“Diplomația este un joc de șah în care țările își dau șah mat”, spunea Karl Kraus, un scriitor austriac nominalizat de 3 ori la Premiul Nobel pentru literatură. Realitatea este că pentru cetățenii europeni, ultimele cinci zile au fost un test al răbdării pentru ce s-a dovedit a fi o partidă de șah tensionată și cu multă presiune. Liderii europeni ne-au ținut în șah pe durata celui mai lung summit din istoria Uniunii Europene, iar la final se pare că toate părțile implicate s-au întors acasă anunțând o victorie. O concluzie scurtă, dar de impact: 1,82 trilioane de euro disponibile pentru redresarea economică a Uniunii Europene. Suma este peste puterea de imaginație a oricărui cetățean european, dar vine ca necesitate a contextului actual, deoarece și impactul pandemiei a fost și este unul pe care nici acum nu îl putem cuantifica cu adevărat. Avem o listă lungă de instrumente financiare puse la dispoziția statelor membre, atât din categoria celor clasice, cât și instrumente create în contextul pandemiei, finanțate din noul fond înființat prin resurse proprii ale Uniunii, fondul Noii Generații UE (Next Generation EU).
Concluzia negocierilor Consiliului European a concretizat și a cuantificat oportunitatea disponibilă pentru statele membre. O oportunitate, într-adevăr, istorică. Dar caracterul istoric al acestui moment va fi dictat de responsabilitatea pe care și-o asumă atât instituțiile europene, cât și statele membre, de a transforma această oportunitate în realitate. Dincolo de cifre, concluziile ascund mesaje cheie.
Pe plan european, aceste negocieri sunt abia începutul unei lungi serii de acorduri care trebuie încheiate între cele 3 instituții pe fiecare instrument din planul de relansare economică. Practic, anunțarea cifrelor a fost unda verde dată de Consiliul European pentru începerea negocierilor pe fiecare instrument în parte. Iar acum, toate privirile s-au mutat către Parlamentul European și către Consiliul UE, principalele autorități bugetare ale Uniunii și co-legislatorii care trebuie să aprobe bugetul propus în urma summitului. Dacă la nivelul Consiliului UE acordul e ca și acceptat, la nivelul Parlamentului European lucrurile nu stau deloc la fel. Pe 23 iulie, Parlamentul European va organiza o sesiune plenară extraordinară, în care își va prezenta poziția asupra bugetului agreat de lideri. Putem spune deja că acordul nu este privit cu ochi buni din mai multe perspective, iar acestea vor dicta și negocierile care vor trebui purtate între Parlament, Comisie și Consiliul UE atât pe bugetul european, cât și pe fiecare instrument parte din acesta.
Planul financiar are două componente: cea imediată, de combatere a efectelor pandemiei, în valoare de 750 miliarde euro, și cea pe termen lung, reprezentată de Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2021-2027. Dacă suma instrumentului de redresare a rămas neatinsă, bugetul pe termen lung al UE a fost redus la un minim istoric, de la 1134 miliarde cât propusese Comisia în 2018 la 1074 miliarde, iar asta în ciuda apelurilor Parlamentului European pentru un CFM de 1324 miliarde. Au existat critici pe durata întregului an asupra tăierilor programului ERASMUS+, la care se adaugă acum și tăieri ale unor programe dedicate cercetării (Horizon), investițiilor (InvestEU) sau tranziției spre un mediu curat și verde (Fondul pentru o Tranziție Justă).
În al doilea rând, se discută intens de luni bune de crearea unui mecanism de condiționare a fondurilor pe baza respectării statului de drept. Deși Parlamentul a promovat la unison introducerea unor prevederi pentru toate instrumentele financiare ca, în cazul în care un stat membru violează principiul statului de drept, Comisia să îi suspende sau să îi reducă fondurile alocate, referințele Consiliului European care “subliniază importanța respectului statului de drept” nu sunt nici pe departe un mesaj ferm pe această temă.
Cel mai sensibil punct și cu siguranță chintesența negocierilor viitoare îl va reprezenta cadrul de guvernanță al planului de relansare economică. Dincolo de aprobarea bugetului total, Parlamentul este aproape absent din modul de implementare și monitorizare al instrumentelor din pachetul economic, iar această absență se cunoaște cel mai mult în special în programul de redresare economică post COVID-19. Iar pentru instituția care reprezintă interesele cetățenilor europeni, acesta va fi principalul element de tensiune în lunile următoare. Acordul liderilor europeni a redus semnificativ sau chiar a eliminat programe noi create în contextul post-criză (Programul de sănătate EU4Health, Instrumentul de sprijin pentru solvență) și a transferat toate fondurile către un singur mastodont, prin care să poată realiza o monitorizare mai eficientă, la solicitarea statelor frugale. Astfel, 90% din fondul de 750 miliarde euro al Noii Generații UE (Next Generation EU) se duce către Facilitatea de Redresare și Reziliență, cel mai important instrument prin care UE oferă sprijin financiar statelor membre pentru a implementa reforme și investiții. În practică, statele membre trebuie să prezinte Comisiei un Plan de Redresare și Reziliență care să cuprindă o strategie pe perioada 2021-2023 de reforme și investiții care să adreseze efectele negative ale pandemiei. Liderii europeni menționează faptul că evaluarea acestor planuri trebuie aprobată de Consiliul de miniștri, ba chiar există și posibilitatea ca un stat membru să poată bloca plățile pe Facilitatea de Redresare și Reziliență dacă i se pare că reformele implementate în acest program nu sunt în grafic sau nu sunt respectate. În urma acestor prevederi, Parlamentul dorește să fie pe picior de egalitate cu Consiliul de miniștri, dat fiind că exercită aceleași competențe, iar prin urmare dorește să aibă o voce în tot acest proces, fapt ce anunță negocieri extrem de dificile. Din acest motiv, presiunea și responsabilitatea pe negociatori va fi uriașă, pentru a putea găsi un acord cât mai rapid.
România are la dispoziție mai multe fonduri decât a avut vreodată, în toată perioada de când a aderat la Uniunea Europeană. Iar această sumă trebuie în primul rând privită ca pe o mare responsabilitate și transformată în victorie atunci când va fi absorbită. Cele 80 de miliarde de euro disponibile ne pun în fața a două mari provocări.
România nu s-a confruntat niciodată cu o lipsă de fonduri europene disponibile, ci cu o rată de absorbție constant sub media UE. Victoria va putea fi declarată atunci când vom putea transforma cifrele de pe hârtie în proiecte concrete. Iar pentru a primi bani, România trebuie în primul rând să investească: în diseminarea informației de calitate despre posibilitățile de finanțare la nivel european, la nivelul fiecărei regiuni, atât în structurile administrative, cât și în rândul societății civile; în instruirea și pregătirea responsabililor de redactare de proiecte și chiar externalizarea redactării de proiecte către asociații competente; în eficientizarea procesului de redactare prin reducerea birocrației și simplificarea structurilor la nivel guvernamental (crearea unei celule unice la nivel guvernamental pentru gestionarea proiectelor de finanțare europeană); accesibilitatea datelor, statisticilor, studiilor de impact și evaluărilor din anii precedenți. Și în exercițiul financiar 2014-2020 am avut alocate 30 miliarde de euro fonduri de coeziune, dar am reușit să absorbim doar o treime.
De asemenea, România trebuie să înțeleagă cum pot fi accesați acești bani. Vorbim de sume care sunt accesibile prin programele clasice de agricultură sau de coeziune, unde regulile sunt deja înțelese și unde principala problemă este cea de absorbție. Însă adevărata provocare constă în accesarea celor 30 miliarde de euro din Facilitatea de Redresare și Reziliență, un instrument care, așa cum este prevăzut acum, pune la dispoziția României 13,8 miliarde euro granturi până în 2023 și 16,7 miliarde euro împrumuturi suplimentare până în 2024. Iar aceste fonduri trebuie accesate printr-un Plan de Redresare și Reziliență orientat către viitor, care să țină cont de tranziția către verde, de transformarea digitală, de creșterea economică și crearea locurilor de muncă și de reziliența societății și instituțiilor în fața șocurilor. Pe scurt, este nevoie de un Plan pentru viitoarele generații. Iar pentru a-l construi, România trebuie să înțeleagă foarte clar scopul acestui instrument, că nu este creat pentru a suplimenta programele clasice, ci pentru a contura o viziune pentru un viitor sustenabil, digital, stabil și prosper. Astfel, este esențială schimbarea paradigmei, orientarea către nou, iar, pentru că discutăm de reforme, nu ar strica și niște informații către cetățeni care își pun problema dincolo de cifre: concret, pe ce vom cheltui acești bani?
