miercuri, mai 12, 2021

Taxa pe Valoarea Neadăugată (TVN)

Ce s-a ales de…? Recentele fapte publice privind eșecul repetat al numirii ministrului educației, al numirii (și demiterii) unui director de agenție națională pe motiv de “comportament inadecvat” și altele asemenea, îmi atrag atenția – și cred că nu numai mie -, asupra unei situații mai serioase, mai complicate care presupune uriașe pierderi…neimpozitate. În acele ministere, agenții naționale și alte instituții publice unde s-au produs cele de mai sus, cum se muncește în zilele și săptămînile de lipsă a managerului șef? De aici putem extinde: ce s-a ales de munca din timpul unei guvernări timp de ani de zile? Pare o prostie, nu-i așa, față de zecile de milioane de euro care, în ani de zile, n-au produs kilometrul acela de autostradă, față de milioanele de euro consumate de programe de pregătire care nu reușesc, ani de zile, să modifice comportamentul funcțional al nivelelor de acțiune în sectorul public (vezi cazul programelor POSDRU) etc. Nu cred că e chiar o prostie. Să vedeți de ce.

Cine plătește TVN? Mulți consideră că eșecul unei guvernări e taxat/amendat electoral prin refuzul de a mai vota partidul sau coaliția X și de a vota partidul sau coaliția Y. Uneori, mai rar, electoratul ar sancționa astfel și eșecul sau falimentul unei ideologii sau al unui sistem politic. Cred că asta nu e totul.

Taxa pe valoarea adăugată este una indirectă și e plătită de consumatorul produsului sau serviciului respectiv. Valoarea adăugată este “valoarea nouă creată în urma ciclului de producție”. Taxa aceasta permite colectarea la buget a unor sume importante care, apoi, vor reintra în circuitul financiar-economic sub alte denumiri. Dar este o taxă care e plătită. Nu scapă nimeni. În timp ce taxa pe valoarea neadăugată (TVN), aceea pe un mandat electoral sau ministerial sau de funcționar public care a fost un eșec sau care nu a adus nicio valoare, aceasta nu este plătită. Decît, eventual, cînd vreo instanță este/se sesizează și persoana publică respectivă este urmărită penal și primește o sentință cu executare.

Candidații la diverse demnități sau funcții și poziții publice promit de multe ori lucruri foarte concrete. De la “Transport gratuit”, la “ zece biserici în fiecare sector” lungă e lista promisiunilor făcute indecent electoratului. La final de mandat, de primar general sau de primar, sau de ministru, e făcut decontul, adică de la promisiunea electorală care i-a permis obținerea mandatului la rezultatul final al acestuia, s-a produs vreo valoare adăugată ? Cred că într-o mai mare măsură și în multe, multe cazuri “s-a produs” o valoare neadăugată. Care nu e taxată. Nu cu votul.

Cînd un primar sau un ministru este repus în funcție, într-un alt ciclu electoral, asta este pentru că “are experiență” sau pentru că a reușit să producă valoare adăugată? Mi se pare că mai degrabă pentru “experiență”. (!?) Dacă el/ea n-a adăugat valoric nimic și totuși lui/ei i se încredințează din nou portofoliul X sau demnitatea Y, asta se întîmplă și pentru că există cine să plătească. Să plătească efectele concrete ale acelei legi proaste, ale acelei inițiative politice care schimbă jocul politic în raport cu mandatul originar pentru care a fost dat votul. Căci noi suntem “consumatorii”, plătitorii acelei distrugătoare taxe pe valoarea neadăugată care anemiază teribil forța statului român de a face pași concreți, bine gîndiți spre o calitate mai bună a vieții noastre.

Cine/ce vor de la noi? Cronică este neputința de a comunica bine, corect, firesc, eficient atît a partidelor cît și a multor persoane publice, oameni politici și nu numai. Privești bannerele, observi, în general, limbajul vizual al materialelor de campanie electorală ( care costă mult), și nu poți să nu observi stîngăciile, inadvertențele, figurile surprinse de fotograf în atitudini fie inexpressive, unele, fie ridicole, altele. Unele sunt …cu mîna întinsă. Disperat efort de …comunicare. De la figurile de pe bannere, care pot părea uneori scary, ale unor Silviu Prigoană, George Becali la efectele schimbării de…culoare asupra “identității vizuale” (vezi cazurile Popescu Piedone și Sulfina Barbu, același negru cu verde), de la spoturi electorale care, unele, abia gîngăvesc abecedarul relațiilor publice, ale marketing-ului politic și primele rînduri ale “ghidului de campanie electorală” la proasta exprimare a unei gîndiri proprii în limba română în studiourile tv, multe sunt obstacolele care îl împiedică pe plătitorul onest de TVA să voteze pe producătorii dovediți de valoare neadăugată.

Din păcate, cuantumul acestei taxe se acumulează progresiv, de la un mandat la altul. Efectele distructive sau incoerente ale măsurilor legislative sporesc și ele, alături de cinica și destrăbălata “luptă” politică prin care spațiul public este infestat iar redresarea morală a unei națiuni este tot mai îndepărtată, orizontul de neașteptare al multor alegători. Cînd nu mai e aproape nimic bun de așteptat, în ciuda optimismului de circumstanță afișat în contextual actualui derapaj comunitar european, rămîne întrebarea nu cu cine votez, ci dacă modelul democratic de funcționare a statului pus în operă la noi, mai ales după 2007, nu are cumva nevoie de tratament intensiv cetățenesc. Întrucît legătura elementară care îi lega pe cetățean de reprezentantul său s-a anemiat sau chiar, într-o anume măsură, a dispărut.

Cine mă reprezintă? Calcinată de imoralitate, de dispreț pentru viața oamenilor care încearcă să trăiască în normele unei civilizații bazate pe valoare adăugată, producătorii de valoare neadăugată au proliferat deja modelele unei noi barbarii contemporane: cu instrumentele politice ale civilizației ei construiesc lumea românească lipsită de viziunea încrederii în potențialul uman. Observați, vă rog, că din niciun discurs politic de azi, la noi, nu răzbate credința că efortul unei națiuni poate să ducă la o calitate mai bună a vieții noastre, din nicio luare de poziție nu vezi, nu ești încredințat că lucrurile pot reintra pe un făgaș normal, bun. Ca întotdeauna, ni se fac promisiuni.

Normele unei noi etici a reprezentării cetățeanului, român/european, ar trebui elaborate pentru a construi un drum al certitudinii. Comisia Europeană a decretat anul 2013 ca “Anul European al Cetățenilor”. Comentariul doamnei Viviane Reding, comisar European pentru Justiție și Cetățenie, privind acest proiect, sună astfel: “Anul European al Cetățenilor va fi o bună ocazie de a reaminti oamenilor ce drepturi au datorită Uniunii Europene și ce poate face Uniunea Europeană pentru fiecare dintre noi.” Cred, însă, că, în primul rind, oamenilor ar trebui să le fie redată încrederea că drepturile lor funcționează bine în fiecare stat și că acțiunea politică nu prejudiciază calitatea vieții cetățenilor. “Valoarea neadăugată” produsă de un stat membru al UE este, aș spune, traductibilă în nivelul deficitului structural și al datoriei publice. Faptul că noul Pact fiscal European va preîntîmpina, se speră, derapajele acestora, și că prevederile sale de bază vor trebui incluse în Constituția fiecărui stat membru ( fără Marea Britanie și Cehia), spune mult despre îngrijorarea privind un nivel major al stabilității europene. Dar spune mult și despre nivelul de reprezentare carent al multor cetățeni europeni în această perioadă. Inclusiv al nostru, al cetățenilor români.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. intradevar, pentru sectorul meu, il voi alege mai mult pe sigur pe Piedone, care are experienta, decat pe Sulfina Barbu, care n-are nicio activitate de primarie. face sens, nu?

  2. Nu este vina lui Piedone ca panoul lui este de aceeasi culoare cu cel al Sulfinei. Daca va amintiti, cei de la PDL au decis sa isi schimbe culoarea in verde. Asta ca sa mai mascheze un pic din portocaliul acela orbitor si sa fie si ei alesi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marian Popescu
Marian Popescu
Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în comunicare, artele spectacolului și politici culturale.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Școlile și epidemia

Numărul zilnic al deceselor este cel mai bun indicator al mersului epidemiei. Față de numărul cazurilor detectate, care depinde de numărul de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro