“Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara !” Intr-un interviu aparut prin 1991 in „Romania Libera” (luat de regretatul Florin-Gabriel Marculescu), spuneam ca Timisoara este cel mai frumos cuvant din limba romana. Nu mi-am schimbat parerea. Sa ne amintim cum au reactionat timisorenii acum un an , cand au aterizat acolo „cei trei crai” coalizati sub umbrela mistificatoare a diverselor „Antene” si „Realitati”. Intr-adevar, acolo a inceput acum 21 de ani ceea ce unii se obstineaza sa considere doar un foc de artificii, o iluzie sau o mistificare.
Nu s-a tras cu gloante oarbe la Timisoara. Acolo au murit oameni pentru ca au cerut libertate. Dictatura a recurs cu disperare la solutia Tienanmen. In alte state din Blocul Sovietic au fost ascultate indemnurile lui Gorbaciov de a nu se recurge la forta impotriva demonstantilor pentru democratie. Pana si ulii dogmatici gen Gustav Husak, Milos Jakes, Erich Honecker, Egon Krenz etc au inteles ca 1989 nu era 1953, 1956 ori 1968.
Nomenklatura de la Bucuresti a refuzat sa cedeze, si-a aparat cu furie privilegiile botezate cu nemarginit cinism “cauza socialismului”. Pentru Ceausescu si sicofantii sai, Gorbaciov era un tradator, un oportunist de dreapta, groparul comunismului real. Toti membrii si membrii supleanti ai Comitetului Politic Executiv au aprobat decizia criminala de a se trage in protestatari. Nici macar unul nu s-a abtinut. Am mai spus-o, a ierta nu inseamna a uita, dar a uita este de neiertat. In plus, iertarea este o vorba desarta in absenta caintei.
Cand aud voci care sustin ca anticomunismul democratic este revolut ca atitudine etica, ca nu mai are sens sa ne ocupam de natura sistemului comunist, de resursele sale ideologice, ma intreb pe ce planeta traiesc propagatorii acestei viziuni? Ar spune oare ei acelasi lucru despre confruntarea cu trecutul nazist? Au ei cea mai vaga notiune despre analiza comparativa a regimurilor comuniste? Au intrat macar o zi in arhive? Amatorismului lautarist, insolentei negationiste si amneziei abil cultivate trebuie sa li se contrapuna expertiza veritabila a ceea ce a fost comunismul, in planul institutiilor, al practicilor sociale, al vietii cotidiene, al represiunii, al mecanismelor de constrangere si cooptare, al subiectivitatii.
In decembrie 1989, timisorenii au cerut adevar, demnitate si libertate. Dupa 21 de ani, idealurile lor raman vii, nealterate, actuale.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Buna ziua
Comentariul meu nu are legatura directa cu aniversarea a 21 de ani de
la inceputul Revolutiei. Sau poate ca are, in masura in care constat
cu amaraciune ca dupa 20 de ani si mai bine de libertate a informatiei
se mai poate intimpla ceea ce s-a intimplat astazi pe scena publica
din Romania.
Ma refer la scrisoarea celor 10 intelectuali in apararea Eugeniei
Voda, sanctionata de catre CNA pentru ca invitatul ei in emisiunea
numita „profesionistii”, Ion Cristoiu l-a numit pe Corneliu Zelea
Codreanu „un erou romantic”. Gabriel Liiceanu, Cristian Mungiu, Lucian
Pintilie… si altii, intr-adevar nume foarte cunoscute, se
solidarizeaza cu Eugenia Voda in numele libertatii de expresie si
acuza CNA ca practica dubla masura (de ce CNA-ul nu a sanctionat
posturile de televiziune cind au facut apologia lui Paunescu).
Cita dezamagire resimt nici nu pot exprima. Este in pericol libertatea
de expresie in Romania ? Dupa parerea mea nu, ba chiar libertatea de
expresie se manifesta de multe ori prea liber in tot ce are mai urit:
injurii rasiste, ansisemite, anti- tot ce-i trece prin cap
emitatorului. Avea nevoie mediocra emisune a Eugeniei Voda (ruleaza si
pe TVR International, am incercat sa o vizionez de citeva ori, e de o
platitidune desavirsita) sa fie aparata de 10 intelectuali de frunte ?
Nu cred. Nu-si dau ei seama ca indirect il apara pe Ion Cristoiu,
personaj de presa foarte dubios, apologet si mare fan al lui Codreanu,
care in nici un caz nu merita o asemenea onoare? Nu stiu.
Ceea ce stiu sigur este ca de astazi nu mai citesc un rind din
Liiceanu, nu mai privesc o imagine filmata de Mungiu, Pintilie, sau
Puiu.
Si o ultima precizare: nu sunt evreu. Nu ca ar avea vreo importanta.
Nu inteleg de ce a trebuit sa scrii Dta aceste randuri, care dupa cum singur ai scris, nu au nici o legatura cu articolul in speta. Parerile Dtale despre emisiunea Dnei Voda sunt mai mult decat singulare – vezi majoritatea covarsitoare a comentatorilor care plaseaza emisiunea de la TVR1 ca excelenta – iar promisiunea de a nu mai citi, vedea, auzi de autorii scrisorii nu cred ca va deranja pe cineva ! Urmeaza sa ne comunicati ce veti face de acum inainte …
Political correctness, limbaj de lemn şi formă subtilă de cenzură, caracteristică societăţii contemporane, zisă democratică! Nu aţi observat: mereu apare câte unul când se deviază de la linia politică „corectă”
Frumos spus, Timisoara este cel mai frumos cuvant al limbii romane.
Au trecut atatia ani si aceasta perioada a anului imi ramane in memorie asa cum am trait-o in 1989. Cum oare as putea-o uita oare?
Timisoara !! ce nume, ce rezonanta ce populatie..ce oameni !!
Am trait intre 1941 – 1950, in Timisoara ( si in imprejurimi..) ca REFUGIAT din Ardealul cedat Ungariei..Am trait aproape 2 ani intr-un „sheatle” adic ao asezare hasidica de oameni scapati din Holocaust ! (Timisoara avea cele mai impresionante temple din Romania..!!). Timisoara a reprezentat CEL MAI FRUMOS ORAS IN CARE AM TRAIT VREODATA !!
In 1950, am plins la plecare..si am incercat de 2 ori (1955 si 1957..) sa ma transfer cu Facultatea inapoi la Timisoara..Ce as mai fi dorit sa vad adevaratele fete ale REVOLUTIEI din 1989 ??
Timisoara si TIMISORENII au ramas in inima mea !! Au fost singurii si adevaratii eroi ai Revolutiei Romane , schimbare in care nu mai credeam….
FELICITARI acestui oras de eroi !! j bilco din Florida (acum)