marți, noiembrie 30, 2021

Sub semnul Lebedei Negre. Despre recladirea increderii in instrumentele derivate

Acum 10 ani, nu doar pentru a face nota discordanta, Warren Buffett declara: “Produsele derivate nu sunt altceva decat arme de distrugere in masa”. Buffett, cu al sau fond de investitiii Berkshire Hathaway, a imbogatit o generatie de americani determinandu-I sa cumpere constant, zi de zi, timp de 30 de ani, actiuni la Coca Cola si Gillette.
Omul analizelor profunde si al investitiilor puerile demonstrase intregii lumi ca doar din bauturi carbogazoase si din lame de ras se poate realiza una din cele mai impresionante averi ale sec. XX.

Sub deviza ‘Nu cumpar decat actiuni ale firmelor care produc bunuri de care am nevoie in cotidian”, Buffett refuza cu obstinatie sa se amestece in euforica bula a dotcomurilor. Si are dreptate din nou, sporindu-si faima.

Afacerea lamelor de ras transformase celebrul BUY AND HOLD in “cumpara ce-ti trebuie si pastreaza ceea ce oamenii arunca zilnic.  Tot Oracolul din Omaha a demonstrat ca poate face exitul vietii lui in plina criza a dotcomurilor vanzand lamele de ras cu peste 40 miliarde de dolari.
D-zeu sa-I odihneasca in pace pe actionarii de la Procter and Gamble care le-au cumparat.

Dupa 10 ani euforici, in care castigurile din derivatele subprime au cosmetizat bilanturile bancilor de pe intreg globul, luni, 15 septembrie 2008, o intreaga lume financiara ajungea sa inteleaga avertismentul lui Buffett: derivatele devenisera cea mai puternica arma de distrugere in masa si falimentul Lehman Brothers nu era altceva decat Hiroshima finantei mondiale. La mai putin de 2 saptamani dupa Lehman toti aflam cu stupefactie ca batranul guru din Omaha vanduse naked puturi pe dow Jones la 16.000, scadenta 2015, si puturi pe G. Sachs. Cel care anticipase cutremurul risca sa moara sub daramaturi.

Economia mondiala continua sa-si linga ranile si astazi dar cel putin dezbaterea despre riscurile produselor derivate a cuprins intreaga planeta. “Unde s-a gresit?” Derivatele ar trebui interzise? Cum ar trebui reglementate/ Apocalipsa se poate repeta in viitor? Iata cateva dintre numeroasele intrebari puse in dezbatere si la care azi incercam cu totii sa gasim un raspuns.

Hiroshima a fost lebada neagra pentru fizica nucleara si la fel falimentul Lehman este lebada neagra a produselor derivate Cum putem reconstrui increderea asfel ca derivatele sa devina la fel de benefice ca si energia nucleara din ziua de azi?

Nu am pretentia ca am gasit un raspuns si nici macar nu am pretentia de a fi enuntat un postulat; as vrea doar tare mult sa va determin sa analizati aceasta dilema: “Sumt derivatele benefice pentru economia mondiala, si daca da, in ce forma? Pana unde ar trebui sa le reglementam si mai ales cine ar trebui sa stabileasca regulile?”

Lloyd Blankfein, CEO-ul lui Goldman Sachs, spunea mai in gluma, mai in serios: “Eu fac treaba lui Dumnezeu”. Daca acceptam afirmatia megalomanica a lui Blankfein nu putem sa nu ne intrebam imediat: “Cine face treaba lui Scaraotchi?

Pana la falimentul Lehman se spunea ca CNVM-urile mondiale o fac, dupa aceea ca guvernantii. Zi de zi apare o noua teorie a conspiratiei mai mult sau mai putin credibila. Oare nu cumva in aceasta cursa oarba tapul ispasitor pentru relele actuale, pe care l-am identificat a priori cu instrumentele derivate si cu cei care le-au reglementat am uitat esentialul? Oricate reguli de moralitate am avea, oricat de grele ar fi pedepsele pentru cei care nu le respecta, totul va depinde de autocontrolul fiecaruia.

Pentru a descrie viitorul instrumentelor derivate lasati-ma, va rog, sa-l citez pe Kant: Cerul instelat deasupra noastra si morala in noi.

Nota: Textul este transcrierea discursului tinut de autor la conferinta „Piata Sibex, dezvoltare si cooperare internationala 21-22 octombrie 2010”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Concluzia pare să fie că nu instrumentul (derivatele) e de vină, ci reaua credinţă a celui care-l foloseşte… Să ne rugăm, atunci, pentru cât mai mulţi „dumnezei” !

  2. Derivatele sunt o modalitate de a lua banii jucatorilor slabi din piete. Daca ai o actiune o ai si o tii 10 ani, nu poate nimeni sa ti-o ia, daca n-o dai. Pe cand la derivate, vine o banca la tine si iti zice : „facem pariu ca euro ajunge de la 1.2 la 1.4 ?” si tu (papagal cu mai putin de 1000 E disponibili pentru jocul pe forex) zici : „ma bag”. Dupa ce strange X mii de fraieresteni care au bagat painea lor de maine la burse, banca ii duce pe contrasens si ii loveste „ca tiru’ pe caini”. Zilnic. De 3-4 ori pe zi. Pe diverse active suport. Zi de zi, de zeci de ani.

    Concluzie : derivatele sunt o modalitate de a face pariu pe ceva abstract, care are o limita (din cauza marjei care se depune cand faci „pariul”). Tot ce are limita poate fi dus inspre limita respectiva, ceea ce ii falimenteaza pe unii si imbogateste pe altii intr-o perioada bine determinata.

  3. Nu cred ca apelul la moralitatea fiecaruia poate contribui cu ceva la rezolvarea problemei derivatelor.

    In ceea ce priveste gradul de reglementare, in principiu ar trebui restrans accesul pe piata pentru jucatorii pur speculativi, care nu au un interes pre-existent in activele suport (cu pretul scaderii lichiditatii pietei). Unde va fi trasata limita a ceea ce reprezinta un „interes legitim” este in sine o problema dificila, care nu poate fi rezolvata fara o doza de arbitrariu.

    Cu toate acestea, faptul ca nu putem determina intr-un mod care ar multumi pe toata lumea limita acestui interes legitim nu inseamna ca nu putem stabili o limita (dupa cum faptul ca nu putem stabili precis cati centimetri trebuie sa aiba un om inalt nu ne poate impiedica sa stabilim o limita oarecare, sa zicem 180 cm, pentru a recruta jandarmi).

    Un exemplu de stabilire a unei limite ar fi ca una dintre partile unei tranzactii cu instrumente derivate sa fie obligatoriu in posesia activului suport corespunzator.

  4. Domnul Cristian Sima este briliant. Evit termenul romantic de geniu.Articol super !

    Ar fi tare , tare bine daca domnul Sima ar fi mai des consultat pe diferite teme economice de catre guvern.

    Oricum , Sibiul are numai de castigat. Si Romania. Intelege cine poate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Sima
Cristian Sima este presedintele WBS Romania

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro