sâmbătă, mai 8, 2021

Toamnă europeană – 2010

Daca toamna americana arata zbuciumata, toamna europeana arata nu mai putin intensa. In primul rand austeritatea impusa in multe tari scoate largi populatii sindicaliste in strada si probabil lucrurile nu vor arata mai bine in viitor. Greu sa cedezi beneficiile castigate de-a lungul timpului, justificate sau nu, usor de inteles ca in majoritatea cazurilor exista o justificare a acestor proteste. Cei sanctionati nu au nici o vina, in afara de una singura, esentiala si despre care nimeni nu doreste sa discute –  populismul si demagogia. Masele de votanti au licitat voturile pe baza promisiunilor, uneori absurde, ale politicienilor. Nimeni nu s-a intrebat daca este de unde, sau mai precis cine plateste pana la urma decontul. Cand crezi fara sa controlezi ajungi la situatia la care s-a ajuns, promisiunile raman promisiuni si  ce s-a dat nu se mai poate da.

Dezechilibrele structurale dintre diferitii membrii ai Uniunii s-au acutizat mai mult decat cineva s-a gandit vreodata. Cererea de produse si servicii a unor state membre a fost satisfacuta de alte state membre ale Uniunii, plata a fost insa mai dificila. Usor sa cumperi o masina germana performanta, mai greu este insa sa o si platesti. Aici am intrat in subiectul prinicipal al postarilor mele anterioare. Deocamdata lucrul s-a aranjat simplu – datornicii s-au indatorat mai mult si creditorii au trebuit sa mareasca  creditele avand speranta ca intr-un viitor sa-si primeasca banii inapoi. Problema ar fi ca acesti creditorii au avut pretenti de a “vedea clar” ca imprumuturile nu vor merge direct unde au mers si banii dati inainte de criza.

După cum s-a văzut în timpul crizei actuale, Germania a devenit în mod clar centrul de greutate economic al Europei. Această criză a demonstrat că problemele de natură economică pot genera imediat probleme politice, transformandu-se aproape instantaneu in pozitii nationale, de fel ideologice. Astazi este clar ca fara acordul Germaniei nimic nu poate fi făcut, şi dacă Germania doreşte un lucru el se va face. Germania a devenit o putere economica principala în Europa, lucru care a fost intotdeauna simtit; de aceasta data a fost si demonstrat. In opinia mea, se configureaza cateva grupuri diferite in Uniunea Europeana. Grupul Mediteranian (Italia, Spania, Portugalia si Grecia, la care putem adauga si Irlanda), care este transparent in atitudinile politice, avand mari probleme economice. Grupul statelor fost-comuniste, Est Europene, care au mari reticiente si animozitati  fata de orice apropiere  de Rusia. Acest grup este reprezentat in special de Polonia si Romania, astazi poate si de Ungaria si Cehia. Marile puteri Europene isi joaca singure cartile pe care le au fiecare. Marea Britanie mizeaza alternativ si pe o politica atlantica impreuna cu Statele Unite. Franta cand ii convine se aliaza cu Germania, cand nu, se aliaza cu Mediteranienii. Germania face fata tuturor prin puterea ei economica si independenta financiara pe care si le-a construit in ultimul deceniu.

În cazul în care Germania devine factorul decizional principal  în Europa, ea poate defini  cum se va reconfigura Europa in viitorul apropiat. Starfor mentioneaza putin cam definitiv, dupa gustul meu, ca Germania este singurul stat European care poate avea optiunile unor aliante in afara Europei; eu cred ca Franta are de asemenea aceleasi optiuni pe care a inceput deja sa le tatoneze. Ambele state, din nefericire, isi cauta optiunile aliate in Rusia.

Germania are limite clare, care sunt in primul rand militare. In al doilea rand sunt cele care se vor prefigura in curand, dupa finalul crizei, si anume pietele de desfacere. Germania are nevoie de piete in afara Uniunii slabite de criza. Parerea mea este ca din punct de vedere economic singura piata sigura pentru nemti va fi Rusia. Rusia este principalul furnizor de materii prime si energie al Germaniei. Marea problema este ca si Franta a inceput sa vada lucrurile la fel ca Germania si de aici apare transformarea problemei economice intr-una nationala.

UE descopera ca statele care au vorbit pina acum, de bine, de rau, pe o singura voce, incep sa vorbeasca fiecare in functie de interesele fiecaruia. Germania vrea reducerea drastica a deficitelor. Franta vrea deficite mari pentru “stimularea investitiilor”. Polonia si Romania vor politica europeana comuna fata de Rusia. Grecia vrea sustinere economica ieftina la nesfirsit. Marea Britanie vrea banii Europei, nu si povara viitorului comun. Din acest punct de vedere, UE trebuie sa realizeze ca interesele statelor nu vor putea fi niciodata armonizate in intregime. Statele se vor comporta concurential unele fata de altele, chiar daca intr-un mod mai disimulat. Pentru ca, in definitiv, e vorba de dorinta politicienilor nationali de a fi realesi. Oricit de pro-europeni ar fi, acestia depind, finalmente, de electoratul national. Oriciti  prieteni ar avea la Bruxelles, la nivel national politicienii europeni au interese diferite.

Complicat sa te astepti de la rusi la o minimă moralitate. Ziarul economic german, Handelsblatt, descria acum o luna,  intr-un articol titrat: “Gazprom atrage RWE cu oferta imorală” (Gazprom ködert RWE mit unmoralischem Angebot), actiunile coordonate de Rusia in efortul  de lichidare a gazoductului european Nabucco. Trebuie mentionat ca RWE impreuna cu OMV sunt  elemente esentiale in construirea gazoductului european. Gazprom urmăreşte să-i convingă pe reprezentanţii concernului RWE că o colaborare în proiectul South Stream ar fi cea mai bună opţiune pentru germani. Gazoductul South Stream urmează să transporte gazul din Rusia prin Marea Neagră spre Europa de Sud-Est, în timp ce gazoductul Nabucco va ocoli Rusia, transportând gazul din Asia Centrală prin Turcia spre Europa. Este clar ca,  consorţiul european,  condus de firma austriacă OMV ameninta politica de expansiune a Kremlinului si dominarea Europei printr-o dependenta energetica.

Consorţiul european care trebuie sa construiasca Nabucco se confruntă deja cu multe probleme complicate in negocierile cu statele din Asia Centrală, care ar urma să livreze gazul, Rusia facand  tot ce se poate ca aceste negocieri  să nu  înainteze.

Comisia Europeană aşteaptă ca firmele implicate în proiect să anunţe până la finele anului, când şi dacă vor începe construcţia gazoductului. Conform planurilor actuale, primele livrări de gaze prin gazoductul Nabucco sunt programate pentru 2014, sau cel târziu 2015, desi este clar pentru toata lumea ca acest lucru este imposibil de realizat.  Vinovati sau nu, politicienii greci au declansat un fenomen destul de greu de controlat. Europa a primit un nou cadou grecesc, un “Cal Troian”, numit Rusia. Cam asa se prezinta toamna Europeana a anului 2010.

Viitorul Romaniei este unul European si sunt si mai sigur ca apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana a fost  un miracol si o mare oportunitate a poporului roman, poate cea mai mare din istoria lui. Romania trebuie insa sa-si materializeze oportunitatile pe masura responsabilitatilor, ale potentialului uman si ale resurselor naturale de care dispune.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Nicio stringere de mina a nemtilor si rusilor peste capetele noastre nu ne va fi favorabila; nici cit negru sub unghie.
    Istoria are documente. Nu ca am fi fost intotdeauna corecti fata de nemti, ci doar ne-am urmarit interesele care, era clar, nu corespundeau cu ale germanilor.
    Sintem prea mici ca sa contam pentru Germania.
    Iar fraţujii, cu ura lor contra americanilor si englezilor, si cu nostalgia de fosta mare putere, ne mai pot oricind sfatui ” sa nu pierdem ocazia sa tacem”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro