Contributors.ro: Armenii din enclava separatistă Nagorno Karabah și-au anunțat capitularea miercuri, la ora 13.00, după exact 24 de ore de la declanșarea operațiunilor militare de către armata azeră. După războiul de 44 de zile, din toamna 2020, acest război a durat doar o zi. Probabil că va intra în istorie drept “războiul de 24 de ore”. În comunicatul oficial se spune faptul că autoritățile de la Stepanakert, capitala Nagorno Karabah, au acceptat propunerea trupelor de menținere a păcii rusești de a înceta rezistența armată.
Armand Goșu: E un război care durează de 35 de ani, nu de o zi, nici de trei ani. El are doar diverse faze, unele foarte sângeroase. De pildă în luptele dintre 1991-94, când s-a încheiat armistițiul, au murit circa 30.000 de oameni. În războiul de 44 de zile, din septembrie-noiembrie 2020, circa 3000 de oameni. Acum, văd că oficial sunt doar 7 morți confirmați, însă cifra e cu siguranță mai mare.
De ce spun 35 de ani? Conflictul a început în vremea reformelor lui Mihail Gorbaciov, cu cererea armenilor din Karabah de a se uni cu Armenia. A crescut apoi ca un război de guerillă între sate, cu răpiri, confruntări violente între armeni și azeri, populație scoasă din case și alungată. Apoi ca un veritabil război între două republici sovietice vecine, Armenia și Azerbaidjan. A intrat într-o nouă fază în septembrie 1991 când Nagorno Karabah și-a declarat independența față de Azerbaidjan. Paranteză, aici: Nagorno Karabah a fost – juridic mai este și astăzi – regiune autonomă în cadrul Azerbaidjanului. Este așa de la începutul anilor 1920. Înainte ca bolșevicii să preia controlul în Transcaucazia, cum se numea pe atunci Caucazul de Sud, armenii din Karabah după ce au respins un atac otoman în 1919, au votat pentru unirea cu Armenia, înființată în contextul prăbușirii Imperiului rus. Bolșevicii au reorganizat administrativ regiunea și au inclus Nagorno Karabah în granițele Azerbaijanului care a format alături de Armenia și Georgia o federație care a fost parte semnatară a actului fondator al Uniunii Sovietice, în decembrie 1922.
Contributors.ro: După o sută de ani, la 20 septembrie 2023, Karabahul armenesc capitulează în fața Azerbaidjanului. Care sunt condițiile capitulării? Ce conține comunicatul lor?
Armand Goșu: E un comunicat mai lung, care vorbește despre două zile de lupte grele în care unitățile armatei Arțah, asta e denumirea istorică a Karabah-ului, au lupta eroic cu un inamic mai numeros și mult mai bine înarmat, din cauza pierderilor umane și a faptului că inamicul a ocupat puncte strategice importante, anunță încetarea focului de la ora x pentru ziua de 20 septembrie. Documentul mai prevede evacuarea unităților și militarilor armatei Armeniei care se află în Karabah, dezarmarea milițiilor locale, din republica separatistă, evacuarea tehnicii militare și armamentului de pe teritoriul enclavei. Probabil e ultimul document “oficial” al unei entități statale nerecunoscute internațional.
Mâine, adică joi 21 septembrie, în orășelul Evlah, din Azerbaidjan, din apropierea enclavei, vor avea loc discuții dintre reprezentanții Karabahului și cei de la Baku, privind reintegrarea enclavei separatiste, respectarea drepturilor și asigurarea securității populației armenești.
Contributors.ro: Ce rol are aici Moscova? Această capitulare a enclavei separatiste este cumva rezultatul intervenției Moscovei?
Armand Goșu: Indirect. Da, pentru că armenii din Nagorno Karabah se bazau pe susținerea Rusiei, mizau pe intervenția trupelor rusești de menținere a păcii care să-i apere de militarii azeri. Cifrele contingentului rusesc vehiculate în media sunt destul de diferite, de la 1000 la maxim 2000, în condițiile în care anul trecut, unii militari au fost trimiși pe frontul din Ucraina. Fără susținerea Rusiei, separatiștii nu aveau cum să reziste doar cu câteva mii de soldați, prost înarmați, cu moralul la pământ, cu tehnică de luptă sovietică, care formau un fel de miliții locale. A contat, într-o măsură semnificativă și faptul că oficial Erevanul nu a declarat război Azerbaidjanului pentru a-i apăra pe armenii din enclava separatistă.
La rândul lor, oficialii de la Baku, în comunicatul Ministerului Apărării afirmă că acordul s-a realizat prin intermediul trupelor rusești, la cerea localnicilor armeni.
Contributors.ro: Dar de ce Armenia nu a intervenit militar în ajutorul enclavei separatiste?
Armand Goșu: Nu doar că nu a intervenit, dar premierul Nikola Pașinian a afirmat imediat după anunțarea încetării războiului că Erevan și-a retras toate trupele din Karabah după noiembrie 2020, iar menționarea Armeniei ar confirma încercarea Baku a atrage și Erevanul în război. Pașinian a subliniat că cel mai important lucru acum este asigurarea de către Rusia a drepturilor armenilor din Karabah.
Peste câteva ore a avut loc un schimb de acuzații între secretarul Consiliului de Securitate al Armeniei și purtătorul de cuvânt al Kremlinului. Primul a acuzat Rusia că nu-și respectă obligațiile asumate de a asigura securitatea populației locale armenești. Peskov i-a răspuns că aceste acuzații sunt nefondate, de vreme ce primul ministru Pașinian a recunoscut integritatea teritorială a Azerbaidjanului, ceea ce înseamnă că Nagorno Karabah este parte integrantă a acestuia.
Contributors.ro: Asta confirmă acuzațiile opoziției care înțeleg că tocmai a început un mare miting în centrul capitalei în care cere demisia primului ministru.
Armand Goșu: Opoziția l-a acuzat pe Pașinian că a abandonat Arțah, că i-a trădat pe armenii din enclava separatistă. Unele voci cereau ca Erevanul să recunoască independența Republicii Nagorno Karabah, proclamată în 1991, altele cereau ca Armenia să intre direct în război cu Azerbaidjanului să apare populația din republica separatistă. Nu puțini sunt cei care cred că Rusia a abandonat Armenia din cauza faptului că Putin îl detestă personal pe Nikola Pașinian ajuns la putere în urme unei revoluții colorate, în urma căreia a dat jos de la putere un politician armean agreat și apropiat de Moscova. Oricum, nimic nu urăște Putin mai tare decât să vadă cum manifestanții aduc la putere politicieni care nu sunt emanația serviciilor secrete. De altfel, liderul de la Kremlin n-a ratat nici o ocazie în care să nu-și afișeze ostilitatea față de Pașinian. Cu toate acestea, Putin e suficient de pragmatic, astfel încât să comunice cu Pașinian, ceea ce s-a întâmplat și miercuri seară. Cine se așteaptă ca Rusia să dispară ca actor din Caucazul de Sud după această criză dă dovadă de superficialitate.
Acum, în ce privește declarația lui Peskov potrivit căruia Pașinian este de vină pentru că el a recunoscut integritatea Azerbaidjanului, lucrurile nu stau așa, deși văd că mai toată presa occidentală a preluat acest narativ. La întâlnirea din octombrie 2022 dintre Pașinian și președintele azer Ilham Aliev, liderul armean a vorbit despre respectul pentru integritatea teritorială și suveranitate celor două țări. Apoi, propaganda rusească a preluat această declarație și a interpretat-o în sensul recunoașterii explicite a suveranității Azerbaijanului asupra Karabahului. Nu putea un șef de guvern să declare într-o întâlnire cu președintele statului vecin că nu recunoaștere granițele acestui stat; asta însemna o declarație publică de revizionism. Ceea ce este inacceptabil.
Dar dacă vă uitați pe media rusă controlată de Kremlin, o să vedeți că ziariștii au fost instruiți să pună accent pe faptul că Pașinian a recunoscut suveranitatea Azerbaidjanului asupra Karabahului iar trupele rusești de menținere a păcii doar observă, monitorizează ce se petrece acolo, iar acum insistă pe faptul că militarii ruși ajută la evacuarea populației armenești din enclavă, difuzând imagini cu oameni disperați care încearcă să găsească o cale de evacuare din Stepanakert.
Contributors.ro: Până la urmă ce vrea Rusia de la Armenia? Care e valoarea Armeniei pentru Kremlin?
Greu de spus, pentru că politica Rusiei în Caucazul de Sud a fost haotică în ultimii ani. Moscova are doi aliați tradiționali în zonă, singurele două popoare creștine, armenii și georgienii. Când zic tradiționali, mă gândesc la ultimii 300 de ani, din secolul al XVIII – lea până astăzi.
Să încerc să explic puțin mai didactic. Din experiența de profesor vă spun că mi-a fost greu să predau Caucazul de Sud la studenții de master de la Științe Politice. M-au ajutat întotdeauna studenții din Republica Moldova, care au mai multe informații despre fostele republici sovietice și înțeleg mai bine situația de acolo. Lipsa culturii istorice face dificil orice demers.… Când încep să vorbesc despre Caucazul împărțit între Iran, Turcia și Rusia, nici n-apuc să ajung la enclavele etnice, că i-am pierdut pe studenți.
Rusia apare acolo târziu. În Caucazul de Nord, Ivan cel Groaznic, ajunge abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Apoi, expediția lui Petru cel Mare, la începutul secolului al XVIII-lea trasează o direcție de expansiune care va fi reluată abia de Ecaterina cea Mare, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ea este cea care creionează cu adevărat politica Rusiei în regiunea Caspicii. Primele achiziții teritoriale la sud de munții Caucaz, le-a făcut Alexandru I, cam în același timp cu anexarea Basarabiei, apoi Rusia a tot avansat până la pacea de la Berlin. Otomanii cedau mai ușor teritorii în Caucaz decât la gurile Dunării, de unde drumul spre Constantinopol era mai scurt. După prăbușirea Imperiului rus, pentru scurt timp, acolo au apărut statele naționale moderne Azerbaidjan, Armenia și Georgia care au fost ușor cucerite de bolșevici.
Otomanii au stăpânit vestul regiunii și litoralul Mării Negre. Pentru aproape un secol au controlat tot Caucazul care a fost cucerit de Soliman Magnificul. Poarta otomană stăpânea atunci o fâșie consistentă pe litoralul Mării Caspice. N-a durat însă mult, până la mijlocul veacului al XVII-lea, Iranul a recucerit acest teritorii.
Iranul a fost secole la rând cel mai important hegemon în această regiune, el controlând hanatele din zonă, de Erevan, Nahicevan, Karabah, Baku. În urma războaielor ruso-iraniene din secolul al XIX-lea, Rusia a reușit să ocupe regiunea și să anexeze și încorporeze între granițele sale aceste hanate.
Acest triunghi de forțe, Rusia, Turcia, Iran s-a păstrat până astăzi, are 500 de ani vechime!
Da, diferența este că în mod tradițional aceste puteri se aflau în conflict, se luptau pentru controlul Transcaucaziei, Sud-Estului Europei, Asiei Centrale, Caspicii, iar acum aceste trei puteri sunt aliate. Cred că este pentru prima dată în istorie, când Rusia, Turcia și Iran colaborează cum n-au mai făcut-o niciodată. Din cauza campaniei generalului Bonaparte în Egipt, Rusia și Imperiul otoman au încheiat “monstruoasa coaliție”, însă aceasta a durat puțin. Suficient însă ca navele rusești să-și facă apariția la Bosfor și în Mediterana Orientală. Vreme de secole, Istanbul și Teheran au fost dușmani înverșunați care s-au aflat în competiție pentru controlul Orientului Mijlociu.
Dar capitularea enclavei armenești Nagorno Karabah în fața Azerbaidjanului nu semnifică ieșirea din această paradigmă a celor trei actori regionali care controlează Caucazul de Sud?
Nu m-aș grăbi să trag această concluzie. Poate că Rusia va dispărea (nu e deloc sigur!) ca actor regional relevant, însă locul ei va fi luat de Occidentul instituționalizat. Mă gândesc la UE, la SUA, la NATO într-un viitor mai îndepărtat. Nici unul nu se simte prea bine. UE are nevoie urgentă de reformă, dacă vrea să joace vreun rol relevant în viitor. SUA încă e zgâlțâită de Trump, nu pare gata să-și revină prea curând. Iar NATO trăiește mai mult pe banii Americii și pe entuziasmul est-europenilor care tremură de frica Rusiei. Cum natura are oroare de vid, locul Rusiei în Caucazul de Sud va fi umplut de Occident, pentru că Georgia și Armenia au altă civilizație, cultură, sunt țări creștine, sunt incompatibile cu despotismul, cu autoritarismul de tip oriental, mai bine spus sultanismul, care domină regimurile din regiune.
Iar faptul că astăzi, în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, cele trei state sunt împreună, identificându-și interese comune, nu înseamnă că această situație va dura și că noi tensiuni n-ar putea izbucni între ele.
E o victorie a lui Erdogan, cum afirmă presa occidentală?
Se poate spune așa. În fond, Azerbaidjanul a adoptat modelul turcesc de dezvoltare încă înainte ca Erdogan să ajungă la putere în 2003. Baku se află pe orbita Ankarei, militar, politic, cultural, educațional. Exporturile azere de hidrocarburi trec prin Turcia. Azerbaidjanul poate deschide Turciei un coridor spre Caspica și Asia Centrală. Dar pentru asta, trebuie să-și reseteze și relația cu Armenia, pentru că drumul spre Asia Centrală trece pe acolo. Sau poate că Azerbaidjanul intenționează să-și creeze prin acțiuni militare sau diplomatice un coridor terestru către enclava azeră Nahicevan. Asta cu toate că președintele Aliev tocmai a felicitat conducerea Armeniei pentru felul competent în care a lucrat, iar pe Pașinian pentru că a respins abordările revizioniste.
Poate că sună naiv comentariul meu, dar eu încerc să văd în acțiunea lui Putin și Erdogan o parte pozitivă. Cred că cei doi autocrați au găsit o soluție la criza izbucnită acum 35 de ani. Au rezolvat problema Karabahului potrivit principiilor de drept. Enclava este regiune autonomă în cadrul republicii Azerbaidjan recunoscute internațional. A revenit sub controlul Baku. Instituțiile create în cadrul unei republici separatiste nerecunoscute sunt desființate, ceea ce este conform legislației interne și internaționale. Unde trebuie lucrat și aici e nevoie de concesii din partea azeră, la crearea unui mecanism sigur, solid, transparent de protejare a armenilor din enclavă. Vorbim de 120.000 de oameni. Credibilitatea regimului de la Baku va depinde de felul în care îi va proteja pe minoritarii armeni, va reuși reintegrarea armenilor din Karabah în statul azer.
Părea cel mai greu de rezolvat “conflict înghețat”. E prea devreme ca să tragem concluzia că acest conflict este rezolvat. Însă, sunt șanse reale.
Deci, sunteți optimist? Se poate seta un model de rezolvare a conflictelor don regiune, pentru restul enclavelor separatiste, republici nerecunoscute?
Nu, nu sunt optimist. Pentru a evita excesele administrației azere și răfuielile împotriva armenilor, foarte importante sunt presiunile asupra Baku, asupra lui Aliev personal. Va fi sensibil la amenințările cu sancțiuni, cu izolarea internațională a țării sale. Și Blinken și președintele Macron, sper că și Putin, i-au atras atenția că următoarele săptămâni și luni sunt decisive pentru reconstruirea încrederii între armeni și azeri. Deocamdată nu văd nici la Baku, unde presa e controlată de un regim autoritar, nici la Erevan, unde este mult mai liberă, vreun semn că cele două națiuni se pregătesc să conviețuiască pașnic împreună. Fiecare trăiește în bula lui. Armenii sunt îngroziți de genocidul care stă să vină. Iar la Baku se inventariază crimele armenilor, împotriva sutelor de mii de civili azeri alungați din Karabah acum 35 de ani și se aud chemări la revanșă.
Cât despre modelul de soluționare… nici o șansă. Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria, toate sunt foarte complexe, cer abordări diferite. Obsesia de a le discuta la pachet, la capitolul “conflicte înghețate”, promovată de niște leneși care nu prea înțeleg spațiul ex-sovietic, a dus la concluzii eronate și politici greșite. Deci, Nagorno Karabah nu stabilește nici un model.
Influența Rusiei în regiune scade în urma dispariției republicii separatiste Nagorno Karabah? Războiul din Ucraina va costa Rusia pierderea Caucazului de Sud?
Prea devreme pentru o astfel de concluzie dramatică. Vă spuneam mai devreme că Rusia are 500 de ani de influență politică în Transcaucazia. E o direcție tradițională a politicii externe rusești. Faptul că o să fie retras în 2024 sau 2025 contingentul rusesc de menținere a păcii, nu face ca influența Rusiei să dispară. Mai sunt două baze militare rusești în Armenia.
Iar Aliev are relații foarte bune cu Putin, nici nu putea să fie altfel. Tatăl lui, fostul președinte Haydar Aliev a fost general KGB, organizație din care provine și Putin. Cred că Kremlinul a fost dezamăgit în ultimii 30 de ani de aliații tradiționali, Georgia și Armenia. Și pare că Putin a decis să parieze pe Azerbaidjan. Cel mai puternic argument în favoarea tezei mele este declarația privind cooperarea între aliați semnată la Kremlin, la 22 februarie 2022, cu două zile înaintea invadării Ucrainei. E un nivel de cooperare pe care Rusia nu-l mai are cu nici o altă republică din Caucazul de Sud. Pur și simplu Putin a decis să parieze pe calul câștigător, iar faptul că Erdogan pariază și el pe acesta, nu pare să-l deranjeze. Dacă este așa, influența Moscovei în Caucaz nu scade defel, din contră, ar putea să crească. Pentru simplu fapt, că Ankara are dosare mai multe și mai importante de negociat cu Rusia, cum ar fi exportul de cereale ucrainene, Siria, Libia. La fel și Teheranul. Deși, aici aș nota un detaliu care poate o să vă mire. Cred că Iranul are potențialul să fie în aceste moment cel mai important aliat al Armeniei. E frontiera prin care Teheranul mai poate respira, de aceea cred că urmărește cu emoție ce se petrecere în sudul Caucazului. În cazul în care, Baku nu-și va atinge obiectivele pe care diplomatică, atunci există riscul să apeleze la instrumentele militare iar rezultatul războiului cu Erevanul ar putea să fie acel coridor terestru cu Nahicevan care ar putea să complice sau chiar să facă să dispară granița dintre Armenia și Iran.
Care sunt obiectivele Azerbaidjanului?
Refacerea integrității teritoriale grav afectate de criza din Karabah izbucnită acum 35 de ani. Revanșa pentru umilințele de atunci, profilarea ca putere regională în Caucazul de Sud post-sovietic, astea ar fi obiectele Baku. Imensele resurse financiare obținute de pe urma exploatării hidrocarburilor i-au permis să se dezvolte economic, să-și reformeze armata, să cumpere armament de la Israel și Turcia. Războiul de 44 de zile s-a încheiat cu o victorie categorică a Azerbaijdanului, care a dus la izolarea totală a republicii separatiste Nagorno Karabah. Singura cale terestră care mai lega enclava de Armenia era coridorul Lacin, controlat de azeri și care a fost blocat în decembrie 2022 de “ecologiști” din Azerbaidjan, de fapt de serviciile secrete azere. Populația armenească a rămas fără alimente, fără combustibil, fiind amenințată cu foametea. Milițiile armenești nu mai aveau arme și muniție să reziste în cazul unui atac. Toată speranța era la trupele ruse de menținere a păcii, însă ele n-au intervenit să apere coridoarele de tranzit. Azerii permiteau armenilor din enclavă să plece dar nu-i lăsau să revină acolo. Cu toate acestea, în Karabah au mai rămas 120.000 de oameni. Erevanul nu mai putea să-i ajute, armata era neputincioasă în fața forțelor azere care controlau teritoriul și spațiul aerian. În ultimele săptămâni, au circulat intens informații privind acumularea unor forțe militare pe linia de contact. Zvonurile indicau un atac la începutul lunii septembrie, înaintea Adunării Generale a ONU. Atacul a început însă abia la 19 septembrie și s-a numit operațiune anti-teroristă. În spațiul ex-sovietic, toate războaiele se numesc operațiuni anti-teroriste.
Armenia ce obiective avea?
După războiul din toamna 2020, cred că obiectivul lui Pașinian era să salveze ceea ce se mai putea salva. Adică, să negocieze un mecanism internațional de monitorizare a respectării drepturilor omului în Karabahul reintegrat în Azerbaidjan. Ceea ce n-a reușit, negocierile dintre Baku și Erevan s-au blocat exact aici. Aliev a respins categoric orice garanții internaționale privind securitatea armenilor din enclavă, ceea ce este de natură să îngrijoreze Occidentul. Pașinian nu era un naiv care nu înțelege că politica Rusiei în Caucazul de Sud a fost schimbată de de revoluția colorată de la Erevan, cât de relația dintre Putin și Erdogan, de aceea a încercat, timid, poate prea timid, să caute și alte ancore externe pentru țara sa. Pe lângă tradiționala relație cu Franța, Armenie a încercat un dialog pe teme de securitate și apărare cu SUA. Însă, este ridicol să afirmi că manevrele armeano-americană, la care au participat 85 de militari SUA sunt cauza pentru care Kremlinul s-ar fi răzbunat pe Pașinian și ar fi trădat Erevanul.
În mod paradoxal, în acest moment, cel mai sigur aliat al lui Pașinian este tocmai Aliev. O schimbare de regim la Erevan ar putea arunca în aer întregul aranjament de soluționare a conflictului din Karabah, pentru care doar Pașinian poate să garanteze implementarea. Nu cred că Putin are vreun interes ca un nou război între Armenia și Azerbaijan să izbucnească acum, pentru că i-ar putea afecta relațiile cu Ankara și Teheran. Așa că, la fel de paradoxal, și Putin este interesat în menținerea la putere a lui Pașinian, pentru că oamenii sprijiniți de Moscova, cum e cazul lui Ruben Vardanian, ar da fac Caucazului.
Vreme de 35 de ani Moscova a manipulat Armenia folosindu-se de enclava separatistă Nagorno Karabah. Era principalul motiv pentru care Erevanul continua să rămână supus în zona de influență a Rusiei, încercând să nu supere Kremlinul. Acum, lucrurile se vor limpezi. Nu sunt multe variante. 1) Azerbaidjanul va genera un exod în masă al armenilor din Karabah și o criză a refugiaților (120.000) căreia Armenia singură, o țară de trei milioane nu-i poate face față. Va obliga Occidentul să intervină în ajutorul Erevanului și să adopte măsuri împotriva lui Aliev. 2) Baku va continua războiul, încercând să pună bazele marelui Azerbaidjan, prin crearea unui coridor cu Nahicevanul, ceea ce va amenința Iranul, ale cărui regiuni nordice sunt locuite compact de azeri. 3) Azerbaijan va iniția politici publice menite să-i integreze pe armenii din Karabah în societatea din Azerbaidjan. În acest caz se crează premisele unui reconcilieri istorice între Armenia și Turcia.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ce metode de presiune și ce sancțiuni poate aplica vestul clanului Aliev? Spre deosebire de oligarhii ruși Aliev & Co. par a-și fi plasat grosul averilor din străinătate în emiratele din Golf.
Sancționarea petrolului azer ar fi de asemenea fără prea mult efect pentru căpeteniile azere. Îl vor exporta prin Iran și Turcia sau prin Georgia și Turcia. În plus sancționarea Azerbaidjanului ar duce la ruperea oricărei căi de tranzit cu gazele naturale și petrolul din Turkmenistan și Kazahstan spre Europa. Pentru a ocoli Azerbaidjanul trebuie trecut sau fie prin Rusia, fie prin Iran.
Deci cel mai probabil că se va pune discret batista pe țambal și armenii vor fi sacrificați la faza asta. Orice atrocități vor comite azerii, atât vreme cât vor fi făcute „discret”,va fi un mucles occidental total.
Armenii au făcut greșeala de a-și pune toate ouăle în coșul rusesc care se dovedește ca de obicei spart. Aviz celorlalți amici ai URSS precum ungurii. 😂
Might makes right. Armenii s-au bazat pe rusi si au ramas fara right. Nu cred ca putin risca ura de durata a armenilor si reorientarea definitiva pentru ca nu-i place lui un presedinte. Cred ca nu isi permite un conflict si acolo care risca sa-i scape de sub control asa ce cel din Ucraina. Restul sunt povestile fsb care sa-l faca sa para un politician mai destept si bazat decat este.
O corectie este cred necesara.
Nu cred ca era cos ci galeata cu care se bea vodca si ouale s-au spart la transportul trupelor rusesti de mentinere a inghetului … pardon … pacii!
:))
Ca de obicei, interviurile cu domnul Gosu aduc lumina in unele cotloane, pentru mine.
Imi pare o zona cu populatii amestecate si cu granite desenate nefiresc, cu potential de viitoare conflicte.
Noi putem trage invataminte in ceea ce priveste potentialului exploziv al unor zone autonome create pe considerente etnice.
Aceasta analiza e mult mai neutra, mai obiectiva decit tot ce am citit la nemti. Nemtii sunt extrem de partinici, sunt categorici de partea Armeniei.
PS Poate ar trebui vorbit si despre niscai conducte de gaze…
” Poate ar trebui vorbit si despre niscai conducte de gaze…”
https://www.reuters.com/world/middle-east/erdogan-offers-free-gas-pre-election-after-first-black-sea-field-shipment-2023-04-20/
dar si
https://www.usnews.com/news/world/articles/2023-09-21/erdogan-says-turkey-israel-to-take-steps-in-energy-drilling-soon-media
Consilierii ministrilor si membrii guvernului german citesc numai presa autohtona (semi)obedienta?
Lucrurile sunt simple. După schimbarea de regim din Armenia, Armenia a adoptat politici antirusesti și prooccidentale. Ca atare Rusia a abandonat Armenia în fața Azerbaidjanului și aliaților săi, Turcia și Israel. Occidentul nu a ajutat Armenia, iar Armenia fără ajutor de la Rusia sau din Occident nu avea cum să facă față unui Azerbaidjan cu o armată bine dotată, sprijinit de Turcia și Israel.
Rusia a dat un exemplu tarilor care vor să iasă din zona lor de influența.
@Vlad
In acelasi timp, dand un exemplu si tarilor care au incredere in rusia, pentru asigurarea securitatii. :)
abureli. aici este un exemplu tipic sa nu te bazezi pe rusi ca garant. armenia s-a chinuit cumva sa atraga occidentali in ultimul timp de nevoie, tocmai fiindca garantul lor traditional este expirat fizic si moral si nu poate garanta nimic de facto pentru ei, cum se zice. aparenta cu sprijinirea azerilor de catre rusi este zero,azerii nu aveau nevoie de rusi pentru nimic cand in spatele lor e erdogan la 2 metri, rusii aveau nevoie sa para ca mai au ceva de zis in zona si ca ar fi pariat pe azeri, doar ca sa nu se vada cat de slabi au ajuns in zona caucazului. nemaiputand garanta nimic nimanui acolo, s-au pus si ei alaturi de cel mai puternic ca sa nu se vada cat de neputinciosi sunt!
Am fost acum 2 saptamini in Armenia . Iranul nu numai ca are potentialul de a deveni aliat al Armeniei , este in acest moment singurul dintre vecini care ajuta efectiv Armenia! Situatie pentru care Izraelul a condamnat Armenia uitind ca el insusi a vindut armament Azerbaijeanului pentru razboiul din 2020!
Perfect adevarat, Iranul ii sustine pe armeni.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Stepanakert
Tacerea occidentalilor si a israelienilor, exceptie facand francezii, se justifica prin protejarea intereselor britanicilor care detin mine de Au si Cu in enclava .
https://youtu.be/7nkSAwC5Qb0?si=AhRUZZrN4z5HTUlN
Germania cu cei peste trei milioane de musulmani votanti , nu are cum sa sustina cauza armenilor.
La întrebarea cu privire la viitorul influenței Rusiei în Transcaucazia, mi se pare (fără a-mi aroga vreo competență de specialitate în materie) că autorul răspunde un pic prea grăbit. Poate că pe termen scurt Rusia a reușit să „save face”, însă strategic vorbind (și pe termen mai lung) lucrurile evoluează în mod evident spre deteriorarea influenței rusești în regiune. Armenia a pariat pe un cal mort și a pierdut. Traiectoria regiunii este destul de clară.
My two cents.
Un alt aspect important care trebuie punctat este faptul că însăși existența regiunii Nagorno-Karabah a fost posibilă pentru că în felul acesta Rusia a putut să aibă o influență politică decisivă în regiune. Genul acesta de intervenții teritoriale face parte din strategia rusă elementară de a destabiliza și controla politic statele care au fost în sfera lor de influență și acum vor mai multă independență. Nu cred că se va schimba ceva dramatic atât timp cât Rusia va continua să aibă forța militară să intervină de o parte sau alta a baricadei.
Putin doar incearca sa isi fidelizeze intreaga populatia a Azebaigeanului si nu intervine spre a proteja culoarul de trecere mult disputat asa cum a promis (probabil nici nu o poate face sau riscurile erau cu mult prea mari ) in favoarea armenilor ce locuiesc sau locuiau pina daunazi in Nagorno-Karabakh .Disputa de veacuri dispare ca prin farmec iar populatia armeana din zona se va refugia catre patria mama Armenia .Aliev a pastrat un culoar deschis prin care armenii pot pleca dar nu mai pot reveni .Este posibil ca Iranul sa devina marele prieten al armenilor spre a impiedica expansiunea azera catre Iran dar totodata SUA si UE vor incepe reorganizarea armatelor Armeniei si de ce nu isi vor aduce Armenia aproape .Aliev ramine deocamdata prietenul lui Putin .Intreaga lui forta militara se sprijina pe echipamentele foste sovietice iar inlocuirea lor cu noi tehnologii necesita sume uriase de bani .Acum Aliev trebuie sa arunce alte uriase sume de bani in Nagorno-Karabakh spre a putea opri un posibil haos regional .Rusia nu il mai poate ajuta .Mai toate natiunile aflate fie in Federatia rusa fie la granite au acesta imensa problema .Echipamentele militare rusesti sau dovedit ineficace in razboi .Aceste natiuni nu isi mai regasesc interesele militare si economice alaturi de Rusia .Nu isi pot schimba peste noapte tehnologia .Singura entitate care deja face asta este Uniunea Europeana ce isi distruge in razboiul din Ucraina fostele echipamente sovietice si le inlocuieste cu tehnologie militara occidentala ce si-a dovedit eficacitatea .Practic noua armata a UE se reinarmeaza pornind aproape de la zero lucru ce nu este la indemina niciunei alte forte suprastatale sau a vreunei natiuni de sine statatoare . NATO creste vertiginos si ca numar si ca aliante facute cu natiunile occidentale din zona Pacificului si in acelasi timp se inarmeaza cu noi echipamente .Fara ca Rusia sa fi atacat Ucraina nimic din tot ceea ce UE ar fi dorit sa faca nu era posibil de realizat .Acum Imperiul European isi reface granitele .In Nagorno-Karabakh este un nou inceput .
Putin a vrut sa arate occidentului ca prietenia intre popoare functioneaza de minune (Rusia-Turcia-Iran) si ca va asigura pacea si linistea cu trupe (rusesti, desigur) de mentinere a pacii. Putin pacificatorul si unificatorul! lol
Este posibil ca acelasi Putin sa faca „pace” si in Kosovo, acolo unde sarbii din Nord sunt supusi unor presiuni. Cred ca situatia este oarecum similara cu cea din Nagorno-Karabah.
„Singura cale terestră care mai lega enclava de Armenia era coridorul Lacin, controlat de azeri și care a fost blocat în decembrie 2022 de “ecologiști” din Azerbaidjan, de fapt de serviciile secrete azere.” Interesant, oare cati infiltrati exista printre asa-zisii „ecologisti” care doresc inverzirea Europei?
Parcă suntem într-un film de desene animate cu trei pisoi(Rusia, Turcia și Iranul) și trei șoricei (Azerbaidjanul, Georgia și biata Armenia). Chestia este că dulăul cel mare care să-i liniștească pe toți nu are pe unde să ajungă acolo….
Da, doar ca unul dintre pisoi are 6700 de focoase nucleare.
Rusia a avut in toata istoria sa un plan marsav diabolic de a face enclave, exclave mici teritorii prin care sa manipuleze alte tari vecine (cuiul lui Pepelea). Asa a facut cu Transnistria, cu regiunea autonoma maghiara de la noi (bine ca nu mai exista aberatia aia), cu Abhazia si Osetia (pt a controla Georgia), cu Nagorno Karabah (pt a contrtola Armenia si Azerbaidjan), Kaliningrad (pt a controla balticele), etc. Acest ultima imperiu al raului rusia va dispare, se va sparge buboiul, prea e toata construita pe minciuna, rautate, coruptie, lene si furt. Azerbaidjanul usor-usor va ingloba complet Nagorno Karabah si posibil va crea o legatura terestra spre Nahicevan. Iar Georgia si Armenia probabil vor intra in UE si NATO.
Numai in Birobidjan este pace si buna intelegere, momentan .
Apropo de razboiul din Georgia, Au avut AA israelian:
Israeli-made SPYDER-SR short-range self-propelled anti-aircraft system. The Georgian air-defence early-warning and command-control tactical system was linked via Turkey to a NATO Air Situation Data Exchange (ASDE), which provided Georgia with intelligence during the conflict.
Ma intreb ce tentacole sunt intinse acolo. Dupa cum si spune dom Gosu.
”În spațiul ex-sovietic, toate războaiele se numesc operațiuni anti-teroriste.” – această replică m-a dus cu gândul direct la ”teroriștii” revoluței din 89.
da..remarca asta cu TERORISTII 89.. e un lucru care intareste parrea ca ..acei care mai trageau..pana la impuscarea ceausestilor..erau..din tot de pe acolo..
Oricum..pt cine stie sau nu..trceau zeci de autocare INTURIST..IN ACEL DECEMBRIE..
Vazute de catre mine..localitatile de pe sosele mai mari..nationale ..au vazut
Eu cred ca Putin i-a facut un cadou presedintelui Aliev si de asta n-a schitat niciun gest in apararea armenilor. I-a dat enclava in 24 de ore, sub supravehgherea pustilor armatei rusesti, pentru ca vrea sa pastreze Azerbaidjanul in raza lui de influenta. In acelasi timp, i-a creat o noua problema prin faptul ca i-a pus o regiune cu probleme direct in brate. E disperat ca Aliev s-a purtat obraznic de la inceperea razboiului cu Ucraina si a cam inceput sa graviteze in jurul Chinei (care a devenit mult mai atragatoare si generatoare de stabilitate si afaceri profitabile), si-a deschis piata petrolului catre Vest, sunt cam multe semne de alarma acolo. Insa, parafrazand dictonul, trebuie „sa te temi de rusi chiar si cand iti fac daruri”. Cred ca presedintelui azer i se pregateste un ceai, un zbor sau ceva asemanator. Putin are rabdare si nu iarta.
O mare tragedie pentru Armenia dar și pentru creștini în general.
Avem si Biserica armeneasca si Biserica Maronita.
O lumanare si o rugaciune facuta cu inima buna ne lumineaza si pe noi si pe fratii crestini..
” Fericiti facatorii de Pace..”
Daca diplomatii romani nu au capacitatea sau libertatea de a interveni benefic in conflict, nu ne ramane decat sa facem apel la Instanta Suprema .
Oare „genocidul armean” să nu aibă nici o legătură cu evoluția regionala în viitor? M-ar interesa părerea d-lui Grosu.
Apreciez foarte mult articolele d-lui, datorita onestității, faptului că nu încearcă să facă pe Mafalda și faptului că în acesta a recunoscut că e un coșmar să predea despre zona aceasta și că nu s-ar fi descurcat fără ajutorul studenților din Republica Moldova
Lumea Islamica este in plina ofensiva. Cea creștina își roade unghiile si se face ca plânge in batista.
Marele câștigător al acestui episod este Erdoğan. Cu acordul tacit al Rusiei si al Occidentului. Ce urmează după asta? Mai multe trupe in Libia, o anexare a zonei kurde din Siria, o revizuire a frontierei cu Grecia in Marea Egee, o reîncălzire a conflictului din Cipru?
Si la fiecare protest plângăcios al europenilor deschiderea vanei cu un nou val de emigranți economici, in principal musulmani, spre paradisul numit Europa, unde sunt munți de pilaf dar, spre dezamăgirea lor, prea puține virgine.
Apoi un nou Wir schaffen das.
In virtutea miscarii rapide a lui erdogan si aliyev, precum si a diverse impunsaturi pe tema coridorului spre nahicevan, coroborate cu „albirea” de catre EU a dictaturii azere, una, nu-i asa, curat frecventabila, viitoare sursa de energie verde pe cablu?!? dar mare furnizor de gaz pana atunci, nu putem sa nu ne gândim cu ce situatie încâlcita ne-a procopsit din nou putin. De data asta fără sa facă el varsare de sange! Cel putin nu inca.
Armenia e pur si simplu sacrificata de catre toata elita globala in speranta ca va fi liniste in zona. Nu va fi! Abia de încep sa se intrevada diversii actori din umbra – erdogan, ce păruse mai adus la ratiune in ultimul timp, ne va tine in sah atât in priviinta resurselor din zona cat si a controlului migratiei. Despre bosfor nici nu mai vorbim.
O intelegere intre aliati, cam asa s-ar traduce dizolvarea Nagorno-Karabah. Iranul si Turcia i-au propus Rusiei un schimb echitabil: eliberarea Azerbaijanului prin dizolvarea enclavei armene, in schimbul sprijinului militar si economic in razboiul din Ucraina. Astfel, Turcia se obliga ca va vinde petrolul si gazele rusesti catre Europa prin firme care evita sanctiunile, iar Iranul va fabrica si mai multe drone pentru rusi.