Atât Europa, cât și SUA se compară cu China într-o oglindă distorsionantă, crezând că suntem în mod evident cea mai bună lume posibilă. Ne închipuim că doar ignoranța sau captivitatea îi împiedică pe chinezi să ne urmeze modelul. Această iluzie a unui adevăr manifest al superiorității occidentale se transformă într-un hubris care ne împiedică să răspundem adecvat realității. China a interzis treptat prezența platformelor digitale occidentale. După restricționarea Google în 2010, Marele Firewall al Chinei blochează acum, printre altele, nu doar Google Search și YouTube, ci și Facebook, Twitter și Wikipedia. Noi, în spațiul occidental, nu găsim o reacție potrivită între puterea colosală a platformelor digitale de promovare a ideologiilor dorite de corporațiile sau guvernele care le susțin și libertatea de alegere a cetățenilor. Nu doar că lăsăm mână liberă platformelor social media să ne distragă mințile copiilor și tinerilor, dar lăsăm la liber și platforme supuse guvernului chinez, precum TikTok, să ne re-construiască imaginarul colectiv.
Această încercare de libertate devine, în practică, o aservire față de platformele digitale și cei care le controlează. În spatele predării noastre necondiționate se află și iluzia unei obiectivități a tehnologiei. Credem că numerele care sunt scrise lângă reacții – Like, Share și Subscribe – chiar arată ceva real, adevărat despre relevanța unor postări. De fapt, tehnologia comunicațiilor nu este în niciun fel mai obiectivă decât alte construcții umane. Algoritmii sunt opinii transformate în cod, după cum observa Cathy O’Neil în cartea sa „Arme de distrugere matematică în masă”. Viralitatea unei postări depinde în primul rând de preferințele platformei, putând fi ușor alterată – așa cum postările lui Elon Musk pe Twitter au crescut în popularitate ca Făt Frumos, like-urile aproape dublându-se (The Conversation). Cine împarte, parte-și face, spune și înțelepciunea românească predigitală. Așadar, din pur hubris și iluzie a liberei alegeri, lăsăm cale liberă pe TikTok preferințelor guvernului chinez pentru un mesaj anti-european și anti-NATO.
Situația e complicată și de degradarea poziției presei. Odinioară a patra putere în stat, oferind informația publică necesară vieții împreună și a păstrării coerenței sociale, azi principalele monede în economia atenției sunt distracția și distragerea. Presa tradițională era susținută de o contrapondere public-privat și de profesiunea jurnaliștilor, care căuta, prin standarde și valori profesionale, o relație echilibrată a relatărilor cu realitatea. Pe măsura privatizării, tabloidizării și digitalizării spectacolului media, ne-am lăsat treptat pe mâna așa numiților „influenceri”. Acești actori carismatici nici măcar nu mai caută etica și abilitățile profesionale specifice jurnaliștilor. Propaganda, numită mai politicos „influență”, se petrece acum pe față și asumat, fără contraponderi.
Propaganda nu e nouă – dimpotrivă, este o industrie centenară. Totuși, de la afișe în ziare și panouri publicitare, s-au schimbat multe până azi. Platformele digitale au transformat reclamele pentru un public larg, care se mulau pe un profil general și generos, în mesaje super-țintite pentru mine sau pentru tine, acum. Suntem vizați nu la modul general, ci în funcție de emoțiile noastre de moment și de preferințele pe care ni le comunicăm, fățiș sau implicit, prin toate gesturile noastre digitale. Google își țintește reclamele în funcție de micro-momentele noastre de disperare sau anxietate, alegând automat momeala cea mai adecvată secundei. Tocmai când învățasem răspunsurile, supravegherea constantă și personalizarea mediului digital au schimbat radical întrebările.
Dacă ne uităm, acum o sută de ani, la creșterea extremismului european, vedem că degradarea presei a fost, și atunci, una din rădăcinile haosului ce a urmat. Dacă atunci prețul în creștere al hârtiei amuțea vocile dizidente din media, azi licitațiile se fac pe spațiul ecranului mobil. Miza reglementării jocului media și a reconstruirii spațiului deliberării colective este urgentă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
NU este vorba doar de rețelele sociale de pe Internet, este mai mult decât atât. Este o REVOLUȚIE. Poporul român face stânga-mprejur și se întoarce cu fața către Răsărit și cu dosul la Apus. Altoiul european nu s-a prins pe sufletul poporului român. Adio Europa, geto-dacii mioritici, ortodocși și maneliști te salută!
Să dea Dumnezeu să fie bine.
Asta se intampla si in celelalte tari din UE –
Nu intelegem sa apreciem ceea ce ne a adus bun Europa si UE si alergam dupa cai verzi pe pereti.
Nu avem fibra, si vorbesc despre europeni, in general, sa apreciem democratia si libertatea.
Exista, este drept, si o constructia rigida, nereformata, la Bruxelles.
Nu asta s-a dorit cand s-a construit UE, libertatea de miscare a persoanelor si capitalului
”Nu avem fibra, si vorbesc despre europeni, in general, sa apreciem democratia si libertatea.”
Așa este. Când masca medicală era obligatorie în aer liber, exact democrație și libertate a fost aceea. Când Joe Rogan vine cu rețeta de la medic pentru ivermectină de uz uman, dar în România nu trec de moderare comentariile pe tema asta, exact democrație și libertate a fost aceea. Când 4-5 autori, la comandă, scriu articole denigratoare la adresa Flaviei Groșan, care prescria claritromicină, la fel ca orice alt medic ORL sănătos la cap, exact democrație și libertate a fost aceea.
De la Obama și Merkel încoace, Europa s-a prăbușit în neomarxism, numai că venit și momentul trezirii la realitate. În urmă cu doar 6 luni, Drulă o scotea pe Elena Lasconi de pe lista alegerilor europarlamentare, pentru delict de opinie: modul cum votase ea la refendumul CpF. Exact democrație și libertate a fost aceea. Democrație și libertate neomarxistă.
Proiectul UE este proiectul prevenirii unui nou război între țările membre.
De fiecare dată când ne plângem de birocrația Europeană avem un model ideal față de care realitatea inevitabil pierde.
Comparată cu o Europă măcinată de războaie franco-germană, birocrația de la Bruxelles nu mai pare așa de frustrantă.
De asta există o Directivă Europeană care prevede un TVA minim de 15%? Pentru a preveni un război între țările membre? În Elveția e 8,1% MWSt, iar în Kentucky e 4% sales tax, pentru comparație. Mai mult decât atât, TVA-ul se folosește astăzi ca o taxă vamală mascată, complet diferit de scopul ei inițial.
Războaiele franco-germane au fost împiedicate prin prezența trupelor americane la Kaiserslautern până în zilele noastre. Nu prin TVA de minim 15% și nici prin instalarea de moriști pe dealuri.
Personal nu invidiez nici sistemul de sănătate, nici educația din Kentucky.
Din păcate bugetele de stat moderne se construiesc pe taxarea muncii (din păcate) și a consumului. Taxarea muncii va fi din ce în ce mai dificilă în era muncii robotice.
Avem nevoie de o imaginație economică nouă nu de soluții simpliste de secol XIX de tip tribal.
”nu invidiez nici sistemul de sănătate, nici educația din Kentucky.”
Da, sunt de invidiat cele din România 😀
Europa e marxistă, sistemele sociale sunt construite de către bugetari, pentru bugetari. La asta se rezumă totul. Oamenii simpli, direct productivi, plătesc 70% taxe în folosul unor bugetari de lux care îndoctrinează cu marxism și noile generații.
Elveția are MWSt sub jumătate din TVA-ul din România, dar fiecare elvețian care a făcut armata are arma acasă, în debara.
„Proiectul UE este proiectul prevenirii unui nou război între țările membre.”
O fi fost. Astăzi e proiectul ‘sărac dar curat’ cunoscut și sub numele de Green Deal.
Amin
Dl. Lucifer,
Nu cunoasteti poporul roman, lasati-va de comentarii generalizatoare! Poate ca nu s-a lipit de d-nia voastra, asta e treaba dvs personala!
Da domnule Rughinis, Tik Tok este ora 21:00-breaking news! Va prezentam rezultatele partiale din prmul tur.
Unde erau jurnalistii stimati domni inainte de a castiga acest Georgescu primul tur al alegerilor? Nimeni n-a spus nimic despre el, nimeni nu le-a deschis ochii romanilor frustrati in legatura cu acest om. Sa vedem si noi cine este, ce idei are, de unde vine, ce avere are, etc. Nimic! Acum vad ca sar marii jurnnalisti cu analize, descrieri si opinii „la cald” despre Georgescu. Nici o institutie n-a spus si n-a trimis nici un avertisment in legatura cu el. In momentul in care apare pe lista un candidat, chiar nu scrie nimeni nimic despre el? Si sa nu-mi vina cu scuza jenanta ca „n-au TikTok” , pentru ca n-ai nevoie de Tik Tok ca jurnalist sa investighezi si sa informezi poporul in privinta unui astfel de candidat periculos. Adica stiam eu cine este individul de acum cativa ani cand l-am vazut intr-un interviu pe Youtube (sic!), si nu stiau marii jurnalisti de la marile site-uri de stiri?? Comme on…cut the bullshit please!
Sunt de acord că presa și sociologii au dezamăgit. Dar dacă nu ne uităm la cauze riscăm să agravăm problema.
În interpretarea mea, prima cauză a erodării informației publice în fața avalanșei digitale este degradarea statutului de om de presă. Ne asteptăm de la jurnaliști să producă adevăr și coeziune socială în competiție cu platforme ce maximizează adicția digitală.
Avem nevoie de un nou rol social al jurnalistului, conștientizat și de societate.
Nu putem lua doar dulciuri la fiecare masă și apoi să ne plângem că legumele nu mai au gust bun.
După cum în industria alimentara super-procesată am găsit rețete gustoase și sănătoase (dar mai scumpe) poate e vremea să căutăm și in societate rețele pentru „prepararea” informațiilor publice cu alte ingrediente decăt click-bait și indignare.
Nu cred in povestea cu Tik-Tok. Ascunde lucruri urit mirositoare din serviciile noastre secrete.
Nu cred nici in revolutie. E o lovitura atent si indelung pregatita. (Moscova are nevoie de un regim servil. Gen Orban. Sa vedem daca vor reusi.)
Initial am crezut ca este pentru Simion, dar el a fost doar „iepurele de carpa”(la cursele de ogari, exista o nada linga pista de alergare, formata dintr-un iepure de carpa, tras rapid de un motor electric. Dupa care fug prostii de ogari.). Adevaratul beneficiar a fost Georgescu.
Hazul este ca electoratul a intors spatele PNL si PSD, care si-au batut joc in mod repetat de ei.
Si mai sunt unii care acuza poporul roman ca e prost etc….
Acum, sa vedem finala intre nationalistii extremisti dirijati de Moscova si progresistii coordonati de USA si UE.
Nu, TikTok poate fi o tehnologie de produs mari emoții sociale( vă aduceți aminte de lanțul de sinucideri produse de un joc pe TikaTok prin care utilizatorii tineri se sinucideau?). A fost cazul în 2020 cu AUR care a intrat surprinzător în parlament cu un procent bun de 10%). Și acum cu Georgescu a fost aceeași metodă. Toată chestia este CÂND declanșezi operațiunea care să fie scurtă ( pentru a nu fi depistată), rapidă și puternică emoțional. Deci, este o metodă tehnologică de manipulare socială, care poate fi foarte eficientă. Pericolul este că metoda poate fi folosită, de ex., pentru producerea de revolte sociale. De aceea, rețelele sociale pot fi periculoase, indivizii putând fi manipulați în scopuri diferite. Asta cred eu că s-a întâmplat. Instituțiile statului trebuie să controleze mai bine aceste rețele sociale, altminteri acestea pot manipula lumea chiar contra statului. Fiindcă, da, prin manipularea votului se pot crea structuri de conducere statale artificiale, în favoarea unor puteri străine. Statul român ar trebui să ne apere și să se apere. Repet, aceste rețele sociale trebuie controlate până nu este prea târziu. Iată, rețelele sociale pot fi o armă politică mai puternică decât TV, etc. Eu cred că o mare parte din tinerii utilizatori de rețele sociale au fost manipulați, au ieșit la vot și au votat cum se vede. Este un atentat la democrație. Mâine-poimâine pot face o Revoluție sângeroasă, etc.( cum a fost în SUA la Capitoliu cu revolta pro-Trump. Nu este de joacă cu chestiile astea.
@mongolul _ „Ascunde lucruri urit mirositoare din serviciile noastre secrete”
Este, într-adevăr, posibil ca serviciile să fi fost complice. Dar, este vorba despre tehnica folosită. Adică, algoritmi, adică rețele de socializare, adică, TikTok.
Acum trei ani, în Maramureș, cineva a organizat o foarte reușită tabără de vară pentru 20 de elevi români originari din Valea Timocului sârbesc, elevi ce veniseră însoțiți de către chiar președintele organizației „vlahilor” din Serbia, „Ariadnae filum”, Zavișa Jurj. Aflând din presă despre acest eveniment, am ținut neapărat să-i întâlnesc pe acești copii, ca și pe cei care îi însoțeau și, nu în ultimul rând, și pe organizatorii acestei tabere. Mare mi-a fost însă mirarea să aflu că nici Inspectoratul Școlar Maramureș, nici autoritățile județene și cele din municipiul capitală de județ, habar n-aveau nici despre existența taberei și nici despre prezența cu această ocazie a oaspeților veniți din fosta Dacie Aureliană. Am aflat, totuși ,cu ocazia întâlnirii mele cu aceștia, că finanțatorul întregii acțiuni era un domn de la București, pe nume Călin Georgescu. Așa l-am cunoscut pe acest om. M-am bucurat nespus să constat că există totuși și la români oameni care nu se uită la bani atunci când vine vorba de a face ceva concret pentru frații lor aflați în pragul deznaționalizării. Se zice că respectu nu se pretinde, ci se câștigă. Indiferent ce lucruri grozave se spun și se vor spune despre acest om, el merită respectul nostru al celor care nu suntem capabil să facem nimic sau nu facem decât foarte puțin pentru a ne ajuta conaționalii aflați în asemenea nefericite și nedorite situații! Pentru că, totuși, Salus Populi, Suprema Lex!
Este vorba de absența gîndirii critice, ignorată, cel puțin în preuniversitar, dar nu numai, de vreo două generații încoace. Acum 35 de ani, nu erau platformele online, dar cozile, flecăreala de la birou și din fața curții erau medii la fel de favorabile propagării zvonurilor născute din fricile și din frustrările oamenilor, cu sau fără o fentă imprimată de servicii oculte (căutați scheciul cu zvonerul și cu răspîndacul al lui Divertis din epocă).
Fricile unei întregi populații înspămîntate de ieșirea dintr-o mizerie familiară și de intrarea într-o libertate care presupunea riscuri reale și asumarea răspunderii personale, frici coafate de securiștii reciclați în revoluționari în spaime de moșieri, de industriași și de străini puși pe înrobit poporul muncitor au putut fi atenuate, atît cît au fost, printr-un efort concentrat, fundamentat de contra-propagandă, bazată pe emoții pozitive, pe atitudini raționale, pe argumente și pe propuneri de schimbare pragmatice și concrete.
Să nu uităm că diseminarea Protocoalelor Înțelepților Sionilor și ascensiunea unui Rasputin au fost posibile în Rusia cenzurii și a analfabetismului nu în Olanda sau În Anglia libertății presei. Că ascensiunea unui Mussolini ori a unui Hitler au avut loc pe fondul unor angoase legate de amenințări reale (dar greșit conceptualizate) la adresa națiunilor respective, nu lipsei de vigilență a unor organe de cenzurare a zvonurilor.
Dimpotrivă, este de dorit ca amenințările – intenționate sau involuntare – la adresa stabilității, coeziunii sau viabilității comunităților să fie exprimate public, pentru a fi percepute de cei pe care i-ar putea afecta astfel încît să poată fi contracarate cu contra-argumente pertinente pentru cei potențial vulnerabili. Degradarea presei a avut loc după ce angoasele s-au instalat, a fost amplificată de aura de martir dată de lupta cu cenzura ostilă și a fost încurajată de cenzura adusă de cei urcați pe valul fricilor iraționale ale unor categorii mari de membri ai comunității.
Dar trebuie să fie cine să le asculte, cine să le combată și, mai ales și mai ales, cine să formeze capacitatea de percepție obiectivă, de gîndire critică și de argumentare logică la suficient de mulți membri ai comunității pentru ca zvonurile să fie oprite înainte să ia proporții și pentru ca îngrijorările să primească răspunsuri constructive astfel încît să nu se transforme în angoase susceptibile să devină sensibile la discursuri și la atitudini iraționale.
Altminteri, cine verifică corectitudinea celor care verifică corectitudinea faptelor și cine judecă sentimentelor celor care condamnă limbajul urii?
Aveți dreptate.
Era o naivitate să sperăm că interesele și influența Rusiei se manifestă atât de deschis în Chișinău, dar se va opri la Prut.
De mai bine de 30 de ani avem in fata o realitate trista: o mare Casa a Poporului plină cîtă frunză și iarbă cu șparlamentari care se aleg intre ei și vin/revin valuri valuri „triumfători la fiecare 4 ani.
Și aceste cicluri se tot repetă din trecut până în prezent. Numai că prezentul se prezintă cu o „marfă” de foarte proastă calitate iar oamenii sunt deja sătui de rebuturi și de firimiturile care le sunt aruncate cu scârbă și dispreț de cei care se cred aleși.
Se cred aleși dar de fapt ei sunt rezultatul faptului că electoratul nu a avut ce să aleagă și în mare parte a fost un vot obligat fortat de situație. La aceste alegeri insă oferta a fost ceva mai bogată și cu un candidat care nu a fost membru al vreunui partid actual și care a avut un discurs diferit de minciunile servite până in prezent.
Surpriza mare pentru mine este Lasconi care pare a nu fi capabilă de a gândi fără consultanți iar ideile „progresisto-liberale” de partid stînga-dreapta-nprejur nu au dus decât la accelerarerea spre regres și degradare morală
După alegerile de duminică cred că politicieni din România incep să se teamă de consecințele manipulării electorale ca o consecință a educației precare.
Democrația este singura formă prin care elitele ajung să sufere neglijarea educației naționale.
După această rundă de alegeri sunt mai optimist decât am fost vreodată.
> Google își țintește reclamele în funcție de micro-momentele noastre de disperare sau anxietate, alegând automat momeala cea mai adecvată secundei.
Există un tratament foarte simplu pt. asta – instalează un adblocker.
Și BTW, m-am cam săturat de analizele ăstea. L-am avut pe Zelea-Codreanu, pe Hitler și pe Trump și fără tiktok (da, tiktok-ul de-abia apăruse în 2016). Atîta timp cît există o piață pt. porcării de extremă dreaptă, o să se găsească și tehnologie prin care să fie livrată.
ne pare rau, dar, la fel ca la brexit, combinatiile politice de culise ale unor partide in goana dupa puterea de moment au distrus o lume negociabila si perfectibila ireversibil intr-o fundatura fara sfarsit in care balteste totul intr-o mediocritate absoluta. culmea ridicolului in anglia e ca dupa brexit, imigratia a crescut simtitor iar astazi, liderul partidului conservator este, ironic, o persoana de culoare!manipularea algoritmilor de catre o putere straina pentru agentul lor direct este doar ultimul pas dintr-o lunga serie de erori neprovocate decat de politicienii de profesie: ingrasarea fara masura a bugetarilor fata de restul societatii (toti vecinii mei care lucreaza la mega,lidl etc cauta asiduu pile sa lucreze la stat), hartuirea micilor afaceri cu efactura,etransport,limitarile aleatorii la cash, SAF-T, masuri fara precedent in vreo tara din UE luate la aceasta scara fara consultari reale, jocuri de culise intre cateva persoane care si-au luat voturile pe persoana fizica, opulenta gratuita si trafic de influenta generalizat precum si greseala suprema,alegea unor candidati necarismatici si slab pregatiti din joben si manipularea votului prin interzicerea dianei sosoaca si incercarea patetica de umflare tactica a golanasului simion care baltea in sondaje. tot ce mai putem spera e ca alegerile parlamentare sa nu ne ofere si alte surprize neplacute, in fond, presedintele nostru in cazul unei majoritati puternice poate fi limitat doar la poze in CSAT si numiri de ambasadori, restul atributiilor ca numiri de procurori, sefi de servicii ii pot fi luate fara nicio problema! desi toata lumea de buna credinta va merge la lasconi, matematica electorala insa arata foarte rau dupa repartitia votului la turul 1…pesedisti care sa voteze lasconi nu cred ca o sa vedem…asa ca, puneti centurile, aterizarea va fi dureroasa din toate punctele de vedere!
Sunt destul de șocat de ideile din articol. Susțineți că adevărata cauza a procentului ridicat atins de Căllin Georgescu este faptul că democrațiile occidentale nu se apără de diseminarea ideilor anit-UE și anti-NATO pe platforme de „socializare”, apărare ce ar implica probabil controlul, cenzura, blocarea acestor platforme? Soluția pentru dvs ar fi niște platforme aprobate oficial? Așa cum Rusia are VKontakte și Yandex iar China WeChat și Baidu, să aibă și Europa plaformele ei, bine păzite de poliția de idei? Nu credeți că odată TikTok blocat va apărea altul, și altul? Mai de nou mediul e problema? Omorîm mesagerul?
Dar că există minți receptive la bazaconiile debitate de dl Georgescu, asta nu e o problemă? Atîta vreme cît ele există, nu vom putea stăvili absorbția ideilor pentru că se vor găsi canale. N-ar fi mai bine să ne întrebăm de ce a ajuns dl Georgescu (care are o educație și un CV mult mai respectabile decît ale altor candidați) în halul ăsta, caz de psihologi? Și la fel despre cei care îl ascultă și votează: Care le sunt frustrările? Economice? De statut? Ce le propunem? Ce nu le place din ce le propunem „noi”? Ce vor ei? De ce a ajuns (sau a fost dintotdeauna) o mare parte din România într-o beznă a dacopatiei, a fundamentalismului ortodox obscur, superstiției, credulității, a necunoașterii crase a istoriei inter și post-belice, a leacurilor băbești, aurelor, horoscoapelor, bioenergiei și mai știu eu ce? E mai simplu să dăm vina pe China și TikTok. Era mai bine să-i punem un căluș dlui Georgescu și să-i facem pe votanții dînsului să se abțină sau să voteze cu „ai noștri” scrîșnind din dinți, din lipsă de altceva? Credeți că n-ar fi găsit o breșă prin care să-și dea drumul la frustrare și n-ar fi votat o altă incarnare a ideii platonice de Georgescu? Problema e cererea, nu oferta și nici canalele prin care se transmite oferta.
Evident ca accesul unui candidat neo-legionar care prezinta diverse teorii conspirationiste, anti-vaccinist, anti-cezariene, anti-UE, anti-NATO, etc, a fost facuta sub radar pe Tiktok dupa niste modele rusesti.
Omul e un misticoid si nu spune nimic concret despre economie, sau spune aberatii.
In plus partidele clasice la noi s-au facut de ras, au umblat numai dupa beneficii personale si certuri politicianiste intre ei, sub un iohanes inert, neimplicat, arogant, preocupat doar de vacante in strainatate si golf, schi.
Iohanis a distrus Pnl, prin promovarea non-valorilor obediente.
când intelectualii nu au argumente (sau au și sunt loviți de lene) recurg la teoria conspirației (in care se făcea că Putin uneltea cu Xi și-l convingea să-l proptească pe Georgel, argatul lui balcanic, pe tiktokul diabolic) și asigură publicul că o cenzură la vremea ei nu numai că e de bun-simț și dezirabilă dar ne-ar putea chiar salva democrația.
așa se explică de ce avem atât de multe teorii și atât de mulți teoreticieni ai conspirației, și pe stânga și pe dreapta. mulți oameni care adoră democrația și Uniunea și visează cum Statul și Structurile sale de „Inteligență” o să le protejeze prin eliminarea opiniilor ilicite și extremiste din agora, eventual cu tot cu emițători. tictoc tictoc, trece vremea și pe nesimțite se petrece amorsarea unei națiuni. într-adevăr…a venit ora lui Georgel, alt salvator de meserie (din 89 incoace ne bântuie personajele stea mesianice ce-și atârnă ‘misiunea sfântă’ in titulatura partidelor-vehicule).
altfel, cert e că același stat ultraprotector, trezit brusc in preajma alegerilor, a determinat umflarea electorală a acestui personaj prin eliminarea din cursa alegerilor a altuia, mult mai notoriu, și transferul implicit al bazinului electoral. totul printr-un act profund nedemocratic. și pretinzînd că apără ordinea constituțională. Asta ca să fie clar unde pot conduce deciziile pripite, fără temei legal, ce sancționează drastic un curent sau altul de opinie.
Tehnologia poate degrada capacitățile decizionale. Din păcate beneficiile digitalizării sunt vizibile imediat, în vreme ce costurile individuale și sociale sunt mai greu de evaluat.
Discuția este adesea blocată de gândirea simplificatoare ce pune egal între reglementare și cenzură.
Avem nevoie de un spațiu polemic în care sa punem în balanță beneficiile și costurile schimbărilor sociale prin tehnologie.
”gândirea simplificatoare ce pune egal între reglementare și cenzură.”
Libertatea de exprimare nu se reglementează, ea se postulează și se aplică. A se vedea Primul Amendament la Constituția Statelor Unite.
Cine se consideră lezat de libera exprimare a altora, are la dispoziție instanțele civile. Dar dacă avem o poziție destul de înaltă în sistem, ne place să trimitem bugetari cu epoleți acasă la oameni, să-i amendeze pentru postări pe social media.
„Discuția este adesea blocată de gândirea simplificatoare ce pune egal între reglementare și cenzură.”
Pentru început țin să vă recomand discursul domnului Rowan Atkinson asupra libertății de exprimare. Aș putea recomanda o grămadă de texte valoroase, dar clipul domniei sale este extrem de succint și elocvent.
Apoi, țin să vă atrag atenția că discuția continuă -pe moment- deși dumneavoastră ați folosit deja un preemptive strike împotriva tuturor interlocutorilor ce ar îndrăzni să sugereze că reglementarea discursului public, a opiniilor politice, a emoțiilor și gândurilor permise in spațiul public este începutul cenzurii. Așa începe Cenzura de Stat (și Partid) intr-o democrație deraiată: cu o normă micuță ce țintește un grupuscul uman, de obicei unul disprețuit de toată lumea. Apoi restrângerile dreptului se tot extind și pe măsură ce trece timpul descoperim că interdicțiile nu mai privesc grupuri și dogme/doctrine (mai mult sau mai puțin radicale), ci sintagme sau chiar cuvinte. Pur și simplu te poți trezi amendat, indiferent din ce grup faci parte, pentru că ai folosit un termen interzis, de pildă ‘negru’. Iar acest stadiu al cenzurii nu este o vagă amenințare futuristică, nu, este din păcate un fenomen mainstream in toată Europa. Procesul de înlănțuire a internetului ce a început in timpul marii migrații afroasiatice din regimul Merkel a intrat intr-o fază de radicalizare etatistă in vremea pandemiei când o sumedenie de democrații s-au transformat in covidocrații și au instaurat regimuri de cenzură de ordin totalitar, in care delictele de opinie au început să fie sancționate penal iar dizidenții vânați pe facebook și pe străzi. Nu mi-a duc aminte ca intelectualii de limbă română cei mai de soi să fi pornit vreo polemică pe această temă, din contră, aproape toți au salutat ‘reglementările’ ce includeau orice critică la capitolul penal ‘dezinformare’ sau cel puțin ‘conspiraționism’. Vă aduceți aminte de premierul care îi cataloga pe sceptici drept teroriști? Nu numai că nu a existat vreo polemică/conrtră civilizată in fața acestor derapaje uluitoare, dar aceeași majoritate a contribuit din plin la valul de ură revărsat in spațiul public asupra unor medici sau cercetători ce au îndrăznit să critice regimul sau să propună tratamente alternative.
Când o platformă media cenzurează in masă, la instigarea autorităților, sau din calcule meschine, urmarea este că orice polemică pe teme politice este încheiată acolo, iar audiența scade până la punctul in care și platforma riscă să dispară. Twitter a fost salvată in extremis de Elon Musk, dar agresiunea statală împotriva ei nu s-a sfârșit, pentru in continuare amenință monopolul informațional al statelor. Nu contează că cenzura poartă alt nume eufemistic, nu contează nici că se face cu temei legal, ea rămâne cenzură, anulare, ștergere și oamenii știu. Și nici nu vor să uite. Reglementarea nu oferă sub nicio formă vreo legitimitate operațiunii de amuțire a opozanților notorii sau a milioanelor de îndărătnici anonimi ce nu vor să adere la Gândirea Unică.
In plus aparatul de cenzură modern implică niște stranii caracteristici. El a adus in prim plan milițianul-privat al gândirii, in care birocratul-corporatist primește atribuții de investigare, supraveghere, deliberare, sancționare altădată încredințate doar judecătorilor. Acest milițian acționează adeseori strict in sfera privată, rămânînd un soi de funcționar anonim total iresponsabil, dar alteori acțiunea sa agresivă, de tăiere a cuvântului și expulzare a contravenienților de pe platforme, se împletește cu acțiunea coercitivă a milițienilor statali, cu informări reciproce, colaborări permanente, schimb de dosare și ponturi. Totul in perfectă obscuritate…dar cu urmări atât de brutale și decizii atât de inepte incât oricine le poate ghici.
In ziua alegerilor m-am decis să-mi fac cunoscută opțiunea pro-Lasconi, din poziția de simplu cetățean, fără înregimentare politică. Am ales intenționat acel moment, să văd ce se va întâmpla. S-a întâmplat că de pildă contributors a suspendat replica mea (și a altora, probabil adminii considerînd că ne/se protejează astfel). Nu e evident că o astfel de reglementare e stupidă, contraproductivă, milițienească? Și că e tot o formă de cenzură, e drept mai blândă și doar temporară? Cum să dai dreptul unor milițieni să scaneze netul și să taie amenzi unor cetățeni care se manifestă cât se poate de democratic? (dacă nu acum, inainte de alegeri, atunci când?).
Orice reglementare ce conferă puteri discreționare unor birocrați/milițieni asupra (exprimării) opțiunilor politice ale cetățenilor este un instrument al cenzurii și un cui in coșciugul democrației.