duminică, aprilie 14, 2024

Timisoara in sufletele noastre

“Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara !” Intr-un interviu aparut prin 1991 in „Romania Libera” (luat de regretatul Florin-Gabriel Marculescu), spuneam ca Timisoara este cel mai frumos cuvant din limba romana.  Nu mi-am schimbat parerea. Sa ne amintim cum au reactionat timisorenii acum un an , cand au aterizat acolo „cei trei crai” coalizati sub umbrela mistificatoare a diverselor „Antene” si „Realitati”.   Intr-adevar, acolo a inceput acum 21 de ani ceea ce unii se obstineaza sa considere doar un foc de artificii, o iluzie sau o mistificare.

Nu s-a tras cu gloante oarbe la Timisoara. Acolo au murit oameni pentru ca au cerut libertate.  Dictatura a recurs cu disperare la solutia Tienanmen. In alte state din Blocul Sovietic au fost ascultate indemnurile lui Gorbaciov de a nu se recurge la forta impotriva demonstantilor pentru democratie. Pana si ulii dogmatici gen Gustav Husak, Milos Jakes, Erich Honecker, Egon Krenz etc au inteles ca 1989 nu era 1953, 1956 ori 1968.

Nomenklatura de la Bucuresti a refuzat sa cedeze, si-a aparat cu furie privilegiile botezate cu nemarginit cinism “cauza socialismului”. Pentru Ceausescu si sicofantii sai, Gorbaciov era un tradator, un oportunist de dreapta, groparul comunismului real.  Toti membrii si membrii supleanti ai Comitetului Politic Executiv au aprobat decizia criminala de a se trage in protestatari. Nici macar unul nu s-a abtinut. Am mai spus-o, a ierta nu inseamna a uita, dar a uita este de neiertat. In plus, iertarea este o vorba desarta in absenta caintei.

Cand aud voci care sustin ca anticomunismul democratic este revolut ca atitudine etica, ca nu mai are sens sa ne ocupam de natura sistemului comunist, de resursele sale ideologice, ma intreb pe ce planeta traiesc propagatorii acestei viziuni?  Ar spune oare ei acelasi lucru despre confruntarea cu trecutul nazist?  Au ei cea mai vaga notiune despre analiza comparativa a regimurilor comuniste?  Au intrat macar o zi in arhive?  Amatorismului lautarist, insolentei negationiste si amneziei abil cultivate trebuie sa  li se contrapuna expertiza veritabila a ceea ce a fost comunismul, in planul institutiilor, al practicilor sociale, al vietii cotidiene, al represiunii, al mecanismelor de constrangere si cooptare, al subiectivitatii.

In decembrie 1989, timisorenii au cerut adevar, demnitate si libertate. Dupa 21 de ani, idealurile lor raman vii, nealterate, actuale.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Buna ziua

    Comentariul meu nu are legatura directa cu aniversarea a 21 de ani de
    la inceputul Revolutiei. Sau poate ca are, in masura in care constat
    cu amaraciune ca dupa 20 de ani si mai bine de libertate a informatiei
    se mai poate intimpla ceea ce s-a intimplat astazi pe scena publica
    din Romania.

    Ma refer la scrisoarea celor 10 intelectuali in apararea Eugeniei
    Voda, sanctionata de catre CNA pentru ca invitatul ei in emisiunea
    numita „profesionistii”, Ion Cristoiu l-a numit pe Corneliu Zelea
    Codreanu „un erou romantic”. Gabriel Liiceanu, Cristian Mungiu, Lucian
    Pintilie… si altii, intr-adevar nume foarte cunoscute, se
    solidarizeaza cu Eugenia Voda in numele libertatii de expresie si
    acuza CNA ca practica dubla masura (de ce CNA-ul nu a sanctionat
    posturile de televiziune cind au facut apologia lui Paunescu).

    Cita dezamagire resimt nici nu pot exprima. Este in pericol libertatea
    de expresie in Romania ? Dupa parerea mea nu, ba chiar libertatea de
    expresie se manifesta de multe ori prea liber in tot ce are mai urit:
    injurii rasiste, ansisemite, anti- tot ce-i trece prin cap
    emitatorului. Avea nevoie mediocra emisune a Eugeniei Voda (ruleaza si
    pe TVR International, am incercat sa o vizionez de citeva ori, e de o
    platitidune desavirsita) sa fie aparata de 10 intelectuali de frunte ?
    Nu cred. Nu-si dau ei seama ca indirect il apara pe Ion Cristoiu,
    personaj de presa foarte dubios, apologet si mare fan al lui Codreanu,
    care in nici un caz nu merita o asemenea onoare? Nu stiu.

    Ceea ce stiu sigur este ca de astazi nu mai citesc un rind din
    Liiceanu, nu mai privesc o imagine filmata de Mungiu, Pintilie, sau
    Puiu.

    Si o ultima precizare: nu sunt evreu. Nu ca ar avea vreo importanta.

    • Nu inteleg de ce a trebuit sa scrii Dta aceste randuri, care dupa cum singur ai scris, nu au nici o legatura cu articolul in speta. Parerile Dtale despre emisiunea Dnei Voda sunt mai mult decat singulare – vezi majoritatea covarsitoare a comentatorilor care plaseaza emisiunea de la TVR1 ca excelenta – iar promisiunea de a nu mai citi, vedea, auzi de autorii scrisorii nu cred ca va deranja pe cineva ! Urmeaza sa ne comunicati ce veti face de acum inainte …

      • Political correctness, limbaj de lemn şi formă subtilă de cenzură, caracteristică societăţii contemporane, zisă democratică! Nu aţi observat: mereu apare câte unul când se deviază de la linia politică „corectă”

  2. Frumos spus, Timisoara este cel mai frumos cuvant al limbii romane.
    Au trecut atatia ani si aceasta perioada a anului imi ramane in memorie asa cum am trait-o in 1989. Cum oare as putea-o uita oare?

  3. Timisoara !! ce nume, ce rezonanta ce populatie..ce oameni !!
    Am trait intre 1941 – 1950, in Timisoara ( si in imprejurimi..) ca REFUGIAT din Ardealul cedat Ungariei..Am trait aproape 2 ani intr-un „sheatle” adic ao asezare hasidica de oameni scapati din Holocaust ! (Timisoara avea cele mai impresionante temple din Romania..!!). Timisoara a reprezentat CEL MAI FRUMOS ORAS IN CARE AM TRAIT VREODATA !!
    In 1950, am plins la plecare..si am incercat de 2 ori (1955 si 1957..) sa ma transfer cu Facultatea inapoi la Timisoara..Ce as mai fi dorit sa vad adevaratele fete ale REVOLUTIEI din 1989 ??
    Timisoara si TIMISORENII au ramas in inima mea !! Au fost singurii si adevaratii eroi ai Revolutiei Romane , schimbare in care nu mai credeam….
    FELICITARI acestui oras de eroi !! j bilco din Florida (acum)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro