Într-un articol[1] din luna octombrie 2015 am introdus conceptul de Gazoductstan pentru a analiza, dintr-o perspectivă diferită, războiul civil din Siria și principalii lui actanți. Ideea de la care am plecat a fost că teritoriul Siriei prezintă o considerabilă importanță geostrategică datorită intersectării traseelor a trei gazoducte majore (existente și propuse). În aceste condiții, am sugerat că războiul din Siria poate fi privit ca un proxy pentru bătălia din Gazoductstan: Care este ruta favorită pentru exportul gazului natural către principialul cumpărător, Europa centrală și vestică? Direcția Iran-Irak-Siria-Marea Mediterană, sau direcția Qatar-Arabia Saudită-Siria-Turcia?
Dar cum nu aduce anul ce aduce luna, mă văd nevoit să extind teritoriul Gazoductstanului: la mai puțin de două luni de la publicarea articolului meu, a început construcția unui nou gazoduct: TAPI, adică Turkmenistan–Afganistan–Pakistan–India (Fig. 1).
Fig. 1. Traseul gazoductului TAPI cu indicarea principalelor zone periculoase ce vor trebui traversate. Harta datează din 2014 și prezintă un punct greșit de start al conductei: nu este câmpul gazeifer Dauletbad, ci câmpul Galkynish ori Gylkynish (provincia Mary), situat în apropiere. Am păstrat, totuși, această hartă pentru că prezintă zonele vulnerabile ale traseului ( Sursa)
Patru noi țări se vor adăuga acum zonei Gazoductstan. Și, în timp ce pentru fiecare din cei patru parteneri, TAPI are semnificații și importanță distincte, mă voi limita în articolul de față să examinez mai îndeaproape doar situația din Afganistan, creată de noua sursă de energie. De asemenea, voi încerca să evaluez noile perspectivele, deschise de TAPI, ale obținerii unui climat de pace în zonele de conflicte din regiune.
Gazoductul TAPI va transporta 33 miliarde metri cubi (mmc) anual, din care Afganistanul va prelua 5,5 mmc, iar restul va fi împărțit în mod egal între Pakistan și India. Din Turkmenistan, conducta va trece prin Herat și Kandahar (Afganistan), apoi prin Quetta și Multan (Pakistant), după care se termina în orașul Fazilka din nordul provinciei Punjab (India). Cu o lungime de 1.814 km și un cost de $10 miliarde, TAPI este așteptat să livreze primele cantități de gaz în 2019-20.
Pentru președintele Afganistanului, Ashraf Ghani, ceremonia de inaugurare a gazoductului TAPI, desfășurată pe 13 decembrie 2015 în deșertul Karakum (Turkmenistan), a însemnat o victorie politică semnificativă. După un an plin de tensiuni, marcat de explozii spectaculare în capitala Kabul, în august, și de capturarea temporară, în septembrie, a orașului Kunduz, popularitatea lui Ghani ajunsese la un minimum. Dar, după întoarcerea sa din Turkmenistan, președintele afgan a putut să declare cu mândrie, numind proiectul TAPI un nou drum al mătăsii:
„TAPI va revigora importanța Afganistanului în regiune… Acesta este un proiect național și regional pentru apărarea viitoarelor generații de afgani.”
Dintre toate cele patru țări participante, Afganistanul pare să fie cel mai entuziast, în ciuda unor probleme de vulnerabilitate (pe care le voi discuta mai jos). După completare, TAPI ar putea aduce Afganistanului $400 milioane anual sub formă de taxe de tranzit. În același timp, va putea contribui la satisfacerea enormelor nevoi energetice ale Pakistanului și Indiei.
Optimiștii văd noul gazoduct nu numai ca pe o arteră de transportare a gazului, ci și ca pe o conexiune între regiuni puternic deconectate economic, cu dispute frontaliere nesfârșite, cu un conflict geopolitic între India și Pakistan și cu tensiuni de-o parte și de alta a Liniei Durand din 1893, care separă Pakistanul și Afganistanul – o graniță niciodată acceptată de Afganistan.
În ultimii douăzeci de ani, pacea și conectivitatea au fost cele două constante majore ale unui efort de a stopa instabilitatea endemică în regiune, care necesită, mai mult decât orice, un suport constant al statului afgan.
Posibile beneficii și implicații geopolitice ale gazoductului TAPI
După completarea sa, beneficiile și consecințele geopolitice ale noului gazoduct ar fi legate de următoarele aspecte:
1. TAPI are potențialul să contribuie la reconcilierea națională din Afganistan prin crearea de oportunități economice pentru poporul afgan. De asemenea, TAPI ar putea să schimbe calculele unor luptători talibani și să-i determine să depună armele. Chiar dacă procesul de pacificare a țării va avea unele succese preliminare, Afganistanul nu se va apropia de economia productivă pe care a avut-o înainte de 2001 – și asta, în ciuda miliardelor de dolari primiți sub formă de ajutor. Beneficiile ajutorului străin au fost vizibile prioritar în dezvoltarea serviciilor militare, în dauna creării unor condiții de expansiune economică pe termen lung. Conform Departamentului Apărării al SUA, „majoritatea estimărilor sugerează că economia Afganistanului nu va crește suficient de rapid în următorii cinci ani pentru a permite guvernului afgan să-și asume o porțiune mai mare din cheltuielile de securitate”. Cheltuielile legate de război au creat o economie artificială, fără să conducă la creștere economică sau să susțină joburile deja create. O mare parte din refugiații afgani, care încearcă acum să ajungă în țările UE, sunt, în realitate, mânați de motive economice și mai puțin politice.
2. TAPI are potențialul de a îmbunătăți relațiile politice și economice dintre Afganistan și Pakistan. Tensiunile majore dintre cele două țări sunt legate de comerț și terorism. Având numai granițe terestre, singura rută majoră de tranzit a Afganistanului către un port cu apă adâncă a fost prin Pakistan către Karachi. Acordul Comercial de Tranzit Afganistan-Pakistan (APTTA) din 2010, realizat parțial prin eforturile SUA, facilitează acest acces, sau cel puțin o va face atunci când va fi implementat pe deplin. Înainte de 1947, totuși, Afganistanul a beneficiat de o conexiune terestră către Dehli, India, de-a lungul Grand Trunk Road, cu circa 100 km mai aproape de Kabul decât legătura actuală cu Karachi. Violența împărțirii teritoriale și conflictul quasi-permanent dintre India și Pakistan legat de Kașmir, au ținut închisă granița de atunci până în prezent.
Eșecul Pakistanului de a împiedica ofensiva militară a talibanilor, combinat cu dezvăluirea târzie (2015) a morții liderului taliban Mullah Omar din aprilie 2013, au convins Kabulul că Islamabadul încă îi sprijină militar pe talibani. La rându-i, Pakistanul a acuzat guvernul afgan că nu poate să se decidă dacă vrea să-i convingă pe talibani să înceapă negocieri sau să lupte cu ei.
Chiar dacă tensiunile dintre Afganistan și Pakistan sunt grave, TAPI ar putea oferi fiecărei părți un câștig substanțial printr-o cooperare economică mutual benefică.
3. TAPI ar putea să îmbunătățească relațiile dintre India și Pakistan și să reducă șansele unui conflict armat între cele două puteri nucleare. Recenta întâlnire (oarecum surprinzătoare) dintre primii miniștri Narendra Modi (India) și Nawaz Sharif (Pakistan) creează un suport comun pentru TAPI care, împreună cu liberalizarea regimului de vize pentru oamenii de afaceri și acordarea reciprocă a statutului națiunii cele mai favorizate, poate îmbunătăți legăturile politice dintre cele două țări.
4. TAPI ar putea diminua abilitatea președintelui rus Vladimir Putin de a-și șantaja energetic vecinii. Cu peste 7.500 mmc în subsol, Turkmenistanul este a 6-a țară de pe glob în ceea ce privește rezervele de gaz. În 2003, compania de stat Türkmengaz a semnat un acord cu gigantul rus Gazprom pentru a livra anual Rusiei între 70 și 80 mmc. În octombrie 2014, Rusia a anunțat că va înceta cumpărarea de gaze naturale din Turkmenistan, iar pe 4 ianuarie 2016 s-a ținut de cuvânt. Având acum la dispoziție noua infrastructură, Turkmenistanul ar putea deveni un exportator major de gaz. Pentru a evita șantajul rusesc, în decembrie 2014, Turkmenistanul a deschis prima porțiune a unui gazoduct capabil să transporte 40 mmc pe an către China. Construcția gazoductului de 1.833 km a fost finanțată de China National Petroleum Corporation (CNPC). În condițiile în care importurile rusești de gaz din Turkmenistan au scăzut dramatic, de la 45 la 4 mmc, China a devenit singura piața semnificativă pentru exportul gazului turkmen.
Cu cât mai mult gaz natural intră pe piață, cu atît mai puțină putere va avea Moscova de a șantaja alte țări, iar influența ei asupra Turkmenistanului va descrește.
5. TAPI ar putea crea o alternativă viabilă pentru gazoductul propus Iran-Pakistan, ajutând astfel SUA și țările europene să mențină o presiune economică asupra Teheranului pentru a-și respecta obligațiile ce decurg din Acordul nuclear (detalii, aici și aici). Cu TAPI la îndemână, Pakistanul poate găsi o nouă cale de a-și satisface nevoile sale energetice fără să ofere Teheranului o sursă importantă de venituri și, de asemenea, fără să „zburlească penele” țărilor europene și Statelor Unite. Iar tensiunile, recent apărute, dintre Iran și Arabia Saudită, însoțite fiecare de aliații lor, aduc un element suplimentar de interes în evoluția situației geopolitice din regiune.
Posibile dificultăți ale dezvoltării proiectului TAPI
Securitatea construcției și exploatării gazoductului. După cum se poate observa din harta traseului propus pentru TAPI (Fig. 1), există riscuri de securitate/vulnerabilități de-a lungul celor peste 770 km din Afganistan: zonele Herat, Helmand și Kandahr, unde talibanii mențin forțe importante și unde încă au loc lupte grele între aceștia și forțele guvernamentale. Un al doilea focar de război se găsește în provinciile de nord-vest ale Pakistanului, vecine cu Afganistanul (d. ex., Belucistan). Harta mai indică și teritoriile minate, zonele cu riscuri extreme desemnate de ONU și pe cele cu fatalități canadiene.
Dacă aș fi un pesimist, aș spune că nu văd cum actuala situație din Afganistan ar putea permite construirea gazoductului. Multe porțiuni ale Afganistanului, pe unde se proiectează traseul conductei, sunt esențial zone de tip „pe-aici nu se trece”. Sunt prea puține forțe de securitate în Afganistan și prea puțini lucrători calificați, dornici să muncească în condiții de risc ridicat.
Pe de altă parte, Kabulul vede gazoductul ca pe o importantă sursă de venituri și ca pe o arteră energetică vitală pentru viitorul economic al țării. Sediq Seddiqi, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Interne, a spus că forțele afgane de securitate sunt pe deplin motivate să asigure securitatea proiectului, iar autoritățile au promis să aloce între 5.000 și 7.000 de militari pentru apărarea traseului conductei. În 2015, forțele de securitate din Afganistan au avut un buget total de $5,4 miliarde, adică circa 23% din PIB-ul estimat al țării de $23 miliarde.
Obținerea fondurilor necesare construcției și exploatării gazoductului. Pentru ca un astfel de proiect să reușească, sunt necesari trei factori:
- Un vânzător, care se obligă să producă economic suficient gaz pentru un proiect viabil:
- Un cumpărător, care se obligă să semneze contracte pe termen lung; și
- Un constructor, care are finanțarea necesară ca să transforme proiectul în realitate.
La început, Asian Development Bank a făcut un studiu de fezabilitate, în urma căruia câteva companii internaționale majore, incluzând Mobil, Chevron, Total SA și ExxonMobil, și-au exprimat interesul. Dar aceste companii au trebui să bată în retragere atunci când autoritățile din Turkmenistan au spus că nu acceptă investiții străine în câmpurile sale gazeifere.
Așa că, în prezent, consortiul TAPI este condus de TurkmenGaz, cu participarea, ca acționari, a Afgan Gas Enterprise, Inter State Gas Systems (Pakistan) și GAIL (India). Dar nici una dintre aceste companii nu are capacitatea de a finanța un proiect de asemenea magnitudine ($10 miliarde), care, când va fi completat, va deveni unul dintre cele mai mari gazoducte din lume. A apărut și o companie din Emiratele Arabe Unite, Dragon Oil, dar nu există informații clare despre aportul ei financiar în consorțiu.
Problemele financiare se conjugă cu cele de securitate. Dacă Turkmenistanul ar putea construi porțiunea aferenta teritoriului său, analiștii pe probleme de securitate energetică se întreabă care companie va dori să investeasca în Afganistan și Pakistan? Iar dacă proiectul este întârziat, costul său va fi mai mare, fără îndoială. Deja s-a înregistrat o creștere majoră, de la $7,6 miliarde (inițial) la $10 miliarde (actual). Iar dacă luăm în considerație și scăderea prețului gazului, de la $360-$370 per 1.000 metri cubi la $250 1.000 per metri cubi, entuziasmul financiar nu va fi, desigur, un element determinant al succesului TAPI.
Concluzii
Dacă va fi finalizat, noul venit în Gazoductstan, TAPI, va fi unul dintre cele mai mari și importante gazoducte din lume: prin lungime, capacitate de transport și cost. Geopolitic, TAPI va afecta viețile a peste 1,5 miliarde de oameni. Va fi un exemplu perfect de diversificare a energiei și integrarea a energiei.
Pe un plan mai general, TAPI se va înscrie în inițiative regionale ambițioase, așa cum este Noul Drum al Mătăsii. Aș vrea doar să menționez și celelalte proiecte, în curs de desfășurare în Asia Centrală și de Sud-Est:
– CASA 1000, programat să devină funcțional în 2017, va transporta energie hidroelectrică din Tadjikistan și Kârgâzstan, peste munții Afganistanului, în Pakistan.
– OBOR (One Belt, One Road), un proiect în care, în următorii trei ani, China va investi $200 miliarde pentru energie, transport și alte forme de infrastructură menite să conecteze vestul și sud-vestul țării cu piețele mondiale. OBOR va consta din Centura Economică Drumul Mătăsii, care va lega China de Asia Centrală și de acolo, prin Mediterana, de Europa; către sud și sud-est, Drumul Mătăsii Maritim va conecta porturile majore la Oceanul Indian, din Africa până în Indonezia. Legătura dintre cele două rute va fi realizată de Coridorul Economic China-Pakistan (CECP), în valoare de $46 miliarde, anunțat de președintele Xi Jinping în timpul vizitei sale din Islamabad, Aprilie 2015.
– Coridorul Lapis Lazuli, o rută istorică de tranzit și cooperare comercială, care conectează Afganistanul, prin Turkmenistan, Azerbaidjan, Georgia și Turcia, cu Marea Mediterană și mai departe cu Europa.
Pe scurt, gazoductul TAPI
1) va contribui la reconcilierea și reconstrucția Afganistanului,
2) va promova pacea între Afganistan și Pakistan, ca și între Pakistan și India,
3) va slăbi influența Gazprom-ului și șantajul energetic al Rusiei, și
4) va menține o anumită presiune economică asupra Iranului.
După ce a fost considerat multă vreme un gazoduct de vis, luna trecută visul a început să devină realitate. TAPI va acoperi 45% din nevoile energetice ale Pakistanului, 15% din cele ale Indiei, și o parte însemnată din cele ale Afganistanului.
Faptul că TAPI, la impulsul președintelui turkmen, Gurbanguly Berdimohamedov, a putut să reunească liderii a trei țări cu relații așa de complicate, precum India, Pakistan și Afganistan, este remarcabil în sine. Iar a imagina un proiect de $10 miliarde, care să traverseze trei țări cu conflicte sângeroase (Afganistan și Pakistan, Pakistan și India), este o ambiție geopolitică demnă de respect.
În final, cred că TAPI, noul venit în Gazoductstan, are o miză mult mai mare decât războiul antiterorist împotriva organizației Al Qaeda, a talibanilor și sponsorilor lor sau decât conflictul din Kașmir. Este vorba despre asigurarea unui viitor în care întreaga regiune va putea deveni conectată, cooperantă, pașnică și prosperă.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Barnett Rubin, The TAPI pipeline and paths to peace in Afganistan, 30 decembrie 2015
M. Reyaz , TAPI pipeline: A new silk route or a pipe dream?, 16 decembrie 2015
Marc Grossman, The Trans-Afghan Pipeline Initiative: No Pipe Dream, 28 august 2014
[1] Războiul civil din Siria: Un război al gazoductelor?, 19 octombrie 2015.
Articolul a fost apoi discutat de Lelia Munteanu, Mai au ruşii şi turcii timp de ISIS?, 25 noiembrie 2015, și de Cosmin Prelipceanu, Digi24, Dosar internațional | Siria, războiul pentru resurse. Bătălia din „Gazoductstan”, 8 decembrie 2015 (aici există și un scurt interviu telefonic)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Si astfel va fi un drum al globalizarii pozitive, aia de pe foaia alba a foii de hartie dialectice pe care o citez eu mai mereu
„TAPI ar putea diminua abilitatea președintelui rus Vladimir Putin de a-și șantaja energetic vecinii. … În 2003, compania de stat Türkmengaz a semnat un acord cu gigantul rus Gazprom pentru a livra anual Rusiei între 70 și 80 mmc. În octombrie 2014, Rusia a anunțat că va înceta cumpărarea de gaze naturale din Turkmenistan, iar pe 4 ianuarie 2016 s-a ținut de cuvânt.”
Asta e antologică: Rusia, mare exportator de gaz, şantajează Turkmenistanul dacă nu-i mai cumpără gazul.
E ca şi cum ai spune că România şantajează Ucraina deoarece nu cumpără grâu de acolo.
Perspectiva corectă e aceea ca Rusia făcea Turkmenistanului o favoare, pe care nu doreşte să o mai facă. Are destule probleme pe cap.
Când ai un contract de export pe 25 ani (2003-2028), și cumpărătorul (Gazprom) te amenință, în 2014, și apoi se ține de cuvânt, în 2016, că nu-ți mai cumpără marfa și nici nu te poate compensa pentru nerespectarea contractului, nu vorbim de șantaj? Țineți cont și de faptul că Turkmenistanul nu a avut, până în 2014, din motive politice, prea mulți cumpărători, Rusia cumpărând circa 86% din exportul de gaz al țării.
În condițiile anunțului Gazprom din 2014, Turkmenistanul a încercat să găsească noi parteneri pentru exportul gazelor sale. Și acum apare contractul cu China, descris în text. În plus, Turkmenistanul a adresat recent invitații Turciei, Japoniei și Coreei de Sud pentru a dezvolta proiecte în Turkmenistan de producere a gazului natural lichefiat (GNL) și a îngrășămintelor pe bază de gaze naturale.
Dar TAPI rămâne cea mai avantajoasă soluție pentru diversificarea exportului de gas turkmen. Împreună cu exporturile către Iran și politica externă a Turkmenistanului de „neutralitate pozitivă”, TAPI va reuși să diminueze mult abilitatea Rusiei de a distruge nu numai industria de petrol și gaze a Turkmenistanului ci și, pe o scară mai mare, suveranitatea turkmenă.
Nu. Din nou, termenul potrivit nu e „ameninţă”, ci „anunţă”: Rusia a anunţat cu un an şi ceva înainte că nu mai cumpără gaz.
Încă o dată: Rusia, mare exportator de gaz, făcea o favoare Turkmenistanului cumpărându-i gazul pe care această ţară nu avea cui să-l vândă. Rusia nu mai poate face această favoare din cauza dificultăţilor economice cu care se confruntă.
Asta e culmea: Rusia are dificultăţi în a-şi vinde gazul propriu, dar trebuie să cumpere din Turkmenistan, că dacă nu cumpără e şantaj!
Dacă turkmenii reuşesc să vândă în altă parte, să fie sănătoşi. Ce treabă are asta cu Rusia? Mai aveaţi puţin şi lansaţi ipoteza că Rusia o să le dinamiteze gazoductul.
Tovarasu’ DanT,
Rusia a avut un contract pe 25 de ani pe care nu l-a respectat. Ca in multe alte ocazii Rusia isi baga picioarele intr-o intelegere pe care Turkmenii s-au bazat ! Nu stiu daca vor fi despagubiti sau nu: din punctul de vedere a Turkmenilor Rusia e de blamat, dincolo de „problemele” pe care le are pe cap. Probleme pe care le-a creat ea insasi.
In mod romaneste (sau ruseste) respectarea unui contract tine de „cum vrea muschii mei, bey” … nu-i asa tovarasu DanT ?
Indiferent cat gaz are sau n-are Rusia, contractul e contract. In lumea civilizata. In lumea semi-primitiva si agresiva a rusilor si a prietenilor acestora, un contract e un moft, e pentru papagali.
nu va dezmintiti nici in noul an: Rusia, Rusia si iarasi Rusia este idolul dvoastra :P
Ce să mai fac și eu?… :-)
Россия, Моя любовь всегда :-) (după 8 ani de limba și literatura rusă la Liceul Codreanu din Bârlad)
dle Cranganu,
postarea mea se adresa lui @ Dan T; doar este evident, ca si a dvoastra.
Scuze ca nu am precizat clar.
„TAPI – un nou venit în Gazoductstan! Implicații geopolitice și noi perspective pentru pacea din regiune”
Da, iată un exemplu de cooperare ce poate să unească, nu să dezbine. Pentru mine asta înseamnă mai mult decât noi perspective; eu îi zic schimbare de paradigmă. Dar să-l vedem şi realizat, că deocamdată e doar pe hârtie. Iar pe hârtie sunt multe ..
Rusia se oferă să construiască un gazoduct pentru exportul de gaz în Afganistan
În noiembrie 2015 o delegație rusă a vizitat Pakistanul pentru a examina planurile de construcție a unui nou gazoduct.
Delegația rusă a indicat că Rusia vrea să exporte gaz către Pakistan printr-un gazoduct care va traversa Turkmenistanul și Afganistanul.
Noul gazoduct va merge paralel cu TAPI și se va termina în Gwadar, Belucistan.
Detalii, aici:
Russia Offers To Lay A Pipeline For Gas Export To Pakistan
Și ca să nu rămână doar promisiuni goale, după întâlnirea de la Islamabad din 27 noiembrie 2015, dintre delegația rusă și cea pakistaneză, un grup de funcționari superiori (senior executives) de la banca rusă VneshTorgovBank (VTB) s-au întâlnit cu ministrul finanțelor din Pakistan, Ishaq Dar, și i-au oferit o linie de credit de $1 miliard pentru proiecte energetice în Pakistan.
Nu se cunoaște dacă TAPI este inclus în acele proiecte sau e vorba numai de noul gazoduct propus de Rusia ca să falimenteze Turkmenistanul.
Detalii, aici: Russian bank offers $1bn credit line to Pakistan
Yeah, right!
Fix de-aia vor ruşii un gazoduct spre Pakistan: din răutate, ca să falimenteze mândra şi independenta naţiune a Turkmenistanului :)
N-o avea şi Rusia interesul să-şi vândă gazul în Asia de Sud?
OFF-TOPIC
Pentru cititorii recentului meu articol A Stairway to (low carbon) Heaven, partea a II-a. De ce sunt sceptic?, ofer un nou motiv de scepticism:
Reducerile bugetare din Marea Britanie erodează promisiunile Acordului de la Paris
Cu două săptămâni înainte de a semna Acordul de la Paris pentru a menține încălzirea globală sub 2°C, Marea Britanie a anunțat o reducere cu 22% a bugetului Departamentului de Energie și Schimbări Climatice.
De asemenea, Maria Britanie a anulat un buget anterior aprobat de £1miliard (US$1,5 miliarde) pentru dezvoltarea captării și stocării geologice a CO2. Țintele de decarbonizare ale Marii Britanii ar putea fi imposibil de atins fără această tehnologie.
Conform autorilor articolului publicat astăzi în revista Nature, aceste acțiuni semnalează că guvernul Marii Britanii nu consideră acțiunile climatice drept o prioritate.
Alexander C. Lees, Andrew Balmford și Ben Phalan, 7 ianuarie 2016, Climate mitigation: UK budget cuts erode Paris promises