Toamnă europeană – 2010

Daca toamna americana arata zbuciumata, toamna europeana arata nu mai putin intensa. In primul rand austeritatea impusa in multe tari scoate largi populatii sindicaliste in strada si probabil lucrurile nu vor arata mai bine in viitor. Greu sa cedezi beneficiile castigate de-a lungul timpului, justificate sau nu, usor de inteles ca in majoritatea cazurilor exista o justificare a acestor proteste. Cei sanctionati nu au nici o vina, in afara de una singura, esentiala si despre care nimeni nu doreste sa discute –  populismul si demagogia. Masele de votanti au licitat voturile pe baza promisiunilor, uneori absurde, ale politicienilor. Nimeni nu s-a intrebat daca este de unde, sau mai precis cine plateste pana la urma decontul. Cand crezi fara sa controlezi ajungi la situatia la care s-a ajuns, promisiunile raman promisiuni si  ce s-a dat nu se mai poate da.

Dezechilibrele structurale dintre diferitii membrii ai Uniunii s-au acutizat mai mult decat cineva s-a gandit vreodata. Cererea de produse si servicii a unor state membre a fost satisfacuta de alte state membre ale Uniunii, plata a fost insa mai dificila. Usor sa cumperi o masina germana performanta, mai greu este insa sa o si platesti. Aici am intrat in subiectul prinicipal al postarilor mele anterioare. Deocamdata lucrul s-a aranjat simplu – datornicii s-au indatorat mai mult si creditorii au trebuit sa mareasca  creditele avand speranta ca intr-un viitor sa-si primeasca banii inapoi. Problema ar fi ca acesti creditorii au avut pretenti de a “vedea clar” ca imprumuturile nu vor merge direct unde au mers si banii dati inainte de criza.

După cum s-a văzut în timpul crizei actuale, Germania a devenit în mod clar centrul de greutate economic al Europei. Această criză a demonstrat că problemele de natură economică pot genera imediat probleme politice, transformandu-se aproape instantaneu in pozitii nationale, de fel ideologice. Astazi este clar ca fara acordul Germaniei nimic nu poate fi făcut, şi dacă Germania doreşte un lucru el se va face. Germania a devenit o putere economica principala în Europa, lucru care a fost intotdeauna simtit; de aceasta data a fost si demonstrat. In opinia mea, se configureaza cateva grupuri diferite in Uniunea Europeana. Grupul Mediteranian (Italia, Spania, Portugalia si Grecia, la care putem adauga si Irlanda), care este transparent in atitudinile politice, avand mari probleme economice. Grupul statelor fost-comuniste, Est Europene, care au mari reticiente si animozitati  fata de orice apropiere  de Rusia. Acest grup este reprezentat in special de Polonia si Romania, astazi poate si de Ungaria si Cehia. Marile puteri Europene isi joaca singure cartile pe care le au fiecare. Marea Britanie mizeaza alternativ si pe o politica atlantica impreuna cu Statele Unite. Franta cand ii convine se aliaza cu Germania, cand nu, se aliaza cu Mediteranienii. Germania face fata tuturor prin puterea ei economica si independenta financiara pe care si le-a construit in ultimul deceniu.

În cazul în care Germania devine factorul decizional principal  în Europa, ea poate defini  cum se va reconfigura Europa in viitorul apropiat. Starfor mentioneaza putin cam definitiv, dupa gustul meu, ca Germania este singurul stat European care poate avea optiunile unor aliante in afara Europei; eu cred ca Franta are de asemenea aceleasi optiuni pe care a inceput deja sa le tatoneze. Ambele state, din nefericire, isi cauta optiunile aliate in Rusia.

Germania are limite clare, care sunt in primul rand militare. In al doilea rand sunt cele care se vor prefigura in curand, dupa finalul crizei, si anume pietele de desfacere. Germania are nevoie de piete in afara Uniunii slabite de criza. Parerea mea este ca din punct de vedere economic singura piata sigura pentru nemti va fi Rusia. Rusia este principalul furnizor de materii prime si energie al Germaniei. Marea problema este ca si Franta a inceput sa vada lucrurile la fel ca Germania si de aici apare transformarea problemei economice intr-una nationala.

UE descopera ca statele care au vorbit pina acum, de bine, de rau, pe o singura voce, incep sa vorbeasca fiecare in functie de interesele fiecaruia. Germania vrea reducerea drastica a deficitelor. Franta vrea deficite mari pentru “stimularea investitiilor”. Polonia si Romania vor politica europeana comuna fata de Rusia. Grecia vrea sustinere economica ieftina la nesfirsit. Marea Britanie vrea banii Europei, nu si povara viitorului comun. Din acest punct de vedere, UE trebuie sa realizeze ca interesele statelor nu vor putea fi niciodata armonizate in intregime. Statele se vor comporta concurential unele fata de altele, chiar daca intr-un mod mai disimulat. Pentru ca, in definitiv, e vorba de dorinta politicienilor nationali de a fi realesi. Oricit de pro-europeni ar fi, acestia depind, finalmente, de electoratul national. Oriciti  prieteni ar avea la Bruxelles, la nivel national politicienii europeni au interese diferite.

Complicat sa te astepti de la rusi la o minimă moralitate. Ziarul economic german, Handelsblatt, descria acum o luna,  intr-un articol titrat: “Gazprom atrage RWE cu oferta imorală” (Gazprom ködert RWE mit unmoralischem Angebot), actiunile coordonate de Rusia in efortul  de lichidare a gazoductului european Nabucco. Trebuie mentionat ca RWE impreuna cu OMV sunt  elemente esentiale in construirea gazoductului european. Gazprom urmăreşte să-i convingă pe reprezentanţii concernului RWE că o colaborare în proiectul South Stream ar fi cea mai bună opţiune pentru germani. Gazoductul South Stream urmează să transporte gazul din Rusia prin Marea Neagră spre Europa de Sud-Est, în timp ce gazoductul Nabucco va ocoli Rusia, transportând gazul din Asia Centrală prin Turcia spre Europa. Este clar ca,  consorţiul european,  condus de firma austriacă OMV ameninta politica de expansiune a Kremlinului si dominarea Europei printr-o dependenta energetica.

Consorţiul european care trebuie sa construiasca Nabucco se confruntă deja cu multe probleme complicate in negocierile cu statele din Asia Centrală, care ar urma să livreze gazul, Rusia facand  tot ce se poate ca aceste negocieri  să nu  înainteze.

Comisia Europeană aşteaptă ca firmele implicate în proiect să anunţe până la finele anului, când şi dacă vor începe construcţia gazoductului. Conform planurilor actuale, primele livrări de gaze prin gazoductul Nabucco sunt programate pentru 2014, sau cel târziu 2015, desi este clar pentru toata lumea ca acest lucru este imposibil de realizat.  Vinovati sau nu, politicienii greci au declansat un fenomen destul de greu de controlat. Europa a primit un nou cadou grecesc, un “Cal Troian”, numit Rusia. Cam asa se prezinta toamna Europeana a anului 2010.

Viitorul Romaniei este unul European si sunt si mai sigur ca apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana a fost  un miracol si o mare oportunitate a poporului roman, poate cea mai mare din istoria lui. Romania trebuie insa sa-si materializeze oportunitatile pe masura responsabilitatilor, ale potentialului uman si ale resurselor naturale de care dispune.