Astfel, cetățenii europeni așteaptă responsabilitate din partea tuturor instituțiilor care îi reprezintă. Așteaptă ca decidenții politici la nivel național să își ia în serios rolul și să investească în creșterea capacității de absorbție pentru a arăta că înțeleg efortul uriaș pe care trebuie să îl realizeze în următorii 2-3 ani. Așteaptă de asemenea informații și explicații cu privire la reforme și o viziune clară despre viitorul țării după pandemia COVID-19. Iar de la reprezentanții la nivel european, cetățenii așteaptă ca instituțiile să își exercite rolul pe care îl au prin tratate, să ajungă la un consens cât mai rapid pentru a putea pune în practică instrumentele prezentate și așteaptă ca Uniunea Europeană să vorbească la unison pentru interesele lor.
Abia la final, când va exista un acord între Parlamentul European, Comisie și Consiliul UE, atunci vom putea spune că suntem martorii unui acord istoric la nivel european. Iar felul în care va fi scrisă istoria va depinde exclusiv de capacitatea fiecărui stat membru de a se mobiliza pentru a transpune aceste cifre în proiecte concrete.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„România trebuie să înțeleagă…”
Întotdeauna m-au emoționat imperativele.
Înainte de orice, este necesar să privim cu realism la contextul geopolitic și la felul în care Țara noastră se raportează la el. Altfel, scriem povești și discutăm vorbe frumoase. Prin urmare, onest este să admitem că suntem o națiune eșuată (în cel mai propriu înțeles propus de Daron Acemoglu, James A. Robinson).
FEIS, ca principal pilon al Planului Juncker a pus la dispoziția României fonduri uriașe din care nu am reușit să tragem efectiv aproape NIMIC! https://ec.europa.eu/romania/news/20190918_plan_investitii_Europa_Romania_obtinut_finantari_valoare_totala_720_milioane_euro_ro
…Dar în exercițiul bugetar european actual, 2014-2020?! Prin urmare, dacă „nimicul” va fi în mod abstract-teoretic de 100 de ori mai mare, tot nimic este!
Ca cetățean al României, mărturisesc că NU mă interesează banii europeni!
…O dată, pentru că ei nu sunt atractivi pentru politicienii români (marionete ale cleptocrației), întrucât nu pot fi furați la fel de ușor precum cei de la bugetul național.
…A doua oara, pentru că NU lipsa capitalului este problema fundamentală a României, ci ineficiența catastrofală cu care este cheltuit. Iar corupția este cel mai mare eșec al pieței și reprezintă cea mai gravă amenințare la siguranța națională!
Înainte de a visa la un fond intangibil și inutil pentru cetățenii obișnuiți ai României, mult mai util este să ne asigurăm că România devine un stat de drept, cu o justiție independentă, cu mecanisme „checks & balances” funcționale, cu o economie eficientă șamd.
Altfel, la ce ne putem aștepta de la Parlamentul European?! Cum ar putea răspunde, spre exemplu, reprezentanții olandezi contribuabililor pe care îi reprezintă la întrebările cu privire la destinația banilor obținuți din munca lor?! Coaliția majoritară în Parlamentul României, al cărei reprezentant este PSD, strigă să fie mărite pensiile și dublate alocațiile copiilor din acești bani !?!
Prefer să nu primim nici un cent pentru relansare economică de la UE, dar să ajungem cu gradul de colectare a veniturilor la Buget (actualmente, sub o treime din PIB, mai puțin decât Bulgaria – 35%) la nivelul mediu al Uniunii Europene! … Asta ar însemna că au fost făcute deja reformele economice și instituționale (inclusiv în domeniul justiției, al revizuirii Constituției șamd.) care să pună România pe calea eficienței, dezvoltării și prosperității.
In mare parte sunt de acord cu Dvs.
Ar mai trebui insa avut in vedere un obiect – aderarea RO la EMU = si pentru asta este nevoie de multi bani pe termen scurt pentru a creste competitivitatea, pentru a dezvolta infrastructura IT, rutiera, feroviara, navala si chiar aeriana. Justitia este si ea o urgenta – are nevoie de oameni calificati si integri, dar faptul ca incepe sa existe un Procuror European cred ca anumite derapaje nationale vor fi corectate usor, usor in timp.
Este nevoie de banii europeni mai ales ca ei nu mai sunt grant-uri care pot sa fie alocate de politicieni dupa cum vor muschii lor. Siegfried Muresan spunea ca in Parlamentul European sunt pregatite rezolutii care sa conditioneze accesul la fondurile europene de existenta statului de drept si ca acest for care este unul in esenta legislativ va obliga Consiliul European la un anume tip de raspuns care urmeaza sa nu mai fie unul de consens ci unul majoritar ceea ce va face ca opozitia ridicata de Ungaria si poate in viitor de Polonia sau alt stat sa nu mai opreasca blocarea fondurilor europene pentru statele membre care nu isi respecta angajamentele fata de UE.
Una peste alta UE ne ajuta nesperat de mult insa depinde de noi cat de bine folosim oportunitatile pentru un viitor mai prosper, mai sigur.
De acord cu faptul că politicienii români NU sunt interesaţi de absorbţia fondurilor europene, dar nu avem nici capacitatea administrativă, centrală şi locală, pentru a face asta. Altfel spus, am vrea o „ţară ca afară” dar nu ştim/ nu vrem să o facem.
Inca un articol cu multe cuvinte mobilizatoare si frumoase.
Se pledeaza in continuare pt Astfel, este esențială schimbarea paradigmei, orientarea către nou. Asta nu o sa pricep niciodata de ce e nevoie de ceva nou, ca si cum ar trebui sa-mi iau o nevasta noua, de ce nu se pledeaza pt mai bine?
E intotdeauna noul mai bun? In Ge am vazut o emisiune in care un taran era tare laudat, chiar primea bani frumusei de la UE, pt ca a renuntat sa mai semene si a lasat pamintul pirloaga, unde cresteau nenumarate plante (in curind nu vom mai avea voie sa folosim cuvintul buruiana), lucru care stimula o multinme de insecte (nu cred ca e political correct sa spui gindaci negri)
Văd o sticlă de vin nou și trei etichete diferite.
Fiecare partener în UE.27 interpretează altfel rezultatul final de la Bruxelles 17.7- 21.7.2020.
Victor Orban refuză categoric o depenență între acordarea banilor de la Comisie/UE și „statul de drept”. El a apărat mândria ungurilor declară de repetate ori în fața TV la Bruxelles. Ungaria, Polonoia, Cehia, Slovacia, cei patru de la Vișegrad refuză azi orice obligație în privința „statului de drept”, independența justitiei, libertatea presei etc.
E. Macron vede în acest sumit 2020 începutul unei integrări (cerută 2017 la Sorbonna Paris) mai puternice în UE.27, vede în „transferuri financiare (nord înspre sud și est)” un instrument permanent și definitiv în UE. Foarte multumiți s-au declarat premierii Giuseppe Conte/Italia și Sanchez/Spania, ei obțin 40 % din granturi.
În Suedia de mult timp „cât mai multă colaborare” și numai „integrarea minim necesară” e poziția în UE. Suedia și Danemarca ( a exclus prin tratat aderarea la Euro) nu acceptă mondeda Euro. Cei cinci, Olanda, Danemarca, Suedia, Austria, Finlanda (RFG și-a schimbat brusc în Iulie 2020 refuzul pentru „Schuldenunion” /Uniunea datoriilor de state” în sprijiul acordat de cancelara A. Merkel pentru conceptul francez prezentat de E. Macron la Berlin la începului lunii Iulie cu budgetul de 500 miliarde Euro granturi, deci transfer financiar. Un viraj de 180 grade al cancelarei/RFG) au obținut un rabat după modelul „britanic”, au negociat patru zile pentru a reduce contributia lor în budegteul de 1.074 miliarde Euro pentru anii 2021-2027. Cancelarul austriac Sebastian Kurz a declarat marți seara la TV că e multumit de „rabatul” obținut pentru Austria în negocierile de la Bruxelles 17.7-21.7.2020.
O sticlă de vin nou, dar trei etichete foarte diferite? Vorbe și fapte.
Urmează aprobarea budgetelor Comisiei de 750 si 1.074 miliarde Euro de către Parlamentul European. Ca de obicei cu dezbateri controverse, vorbe politice agitate și poziții foarte diferite între grupările politice în PE. Majoritatea de 51% de voturi e destul de sigură pentru aprobarea budgetelor Comisiei. Manfred Weber/CSU a decalarat luni în fața TV că se va opune cu gruparea PP unui text al Comisiei care nu prevede clar respectarea „statului de drept” de către cei de la Vișegrad (au refuzat deja 2016 la Bratislava acceptarea, recunoașterea și practicarea „principilor normative constitutive comunitare”, fără consecințe până azi. La Paris F. Holland a cerut 2016 „UE cu două viteze”, ZE/UE mai repede și mai puternic integrată, deci fără iliberalii din est). Grupările politice PP, socialiști, liberali și ecologiști reprezintă peste 75 % în PE, pragul de 51 % voturi ale Parlamentarilor PE nu va fi o problemă.
De acord cu autoarea, pentru România gradul de absorbție a fondurilor Comisiei UE e important. Cu un guvern PNL fără majoritate parlamentară 2019/2020 la București și amenințarea cu motiunea de cenzură, deci căderea guvernului actual și instalarea unui nou guvern PSD-Alde, preocupările politicienilor români sunt azi altele decât prioritățile descrise de autoarea. Problemele majore românești sunt problemele interne românești de ieri de azi și de mâine, în special lipsa unui „stat de drept” consolidat, asemănător ca la cei patru de la Vișegrad. Estul se împiedică în problemele politice, administrative și juridice interne.
Diavolul se află în detalii.
Fiecare partener în UE.27 trebuie să prezinte proiectele pentru care bani Comisiei. Verificarea de către Comisia UE.27 și aprobarea sunt un obstacol greu de calculat. Ce se aprobă și ce nu se aprobă de către Comisia UE.27 pentru a obține granturile promise? Cred că mai curge multă apă pe Dâmbovița până când primii bani de la granturile Comisiei de la Bruxelles să ajungă la București în mâinile politicienilor autohtoni originali specifici. Probabil 2021 se vor plăti primele „transferurile financiare” de la Buxelles în țările partenere în UE.27.
Porpaganda politică a celor din sud, Giuseppe Conte/Italia, Sachez/Spania, E.Macron/Franța și în special al socialistului comunist din Portugalia cu acuzații înspre cei din nord că „nu sunt solidari” dacă nu acordă „transferuri financiare (Euro bonds la început)” din nord înspre sud pare încununată de succes? Socialistul comunist din Portugalia l-a numit pe Premierul olandez „trădător”. Ideologia socialist-comunistă din sud, cu vocablularul lor neschimbat de un secol, pare a deveni acum „principiu normativ constitutiv comunitar”? Mai simplu a spus acum E. Macron la Paris: UE a devenit o „Uniune de transferuri financiare” și are nevoie de un ministru de finanțe UE.
Calendarul politic în țările partenere UE.27 nu ține cont de rezultatul sumitului de la Bruxelles 17.7-21.7.2020. La București se caută 2020 un nou Parlament și un nou guvern. În Olanda Premierul Rutte are de înfruntat alegeri în primăvara 2021. La Berlin în Noiembrie 2021 se formează după alegerile pentru Bundestag o nouă coaliție de guvern și se alege un nou Cancelar. E. Macron se confruntă în Mai 2022 cu alegeri Prezidențiale deloc ușor de câștigat.
Ciorba nu se mănâncă atât de fierbinte cum e gătită, nici la Paris, nici la București.
Mulțumesc pentru articolul informativ și clar.
@Constantin:
Mi se pare ciudat să invocați ca prim motiv pentru dezinteresul față de banii europeni faptul că ei sunt neatractivi pentru politicienii români corupți – e ca și cum ați spune că în opinia dvs. e bine să punem la dispoziție alt tip de capital, care poate fi furat ușor. Nu tocmai în coerență cu restul afirmațiilor din comentariul dvs.
De asemenea, deși sunt de acord că problemele principale în România sunt corupția și ineficiența gravă în gestionarea banilor publici, nu cred că privarea de bani europeni constituie o soluție realistă pentru a le rezolva. Dimpotrivă, banii europeni pot finanța, printre alte obiective esențiale pentru bunăstarea unei nații, activități care să contribuie exact la diminuarea corupției, transparentizarea cheltuirii banilor publici, educație, educație civică, etc.
Soluțiile pe care le prezentați (”să ne asigurăm că România devine un stat de drept, cu o justiție independentă, cu mecanisme „checks & balances” funcționale, cu o economie eficientă șamd”) sunt mai degrabă obiective, pe care nu le contestă nimeni, dar fără să indicați prin ce mijloace pot fi atinse și cu ce resurse.
@Viorel _ „Mi se pare ciudat…”
Dap, este! Am fost convins că în ciuda exprimării mele eliptice voi fi corect înțeles. Dar, cu permisiunea autoarei articolului, am disponibilitatea să explic…
Nu sunt interesat de fondurile disponibilizate de Uniunea Europeană în vederea relansării economice nu pentru că ele n-ar fi benefice pentru economia românească, ci pentru că ele vor fi cel mai probabil ignorate de către politicienii români – așa ne arată experiența ultimilor cel puțin 10 ani –, întrucât sunt dificil de furat. Carevasăzică, aș visa degeaba la banii aceia. Ei sunt aproape sigur imposibil de utilizat înaintea unor reforme structurale de substanță în societatea românească.
Prin urmare, nu cred nici eu că lipsirea de fondurile pentru relansare economică este vreo soluție pentru ceva în România, dimpotrivă – sunt de acord cu dumneavoastră – , dar este lipsit de realism să ne punem speranțe mari în ele.
Bunăvoința și determinarea guvernanților în diminuarea corupției se poate lesne vedea în entuziasmul cu care persoane suspectate de corupție au fost primite din PSD în partidul de guvernământ, sau în felul în care au fost numiți șefii marilor parchete, cu sfidarea recomandărilor din raportul MCV, ori în faptul că astăzi „oamenii d-lui Dragnea” se află în continuare la putere, iar „Secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) discută acţiunile formulate de Inspecţia Judiciară (IJ) cu privire la săvârşirea de către fostul procuror-şef al DNA Laura Codruţa Kovesi şi fostul adjunct al acesteia, Marius Iacob, a unor abateri disciplinare” (Agerpres). Sau că Secția Specială pentru investigarea magistraților este păstrată în continuare ca instrument de exercitare a presiunilor asupra Justiției. Șamd.
Obiectivele despre care faceți vorbire sunt, permiteți-mi să vă contrazic, adesea contestate. Sunt doar câteva luni de când ne-am despărțit de guvernul Dăncilă, de „centrele sale de reflecție” și de conducătorul lui real, dl Liviu Dragnea.
Resursele cele mai importante pentru înfăptuirea obiectivelor sunt cele de voință politică, al căror rol este determinant, așa cum am arătat mai sus. (Am reamintit adesea exemplul celor două orașe Nogales la care se referă Daron Acemoglu și James A. Robinson în „De ce eșuează națiunile. Originile puterii, ale prosperității și ale sărăciei”.).
Partenerii noștri europeni ne ajută cu generozitate să ne conturăm obiectivele la care vă referiți și ne acordă sprijin constant – chiar și foi de parcurs etapizate, cu „check-points” și asistență calificată, inclusiv financiară – pentru a le atinge. Și știți care este cea mai hazlie parte a acestui proces?! Până acum ne-am angajat cu fermitate să respectăm foile de parcurs negociate cu partenerii europeni, dar de fiecare dată am făcut altminteri… :-)
Sper că am fost suficient de explicit.
Un articol bine venit.
Totusi am o observatie:
„Astfel, cetățenii europeni așteaptă responsabilitate din partea tuturor instituțiilor care îi reprezintă. Așteaptă ca decidenții politici la nivel național să își ia în serios rolul și să investească în creșterea capacității de absorbție pentru a arăta că înțeleg efortul uriaș pe care trebuie să îl realizeze în următorii 2-3 ani.”
Personal ca si cetatean nu ma regasesc in aceste afirmatii, ba mai degraba este sunt scrise, cred eu, sub reflexul unui stat care asista oamenii si care nu vine in ajutorul cetatenilor. Statul roman nu prea sta de vorba cu cetatenii si chiar si atunci cand o face, o cam face formal, fara sa ii auda clar.
deci eu nu mai astept nimic de la statul roman.
Cred ca Presedintele a negociat bine in cadrul Consiliului European si ma astept ca Europarlamentarii din RO sa sustina prioritatile de interes pentru RO si stiu ca vocile acestora sunt puternice si bine apreciate la Bruxelles.
Ma bucur ca grant-urile vor fi aproape la paritate cu imprumuturile, ceea ce va face ca accesul unor politicieni la cascaval sa fie un pic mai dificil si avand in vedere ca mai devreme sau mai tarziu va fi full-operational Procurorul European cred ca lucrurile se vor limpezi.
Nu ma ingrijoreaza nici pozitia Ungariei.
As spune ca chiar m-a distrat cum a existat o conferinta de presa comuna, la incheierea negocierilor, a Poloniei si a Ungariei – ca sa vezi cum se gasesc pretenii la greu…
Stiu ca va fi operationala si regula de conditionare a accesului la fondurile europene de functionarea statului de drept in fiecare stat membru – se discuta de mult timp si cred ca au inceput sa fie identificate mecanisme care vor fi aprobate in curand pentru a operationaliza aceasta conditie.
Lucrurile evolueaza spre bine la Bruxelles.
SA vedem insa cum vom deveni aici in RO mai operationabili pe fondurile europene – este o chestiune care tine mult de mediul privat sanatos, de suportul onest oferit de un guvern corect, ma rog, cat poate sa fie acesta de corect si de enorm de multa munca atat la nivel guvernamental cat si la nivelul mediului de afaceri din RO.
Deci nu ramane decat ca cetatenii sa ia haturile in mana si sa dea bici cailor lor putere. Pe cai!
Urmeaza iarasi vremuri extrem de interesante – spor sa aveti!
Deja presedintele Romaniei ne-a aratat ce primim , ce trebuie sa facem pentru a primi si care este responsabilitatea guvernului pentru a primi aceste sume de bani .Tot presedintele ne spune ca , pentru accesarea primului pachet de bani din fondurile puse la dispozitie de UE , guvernul este pregatit si curind toate formele necesare in vederea accesarii fondurilor vor fi depuse la Bruxelles .. Dezvoltarea Romaniei primeste un neasteptat dar binemeritat ajutor . Concomitent , insa guvernul trebuia sa mareasca gradul de colectare a taxelor si impozitelor , sa elimine partea producatoare de pagube materiale din entitatile comerciale statale , sa decupleze firmele de casa de la accesul la banii publici si firmele ce nu isi respecta contractele cu statul ,sa micsoreze aparatul administrativ de stat , sa privatizeze sau sa vinda activele statale neperformante si nu in ultimul rind sa mareasca alocatiile si pensiile in cuantumul stabilit de lege . Trebuie sa faca toate acestea pentru a putea cistiga alegerile din acest an , fara acest cistig totul este facut degeaba . Pentru a cistiga trebuie sa ceara si acordul cetatenilor pentru acceptul in ceea ce priveste implementarea acestor masuri viitoare ca parte a cistigului electoral .Daca nu cistiga alegerile efectul devastator al pierderii va fi resimtit si de administaratia prezidentiala , iar PNL poate disparea de pe scena politica a tarii . Sa speram ca presedintele are capacitatea de a pune tara pe acest drum deschis si de sumele absolut imense de bani de la UE.
Ca părere, planul franco-german a fost o încercare pompieristică de a salva Uniunea Europeană, aflată în criză( şi nu numai din cauza Covid 19). Mă aştept ca să se impună condiţii dure de accesare a acestor bani, chestia cu „statul de drept” fiind una dintre ele. Plus alte condiţii de suveranitate, atitudini politice anti-SUA+UK, atitudini politice pro-Rusia şi China, etc. Deocamdată UE a fost salvată…cu bani, dar nu se ştie pentru cât timp…..
Din pacate dau dreptate antepostarilor care arata ca Ro nu a folosit banii europeni din multe programe si axe cum era necesar. Doar domeniul agricol a actionat mai bine. Programe precum SEE, Regio, POsdru, Coeziune soc. ori cu alte denumiri acum, nu au dus la dezvoltare si modernizare. Am ridicat scoli, gradinite, in comune si orase mici fara copii, am construit partii de schi la sub 1000m alt, fara zapada, la fel telecabine, am facut sali de sport in localitati fata beneficiari, am facut parcuri in localitati unde nimeni nu sta pe banca, piste de biciclete cu trasee infundate, am facut depozite de fructe si legume, bursa de peste, ce zac toate nefolosite, dispensare comunale unde nu vine sa lucreze un medic, etc. Multe s-au degradat. A dat cineva seama pentru toate acestea, s-a recuperat ceva, zero. Toata vina o poarta politizarea excesiva a adm.publice a localitatilor si coruptia. Solutii exista, demult, schimbarea Constitutiei, reforma adm. teritoriala, ori prefecturi ori cons.judetene, a nr.de consilieri in primarii, reducerea drastica a sistemului bugetar si a nr. de parlamentari. Nu ministerele trebuie sa raspunde de aceste programe pe fond.europene, ca sa arate birocratie si sa dea o paine alba funct. publici, ci agent.de dezv.regionala.
Da, trebuie o nouă/altă Constituţie( cea fesenist-pesedistă din 1991 a devenit inoperabilă) şi schimbată organizarea administrativ-teritorială. Numai că…cine credeţi că va vota o astfel de nouă Constituţie? Chiar credeţi că va vota populaţia desfiinţarea judeţelor şi a miilor de comune cu 500 de locuitori?
La acest sumit trebuiau rediscutate in primul tratatele UE inainte sa inceapa „marea pomana”, da pomana la capul de facto defunctei UE si NATO chiar daca mai zvacnesc unele „organe” precum institutiile sale.
Grupul de la Visegrad si in special Orban se declara invingatorii acestui sumit, victoria impotriva Europei fiind sarbatorita cu eficenta electorala necesara, o victorie majora internationala fructificata la maxim pe plan intern.
Ce mai cauta aceste state in UE ? si nimeni nu are curajul sa le puna „genunchiul pe gat” pana le taie respiratia.
UE a ajuns ca grupuri de state precum cele Visegrad sa lupte politic impotriva intregii Europe, Austria , Olanda si cativa nordici sa vina propria agenda, italienii se gandesc la iesirea din UE, Franta si Germania fiind cele care au plecat cu coada intre picioare.
Brexitul nu este rezolvat , nu exista inca un acord intre Marea Britanie si UE , Uschi de la Bruxelles imparte banii pe care nu-i are, fantastic plan de relansare economic.
Romania prin pozitia ei de noncombatant s-a ales cu ce s-a putut in urma acestor paruieli intre liderii europeni, o pozitie inteleapta in conditiile actuale, mai mult nu se putea atata timp cat pe plan intern politica este extrem de incerta si nu se stie pe mana cui vor ajunge banii europeni.
Daca nu se reuseste acordarea acestor fonduri in urma respectarii normelor europene, pozitie combatuta ca atata vehementa de grupul de la Visegrad, UE nu mai merita tinuta in viata nici un minut si statele ra trebui decuplate de „aparate” precum un bolnav de Covid fara sanse de supravietuire, actualul program nefiind decat prelungirea unei agonii, Germania ar fi trebuit sa puna optiuniea iesirii din UE pa masa daca nu sunt respectate normele uniunii.