,,Am tot încercat să negociem cu Guvernul, nu am reuşit. Noi vrem să păstrăm locurile de muncă, să păstrăm veniturile şi un statut propriu!„. Citesc declarația președintele sindicatelor din Administrația Fiscală, într-o postare pe Facebook, preluată azi de presă. Nu mai comentez legat de primele revendicări, dar legat de statut, cred că se impune o precizare – sigur, trebuie să existe, formal, un statut născut prin lege (spre exemplu, am mai dat exemplul acesta, inspectorul HMRC-ului britanic e chiar mai tare decât cel de la IRS-ul american, poate face și arestări) dar, ca să funcționeze în practică, în lumea reală, un statut se face, se construiește în fața contribuabilului. Și aici în primul rând cu contribuabilul trebuie negociat, că el dă banul. Până la urmă noi, contribuabilii, ca fiind cel care-i dăm banii guvernului (prin intermediul ANAF), punem presiune publică pe guvern și-i putem zice – ai grijă, vezi că la ANAF trebuie un statut special fiindcă x, y zi z.
Parafrazându-l pe ministrul Finanțelor care zilele trecute descoperea că există mese de birou vechi de 25 de ani, plus imprimante casate care strigă după coli A4 ca după lumânare [1], aș zice Doamne-ajută ca recentele tensiuni din interiorul aparatului administrativ să ducă la facerea unui nou statut, de care cu toții avem nevoie, și administrație, și contribuabili!
Aici nu e vorba (doar) de echipamente și salarii. Când a făcut IRS-ul american un inventar [2], a găsit că mai bine de 8% din bunurile de capital de tip hardware (firewall, mainframe, desktop) sunt mai vechi de 25 de ani și le-au zis ”legacy”. Și s-au dus apoi la software și au văzut că 23% din licențe sunt tot legacy, printre care în veci pomenitele COBOL și Visual BASIC! [3].
Și atunci, de voie, de nevoie contribuabilul american a acceptat ca în Fisc să investească la greu în următorii ani. Au venit cu un plan, pe care l-au împărțit în patru, cam așa: în partea sus, i-au zis: ”Îmbunătățirea dramatică a serviciilor pentru a ajuta plătitorii de taxe să-și îndeplinească obligațiile și să primească stimulentele fiscale pentru care sunt eligibili”, jos: ”Extinderea capacității de control în cazul contribuabililor cu obligații de raportare complexe și a celor cu venituri mari care nu se conformează, pentru reducerea gap-ului fiscal, la dreapta: ”Acțiune mai eficientă prin livrarea soluțiilor de tehnologie de ultimă oră în analiza datelor”, iar la stânga: ”Atragerea, reținerea și punerea în valoare a specialiștilor cu înaltă calificare, precum și dezvoltarea unei culturi mai bine echipate să livreze rezultate pentru plătitorii de taxe”. [4]
Deci nu au uitat de piesa centrală a aparatului, mecanismul care învârte roata, relația administrație-contribuabil. Asta e ceea ce întărește, confirmă statutul special! Încă o dată, e o chestiune de pragmatism – ei, oamenii de la ANAF, trebuie să fie primii care să ceară să iasă de sub ghișee, să ceară proceduri noi, moderne, care să NU întrețină suspiciunea, aleatoriul și abordările agresive, rupte de realitate și de sensul economic, ci să promoveze PARTENERIATUL cu PLĂTITORUL DE TAXE! Atunci plătitorul de taxe va accepta și el că partenerul ANAF merită acel statut special!
Aș mai adăuga doar atât: și noi avem nevoie de empatie [6], și noi vrem să ne urâm mai puțin taxele [7]! Soluții sunt [8]. Speranța nu se predă! Hai că se poate!
Note
[1] Știrea „Doamne fereşte”. Marcel Boloş și-a făcut cruce când a intrat într-un birou ANAF din Capitală, august 2023. Dar ce să mai spunem de faptul că de ani de zile suntem sub crucea sistemului care crapă – vezi știrea ”Președintele ANAF – alarmă oficială: sistemul informatic al Fiscului stă să crape”, februarie 2017
[2] Conform raportului întocmit de GAO – Government Accountability Office (echivalent al Curții de Conturi a SUA), ianuarie 2023
[3] Accepțiunea primară a legacy este de moștenire. În cazul soft-ului, încadrarea la legacy se face de la minimum două versiuni în urma versiunii curente. Din această categorie, o treime licențe au peste patru versiuni vechime. S-au găsit și 5.943 de licențe (aprox. 0,5%) aflate cu … 15 versiuni vechime. Se pare că aplicațiile critice scrise în vajnicul Common Business Oriented Language vor mai rula până în 2030.
[4] Titlurile obiectivelor principale din Planul Strategic Operațional IRS, aprilie 2023, parte din mega-Programul de acțiune pentru reducerea inflației (echivalentul PNRR-ului american). În obiectivul pe care l-am numit de sus mai este inclus și ”Rezolvarea rapidă a problemelor contribuabilului imediat ce acestea apar”
[5] Pentru gap-ul fiscal al americanilor, adică diferența între taxele datorate guvernului federal și ceea ce se plătește efectiv”, estimarea IRS e de undeva la 15-20% din total datorat .
[6] Comentariul ”Dacă e să fie grevă la ANAF, atunci să fie și cu ceva empatie”, iulie 2023
[7] Apelul CCF – Camera Consultanților Fiscali ”Cum să urâm un pic mai puțin taxele – Câteva propuneri de deblocare (urgentă) a cooperării pentru conformare fiscală”, august 2023
[8] Apelul CCF chiar aduce în discuție propuneri concrete bazate pe practicile internaționale, inclusiv în chestiunea stimulentelor fiscale
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Me-he-he, un statut special le lipsea! O pensie specială, sporuri de 100% pentru dificultate/ hemoroizi/ computer/ radiații de la antene/ complexitatea muncii/ praf inhalat/ lucru în spații închise/, salarii fixate de ei (că tot ziceau că n-au cum să-l încalțe pe un director de corporație că ăla are leafa de 10 ori mai mare decît salariul lor), inamovibili pe viață, puteri nelimitate și nu pot fi controlați decît de un alt conțepist de la ANAF. Mai bine îi facem și p-ăștia direct magistrați, ca pe procurori, îl punem șef pe nea Nicu Marcu că ăla știe de la ASF cum se face treaba și rezolvăm problema
Foarte clar exprimat acest articol, însă este un deziderat departe de realitate.
Aceste momente de criză devoalează care sunt adevăratele priorități ale actorilor implicați. Guvernul vrea să spargă pușculița, angajații leafă maximă și condiții de muncă favorabile (inclusiv gradul de încărcare).
Nu contează ce vor contribuabilii atâta timp cât aceștia nu au reușit să găsească o modalitate de impunere în fața guvernului.
Pina la acest moment nici o asociatie a antreprenorilor nu a reusit sa se impuna in fata tilharilor care se afla ( in treaba ) la guvernare .
Cit despre sindicate ….. acestea se multumesc sa reprezinte o mare masa de angajati inconstienti si iresponsabili .
Când i-au lăsat pe ei să-și stabilească coeficientul de salarizare s-au dus toți pe maxim. Au băgat tot bugetul la salarii. Nu le-a păsat vreodată că n-au cum să funcționeze fără imprimante, hârtie, tonere etc. Au lins tot si după aia au făcut chetă pentru consumabile.
Nu meritau nimic la salariu fie doar și pentru acest episod de lăcomie abjectă. Știau prea bine că nu livrează nici pe sfert din cât încasează, dar au înfipt mâinile până la umeri în banii altora fără jenă.
Statut special in tara asta trebuie sa aibe numai si numai cetateanul care trudeste in mediul privat . Caci pe truda lui ( jecmanita legal ) isi pune pe masa piinea si bugetarul .
Milton Friedman recomanda o formula foarte simpla si eficienta.
3% taxe federale si 10% taxe locale.
Si nu toti bugetarii sunt egali ca utilitate pentru societate.
Medicii si asistentii medicali, pompierii, profesorii si invatatorii si politistii si amata plus judecatorii si grefierii – sunt utili si necesari.
Serviciile … da. Dar cu masura
Dar nu personalul administrativ din primarii si judete si ajutoarele de bagatori de seama din ministere.
As avea multe de adaugat dar ma rezum la :
1. Medici . Medicii ,,de familie ” sint tilhari . Ei sint platiti inainte de toate ( di FNUASS ) per capita . Ei trebuie sa fie platiti numai si numai pentru serviciul prestat .
2. Profesorii si invatatorii din sistemul public de invatamint produc loaze . Nu doresc sa platesc astfel de specimene cu scopul ca ei sa produca loaze .
3. Politistii . Nu cunosc in localitatea in care locuiesc ca vreun politist sa fi intocmit dosar penal vreunui functionar bugetar . Scursurile astea sociale nu ancheteaza sistemul bugetar . Numai pe cel privat .
4. Judecatorii si grefierii fac parte dintr-un sistem care ( daca ajunge cumva, printr=o eroare , vreun dosar penal al vreunui bugetar ) ii ,,albeste ” pe toti tilharii din sistemul bugetar .
Tuturor celor mentionati mai sus le ofer generos placuta suedeza .
Cand exista Garda Financiara, comisarii aveau procente din amenzi. Si nu exista „vizita” facuta la o firma privata fara amenda. In fiecare an veneau pe la noi, stateam de vorba la o cafea o ora doua si apoi ne spuneau: „amenda minima e atat”. Nu aveam probleme, plateam la timp si nu incercam sa fentam statul, dar nu protestam pentru ca eram bucurosi ca nu cautau sa ne faca probleme.
Amenda de la AntiFrauda era/este convenita cu administratorul firmei, asta pentru a nu se efectua degeaba controlul. Exista chiar o practica, îți ceri singur control, asta ca să nu vina când vor ei. Tandi pe mandi…