vineri, martie 29, 2024

Strategia Energetică – primii pași

Ultimile opt luni au schimbat cursul industriei energetice românești. Apariția Green Deal, preluarea Guvernului de către Partidul Național Liberal, criza Covid 19 cu rezultantă, elaborarea Strategiei Naționale de Apărare și a Planului Național de Investiții, urgentează apariția Strategiei Energetice și trasează noi direcții ale acesteia. Începând din 2012 România nu are și nu s-a dorit a avea o Strategie Energetică. Securitatea Energetică este prima prioritate a Strategiei Energetice.

Repet de câte ori se poate: „Securitatea Energetică este o condiţie a existenţei statului român, un drept internaţional inalienabil şi imprescriptibil, rezultat din dreptul statului asupra resurselor sale energetice şi din tratatele europene şi euroatlantice care trebuie să devină unul din obiectivele de guvernare pe termen lung. Securitatea energetică presupune asigurarea necesarului de consum de energie sub aspectul accesibilităţii la resurse şi a disponibilităţii accesului pe termen lung și a formulelor de rezerve și proceduri în caz de urgență, calamitate sau criză. Securitatea Energetică este parte a securității economice și include părți din securitatea infrastructurilor energetice critice. Securitatea energetică înseamnă diversificarea geografică a ofertei, utilizarea a mai multor tipuri de energie, stabilitatea cererii şi predictibilitatea preţurilor.”

Din cele două documente amintite mai sus reies câteva problemele relevante din punct de vedere practic:

  • România nu-şi mai permite să renunţe la nici un capitol al suveranității energetice, adică nu-și mai permite să renunțe la controlul niciunei resurse energetice,
  • România trebuie să dețină capacitatea de a menține unități independente de producție, stocare, transport și distribuție într-o piață globală,
  • România trebuie să dispună de acces la surse de energie și materiale strategice,
  • România trebuie să facă față dependențelor economice – energetice față de alte state ce urmăresc scopuri politice pe piața globală și să utilizeze eventuala dependență a altor state de România pentru atingerea unor scopuri politice în interesul său (smart dependency),
  • România trebuie să se împotrivească creșterii inegalităților economice – energetice dintre state în piața globală,
  • România trebuie să aibă instituții și instrumente în fața riscului de globalizare economică ce duce la diminuarea funcțiilor economice ale statului și care generează economie subterană, comerț ilicit, trafic cu tehnologie, afectarea mediului înconjurător și corupție,
  • România trebuie să aibă instituții și instrumente pentru a se apăra în fața riscului ca economia globală să intre în perioade de criză datorită “lebedelor negre”, a politicilor economice greșite, a conducerii politice slabe sau corupte, a instituțiilor naționale sau internaționale slabe și a instabilității financiare sau politice la nivel regional (ceea ce s-a întâmplat începând cu martie 2020 – criza Covid 19),
  • România trebuie să aibă o industrie energetică predicibilă în relațiile internaționale,
  • România trebuie să-și construiască o instituție națională cu rol de analiză economică strategică, de avertizare timpurie și combatere a agresiunilor economice pentru a ajuta la negocierea avantajoasă a tratatelor, strategiilor și politicilor în cadul UE și în cadrul regional.
  • România trebuie să fie capabilă să răspundă, energetic, provocărilor interne și internaționale, anticipând situațiile critice și pregătind scenarii de răspuns și de depășire a situațiilor critice.
  • România trebuie să deruleze politici și programe de exploatare eficientă a potențialului intern privind resuresele regenerabile, împreună cu accesul imediat și concret la resursele aflate în conservare.

În vederea elaborării viitoare a Strategiei Energetice încerc să radiografiez realitățile externe și interne cu care se confruntă România. Probleme depistate sunt grupate pentru a deduce mai facil riscurile, vulnerabilitățile, amenințările, pericolele și oportunitățile.

Situația actuală în Regiunea Extinsă a Mării Negre este foarte tensionată și poate fi rezumată în câteva puncte:

  • Federația Rusă are o pozitie monopolistă în deținerea de resurse și trasee energetice.
  • Federația Rusă duce o politică de șantaj energetic asupra tuturor țărilor europene, implicit și a României, energia a fost, este și va fi un factor de influență în relațiile internaționale ale statelor, având un rol central în politicile Federației Ruse începând încă din anii ’60,
  • Paternul agresiunii Federației Ruse, pe lângă șantajul energetic mai cuprinde: dezvoltarea unui sistem corupt – cumpărarea sau impunerea unor personaje politice controlabile de la Kremlin, impunerea unui sistem autocratic, intruziunea în alegeri, crearea de forțe politice revizioniste și favorabile Kremlinului, achiziția de active în industriile strategice, în special cea energetică, ocuparea spațiului mediatic și al rețelelor de socializare – asaltul „fake – news” începând de la rețelele de socializare și până la presa quality generat de „fabricile de troli” atașate serviciilor de informații rusești și dacă este cazul apariția „omuleților verzi” pe teritorii încă „neexplorate” de aceștia.
  • Rusia a generat conflicte, pe care apoi le-a înghețat, în toate regiunile, prin sau pe lângă care au fost proiectate tresee energetice rusești sau alternative din surse energetice rusești sau alternative. Osetia, Abhazia și Nagorno – Karabach au stopat proiectele ce ar fi trebuit să lege resursele din zona caspică de Europa. Conflicul Transnistrean și cel din Donbas au rolul de a destabiliza Ucraina pentru dezvoltarea proiectelor coridoarelor energetice de alimentare ale Europei prin North Stream și South (Turk) Stream. Conflictul Sirian sigur stopează Gazoductele Arab, Islamic și Qatar – Turcia.
  • Descoperirile de resurse din Marea Neagră, și ocuparea abuzivă a Crimeii ar putea genera din ce în ce mai multă instabilitate politică și economică în Bulgaria și România având ca scop eliminarea companiilor occidentale sau naționale din schemele de exploatare. Oricum pune în dificultate extracția de gaze din vestul Mării Negre prin manevrele militare dese pe care le desfășoară.
  • În ultimii 20 ani, Rusia și-a îndeplinit toate obiectivele geopolitce referitoare la energie. Astfel au fost blocate toate alternativele energetice de aprovizionare și transport: Nabucco, AGRI, White Stream și doar parțial a blocat TANAP datorită posibității de legare a acestuia la Blue Stream (conducta care leagă Federația Rusă de Turcia pe sub Marea Neagră), ITGI, TAP și EDISON și toate la un loc putând fi racordate la marele proiect rusesc TurkStream. Blocajul s-a realizat și prin amorsarea conflictor în zonele din jurul Mării Negre.
  • Una din liniile directoare ale politicii rusești este: Gaz ieftin contra avantaje geostrategice.
  • În toate țările riverane Mării Negre și din proximitatea zonei există clivaje interne induse, distingându-se o luptă a forțelor politice pro – occidentale cu cele anti – occidentale și pro – rusești.
  • Turcia ar putea deveni un factor destabilizator în regiune, fiind o victimă a Federației Ruse, având o dependență de peste 76% de gazele rusești, înainte de darea în folosință a TurkStream, fiind totodată și un stat component al NATO.
  • Ungaria, prin politica de destabilizare economică a vecinilor, a reușit ca să defavorizeze România în proiectele comune europene de interconectare, minimizând, încetinind sau controlând contractele futures pe gaze ale Transgaz printr-o relație nefirească cu compania maghiară FGSZ.
  • Apărarea colectivă europeană în problema energetică nu funcționează, neexistând o poziție antagonică a UE față de Federația Rusă, ca stat aresor și impredictibil.
  • Direcțiile UE se îndreaptă către:
  1. Surse alternative de aprovizionare și transport: Țările Caucaziene pot furniza peste 165 miliarde mc/an către Uniunea Europeană,
  2. Prețuri mai mici pentru importurile rusești,
  3. Creșterea eficienței energetice și folosirea de resurse regenerabile,
  4. Tehnologii noi, impuse de Green Deal.
  • Cea mai mare problemă pe care o are de rezolvat Uniunea Europeană este: o Rusie funcțională care șantajează energetic Europa sau o Rusie destabilizată de lipsa de bani, prin micșorarea veniturilor din exporturile de produse energetice.

România în Uniunea Europeană

  • Singura linie directoare în vigoare în politica energetică națională este reprezentată de Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC) care este negociat cu CE și care în mai câteva puncte nu se respectă. În ansamblu, PNIESC nu mai este de actualitate în actuala situație economică post-pandemie.
  • Green Deal precizează că producția de energie din cărbune va fi restricționată până la închidere în următorii ani. Cărbunele reprezintă aproximativ 30% din mixul energetic electric și aproximativ 18% din mixul primar (energie electrică, încălzire, transport). Green Deal sigur va suferi modificări post-pandemie.
  • Exporturile de energie electrică din România se bazează pe regenerabile, acestea fiind subvenționate și având un preț foarte mic. Importurile sunt foarte scumpe (din Ungaria și Ucraina) deoarece energia importată provine din gazele rusești. Avem trei aspecte: Ucraina nu are un sistem de taxare a energiei din combustibili fosili, și Ucraina și Ungaria produc energie din gaze rusești, deci România importă mascat gaze rusești la care producătorul mai adaugă un preț de procesare (în loc ca acesta să revină producătorilor români care stau) și cu toate că din punct de vedere valoric numărul de giga-wati exportați este mai mare decât față de cel importață, valoric este invers, adică România plătește mai mult pentru importuri decât caștigă din exporturile de energie, deci se crează un dezechilibru al balanței de plăți. Cu alte cuvinte exportul cauzează mari daune Sistemului Energetic Național, inclusiv prin nefolosirea capacităților funcționale deoarece acestea au cicluri de pornire – oprire mai mari de 10 zile.

Organizare – Infrastructuri

  • Organizarea industriei energetice nu răspunde provocărilor internaționale actuale: Astfel avem
    1. Agenția Națională de Reglementare în Energie – ANRE (care nu este independentă din punct de vedere politic),
    2. Secretariatul General al Guvernului ce are format un departament care se ocupă de transport și infrastructuri critice, condus de un secretar de stat și având în subordine Transelectrica și Transgaz iar
    3. restul societăților de stat din industria energetică sunt subordonate noului megaMinister al Economiei și Energiei.

Inadecvanța rezultă din faptul că aproape toate documentele UE tratează problemele energiei împreună cu problemele de mediu. De asemenea, structurile SGG nu dispun de un aparat necesar „patronării” celor doua mari companii naționale și obiectul de activitate al acestora s-ar asocia mai bine Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

  • Există companii naţionale care în conjunctura actuală nu sunt solvabile în piaţa internaţională sau regională de energie. Această insolvabilitate se datorează managementului politizat din ultimii 30 de ani ce nu a respectat nici un principiu al unei bunei guvernanţe corporative, care a dus la crearea și pătrunderea unor grupuri de interese economico – politice interne sau străine. Insolvabilitatea acestor companii se datorează şi instabilităţii politice: o politică energetică trebuie proiectată şi pusă în aplicare în zeci de ani şi nu înlocuită la fiecare schimbare de guvern, fiecare guvern susținând că are propriile politici energetice și neavând profesioniști de bună credinţă în domeniu. Alte motive ale insolvabilităţii sunt: scăderea consumului de energie în ultimii 10 ani, învechirea fizică şi morală a tehnologiilor de extracţie, transport, depozitare şi prelucrare a materiilor prime energetice, controlul pieţelor de către mari companii internaționale monopoliste şi apariţia de noi resurse şi tehnologii.
  • Sistemul Energetic Național, care se include la producția, importul, transportul și distribuția de energie electrică, este organizat pe principii greșite, fiind prost înțeleasă funcționarea pietei „libere”. Piața nu poate fi liberă atât timp cât energia electrică regenerabilă (hidro, solar, eolian) poate fi produsă doar în funcție de condițiile meteoroglogice și de ciclul diurn – nocturn. Astfel, în condiții de secetă nici energia nucleară nu poate fi produsă la capacitatea maximă deoarece nu sunt disponibile cantitățile de apă necesare în procesul tehnologic. De asemenea și în conditii de frig extrem capacitățile hidro, eolian și uneori nuclear nu pot funcționa. Cu alte cuvinte capacitățile care ofera securitate sunt cele pe cărbune, pe gaz și cu indulgență adăugăm și nuclearul. Deci pe piața liberă organizată (OPCOM) se tranzacționează energie electrică produsă în capacități care conferă securitate (pot produce necondiționat) și energie electrică dependentă de diverse condiții, în fond fiind produse diferite. Cu alte cuvinte megawattul obținut din combustibili fosili sau nucleari este un produs diferit față de megawattul obținut din energie regenerabilă, primul oferind securitate și stabilitate sistemului, al doilea prețuri mai mici și un mediu mai curat.
  • Situația privind capacitățile de producție declarate ca funcționale este mincinoasă. Astfel la Agenția Națională de Reglementare în Energie (ANRE) situația ne arată capacitatea de producție de 22.000 MW/h. Există capacități declarate care nu au mai produs de foarte mulți ani și care nu mai pot fi puse în funcțiune din diverse motive și aceste capacități sunt în special cele de pe cărbune și gaz. Cu alte cuvinte România în situație de secetă, de perturbare a prețurilor de piața a petrolului (de care depinde prețul gazelor) nu poate furniza energia necesară, existând pericolul de black-out. Specialiștii estimează că în lunile de maxim consum, capacitățile naționale sigure nu pot produce mai mult de 7000 MW/h.
  • Experienţa marilor jucători în domeniu arată că aceştia sunt mai fiabili cu cât domeniile de activitate sunt mai vaste, structura lor cuprinzând activităţi din lanţul extracţie – transport – depozitare – prelucrare – distribuţie. Probabil că realizarea de două sau trei mari companii naţionale energetice, care să cuprindă o parte sau toate componentele enunţate mai sus, eventual din mai multe domenii energetice (nucrear – hidro – termo – alternativ) este una din soluţiile fiabile. Realizarea acestor companii naţionale puternice (eventual listate la bursa prin ofertă primară) ar face din România un jucător important pe piaţa regională, ar asigura un oarecare grad de securitate energetică și ar asigura o transparenta a managementului. Aici avem o cerință a UE, de nu avea societăți care să se ocupe de câte una din activități, dar această cerință a fost negociată de unele state sau ocolită de unele mari companii.

Resurse – Producție – Consum

  • Mixul energetic primar (ce cuprinde toate consumurile energetice: producere de energie electrică, încălzire și transport), pentru 2021, este preconizat să fie bazat în continuare pe combustibili fosili poluanți (67%).

Estimarea Comisiei Naționale de Prognoză este:

 %
Cărbune17,2
Gaze37,4
Ţiţei12,5
Energie hidro, eoliană şi fotovoltaică8,8
Energie nucler-electrică10,7
Lemn de foc (inclusiv biomasă)12,3
Altele1,1
  • Transporturile, mari consumatoare de energie, au fost orientate către zona auto, cele pe căile ferate sau navale au fost neglijate, ceea ce a mărit consumul de carburanți proveniți din combustibili fosili ce sunt poluanți.
  • Marea majoritate a populației rurale se încălzește cu lemne sau agro-biomasă în continuare, conducând la o creștere a poluării.
  • Consumul casnic s-a orientat către obținerea de agent termic prin centrale individuale, acolo unde există posibilitatea alimentării cu gaze, fiind distruse sistemele centralizate (SACET), fapt ce a dus la un consum casnic mai mare de gaze naturale și la o poluare mai mare.
  • Autoritățile se orientează spre dezvoltarea capacitatilor de producție în vederea exportului și nu a producției industriale autohtone.
  • Resursele petroliere şi capacităţile de prelucrare şi o mare parte a celor de stocare a petrolului nu se mai află în gestiunea sau proprietatea statului român.
  • Resursele energetice aflate în proprietatea sau în exploatarea companiilor naţionale din energie aflate în insolvenţă sau pericol de insolvenţă nu trebuiesc înstrăinate. Există resurse ale caror valoare de extracţie este mică, acestea putând fi conservate pentru că există posibilitatea ca exploatarea lor să devină profitabilă într-un viitor oarecare. O altă posibilitate este integrarea lor prin diverse divizări şi fuziuni în societăţi profitabile, activele neprofitabile putând rămâne în societăţi necompetitive în vederea lichidării. O altă variantă de luat în calcul este și cea a introducerii de noi tehnologii care ar face aceste resurse profitabile și nepoluante.
  • Resursele din Marea Neagră nu pot fi trasnportate peste Dunăre și folosite la capacitatea de extracție. Transgaz are în construcție apendicele BRUA (deja întârziat cu un an), Litoral – Podișor (cu traversare a Dunării), având capacitatea de 4,4 miliarde mc / an, în situația în care capacitatea de extracție anuală declarată dintr-un singur perimetru din Marea Neagră, este de 10 miliarde mc / an. Restul de 5,6 miliarde mc / an neavând posibilitatea de a ajunge la un consumator. Acestea ar putea fi transportate prin conducta Isaccea – Negru Voda ce traversează Dobrogea, fiind construită pentru aprovizionarea Bulgariei cu gaze rusești din Ucraina și care are o derivație ce traversează Dunărea între Brăila și Galati. Problema este că acest traseu este de sens unic încă.
  • În ultimii 20 de ani capacitățile de consum au scăzut la jumătate, de la peste 20.000 MW/h la aproximativ 11.000 MW/h, considerat maximul de consum în condiții extreme de iarnă.
  • Capacitățile de producție industrială cu tehnologie uzată moral și energofagă au fost închise dea lungul anilor din motive de profitabilitate sau mediu.
  • România a devenit importator de energie electrică și gaze în ultimile luni din cauza prețului extern mai mic. Problema este că aceste capacități de import sunt limitate tehnic, investițiile în interconectarea cu alte țări sunt întârziate, extracția de gaze din Marea Neagră este de asemenea întâziată și nu vom mai avea de unde să suplinim cererea de energie care sigur va reveni la normal având maxime în iarnă.
  • Importurile duc la scăderea producției interne, din acest fapt rezultând scăderea veniturilor la bugetul statului, venituri provenind din redevențe, taxe, impozit pe profit, și impozitarea muncii.
  • Tehnologiile de producere a energiei au evoluat dar nu suficient. Astfel marile capacități de producție, fără de care Sistemul Energetic Național (SEN) nu poate exista, au rămas o cu tehnologie învechită și cu randamente mici. Astfel capacitățile pe cărbune și gaze naturale reprezintă baza consumului și a echilibrului sistemului, având peste 33% pondere (în mixul energiei electrice). Producția de energie hidro a rămas la aproximativ aceleași capacități de acum 30 de ani, azi având o medie de 33%. Punerea în funcțiune a capacităților nucleare de la Cernavodă este singura realizare majoră a industriei energetice postcomuniste, cele două grupuri aflate în funcțiune asigurând o medie de 18% din consum. Introducerea producției de energie electrică din eolian asigură o medie de 12% din consum, restul procentelor revenind producției din solar și sub 1% din biomasă.
  • Puterea instalată a Hidroelectrica este de aproape 6.500 MW, adică mai mult de jumătate din consumul național pe timp de iarnă (cu condiția să nu existe secetă și temperaturi sub 20 de grade) la care adăugăm producția din eolian și solar, putem spune că România ar putea avea îndeplinite condițiile de mediu impuse de UE.
  • Cetățeanul este consumator captiv în domeniul produselor petroliere, a gazelor și al energiei electrice prin faptul că există extrem de puțini producători, există câte un singur transportator pentru gaze și pentru electricitate ce îndeplinesc și rolul de regulator al sistemului de transport și distribuitori regionali monopoliști. Aproape toate companiile de producție și distribuție de produse petroliere, gaze sau energie electrică au capital majoritar străin (mai puțin Electrica SA și Romgaz SA) care sunt cu acționariat sau au vechi parteneriate cu Gazpromul, deci putând fi influențate de de Kremlin.
  • Pierderile energetice ale clădirilor sunt de opt ori mai mari decât media UE – 15.

Legislativ:

  • Actualele legi, taxarea excesivă şi mediul economic incert sunt bariere în dezvoltarea industrială şi în atragerea investiţiilor.
  • Sistemul fiscal românesc este impredictibil și nefavorabil investițiilor în sistemul energetic național.
  • Există restricții pentru producătorii de energie electrică, aceștia fiind obligați ca un mare procent din producție să fie vândut pe piața liberă, fapt ce duce la imposibilitatea realizării unor planuri de afaceri pe termen lung și realiste ale acestora.
  • Există lipsă de transparență în piața energetică. Începând cu Legea Petrolului și Gazelor Naturale (238 / 2004) care tratează rezervele statului ca secrete de stat și terminând cu contracte secretizate între firmele de stat și firmele private care căpușează sistemul.
  • Legea guvernanței corporative și managementului profesionist al companiilor naționale este deficitară permițând pervertirea acesteia de către firmele de HR care legitimează neprofesioniștii în funcțiile de conducere.
  • Se practică schimbarea deasă a miniștrilor și miniștrilor secretari de stat precum și nerespectarea legislației privind guvernanța corporativă prin schimbarea la presiuni politice a managerilor companiilor cu capital majoritar (sau minoritar) de stat din domeniu energiei în timp relativ scurt. Schimbările dese ale managementului destabilizează companiile din domeniu.
  • Piața de gaze este una strategică și nu poate fi o piață liberă deoarece este ocupată de șapte mari companii energetice. Produsele celor două mari companii energetice de extracție din piața de gaze sunt tranzacționate de mai multe ori înainte de livrare, piața liberă fiind mimată în interesul distribuirii de profit către alte companii care se află sub ocrotire politică.
  • Faptul că există o mare diferență între prețul intern al gazelor și prețul gazelor din import arată că piața, declarată liberă, a gazelor este mimată.
  • Piaţa de electricitate OPCOM este formată din două componente: piaţa centralizată a contractelor bilaterale şi piaţa pentru ziua următoare. Neclaritatea legislaţiei de organizare a pieţei face ca în acest moment să existe probleme în sensul că aproximativ 80% din energia electrică tranzacţionată să se realizeze pe piaţa pentru ziua următoare ceea ce este un nonsens în această industrie: punerea în funcţiune sau oprirea capacităţilor de producţie (termo sau nuclear) realizându-se în minim două săptămâni.

Săptămăna viitoare încerc să sistematizez analiza privitoare la riscuri, vulnerabilități, amenințări, pericole, oportunități.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Președintele francez E. Macron a prezentat 2017 la Buxcurești conceptul său pentru „refondarea” UE. Nu a primit răspuns până azi de la București?
    Contradicții în tezele prezentate ale autorului: -politica energetică predicibilă- sau -să utilizeze eventuala dependență a altor state de România. Care din cele doua teze?
    …”….. România trebuie să aibă o industrie energetică predicibilă în relațiile internaționale,
    … România trebuie să facă față dependențelor economice – energetice față de alte state ce urmăresc scopuri politice pe piața globală și să utilizeze eventuala dependență a altor state de România pentru atingerea unor scopuri politice în interesul său (smart dependency), …”…
    UE nu e un stat, nu are un „popor”, nu va deveni probabil „Federație de state Europene” în viitorul apropiat de 10- 15 ani. Conceptul francez (F.Hollande 2016: UE cu două viteze ca răspuns la scindarea de la Bratislava 2016 a celor din est/Vișegrad) pentru „refondarea” UE prevede o integrare mai rapidă și mai puternică pentru un cerc mai restrâns de parteneri în caz de obstrucție prin „unanimitate de voturi” în consiliile ministeriale. Vom vedea la votarea 2020 a celor doua budgete propuse de Comisie (pret pe CO2 , Green Deal , etc) care cale va urma în UE.
    Autorul vede în vecini mai mult dușmani, mai puțin parteneri economici etc? Aceași doctrină politică autohtonă originală specifică ca în cei 50 de ani de dictatură 1938-1989, dușmani în est și în vest, în nord și în sud? Nu s-a întâmplat nimic în cei 12 ani 2007-2020 de parteneriat în UE? Granitele au devenit fictive, permeabile pentru libera circulație a investiților, mărfurilor, servicilor și al persoanelor în UE. Un fleac?
    Nu există o politică energetică comunitară în UE până azi. Franța produce 75 % din curentul electric în centrale atomoelectrice, RFG închide 2022 toate centralele nucleare (pe glob sunt peste 400 centrale nucleare care produc ca. 10 % din curent, ca. 70 centrale noi se construiesc). Italia și Austria nu au centrale nucleare electrice. Tehnologia de hidrogen necesită curent electric ieftin care nu e la dispoziție încă mult timp în UE, probabil încă 10- 15 ani.
    … „…. Pierderile energetice ale clădirilor sunt de opt ori mai mari decât media UE – 15. … „….
    Economisirea de energie la încălzire înseamnă investiții, planificare în construcții, legi etc. Styropor de 20cm grosime la fațade etc. e o soluție folosită în vest de mult timp.
    Asigurarea cu curent electric, încălzire și apă potabilă e o necesitate pentru fiecare familie din țară, la sat și la oraș. Datele autorului sunt utile.
    Mai puțin speculațiile geopolitice dâmbovițene de ieri de azi și de mâine. Marile blocuri economice și politice nu depind de „economiile mici”. Centrul economic al lumii e de mult timp în zona Pacific. Marea Neagră folosită aici ca speculație geopolitică dâmbovițeană nu are o pondere însemnată în lume.
    …”….capacitatea de extracție anuală declarată dintr-un singur perimetru din Marea Neagră, este de 10 miliarde mc / an. …”….
    Echivalentul a ca. 10 milioane tone tiței (10 miliarde mc gaz) folosit în termocentrale mari pentru producerea de curent electric e o cale în sensul celor prezentate de autor? Centrale mixte curent-caldură (Wärmekraftkoppelung) în orașe sau cartiere există de mult timp în vest. Nu trebuie inventate.
    Rămâne întrebarea cheie din proiectul francez de „refondare” UE: statul de drept consolidat și însușirea, respectarea „principiilor normative constitutive comunitare” acel „Aquis communautaire” care lipsește în mare parte în România de ieri de azi și de mâine.
    Vorbe și fapte …. ……

    • Andrei, dragalasule! te-am recunoscut dupa „fapte” si dupa Macron … mai ramanea sa citezi si ceva documente Renew Europe. … si dupa stilul inconfundabil de a critica. Este buna gandirea critica!
      Raspund la „Contradicții în tezele prezentate ale autorului: -politica energetică predicibilă- sau -să utilizeze eventuala dependență a altor state de România. Care din cele doua teze?”
      Nu se contrazic cele doua afirmatii! Ba din contra, aceste doua directii se afla in strategia si actiunea Ungariei.
      De multi ani studiez problemele de securitate energetica in regiune si aceste concluzii au fost citate sau preluate in mai multe articole / documente. Succes in continuare!

      • Statul crează cadrul legal în care se investește și se derulează toată activitatea economică, cea din intreprinderile private și cea de la intreprinderile de stat. Predictibilitatea pentru investorii este un criteriu ca să se investească în energie. Marile companii globale, hedge fonds, băncile globale etc nu pot fi impresionate de un „plan de țară” etc în vocabularul din trecutul recent. Cred că e un cerc vicios pentru autorul de față și alții de pe contributors care se folosesc ca autori de același vocabular și de fapt de aceleași fraze (pentru interior) ca înainte de 1989.
        Nu se ține seamnă ce înseamnă aderarea 2007 la UE. Nu numai normele tehnice „comunitare” au acum prioritate. Regulile Pieței Comune UE nu mai pot fi ignorate total. Multe sunt cârne sau de prisos. Dar sunt reguli greu de ocolit. Sectorul energetic e mai puțin „reglat” de Bruxelles/UE. Pentru investitori pare a fi un cadru mai larg, mai putin reglat. Vom vedea.

    • Apreciez cele scrise de dv. Dar dezavuez calibrarea energetica a cladirilor cu diferite tipuri de polistiren, pe beton si caramizi BCA, ci pe formule de vata bazaltica, piatra naturala si fibre naturale gen pasla. Plasticul pe peretii exteriori induce efecte negative in ventilarea cladirii si apartamentelor, dar si aspra sanatatii oamenilor. Totul pe cat mai ieftin dar si mai prost.

  2. Sunt de acord că avem nevoie de o Strategie energetică, așa cum avem nevoie de o strategie în fiecare domeniu de infrastructură. Dar mai ales cred că avem nevoie de un set de principii care să se regăsească în toate aceste strategii pentru a le asigura coeziunea. Adică avem nevoie de o strategie de țară, dacă pot spune așa.
    În plus, trebuie să înțelegem la ce folosește o asemena strategie. Vă amintiți câte strategii energetice am avut până în 2012? Și cât de des se modificau radical? Acelea erau strategii doar cu numele…
    În schimb, nu sunt convins că o strategie (în orice domeniu, poate mai puțin apărarea) trebuie să aibă drept scop întărirea controlului statului asupra resurselor. Câte capacități energetice a dezvoltat statul în ultimii 30 de ani? Visul CONEL-ului este doar o himeră care bântuie sistemul nostru energetic. O serie de „factori de decizie” gândesc încă în termenii unui monopol etatic și sunt „deranjați” când unele „rotițe” din sistem nu acționează la unison. Statul trebuie să gândească un sistem neutru care să permită tuturor actorilor un set egal de reguli. HE, NE, CEO nu mai trebuie să-și coordoneze comportamentul în piață (cu lipsa de implicare a ANRE) doar pentru a-și menține monopolul de facto. (Nimeni nu a întrebat în mod serios NE de ce oprește din când în când reactoarele ca pe o jucărie doar pentru că prețul în piață scade și trebuie să fie crescut la loc.)
    Este rolul altor instituții (din alte domenii) să ne apere de dușmanul care vrea să ne impună condiții de dependență economică (sau energetic). De altfel, chiar Dvs. precizați că trebuie să ne apărăm de ceilalți când vor să ne facă așa ceva, dar la rândul nostru să le facem altora același lucru („România trebuie să facă față dependențelor economice – energetice față de alte state ce urmăresc scopuri politice pe piața globală și să utilizeze eventuala dependență a altor state de România pentru atingerea unor scopuri politice în interesul său”). Seamănă cu discuția despre „războaie drepte” și „războaie nedrepte” pe care o învățam la istorie înainte de 1990…

    • Proiecul de tara … e un deziderat despre care am scris de mult timp … care ar trebui sa initieze strategiile sectoriale. Strategie Energetica, Romania nu mai are de aproape 10 ani. Documentele de pe site-ul Min. Energiei au fost si sunt proiecte netrecute prin parlament. Eu cred ca in primul an al viitorului Parlament, Guvernul viitor va inainta un astfel de document spre aprobare. Oricum, cred ca este bine ca PSD-ul nu a reusit sa finalizeze asa ceva!

  3. O analiza foarte buna! Am lucrat ani de zile la General Electric si am ajuns sa cunosc foarte bine bazinul Rovinari, fost CNLO, fost SNLO actualmente CEO. La fel si in ceea ce priveste fostul RAAN . Pentru independenta energetica a Romaniei mixul de productie este esential!

  4. De câte ori citesc despre controlul statului asupra oricărui domeniu economic îmi aduc aminte de epoca jafurilor practicate asiduu de pseudo-politicienii români înainte de aderarea la UE în toate entitățile de stat românești.

    Îmbogățiții din pseudo-politica acelor vremuri regretă, desigur, vremea în care transferau nestingheriți în propriile buzunare profiturile fără să fie deranjați de cineva, de aceea lansează constant in public ipocrite vaiete naționaliste, poate-poate nationalizam ceva bun de jumulit în „interesul național”, desigur!

    Orice strategie girată de necalificații politruci români care activează acum va fi un eșec previzibil.
    De fapt, strategia urgentă și minim necesară azi este să calificăm niște politicieni onești, înainte de orice altă strategie.

    • aveti deptate! de la mine nu o sa auziti vaiete. Problema este simpla: nu mai traim in acele vremuri mirifice si de pace … s-au terminat de 10 ani. suntem in razboi si nu ne dam seama! voi scrie un articol pe tema aceasta! „interesul national” a fost bagat in irelevanta de niste personaje maligne, cianurotice. acesta exista si trebuie sa tinem cont de el! e pacat ca avem acest dialog! si nu este vina noastra! Stima!

  5. În ultimii 6 ani Germania a dat în funcțiune 100GW de regenerabile.
    România? ZERO MW.
    Procese la ICSID cu țepele date de statul român investitorilor din 2011-2014 în valoare de 2 miliarde de euro, sau chiar mai mult.

    Hidrogenul se poate face din energie regenerabilă ce nu se poate vinde ( noaptea, minim de consum) dar noi importam energie mai tot timpul, aproape la capacitatea maximă de import uneori. De unde să ia energie surplus pentru a o transforma în hidrogen?Germania, Danemarca, et cetera, da!
    Adică ai nevoie de 50KWh de energie regenerabilă ( greu (ne)vandabilă ) să produci 30KWh de hidrogen.

    Când aud investitorii de România zic: ” PASS”! Eh, desigur, vin cu zecile pe la guvern, la minister. A pus vreunul un euro în energetica românească în ultimii 6 ani? Nu! De ce? NU AU ÎNCREDERE în STATUL ROMÂN. Și încrederea se câștigă extrem de greu și se pierde extrem de ușor. Ca și un soț/ soață prinsă cu alta/ altul. ” Ei, ști, e prima dată, și ultima, crede-mă”. My a.s.

    PPA-uri, forme elementare de garantare de investiții NU SUNT POSIBILE ÎN ROMANIA.
    DE CE?” Eh, au furat niște directori de la companii de stat”.
    Păi tu condamni pe toți pentru că oamenii tăi au furat? Ce justiție economică poate fi asta? Gândire nu e. Iar dacă gândire nu e, ce e?

    Rusia vinde gazele cu cât poate. Dacă ar putea să ia 50 euro/ MWh, ar lua, dar nu poate. În curând va lua și 5 Euro/MWh. Are depozite imense și dacă nu le vinde în 15-20 ani s-ar putea să stea pe ele după 2040. Ați văzut că atunci când cererea scade sub un anumit nivel prețul se poate duce către zero. US poate aduce GNP în Europa cu 2.2 USD/ MBTU aducă cam 6 EUR/MWh. Si au rezerve inense. Eh, aici e limita de preț.

    Noi? Marea-Neagră? Să fim serioși. Poate să ni le vindem doar nouă cu 25eur/MWh, în timp ce ungurii și nemții cumpăra cu 5. De aia BRUA are doar 4.4 BCM/an capacitate. Asta cu conectarea la bulgari cu gazul din Marea Caspică.
    E rentabil gazul off-shore cu 5 euro pe 100 metri cubi? OMV Verchères zice că nu.

    Ce mai vrem să facem? Autostrăzi cu miile de kilometrii, spitale cu zecile. J.C.! Dacă n-ai ridicat 280 de kilograme nu incerca 300. Urcă ușor de la 50.

  6. Stimate,
    d-le Pacuraru,
    1. Asa cum am mai scris pe acest sait, strategia Energetica este IREALIZABILA in cadrul unei guvernari „obisnuite” ca acum – deoarece ea este PARTE integranta a reconstructiei economice si industriale a tarii si realizabila (doar) treptat, pe masura ce procesul reconstructiei o solicita si impune, indicind obiectivele fezabile si sustenabile material, financiar si logistic.
    Despre Strategia Energetica, la fel ca si despre realizarea celorlalte 55 de strategii nationale pe domeniile economice si bugetare, va putea fi vorba NUMAI dupa elaborarea unui ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii, care prin obiectivele sale incipiente si de pe parcursul implementarii, vor putea beneficia de coerenta si logistica unui demers dezvoltator economic neintilnit inca in UE!
    Este evident, ca in lipsa unui proiect de tara operational care sa cuprinda in detaliu parcursul ,,tehnic” al unei dezvoltari economice si industriale rapide, preluate apoi intr-un program de guvernare cu metode si tehnici (speciale) de implementare in economie, nu exista conditiile organizatorice si ,,executive” minimale de realizare a nici uneia dintre strategiile nationale!
    Structura politica si guvernamentala impreuna cu cea institutionala actuala, abia reusesc sa ,,inventarieze” si apoi sa reincalzeasca – asa cum scrie d-l Radu Rizoi – strategiile energetice de pina in 2012!
    2.Economia si dezvoltarea economica au o structura si evolutie sistemica, cu energetica parte a economiei nationale ce nu poate fi realizata/imbunatatita separat de celelalte componente si sisteme nationale, iar in practica economica postdecembrista tot ce se face (si acum) este o cirpeala economica sau legislativa punctuala, in locul unei actiuni unitare, sistemice de schimbare pozitiva a economiei pe baza unui proiect de tara.Cu nespus regret, trebuie sa va asigur ca ,,ultimele opt luni n-au schimbat cursul industriei energetice romanesti”, ci v-au creat doar iluzia unei astfel de evolutii.
    3.In lipsa proiectului de tara cu statutul aratat, nimic nu este realizabil economic in Romania, afara de inventarierea a ceeace trebuia facut (de trei decenii) si angajamentele electorale, cu denumiri cit mai ,,stralucitoare” care sa ia ochii electoratului.
    Asa cum v-am promis in discutia telefonica (dupa ce mi-ati confirmat E-mail-ul dvs. existent pe NET), v-am ,,pregatit” o prezentare generala a viziunii si considerentelor tehnice ale proiectului de tara, pe care urmeaza sa v-o comunic in scurt timp, ale carei ,,parti” as dori sa le public apoi pe Contributors, in cazul in care ,,redactia” le va considera de interes public si la inaltimea stiintifica a publicatiei.
    cu stima,
    prof. Caliman I. Eugen
    consultant ,,dezvoltare industriala”
    autor ,,proiect de tara”

  7. Citind articolul de 2 ori si apoi anumite pasaje pot sa spun urmatoarele:
    1. Este perfect demn de un raport al secretarului general al PCR, fiindca da directive (Romania trebuie…). Bine, aceste TREBUIE sunt bune.
    2. Este plin de truisme, valabile de peste 20 de ani, de cind Germania, dupa ce a cumparat Germania de est de la URSS, a inceput sa se aprovizioneze masiv cu gaze de la rusi si sa incurajeze pe fata asta. Cine a lucrat in energie si a urmarit fenomenul a observat asta de la bun inceput. (In loc sa se incurajeze extractiile din Marea Nordului.)
    3. Despre sistemul energetic romanesc spune adevaruri pe jumatate. Da, politicul l-a distrus, dar distrugerea lui a inceput din 1995, cind cu miscarea de tip grevist ce a fost pe punctul de a rasturna un guvern. Dar inainte de colaps se poate demonstra oricind cu cifre ca sistemul energetic a fost pina prin 2000 o banca mai mare decit Bancorex, fiindca a fost obligat sa vinda energia electrica si termica la preturi infime, sa vinda energie electrica si termica azi si sa recupereze banii la Sf. Asteapta. (Un exemplu de lipsa in orice politica energetica ce am vazut. Grupul 1 Cernavoda s-a construit intre 1978 si 1996. La anul va avea cei 25 de ani de viata. Mai poate fi prelungit pina la 30 de ani. Si apoi? Nimeni nu vorbeste nimic de asta.)
    4. Multe parca sunt luate din strategia publicata prin 2016 de guvernul Ciolos, si aceea destul de fantezista si de tip gargara de partid (am citit-o la vremea respectiva si am comentat-o).
    5. Se vorbeste de concurenta in energie, cind de fapt e nevoie de un sistem integrat si unitar tocmai pentru a acoperi toti acei trebuie din debutul articolului. Si si pentru ca mai peste tot in lume exista sisteme relativ unitare sau de mari dimensiuni, nu SC-uri ivite ca ciupercile dupa ploaie.
    6. Strategie pe termen lung nu se poate face din motive strict electorale. Sunt alegeri la 4 ani la parlament si la 5 ani pentru presedinte. Ori strategia trebuie sa depaseasca aceste termene. Si deci ca si legislatia va fi imprevizibila si dependenta de interesele de partid (a se citi de grupuri transpartinice).
    7. Va rog sa mergeti pe site-ul Complexului energetic Oltenia sau cum s-o numi si vedeti garficul cu resursa umana. https://www.ceoltenia.ro/job-uri/locurile-noastre-de-munca/. Fara comentarii.
    8. Personal consider GREEN-DEAL o mare prostie, pe aceleasi considerente ecologice si nu numai. Romania nu e o tara prea mare si in virtutea tuturor acelor TREBUIE din debut, va dau un criteriu de care eu am invatat la scoala, dar de care nu se tine cont: numar de Mw pe suprafata. Si un altul mult mai important, acela de a fi surse continui.
    9. La strategia asta ar trebui sa contribuie masiv si aia de meserie, adica energeticieni de toate tipurile si specialitatile, de la producatori la transportatori. Ca energia nu e surub sa-l faci azi si sa-l vinzi si peste o luna!
    Si sa nu uit in final. Ce o tot dati cu guvernanta corporatista si managementul nu stiu care? Invirtiti vorbe de dragul lor. E si mai simplu! Trebuie sa faca PROFIT!!!! restul vorbe goale. Asta e punctul de plecare.

  8. Stimate domn, va multumesc pentru feed-back! eu sunt vinovat! nu m-am facut inteles! … s-au nu ati citit dvs cu atentie ce am scris … de multi ani paradigma situatiei geopolitice s-a schimbat! va multumesc pentru ideia de a scrie un articol pe aceasta tema pentru a se intelege mai bine situatia de azi si poate a ne da seama ce va urma!
    am o nedumerire: care este acea strategie a lui Ciolos din 2016? va referiti la acea propunere de S Energetica? pai ei au luat de la mine, nu eu de la ei! si au luat si prost! daca aveti cum, va rog sa cautati care sunt specialistii din Minister … si cum a fost scrisa …

    stima!

  9. Asadar, cand se finalizeaza reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda? Ca nu au nicio legatura cu Green Deal, dar au mare legatura cu securitatea energetica a Romaniei…

  10. Stimate,
    d-le Constantin!
    Doar atunci cind Romania isi va asuma un proiect national pentru reindustrializare!Pina atunci totul este si ramine vorbarie politica si peticeala legislativa.Insasi strategia energetica ramine teoretica fara ca procesul reconstructiei industriale sa inceapa, incit sa poata fi conturate elementele materiale esentiale unei astfel de strategii: cea a necesarului pe categorii de consum, spre a putea dimensionate adecvat obiectivele furnizoare si de transpot de energie electrica, gaze naturale, hidrogen, atomoelectrice, etc., resursele financiare de realizare, etc.
    Investitiile in energetica sint imense, iar realizarea obiectivelor se intinde pe ani intregi si in final amortizarea lor creaza resursele viitoarei dezvoltari energetice, astfel ca ele nu pot avea loc in cadrul TEORETIC al unei strategii ci numai al unui proiect de tara.
    Economistii si specialistii in domeniul energetic au construit strategii de mare valoare tehnica, in lipsa carora nici nu putea fi vorba de politici energetice nationale sau comunitare, dar ele sint PARTE integranta a procesului national de industrializare al unei tari, neputind fi realizate inafara acestui demers economic de dezvoltare.

  11. O FRACTURA LOGICA:

    ‘Consumul casnic s-a orientat către obținerea de agent termic prin centrale individuale, acolo unde există posibilitatea alimentării cu gaze, fiind distruse sistemele centralizate (SACET), fapt ce a dus la un consum casnic mai mare de gaze naturale și la o poluare mai mare.’

    SACET produce energie termica tot pe baza de gaze naturale si, cu toate ca beneficiaza de 4 forme de subventionare, vinde gigacaloria la un pret mai mare decat costul gigacaloriei din centralele de apartament.
    Rezulta ca si consumul de gaze naturale (si implicit poluarea produsa) este mult mai mare la SACET decat suma consumurilor centralelor individuale.

    Daca nu ar fi asa in realitate nu s-ar mai debransa lumea de la SACET.

    P.S.
    Cele 4 forme de subventionare au fost punctate candva de Ludovic Orban:
    1. Subventie pentru producerea energiei electrice in cogenerare cu energia termica = taxa de cogenerare platita de toti romanii in pretul energiei electrice si livrata CET-urilor
    2. Program de asigurare a stocurilor de combustibili pentru CET-uri
    3. Subventie generalizata pe gigacaloria facturata populatiei (aplicata in aproape toate localitatile cu sistem centralizat de incalzire)
    4. Ajutoare sociale pentru persoanele cu venituri mici (singura forma corecta de subventionare, platita de primarii direct cetatenilor vulnerabili)

    Sursa:
    https://evz.ro/ce-se-intampla-cu-subventia-pentru-caldura-orban-a-facut-anuntul-neasteptat.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărților „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și „Energia – o problemă de securitate națională” (2022), precum și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro