vrajitoare si polarizare fara sens. Dupa excesele woke, iata ca vin si excesele mai mari magaoane.
Sa inlocuiesti diplomati de cariera buni profesionisti si toba de carte/istorie cu niste indivizi din mediul de business care habar n-au de istorie si de geopolitica, e sinucidere. Sa dinamitezi aliantele cu europenii vechi de decenii pt o iluzorie „alianta” cu rusia (o iluzie fara pic de realism) e incredibil. Sa tai sau sa reduci mult programe stiintifice si culturale ca Fulbright sau sa verifici telefoanele celor care intra in tara daca nu cumva au scris ceva impotriva regimului, e ca in ceausism… Multi oameni de stiinta, profesori, cercetatori, se vor indrepta acum spre Europa, nu spre SUA, si nu vor mai aduce inovatie, expertiza si progres in america.
Lasati lamentatiile! In Europa migraza numai specialisti, doctori, ingineri, astrofizicieni care vin cu barcile pe Mediterana!
@monica. Total fals! amestecati borcanele aiurea si faceti confuzii grave. Aia cu barcile e de manual de propaganda sovietica ieftina. Sunt unii care vin cu barcile, asa cum in SUA sunt unii care vin peste granita din sud, migranti. Si?! Mai sus era vorba de o politica exagerata de verificari de telefoane, etc, care va face ca specialistii sa se indrepte mai mult spre Europa si Canada. Capisci?!
I.O.P.! Interesant, Oportun, Util! Colac peste pupaza, la problemele semnalate de non-soft power trumpist se mai adauga inca una, care a provocat o alerta fara precedent in comertul mondial cu arme. Intrebarea, inca fara raspuns, este daca sistemele de armament cumparate din SUA de natiuni sunt controlate de globalisti de la distanta? Incidente si indicii legate de acest subiect au generat grave ingrijorari de securitate tarilor care au dotari militare din SUA. Pentru a evalua cat mai aproape de realitate consecintele controlului de la distanta de catre globalisti a sistemelor de armament americane pe care acestia le vand pe piata mondiala, sa ne imaginam situatia a doua tari aflate in razboi, care cumpara armament din SUA. Intr-un astfel de caz, americanii vor controla ambele tabere si vor decide, precum un „dumnezeu”, care dintre ele sa piarda razboiul. Cand partea beligeranta „sortita” de SUA sa fie invinsa va constata ca sistemele sale de armament american se „avariaza”, va crede eronat ca i-au fost scoase din lupta de adversar! Tehnic, nu e imposibila telecomanda ostilaa activelor militare fabricate in SUA si vandute pe piata mondiala, in scopul preluarii controlului. Cu atat mai mult daca forta colosala de cercetare stiintifica si tehnologica a statului este concentrata pe realizarea unui astfel de obiectiv malign. In proiectele si procesele de fabricatie pot fi inserate in secret vulnerabilitati sau functii de oprire care sa fie activate de la distanta.
Este mai simplu să le dai arme, dar apoi să nu le mai dai muniție.
Arta guvernării este astăzi arta șmenului, arta de a inventa și trafica sinecuri, arta de a devaliza bugete, arta de a invente cauze nobile pentru mascarea escrocheriilor, arta de a minți cu zâmbetul pe buze, arta de a îmbrăca sumedenia de taxe in frumoase cuvinte cioplite cu limba de lemn.
Arta de a ne pierde timpul.
Arta de a ne toca banii.
Arta de a ne distruge nervii.
Arta de a ne bombarda mediatic.
Arta de a ne dezbina.
Arta de a ne transforma in extremiști.
Încrâncenarea la unison a artiștilor europeni împotriva tăietorilor de cadre americani într-un vast concert de lamentații și platitudini este un spectacol ce nu poate scăpa neobservat. Prin urmare, pare că amatorii și afaceriștii lui Trump chiar fac treabă bună. Sper să continue.
Cool! Logica asta este contagioasă: când citesc astfel de comentarii, atunci știu ca europenii chiar fac treabă bună. Și sper să continue.
eu sunt sigur că europenii fac treabă bună, numai că din cauza eurocraților o să intre curând in șomaj și o să facă foamea. iar Trump se pregătește pentru acest moment prin ruptura de piața UE (că nu vrea să fie trasă in prăpastie și America) și extragerea producătorilor valoroși din economia Europei (invitați aproape fățiș să se refugieze in State). Nu numai Trump, și Xi și Putin și satrapii arabi fac același lucru: headhunting in UE.
Ecosistemul diplomatic al României ? Care ? A fost format din totdeauna de niste pilosi ca Geoana cu tatic general,sau yesmani ca Hurezeanu, sau de-a dretul generali ca Melescanu. Multi spioni de mana a treia, toti diplomatii romani arata ca niste securisti intarziati!
Sunt putini care sa poate fi considerati azi diplomati adevarati ,verticali. Pana si Teodor Baconschi,om cu carte , un intelectual de prima mana zicea : „Trebuie sa fac eforturi monumentale sa nu cad sub farmecul tau, Elena!” ,da Elena Udrea la parnaie de o vreme, cu care a fost coleg de guvern.
Noi nu putem avea diplomati adevarati o tara in care dincolo de dezamagire, musteste invia,ranchiuna, si mai ales prostia, caci altmineteri nu ai cum sa iti explici alegerea lui Geogescu,decat prin crasa prostie.
Cioran zicea ” România e geografie, nu e istorie. Înțelege cineva acest tragic?” , da, Cioran legionarul care vroia o schimbare la fata a Romaniei, care nu s-a produs si nu se va produce nici daca avem fel de fel de doctoranzi si masteranzi si purtatori de hartii ca autoarea.
Imi place titlul articolului de aceea l-am facut copy/paste adica ”Statecraft Anti-stat: noua politică de stat a administrației americane și răspunsul României”. Trec cu zambetul pe buze peste metafora ”Statecraft Anti-stat” si doresc sa ii transmit autoarei ca Romania nu are ce raspunsuri sa dea noii politici de stat a administratiei americane. Ca sa dai raspunsuri trebuie ca anterior sa fi fost intrebat si nu imi aduc aminte cand vreodata in istorie SUA sa fi intrebat Romania cum sa isi modeleze politica de stat. Romania poate in cel mai bun caz sa gaseasca o cale de a-si acomoda pozitia la politica de stat a administratiei americane si tot in cel mai bun caz sa modeleze niste raspunsuri la intrebarile americanilor care sa nu o faca sa scape vrabia din mana intr-o perioada pregatitoare de reasezari.
Cam așa e, pentru SUA România este cam pe locul 100 pe harta Lumii. Adică niște nimeni aflați pe undeva, cândva…