joi, martie 28, 2024

Suntem încă oameni…

„Sunt încă polițist!

Și nu voi putea accepta vreodată faptul că un infractor, condamnat definitiv de ÎCCJ, poate să-mi conducă țara, poate să-mi hotărască viitorul, poate să-i stabilească destinul fiului meu!

Și nu voi putea să accept niciodată faptul că un infractor dovedit poate să hotărască modificarea legislație în baza căreia i-au fost probate faptele!

Și nu vreau să accept nici că infractorul poate să pedepsească instituția care l-a pedepsit!

Un condamnat definitiv, chiar cu suspendarea executării pedepsei, rămâne un infractor dovedit indiferent de instanța care s-a pronunțat în acest sens!

Așa am învățat! Așa am înțeles de-a lungul a 25 de ani de carieră!

După de-ăștia am alergat o jumătate din viață, pentru pedepsirea ăstora mi-am neglijat familia și mi-am șubrezit sănătatea! Din cauza ăstora am fost aruncat la beci, nevinovat fiind!

Așa voi gândi și voi simți cât încă sunt polițist, și pentru tot restul vieții după aceea!

Așa să îmi ajute Dumnezeu!”

Aceasta text a fost postat vineri seara, după ora 23:00 de polițistul Traian Berbeceanu pe pagina sa de Facebook. L-am citit târziu, după ce m-am întors din Piața Victoriei, rebegită de frig și cu moralul la pământ. Mă tot gândeam la tinerii care ieșiseră în Piață, îmbrăcați subțire, unii fără fular și căciulă, fără ghete de iarnă, veniți direct de la muncă. Alții, înfofoliți cu geci de iarna, cu pantaloni de schi, cu fulare, apucaseră să treacă pe acasă și să se echipeze. Ca niciodată, am simțit că e prea mult, că atâta batjocură nu mai pot îndura. De un an de zile trăim sub asaltul unor penali înrăiți care sunt în stare să facă orice, chiar să golească țara, doar ca să scape ei de pușcărie. Uneori mi se pare aproape neverosimil tot ceea ce se întâmplă.

Cum să spui, zi de zi, că răul este bine și minciuna adevăr? Că cel care te fură este victimă, iar cel ce te apără agresor? Cum să accepți ca ministrul justiției să se transforme în avocatul infractorilor?

Mă tot întrebam cum se simte oare Toader Tudorel în propria piele. El, „marele profesor de drept“? Să apari în fața întregii țării și, vreme de aproape două ore, să-ți etalezi cu un cinism ultim profilul de slugă. Să transpiri mințind pentru a le scăpa pielea unora de teapa celor din familia Cosma? Să aduci drept argumente OUG 13 și afacerea Belina? Să vorbești despre decizii ale Curții Constituționale când tu însuți ai produs legi amendate de această Curte? Să vorbești despre denigrarea României, când tu ești unul dintre cei care o faci de râs și aici, dar și mergând la Bruxelles, unde cerșești audiențe și minți în stânga și în dreapta? Să te umfli în pene cu cariera pe care singur ți-o terfelești în mocirla politică din care pretinzi că nu faci parte?

Cum să îndrăznești să sugerezi că ne costă mai mult procurorii și că e mai rentabil să ne lăsăm furați? Cum e posibil să ții jurnaliștii două ore ca să-ți asculte inepțiile și să refuzi să le răspunzi la vreo întrebare? Până și unul ca Iordache îți dă clasă.

De unde atâta cinism, de unde atâta infatuare? Se poate lăuda acest ministru cu vreo realizare notabilă în timpul mandatului său? Desigur. A eliberat din pușcărie înainte de termen criminali, violatori, hoți. A conceput cele mai retrograde legi ale justiției, scrise anume pentru a o decapita. Cu asta se poate lauda marele jurist, fost procuror. Aceste fapte vor rămâne legate de numele său. Acestea și interminabilele discursuri, copiate parcă din cronicile staliniste de specialitate. Dacă a fost vreodată  profesionist, asta nu va mai ști nimeni peste 20 de ani. Va rămâne, aruncată undeva, într-un colț, o tristă imagine a unui pedant mincinos, avocat prost al penalilor pentru care a pledat și în instanță și în istorie.

Da, așa este. Dar asta nu ne poate consola pe noi, cei care ne ducem zilele în aceste vremuri de cenușă și suntem nevoiți să le ținem piept zi de zi. Să ne trezim în fiecare dimineață cu gândul la ei. Să suportăm efectele disprețului, prostiei și incompetenței lor. Să privim în urma copiilor noștri care pleacă în lume ca să-și caute o altă țară. Să-i îngrijim pe bătrânii care ne consideră vânduți lui Soros. Să urcăm zi de zi în autobuze supraaglomerate, să stăm la cozi ca să ne plătim impozitele din care se vor înfrupta ei. Să petrecem ore în șir pe șosele, să ne urcăm în trenuri care merg mai prost ca acum 50 de ani, să ne îmbolnăvim și să nu avem medicamente, doctori care să ne trateze, spitale în care să fim în siguranță.

Vineri seara mă simțeam învinsă de toate aceste gânduri. Ceva din ființa mea se rupsesem și o greutate insuportabilă mă apăsa. Furie, neputință, durere. Și atunci, ca un mesaj într-o sticlă aruncată în mare, am citit postarea acestui polițist.

„Nu voi putea accepta vreodată…“ Vorbele lui mi-au redat brusc și curajul, și determinarea, și speranța.

Suntem încă oameni. Și cât timp mai suntem, nu vom ceda.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Vad ca nimeni nu-si mai aduce aminte ca toader a fost unul din judecatorii Curtii Constitutionale care a servit fara nicio ezitare interesele pucistilor in 2012 cind Basescu a fost aproape de demitere si numai o judecatoare propusa de PSD a salvat situatia, pentru care profesionalismul a trecut inaintea servilismului. toader n-a fost niciodata altceva decit o scula si de aceea a si fost numit ministru de justitie in cele mai toxice guverne de dupa 1989.

  2. „ De un an de zile trăim sub asaltul unor penali înrăiți care sunt în stare să facă orice, chiar să golească țara, doar ca să scape ei de pușcărie. “

    De vreme ce doar de un an (simțiți) că se întâmplă, atunci, da, fraza următoare e justificată

    „ Uneori mi se pare aproape neverosimil tot ceea ce se întâmplă. “

  3. „De un an de zile trăim sub asaltul unor penali înrăiți care sunt în stare să facă orice, chiar să golească țara, doar ca să scape ei de pușcărie.”

    Schimbarea drumului României către autoritarism și depărtarea de principiile europene ale democrației și statului de drept înseamnă mai mult decât „doar ca să scape ei de pușcărie”. Obiectivul lor este mai mare/important, iar ei sunt mai mici în tabloul acesta decât consideră autoarea articolului. Cei care pun în fapt deturnarea României sunt doar politicieni-marionete ale kleptocrației (dintre ei, doar dl Dragnea s-ar putea să fi reușit trecerea din categoria aceasta în cea a kleptocraților). Mecanismul de consolidare a planului de jefuire continuă a României alcătuit de kleptocrați și pus în aplicare de personaje precum Dăncilă-Toader poate fi mai bine înțeles dacă sunt urmărite și declarațiile (grețoase, ce-i drept) ale personajelor precum Ghiță, Elan, Beny, Alex Adamesc etc. (oamenii din spate sunt mai mulți, dar aceștia sunt mai cunoscuți publicului) care fără scrupule, nu au nicio reținere în a depune eforturi financiare pentru denigrarea României, ori finanțarea unor campanii de compromitere a persoanelor care aplică legea.

    Nu este asaltul celor care vor să scape de pușcărie, ci asaltul celor care vor să permită infractorilor care constituie realul Stat paralel să extragă nestingheriți și pe termen nelimitat resurse din economia româneascâ. Este de fapt despre guvernarea kleptocratică și consolidarea statului de tip mafiot. Politicienii precum T Toader sunt doar instrumente.

  4. As zice ca daca Toder nu propunea revocarea cei de la Antena 3 ar fi scris despre el fix la fel:
    ” Cu asta se poate lauda marele jurist, FOST PROCUROR. ”. Doar ca in acea ipoteza apozitia ” FOST PROCUROR” ar fi avut o logica.

  5. Dumnezeu ajuta, dar nu baga si in traista ! Asta este o zicala romaneasca .
    itic, daca vrei sa te ajut sa castigi la loterie, atunci macar cumpara -ti un bilet ! ( asa graieste Dumnezeu catre Itic intr-un banc bun cu un vereu care voia sa cistige un milion la loterie )

    Romanii, aceasta populatie care ocupa un teritoriu ce inca se mai numeste Romania, au asteptat intotdeauna ca niste slugi rele , ca ub stapin binevoitor, sau Dumnezeu ( pe care il invoca numai la nevoie, dar uita de regula sa ii si multumeasca ) , sa ii ajute la greu, fara sa faca nimic .
    Din nefericire, acum, S=AU BAGAT SINGURI SI CONSTIENTI LA GREU si a venit momentul ca Dumnezeu sa le plateasca inconstienta cu care au adus si mentinut la cirma tarii, PRIN LIBERA LOR VOINTA EPRIMATA PRIN ALEGERI, SAU PRIN ABSENTA DELA ALEGERI, aceasta banda de tilhari. Daca crezi cu adevarat in Dumnezeu, atunci stii ca nu poti fi la infinit mincinos, lenes, hot si turnator, fara a veni si timpul cind esti chemat sa raspunzi pentru faptele tale.
    Este momentul infricosator pe care l prevestea St. Aug, Doinas:

    ” Cind acest popor TEMBEL,
    Va plati, pentru tot, pentru toate,
    Ce vei face Doamne cu el,
    In TERIBILA Ta bunatate ? „

  6. bune opinii, dar finalmente mesajul „nu vom ceda” , dupa mine, trebuie finalizat cam asa : de mai bine de un an, tara sta pe loc din cauza ca penalul drganea trebuie salvat ; n-ar fi bine sa-l aruncam pe el la gunoi ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Cioaba
Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro