Tragedia experienței sovietice. O regândire

Indiscutabil, există cărți a căror valoare crește odată cu trecerea timpului, iar Tragedia Sovietică. O istorie a socialismului în Rusia–1917-1991 scrisă de Martin Malia și apărută în Occident în anul 1994, deci acum mai bine de 30 de ani, este una dintre acestea.

La data apariției ei, cartea a fost una bine primită, a beneficiat de recenzii elogioase, aceasta în pofida faptului că, deși publicată la puțină vreme de la căderea comunismului în Europa de Est și de la destrămarea Uniunii Sovietice, nu a îmbrăcat forma unei răfuieli atunci la modă cu trecutul. Recte, cu comunismul. Nici nu a încercat o salvare a sovietologiei clar ieșită șifonată de pe urma faptului că n-a prevăzut căderea comunismului.

Malia nu a susținut că instaurarea comunismului în Rusia ieșită sleită din prima mare conflagrație mondială din secolul al XX lea ar fi fost o improvizație istorică, așa cum propovăduiau istoricii la modă. În opinia lui Malia, aceasta s-a produs din dorința unui grup de oameni de a reorienta cursul istoriei spre o direcție socotită de ei și rațională, și inevitabilă. În opinia marelui istoric, alternativa la regimul impus de Lenin după înlăturarea regimului țarist și după victoria roșilor asupra albilor ar fi fost, pesemne, una de tip Franco.

Primirea elogioasă de care s-a bucurat cartea a intervenit chiar dacă eruditul Malia a făcut relativ frecvent apel, în cursul demonstrației sale, la altminteri mult hulita istorie contrafactuală. La acel ce ar fi fost dacă?  Și aceasta nu de dragul unui spectacol gratuit al gândirii, ci din dorința de a descoperi și intra în intimitatea unei logici a bolșevismului. Fapt ce i-a permis lui Malia, care între anii 1958-1991 a predat la prestigioasa Universitate Berkley, să demonstreze cu mult calm, fără resentimente și învolburări de circumstanță, ci cu o admirabilă rigoare academică, natura profund greșită a respectivei logici. Indiferent că ea s-a manifestat în economie, în cultură, în relația cu cetățenii.  

Așa cum o va face mai târziu Thierry Wolton în relativ lui recenta Istoria mondială a comunismului și Martin Malia susține caracterul profund nociv al socialismului, respectiv al ambiției acestuia de a transforma total umanitatea, de a-i suprima acesteia dreptul la proprietate individuală și de a instaura egalitatea.

Martin Malia nu a scris o istorie a Rusiei între anii 1917 și 1991, ci și-a propus să urmărească felul în care s-a instaurat socialismul și a evoluat/involuat el în vremea în care partidul comunist a fost condus, rând pe rând,  de Lenin, Stalin, Hrusciov, Brejnev sau Gorbaciov. Istoricul de la Berkley are grijă ca, de fiecare dată,  să urmărească ce poziție, ce atitudine și ce rol au jucat în arhitectura vieții politice succesorii în vremea ascensiunii lor politice. Succesori care, odată ajunși la putere, la fel ca în România,  și-au demolat predecesorii. Doar faptic sau și declarativ, și faptic, așa cum au făcut-o Hrusciov și Gorbaciov. Și aici, ca și în alte privințe, în primul rând în domeniul economic, asemănările cu ceea ce s-a întîmplat în România sunt frapante.  

Cu un rafinament cu  totul remarcabil, Martin Malia observă că celebrul Raport secret al lui Hrusciov de la Congresul al XX lea al PCUS și, mai apoi, glasnostul și perestroika au produs indubitabil șocuri, uneori mai mari chiar în afara URSS, au avut ecouri în lumea comunistă ( a se vedea reacțiile dure din Ungaria și Polonia în 1956 și ceea  ce s-a întâmplat pe tot parcursul anului 1989) și în Vest, însă nu au izbutit să salveze socialismul. Adică nu și-au atins scopul. Dimpotrivă.

În cursul analizei sale de lung și eficient parcus, Malia recurge la termenul de partocrație, introdus odinioară de Abdurakhman Avtorkkhanov, un fost ideolog sovietic refugiat în Vest, străduindu-se să urmărească  felul în care toate domeniile vieții sociale și economice din Rusia  și mai apoi Uniunea Sovietică au fost subordonate voințelor acestuia și liderilor lui. Istoricul nu operează distincții de genul Lenin, Hrusciov sau Gorbaciov au fost buni, în vreme ce Stalin și Brejnev s-au situat clar și definitiv la antipozi. Chiar am impresia că Hrusciov și Gorbaciov și felul în care au înțeles ei să exercite puterea au parte de cele mai critice analize. Asta neînsemnând că Nikita Sergheevici ar fi, cum s-a întâmplat adesea, subiect de  ironii și glume. Hrusciov, cu toate naivitățile și greșelile sale, a vrut să schimbe din temelii modelul de guvernare socotit vinovat de sărăcirea populației. Gorbaciov a conștientizat starea de dezastru în care s-a aflat URSS, a scos Imperiul din marile dispute pentru putere, a încercat să liberalizeze și să accelereze, însă a rămas fidel ideologiei. Eșecul lui, concretizat în dizolvarea URSS, a pornit și de la faptul că nu a cunoscut ceea ce Malia numește Imperiul Extern.

În opinia lui Malia, conducătorii socotiți drept reformiști au încercat variațiuni pe tema NEP-ului. De unde și atenția cu care resorturile acestuia sunt analizate cu lux de amănunte în primele capitole ale cărții. Eșecul socialismului, de unde și sfârșitul acestuia e că a fost incapabil să-i hrănească pe cei ce i-a supus unui experiment transformat în tragedie.

Malia și-a dedicat cartea Solidarității. Un semn că el a socotit apariția și lupta sindicatelor libere din Polonia o lovitură de grație dată socialismului. În Prefață, autorul atrage atenția că Tragedia Sovietică. O istorie a socialismului în Rusia–1917-1991  este “o încercare de a armoniza conceptele și categoriile prin care Occidentul a încercat să descifreze fosta enigmă sovietică. În acest sens,  nu este doar o cronică a tragediei sovietice, ci și un comerntariu despre o mare parte a istoriei intelectuale a secolului al XXI lea și despre cruciada lumii contemporane pentru descoperirea unei societăți a dreptății și a echității”.

La finalul cărții, Malia scrie că nu a intenționat să dea o operă de cercetare ori una erudită, ci s-a angajat la interpretare și conceptualizare, mai exact reconceptualizare, fiindcă a sosit timpul pentru o regândire majoră a experienței sovietice. Care așa cum vedem astăzi își pune puternic amprenta pe ceea ce înseamnă ceea ce îndeobște numim Rusia lui Putin. 

Tragedia Sovietică. O istorie a socialismului în Rusia–1917-1991 apare în traducerea românească a Adinei Ihora, cu o excelentă prefață datorată lui Cosmin Popa, în anul 2025, la editura Corint Istorie. La 31 de ani de la publicarea ei în limba engleză. Citind-o, am apreciat profunda ei actualitate. Excepționala capacitate de sinteză, echilibrul și măsura analizei.

Martin Malia –TRAGEDIA SOVIETICĂ O istorie a socialismului în Rusia. 1917-1991;. Traducerea din limba engleză:Adina Ihora; Prefață de Cosmin Popa; Editura Corint Istorie, București, 1995.