marți, ianuarie 19, 2021

Sub semnul Lebedei Negre. Despre recladirea increderii in instrumentele derivate

Acum 10 ani, nu doar pentru a face nota discordanta, Warren Buffett declara: “Produsele derivate nu sunt altceva decat arme de distrugere in masa”. Buffett, cu al sau fond de investitiii Berkshire Hathaway, a imbogatit o generatie de americani determinandu-I sa cumpere constant, zi de zi, timp de 30 de ani, actiuni la Coca Cola si Gillette.
Omul analizelor profunde si al investitiilor puerile demonstrase intregii lumi ca doar din bauturi carbogazoase si din lame de ras se poate realiza una din cele mai impresionante averi ale sec. XX.

Sub deviza ‘Nu cumpar decat actiuni ale firmelor care produc bunuri de care am nevoie in cotidian”, Buffett refuza cu obstinatie sa se amestece in euforica bula a dotcomurilor. Si are dreptate din nou, sporindu-si faima.

Afacerea lamelor de ras transformase celebrul BUY AND HOLD in “cumpara ce-ti trebuie si pastreaza ceea ce oamenii arunca zilnic.  Tot Oracolul din Omaha a demonstrat ca poate face exitul vietii lui in plina criza a dotcomurilor vanzand lamele de ras cu peste 40 miliarde de dolari.
D-zeu sa-I odihneasca in pace pe actionarii de la Procter and Gamble care le-au cumparat.

Dupa 10 ani euforici, in care castigurile din derivatele subprime au cosmetizat bilanturile bancilor de pe intreg globul, luni, 15 septembrie 2008, o intreaga lume financiara ajungea sa inteleaga avertismentul lui Buffett: derivatele devenisera cea mai puternica arma de distrugere in masa si falimentul Lehman Brothers nu era altceva decat Hiroshima finantei mondiale. La mai putin de 2 saptamani dupa Lehman toti aflam cu stupefactie ca batranul guru din Omaha vanduse naked puturi pe dow Jones la 16.000, scadenta 2015, si puturi pe G. Sachs. Cel care anticipase cutremurul risca sa moara sub daramaturi.

Economia mondiala continua sa-si linga ranile si astazi dar cel putin dezbaterea despre riscurile produselor derivate a cuprins intreaga planeta. “Unde s-a gresit?” Derivatele ar trebui interzise? Cum ar trebui reglementate/ Apocalipsa se poate repeta in viitor? Iata cateva dintre numeroasele intrebari puse in dezbatere si la care azi incercam cu totii sa gasim un raspuns.

Hiroshima a fost lebada neagra pentru fizica nucleara si la fel falimentul Lehman este lebada neagra a produselor derivate Cum putem reconstrui increderea asfel ca derivatele sa devina la fel de benefice ca si energia nucleara din ziua de azi?

Nu am pretentia ca am gasit un raspuns si nici macar nu am pretentia de a fi enuntat un postulat; as vrea doar tare mult sa va determin sa analizati aceasta dilema: “Sumt derivatele benefice pentru economia mondiala, si daca da, in ce forma? Pana unde ar trebui sa le reglementam si mai ales cine ar trebui sa stabileasca regulile?”

Lloyd Blankfein, CEO-ul lui Goldman Sachs, spunea mai in gluma, mai in serios: “Eu fac treaba lui Dumnezeu”. Daca acceptam afirmatia megalomanica a lui Blankfein nu putem sa nu ne intrebam imediat: “Cine face treaba lui Scaraotchi?

Pana la falimentul Lehman se spunea ca CNVM-urile mondiale o fac, dupa aceea ca guvernantii. Zi de zi apare o noua teorie a conspiratiei mai mult sau mai putin credibila. Oare nu cumva in aceasta cursa oarba tapul ispasitor pentru relele actuale, pe care l-am identificat a priori cu instrumentele derivate si cu cei care le-au reglementat am uitat esentialul? Oricate reguli de moralitate am avea, oricat de grele ar fi pedepsele pentru cei care nu le respecta, totul va depinde de autocontrolul fiecaruia.

Pentru a descrie viitorul instrumentelor derivate lasati-ma, va rog, sa-l citez pe Kant: Cerul instelat deasupra noastra si morala in noi.

Nota: Textul este transcrierea discursului tinut de autor la conferinta „Piata Sibex, dezvoltare si cooperare internationala 21-22 octombrie 2010”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Concluzia pare să fie că nu instrumentul (derivatele) e de vină, ci reaua credinţă a celui care-l foloseşte… Să ne rugăm, atunci, pentru cât mai mulţi „dumnezei” !

  2. Derivatele sunt o modalitate de a lua banii jucatorilor slabi din piete. Daca ai o actiune o ai si o tii 10 ani, nu poate nimeni sa ti-o ia, daca n-o dai. Pe cand la derivate, vine o banca la tine si iti zice : „facem pariu ca euro ajunge de la 1.2 la 1.4 ?” si tu (papagal cu mai putin de 1000 E disponibili pentru jocul pe forex) zici : „ma bag”. Dupa ce strange X mii de fraieresteni care au bagat painea lor de maine la burse, banca ii duce pe contrasens si ii loveste „ca tiru’ pe caini”. Zilnic. De 3-4 ori pe zi. Pe diverse active suport. Zi de zi, de zeci de ani.

    Concluzie : derivatele sunt o modalitate de a face pariu pe ceva abstract, care are o limita (din cauza marjei care se depune cand faci „pariul”). Tot ce are limita poate fi dus inspre limita respectiva, ceea ce ii falimenteaza pe unii si imbogateste pe altii intr-o perioada bine determinata.

  3. Nu cred ca apelul la moralitatea fiecaruia poate contribui cu ceva la rezolvarea problemei derivatelor.

    In ceea ce priveste gradul de reglementare, in principiu ar trebui restrans accesul pe piata pentru jucatorii pur speculativi, care nu au un interes pre-existent in activele suport (cu pretul scaderii lichiditatii pietei). Unde va fi trasata limita a ceea ce reprezinta un „interes legitim” este in sine o problema dificila, care nu poate fi rezolvata fara o doza de arbitrariu.

    Cu toate acestea, faptul ca nu putem determina intr-un mod care ar multumi pe toata lumea limita acestui interes legitim nu inseamna ca nu putem stabili o limita (dupa cum faptul ca nu putem stabili precis cati centimetri trebuie sa aiba un om inalt nu ne poate impiedica sa stabilim o limita oarecare, sa zicem 180 cm, pentru a recruta jandarmi).

    Un exemplu de stabilire a unei limite ar fi ca una dintre partile unei tranzactii cu instrumente derivate sa fie obligatoriu in posesia activului suport corespunzator.

  4. Domnul Cristian Sima este briliant. Evit termenul romantic de geniu.Articol super !

    Ar fi tare , tare bine daca domnul Sima ar fi mai des consultat pe diferite teme economice de catre guvern.

    Oricum , Sibiul are numai de castigat. Si Romania. Intelege cine poate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Cristian Sima
Cristian Sima
Cristian Sima este presedintele WBS Romania

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Democrația americană sub aspectul setei de putere

"I’m not concerned. The American people are going to stand up, stand up now. Enough is enough, is enough!"

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.