23 august 1944 a fost momentul din care România, în întregul ei, a început să fie ocupată de armata sovietică și, în siajul acesteia, a început comunizarea țării. Acum, onest vorbind, deopotrivă ocupația și comunizarea erau inevitabile. Dimineața lui 23 august 1944 găsise România aliata lui Hitler, în război (de trei ani) cu Rusia, Anglia și America, iar armatele noastre noastre luptau de 37 de luni pe teritoriul Uniunii Sovietice. Armatele lui Stalin se dovediseră a fi mai puternice decât cele ale Germaniei și – în vara – toamna acelui ’44 – ruloul compresor rusesc mătura Estul Europei apropiiindu-se de frontierele Reich-ului. Tot în acel 23 august armatele aliate intrau în Paris. Înfrângerea Germaniei naziste și-a aliaților ei era o chestiune de timp și de costuri (materiale și umane). Orice om lucid, care se uita pe o hartă la zi cu operațiunile militare, ar fi putut înțelege asta.
Numai la noi se gândea altfel. Antonescu se duce la Hitler, vorbesc de ”arme secrete” și, acasă, lumea e convinsă că Führer-ul și Conducătorul ”au un plan” de a salva România și armata ei: ”armele secrete” cu care-i oprim pe ruși. Aceștia înving peste tot, dar nu pe linia Carpaților și noi ”le impunem” condițiile noastre: Basarabia, Monarhia, ”independența și suveranitatea”. Până la urmă, nemții – cu armele lor secrete – n-au putut apăra nici Germania și nici măcar Berlinul. Între timp, se negocia peste tot – la Ankara, la Cairo, la Stockholm – căci nu strică să ai mai multe planuri. Acolo erau în prima linie Maniu și oamenii lui. Și toată lumea aștepta ”oferta cea mai bună” (nu e greu de ghicit: Basarabia, Monarhia, ”independența și suveranitatea” ba, ca bonus, și cobeligeranța pentru ce urma) căci – nu? – Președintele PNȚ-ului și Churchill ”aveau ei un plan” cu privire la România. Urmau să facă aici, în Balcani, ”un zid” împotriva comunismului, o citadelă a prosperității și-a democrației. Churchill, săracul, ar fi rămas perplex dac-ar fi auzit așa ceva! Când a venit 23 augustul, cu armistițiul unilateral, armata a încetat luptele convinsă că Regele și rușii ”aveau ei un plan” și fie soldații se vor întoarce la vatră, fie vor fraterniza cu Ivan. Din păcate, au fost luați prizonieri cu sutele de mii. Pentru ca, totuși, să avem un armistițiu semnat de ambele părți l-am trimis – după ce Armata Roșie ocupase Bucureștiul – pe Pătrășcanu la Moscova să se înțeleagă cu tovarășii lui. Mai fusese acolo, poate-i știa pe câțiva, poate ”avea un plan” ca să ne scoată cu fața curată din ghearele învingătorilor. Molotov i-a pus în față textul armistițiului, i-a răspuns (în stilul lui clasic) ”Nu!” la orice încercare de-a mai modera câte ceva și i-a arătat unde să semneze. După aia am crezut că, totuși, anglo-americanii ”au un plan” cu noi și nu ne lasă de tot pe mâna rușilor. În 3 ani de zile am devenit un model de țară socialistă.
Restrospectiv, ceea ce uimește e motivul pentru care credeam că aliații ”trebuie să aibă un plan” cu privire la România. Lucid vorbind, nu putea fi decât amintirea Versailles-ului, de unde ne-am întors, binecuvântați ”de cei trei mari”, cu mai mult decât speram. Chipurile pentru că am fost de partea lor. În fapt, când am intrat în Primul Război Mondial am pierdut tot ce se putea pierde și-n ultima rundă, după Pacea de la Buftea, am declarat război Puterilor Centrale (la insistențele lui Berhelot) cu mai mai puțin de 24 de ore înainte de capitularea Germaniei. Numai că, dacă noi am pierdut, cei de lângă noi au naufragiat complet: Bulgaria a fost, până la capăt, cu Puterile Centrale; la fel și Ungaria, care – în plus – a căzut în isterie comunistă; Imperiul țarilor s-a prăbușit, iar în locul lui s-a instaurat un regim violent, pe fondul Războiului Civil. Am primit tot ce-am revendicat: Cadrilaterul, Transilvania, Basarabia și Bucovina, dat fiind că nu era – în preajma acestora – nici o putere credibilă căreia să-i fie încredințate. Noi le-am luat ca fiind ”dreptul nostru”, pe care aliații doar l-au ”consfințit”. Ca atare, ni se părea normal ca aliații aceștia să aibă o datorie față de noi. Ce conta că am luptat trei sferturi din Al Doilea Război cu Hitler? Aliații știau că ”inima noastră e cu ei”. Ce conta că cea mai mare parte a petrolului Germaniei Naziste venea de-aici? ”În sufletul nostru” eram anglo-francezi. Ce conta c-am deportat populații și le-am omorât în foame și mizerie în Transnistria? Noi eram democrați; eram demni de aliații inimilor noastre. Nu e clar deloc de ce, deși noi ne comportam cu toții într-un fel, englezii, francezii (și americanii) ”ar fi trebuit să înțeleagă” că suntem exact invers. La fel ca-n ’89: nimeni nu zicea – și, mai ales, nu făcea nimic, dar eram toți contra.
Aceeași istorie se repetă și acum, după 80 de ani : vreme de cinci ani nimeni, din propriul lui partid, nu i-a obiectat Președintelui umilirea și împingerea în irelevanță a PNL-ului prin impunerea unor președinți fără nici o formă și nici un conținut sau mezalianța cu PSD-ul sau acceptarea caricaturii numite ”România Educată” etc. De ce? Pentru The Great Old Party va fi fost convins că Președintele, cu Serviciile și cu americanii ”își au ei planul lor”. În definitiv, e criză, e pandemie, e război, iar România e ”frontiera Europei”; n-o lasă americanii să cadă, căci în joc sunt interese prea mari. ”Se fac manevre” în culise, doar câțiva le știu, dar – până la urmă – o să fie bine, căci ”aici se joacă stabilitatea zonei”. Noi nu trebuie decât ”să stăm cuminți” și ”să ne vedem de-ale noastre”. Alții ”au – tot timpul – planuri” cu noi. În general, acestea sunt binevoitoare, dar – firește – e și varianta malefică: vor să ne ocupe, să ne prade, să ne fure; căci ”au ceva cu noi”. Când după Crăciun ne vom trezi cu un Președinte și cu un guvern ce ne vor duce la spă de lemn, vom descoperi că totul a fost – în realitate – ”un plan”: al lui Iohannis, al Serviciilor, al americanilor, al rușilor…
Toate aceste idei ciudate derivă dintr-una singură: aceea a excepționalismului românesc. Noi suntem cei mai buni: în toate războaiele, toți soldații lumii au jefuit pământul cucerit, numai noi am dat – din porțiile de la cazanul oștirii – de mâncare dușmanilor noștri. Noi suntem cei mai bogați: aici e cel mai mult aur din lume, cel mai mult uraniu, nichel, cobalt, metale și pământuri rare; de fapt, totu-i o bogăție aici. Nu mai vorbim de ”portalurile cosmice” din Bucegi, nici de faptul că Pitagora (și toți grecii) îl copiau pe Zamolxe și de imperiul pelasco-traco-daco-get care, de fapt, e toată lumea. De aici a pornit totul: scrierea, statul, Renașterea, tehnica modernă. Nu e clar dacă ne-am născut creștini sau creștinismul s-a născut chiar aici. Eminescu e cel mai mare poet al lumii, Brâncuși cel mare sculptor și cei doi români: Henri Coandă și Nicole Tesla au inventat tehnologia intergalactică. Material și spiritual suntem deasupra tuturor; suntem ”Grădina Maicii Domnului”. Suntem în centrul Universului și al Istoriei. Și, dacă e așa, atunci mizele a tot ceea se întâmplă în lume sunt aici: Al Doilea Război Mondila s-a jucat la 23 august, căderea comunismului mondial în decembrie 1989 la București (sau măcar în discuțiile de la Malta care, inevitabil, erau despre noi), soarta războiului din Ucraina (și a viitorului) se decide acum, cu alegerile pentru Cotroceni.
Ce e aici, în aceste năstrușnicii care ar face orice om rezonabil să râdă cu hohote? Nombrilism cât încape, iar nombrilimul acesta e un amestec de tupeu, de ignoranță, de complex al minoratului și de fugă de responsabilitate. Incapabili să ne luăm destinul în mâini și să-l tranformăm într-o serie de proiecte coerente, noi credem într-un Destin (cu D de la kilogram) care ne hărăzește o reușită mai mare decât a tuturor celorlalți, menită a compensa toate eșecurile și umilințele istoriei noastre. În umbra lui cresc teoriile conspirației și mitul liderului providențial. Din păcate, toate acestea nu mai sunt – de mult – apanajul unei subculturi amuzante, ci au ajuns ideologie de masă. Mai peste tot în lume oamenii se chinue să raționalizeze viața publică. Din această tentativă de-a înțelege și de-a organiza situațiile de viață se nasc atât legile adevărate și instituțiile ce le aplică, cât și dezbaterea și negocierea socială. Evident, sunt și dintre aceia care cred că șeful cel mare (țar, conducător, secretar general, ce-o mai fi) știe tot și face tot. Noi suntem convinși că ”alții” ”au un plan” și că, orice-am face, planul acesta decide viitorul nostru. Ce rost ar mai avea să ne gândim noi la lucrurile care ne privesc?
Trebuie să fie undeva ”un plan” care să ne salveze. Ceea ce nu-ndrăznim să spunem e că planul acesta ar trebui să ne salveze de noi înșine.
Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Suntem un popor mioritic, ortodox și, după europenizare, manelist. Azi, toate elitele românești care își zic ele elite sunt maneliste….dar europene până la fanatism….
Aș da doar un exemplu: elitele politice. În toată Istoria României nu am avut o clasă politică așa de slabă. Ce ” viziune” poți avea de la acești semianalfabeți funcțional?
Dar NOROCUL este de partea noastră, cum a fost în 1859 și 1918. Acum se prăbușește Rusia, se prăbușește Europa,etc numai România este bine merci așteptând extinderea spre Est și poate spre Vest….
Căci, nu-i așa? are Dumnezeu grijă de proștii Lui…..
Dle, Maci, luat cu scrisu’, ati uitat ca in acele zile de aug 1944, a mai existat un plan, propus de rusi : cedarea Basarabiei … pe care marealul Antonescu a cerut partidelor isorice, de dreapta sa si-l asume. Toata lumea, in cel mai curat spirit bizantin, „au dat-o de gard”. Pana , ca o usurare, a venit arestarea Antonestilor si Marea Insurectie Armata (pe care, de muult anii nu o mai sarbaotrim) .
Tot la capitolul uitari, ati omis sa scrieti ca fata de noi, visatorii exceptionali – ce excludeam „ab initio” orice fel de avansare sovietica pe teritoriul nostr’ (dincolo de frontul Namoloasa …), berlinezii, nici nu concepeau ca nu vor fi cuceriti de sovietici si, facuti una cu pamantu’. Asa ca atunci cand or impartit Berlinu’, au spus „Aferim Maria voastra, boiarilor”. Fatalitate, lucizii nevistaori, si scolastici nu au avut parte decat de o impartire a capitalei lor si ruperea unei bucati de Germanii, iar noi, bulgarii ungurii, cehii … ca orice sarantoc am avut parte de gheata (da’ iarna, nu vara) . Faza cu Stalin, Churchill si servetelu’, e de prost gust, da’ tot un plan era; da’ fara noi la masa !
Mai precis, SUA+UK i-au cedat lui Stalin TOATĂ Europa Centrală și de Est, salvând Grecia, Austria și Finlanda și parțial Iugoslavia. Esticii nu vor uita asta niciodată….
Foarte adevarat ce spuneti dar oare de ce se inntimpla asa ,de parca am fi un popor blestemat?
Totuși, la mijlocul secolului 19, după războiul Crimeii, a existat un plan: comerțul cu grâne la gurile Dunării merita o stabilitate statală. Altfel, orice excepționalism e pernicios, într-adevăr.
Ultimul plan anuntat este cel al dlui Ciolacu, care printre multele idei geniale o are si pe aceasta:
„Vă propun să ne gândim serios la modelul țărilor cu o diasporă numeroasă, care au luat deja măsuri pentru a-și aduce înapoi cetățenii. Vă dau un exemplu: fiecare cetățean stabilit legal în străinătate care se întoarce în țară să aibă 10 ani scutiri de impozite pentru banii pe care îi aduce înapoi. La fel, orice sumă adusă din afară – investiții, chirii, dividende, orice – să fie scutită de impozit timp de 10 ani. Este un punct de la care putem pleca.”
Doar ca, in primul rind, decizia nu depinde de presedinte si formularea e si extrem de vaga. A aduce banii in tara inseamna doar un transfer bancar care nu are de ce sa fie impozitat si nu prezinta niciun avantaj pentru cineva din strainatate. Da, daca vorbim de transferuri de (conturi continind) actiuni e cu totul altceva ori exceptarea de la plata impozitelor pe dividende (actualmente de 8% si probabil mai mult dupa alegeri) nu suna rau dar e putin probabil sa se imtimple.
Asta sa fie oare raspunsul la populismul lui Simion? Lume naiva se gaseste oriunde …
PS Si rusii si americanii cred in exceptionalismul lor … Daca exceptionalismul american e bine documentat, uitati si un articol despre exceptionalismul rus:
https://theconversation.com/why-russia-thinks-its-exceptional-85240
„Noi suntem convinși că ”alții” ”au un plan” și că, orice-am face, planul acesta decide viitorul nostru”
La drept vorbind nu știu cine sunteți voi, deși am o bănuială, dar eu și cu ai mei nu gândim nicidecum așa.
E plină lumea de ai mei. Au refuzat să accepte planurile făcute de alții pentru ei și au evadat din bătătura unor neamuri de cârpe. Și-au luat viitorul in propriile mâini. Dar nu ne credem excepționali, cum am putea dacă milioane de rumâni, sirieni, bulgari, srilankezi, nepalezi etc fac același lucru?
In fine, bănuiesc că voi așteptați in continuare să vină Comisia Europeană cu un plan măreț care să vă rezolve și dilemele existențiale. Uite acușica se strânseră comisarii ca să dezbată și să combată blestemul ăsta insuportabil ce pică pe capul rumânilor și lucrează intens să-i alinieze frumos la astre cu restul europenilor. Excepționalismul o să fie cât de curând abolid prin Directivă. Vivat.
“..dat fiind că nu era – în preajma acestora – nici o putere credibilă căreia să-i fie încredințate. Noi le-am luat ca fiind ”dreptul nostru”…
În perioada aceasta observ ca sunt publicate mai multe articole pe platforma Contributors.ro care pun în discuție continuitatea locuirii acestor meleaguri.
Unele spun ca ne-am format limba prin Macedonia. Alții insinuează ca Transilvania, spre exemplu, nu ar fi natural să se afle în frontierele României.
Și totuși continui să cred ca spațiul acesta de exprimare este unul care apreciază onestitatea și libertatea de opinie în același timp.
Cu istoria nu prea ai nimerit-o.
Stii evenimentele, dar le atribui alte resorturi.
Ma rog, putem accepta, pentru demostratia din ziua de azi.
In fond … si Eminescu a plasat Nicopole inainte de Rovine. (Dar tu nu esti Eminescu.)
Totusi, sa-ti spun niste planuri reale:
– SUA si UK ne-au lasat in seama rusilor; Cairo, Ankara au fost tatonari cu un raspuns unidrectional: Stalin! Nu conta ce credeau romanii (care? ca nu credeau toti romanii la fel); in ce priveste armata noastra, se lauda -si cred ca inca mai este valabila lauda- ca nu face politica si executa ordinul sefului statului; (s-a ordonat sa treaca Prutul, a trecut; s-a ordonat sa intoarca armele, le-a intors. -PUNCT-)
-Cand NATO a vrut sa accepte Romania(Madrid), Eltin a spus NIET!(Helsinki).
-Cand Rusia a avut nevoie de mina libera in Cecenia (Putin a fost la un pas de a fi sanctioat de UE pentru razboiul din zona)… s-au prabusit turnurile gemene; si noi am trecut in NATO, iar Putler a facut ce-a vrut cu Cecenia.
Exemple ar mai fi: PSD si PNL deschid aceleasi usi, cand trec Garla. Ciudat, nu? Degeaba se injura politrucii pe aici, acolo sunt frati. Unirea lor, este doar o formalitate. Sau dezbinarea?
Lupta acum se da intre agentii occidentali -fosti gorbaciovisti, in fapt- si agentii rusi imperialisti, pentru cucerirea puterii. (Vezi AUR, SOS si USL. USR e tot cu primii, dar cu Occidentul. Nu au trecut rusesc, nici macar la nivel Gorbi. De asta sunt asa modesti in sondaje. Iar PNTCD, singurul partid de dreapta democrat, occidental a fost mazilit de Kremlin.)
Crezi ca suntem singurul popor din lume care viseza cai verzi pe pereti si nu stie ce se cloceste in cancelarii?
Vezi mentalitatea evreilor europeni (in special germani) in perioada interbelica. In nici un caz nu credeau ca nebunul ii va aresta si executa. Aveau tot felu de explicatii si sperante.
Intre ce se petrece in spatele usilor inchise si viziunea sau sperantele populimii, au fost si vor fi mereu diferente.
De exemplu, la noi se minte ca se face reforma anticomunista, dar puterea este detinuta (TOTAL) de partide stingiste. Care vor un alt fel de comunism…
Te plingi ca nu actionam? Oamenii au iesit in strada in numeroase rinduri. Ce-au realizat? Nu vin la vot? Pai referendumul a fost votat si validat de CCR. Ce s-a facut?
Cam repede se arunca gunoiul politrucilor nostri -si de aiurea- in capul poporului. Mai ramane sa-i faci prosti, ca in anii ’90.
poporul isi alege conductorii
baliverne!
Mie mi se pare absolut firească atitudinea noastră. Ar trebui doar să ne reamintim: România a apărut ca urmare a voinței altora, în speță, Anglia și Franța, de a apărea aici o formațiune statală, locuită de o populație non-slavă, care să taie legătura Rusiei țariste cu popoarele slave balcanice și, astfel, drumul spre Constantinopol. Englezii și francezii au câștigat războiul Crimeii, iar noi am creat un stat pe gustul lor îndoielnic. Până și limba ne-am modificat-o, în câteva decenii, importând masiv din franceză, tocmai pentru ca filiația noastră latină să fie și mai evidentă. În primul război mondial, am intrat de partea care trebuie, am murit enorm de mulți și am făcut toate prostiile posibile – în special elita noastră de atunci și de pururi – am pierdut războiul, iar în final am obținut mai mult decât dacă l-am fi câștigat. Asta tot din voia englezilor și francezilor, dar ni s-a părut, iarăși, că înseamnă că asta vrea Providența, că suntem un neam ales. Istoria de până atunci ne-o dovedea, nu? Și atunci, cum să nu fie o nesimțire cruntă, din partea Providenței, ce s-a întâmplat după 1944? Providența are încă o mare datorie față de noi și trebuie să și-o plătească odată!
daca uiti lupta uionistilor si adunarile ad-hoc, desigur, unirea s-a RECUNOSCUT de altii
Povestea cu planul am mai auzit-o prin 2014 la invadarea Crimeii, o persoana cu multe conexiuni si informatii mi-a zis ca „sunt intelesi” rusii cu ucrainenii, ca e planificat si ca acolo e razboi de forma, ce sa mai comentam.
La invazia Ucrainei din 2022 omul mi-a spus la fel, ca „sunt intelesi”, e „un plan mai mare” si ca eventualele ciocniri se termina in cateva zile. Ce rost mai avea sa ma agit, sa ajut refugiatii, sa comentez pe forumuri (inclusiv rusesti) crimele ? De data asta nu l-am mai crezut, m-am agitat impreuna cu colegii cat am putut sa ajutam pe cei care au avut nevoie…
Am inteles ca singurul plan care functioneaza e cel care ti-l faci functie de interesele tale si-l urmezi consecvent. In rest poate exista un plan dar sigur nu e pentru interesul tau. In cazul ucrainenilor, planul care viza ocuparea rapida urmarea imbogatirea catorva si inrobirea celorlalti, s-a opus in conducator hotarat si legitim.
Romania a intrat in primul razboi mondial cu un plan, o serie de negocieri si in final a obtinut chiar mai mult decat si-a propus, a drept ca a fost la limita supravietuirii, A avut armata prost instruita, slab dotata. A avut conducatori hotarati (aici intra si sublima Maria, regina Romaniei) si aliati puternici, iubitori de pace si democrati (unii), de unde ne-a venit si sprijin.
In al doilea razboi mondial Romania a fost victima inca de la inceput si a cautat cea mai scurta cale de a evita ca tara sa devina teatru de razboi si statul sa fie anihilat (soarta Cehoslovaciei, a Polonie) si si-a atins scopul. A avut conducatori incompetenti, nelegitimi, armata neinstruita si slab dotata. Aliatii au fost puternici, doritori de razboi si dictaturi. Nu i-a stat in putere sa evite ocupatia sovietica si nici statutul de satelit al URSS (cum a facut Finlanda), a reusit doar supravietuirea.
Lectia pe care nu a invatat-o natiunea este ca o armata eficienta (fara coruptie, incompetenti, bine pregatita si dotata) si conducatori legitimi, competenti si hotarati pot face diferenta, indiferent de imprejurari.
PS
Armata Romana intre anii 1947-2004 era slab instruita, slab dotata, corupta, croita pe model sovietic, cu conducere incompetenta.
In prezent nu am informatii directe dar sigur e mai bine: se vede ca se doteaza si se instruieste bine. Aliatii Romaniei sunt puternici, iubitori de pace, democratii cu traditie.
Foarte bun articolul! 100% de acord cu explicatia benevolentei marilor puteri dupa WWI, dublata de interesul Frantei de a pune un picior francofon în Balcani; precum si lipsa benevolentei dupa WWII, razboi din care si Franta si GB au iesit asa de sifonate, ca nu mai aveau cum sa emita pareri despre estul Europei. Am mentionat si GB fiindca dupa WWII ar fi avut si ei interesul sa puna un ghimpe în coasta URSS.
Iar despre KWJ si clica… nu cred ca am avut dezamagire (politica) mai mare. La USR macar nu aveam sperante, asa ca nu am fost deziluzionat. Nu exista niciun „mare plan”, exista doar „mari hoti” si Servicii.
Foarte corecte aprecierile legate 23 August si visul destinului luminos al natiunii – parca am cita din comunism: mai multe cincinale de împliniri marete – asta ar fi cauza lui 23 August
Totuși aceste aprecieri au avut in spate ceva
Educatia noastră a fost deficitara si atunci, ca si azi
Ascensiunea in viața pe cumetrie de partid – astea nu erau de la comuniști ci erau marete modele liberale – țărăniste
Sunt filme din vremea lui Carol al doilea in care in Bucureștiul interbelic țăranii se plimbau cu fotografui ale regelui legate de gât
https://www.tehnomil.net/2024/07/04/guest-post-asa-cum-am-fost-asa-cum-suntem/
Cultu personalității n-a fost inventat de comuniști, cum eronat am fost noi educați
Erau altii mai desptepti din partidele istorice interbelice
Educatia deficitară, a făcut posibilă aplicarea măsurilor guvernului Goga, ascensiunea gărzii de fier si a legionarilor
Pt ca adevaru este ca populatia a votat legionari, pt ca se săturase de incapacitatea partidelor noastre istorice de a opri coruptia si hoția
Cam ca azi când se voteaza haur si sosoaca, pt ca partidele istorice ( ca si pesede e istoric după atatatia ani la putere) sunt incapabile sa facă ordine in propriile organizații locale pline de specimene cum cunoaștem
Asa la ziua de azi, renuntam la bani gratis de la UE si vom lua credite – la ministeru sănătății, etc si se spune ca ăla de la ministeru sănătății e competent, la alte ministere e un somn profund
Cel mai mare preț la curent si gaz din Evropa – ca pretu e format cu acordu conducătorilor înspre mulgerea pana la ultimul strop a populației
Totuși 23 August e rezultatul guvernării înțelepțe a tarii de către Carol al II-lea, adus parca tot de partidele istorice înapoi, Carol al II-lea care a dus corupția si hoția la nivel de etalon politic
Pe măsura conduceri intelepte a tarii in perioada interbelica am ajuns in incapacitate de lupta si la cedările de teritorii din 1940
Antonescu a continuat si el cu nichifor crainic si restu – dar norok ca avem memorialul durerii si putem sa spunem ca legionarii care au omorât atatia oameni aveau drepturi
Ca si hotii de azi au drepturi
Cum ar fi hotii si criminalii interbelici au fost doar profeții hoților si criminalilor din comunism si de azi
23 August nu poate fi disociat de politica engleză in Evropa si împărțirile Evropei făcute de churchil împreuna cu stalin
Uitând ca ww2 a început ca rezultat direct al pactului ribentrop molotov , respectiv al împărțirii pe zone de război a populatiilor evropene de către doi conducători bolnavi
Dar stalin după de a luat jumătate de Polonia, tarile baltice, Basarabia si Bucovina de nord s zis ca el e o victima, victima propriei conduite
Istoria se scrie de învingători
Iubesc tradarea dar urăsc pe tradatori
Churchill și Stalin nu au împărțit Europa. Doar au consfințit desfășurarea evenimentelor. Dacă la Munchen Hitler primea una peste nas în loc de aprobarea de a anexa Sudeții, lucrurile erau altfel. Dar Hitler și Stalin au hotărât continuarea, și apoi Stalin a schimbat tabăra.
Nu suntem victimele lui Churchill și Stalin, ci ale istoriei. Este ușor de aruncat vina în cârca altora.
Stalin era deja în jumatatea lui de Europă, iar restul lumii – cea liberă – nu mai putea face nimic.
Istoria se scrie de învingători
Nu exista nici o justificare sa ocupi sau sa ai o mai mare influența in Evropa decât ca sa mulgi acele tari
Sigur ca si mulgerea unor tari poate fi poetica pt unii
Pt mine este o crima
Ptr. dumneavoastră orice poate fi orice. Dumneavoastră pentru istorie, pe de altă parte, constituiți (ca orice altă persoană, fără a fi fost într-o poziție decizională) o cantitate neglijabilă.
Expresia ”mulgerea unei țări” nu are nici o echivalență logică, o țară nefiind o vacă. Exploatarea unei țări – asta este o expresie logică. Exploatatorii pot fi interni sau externi, dar rezultatul este același – sau poate nu: unii exploatatori externi pot produce schimbări favorabile țării, în timp ce unii exploatatori interni pot produce contrariul; istoria este ceea ce este, nu ceea ce ne-am fi dorit noi – de aceea expresii precum aceasta folosită de dvs. nu are relevanță.
Mda istoria se scrie sigura iar oamenii stau si privesc de pe margine
Iar stalin si curchill nu au împărțit Evropa ci doar au trasat prostia din capu lor si a celor de lângă ei
hitler si stalin au fost criminali când au împărțit Evropa in zone de ocupație
la fel stalin si churchil au fost ceva similar când au împărțit Evropa
Împărțirea Evropei presupune ocuparea sau controlarea unor națiuni presupus libere între englezi si rusi
stalin a fost un criminal
comparabil cu hitler
înțelegerea dintre stalin si churchill nu era pt pace
churchill s-ar fi înțeles probabil si cu eva braun orice
A conduce o tara nu este cum ai conduce o masina
Presupune analiza si sinteza
Calcule despre viitor
La înțelegerea cu stalin, churchill a condamnat Evropa de est la control rusesc pt 45 de ani
La mintea mea, churchill a greșit înțelegându-se-se cu stalin mai mult decât a greșit in ww1 la Galipoli
Amestecați fapte cu opinii.
Churchill era conducătorul unui stat aflat la capătul puterilor, nu avea cum să i se opună lui Stalin. Stalin avea resursa umană, Churchill informațiile secrete, iar Eisenhower capacitatea industrială. Stalin și-a jucat cel mai bine atuurile, dar ceilalți doi nu aveau cum să i se opună. Trebuia ca toți să colaboreze.
Chestia asta cu ”ne-au vândut bolșevicilor” este pură fabulație, Aliații nu aveau cum să blocheze faptele: România se aliase cu Hitler, URSS avea trupele pe teritoriul ei, așa că Churchill și Eisenhower puteau doar aproba de formă ceea ce era de fapt.
E adevărat că istoria este făcută de oameni, dar după anumite reguli și circumstanțe.
Iar România întotdeauna a fost la răspântia imperiilor.
În cazul celui De-al Doilea Război Mondial, ne-au căzut cărțile perdante, după ce începând cu perioada post-Războiul Crimeei din 1853-56 am avut doar cărți câștigătoare.
Cărțile perdante: un rege corupt – Carol al II-lea; o dictatură totalitaristă – a legionarilor; o dictatură care a încercat să corecteze efectele celorlalte dictaturi anterioare, dar nu a putut-o face (cea antonesciană); și o poziție internațională între ciocan (Hitler) și nicovala care ne-a căzut în cap (Stalin).
Nimic nu putea fi făcut mai bine de către Antonescu (care a făcut și greșeli).
Ceea ce putea fi făcut mai bine de către Ferdinand și parlament ar fi fost un mai mare control asupra succesiunii, dar oricum n-ar fi contat.
Așa că aruncarea vinei asupra lui Churchill și Ensenhower este un futil exercițiu al naționaliștilor, unul lipsit de logică, dar foarte atractiv pentru a dovedi că vezi Doamne, ăia ne-au făcut-o, nu noi cu mânuțele noastre român-neaoșe!
Bravo Domnule Maci!
“Orice om lucid, care se uita pe o hartă la zi cu operațiunile militare, ar fi putut înțelege asta. Numai la noi se gândea altfel.”
Trebuie sa va contrazic. Exceptionalismul romanesc nu e chiar asa exceptional (las linkul unei carti despre cum vedeau apropierea sfarsitului razboiului marii intelectuali japonezi ai vremii). Mari grupuri de patrioti exista peste tot, iar faptul ca isi fiecare is considera natiunea un fel de buric al pamantului si propria limba cea mai frumoasa si mai expresiva din cate exista e mai degraba regula decat exceptia. Din ce vad eu (am tot schimbat domiciluil in ultimii n ani) exista destule diferente, dar nu asta. Mie mi se pare mai clara o alta. Noi nu avem nici traditie in a forma elite politice, nici mecanismele prin care cei cu potential sa poata fi incurajati si promovati (nici in interiorul partidelor si nici la vot – nu ne plac noua astia).
Cum spune un citat celebru, batalia de la Waterloo a fost castigata pe terenurile de la Eaton. Marile noastre victorii viitoare se pare ca vor fi castigate la Universitatea Spiru Haret la seral.
Mai in serios, unde si cine sa-i formeze? Pacalicii aia batrani de la SNSPA care apar pe la televizor? Elite intelectuale avem, chiar daca nu sunt asa vizibile, si incepem sa avem si o elita corporatista, dar pana la oameni de stat mai e. Asa ca nu vad ce iepuri pot sa scoata din palarie Iohannis si americanii multi ani de acum inainte.
amazon.com/Lovely-Country-Will-Never-Perish/dp/0231151462/ref=sr_1_1?crid=38I2OVP4KG10R&dib=eyJ2IjoiMSJ9.Em0GR1KbMQ8O_yWSjTo6j_DHLhLW5WZAM25zDJNDQ75VQ9Px27W2Uvs5DiNcWH4F2CK2zIOHc15CTypKe3Omecq6HpXvd7tjLrH_8wSQpj1qLkfU8QxFnUL9Ua7cgS2L-hU-wjaeDN5GCwBicIfRse1pGGN3G15P2ZFi-BRGcl6iVjoEzSwUxS17r0XI4EtBI_eiGIkFXL4O5Nws3p0_f9Fz-XDkGM0KBw3Y2ohtshs.HQ3XDGsY6sFSeqJNvxyzrRuQD7mVzvL9bWfClOt1cWE&dib_tag=se&keywords=so+lovely+a+country&qid=1724676574&sprefix=so+lovely+a+country%2Caps%2C194&sr=8-1
Vai! Acest articol e un strigăt, e o chemare la trezire a neamului. Dar, oare, câți îl vor citi? E tot ce se poate spune mai clar. Dar la urechile celor ce ne conduc (vai!), nu va ajunge. Aș mai adăuga un titlu de „mândrie autohtonă” la paleta multicoloră în care ne-a zugrăvit cum nu se poate mai bine domnul Maci. Încă din opera Magicului Caragiale se putea constata…virilitatea sterilă a românului. Azi mult mai pregnantă și de mult mai puțină eleganță și discreție în societatea contemporană.
Vă foarte mulțumesc domnule Maci pentru tot ce întreprindeți întru trezirea acestui popor puțin gânditor.
1. Nu ne trebuie plan, doar suntem in EU si in NATO, astia au grije de noi.
2. Nu ne poate trece prin cap ca atit EU cit si NATO nu sunt organizatii perfecte si, poate, ar trebui si grozavii romani sa incerce sa participe ceva mai activ.
3. Odata cu libertatea granitelor nu-i mai pasa nimanui ce se-ntimpla in Ro, la o adica plec, lumea mi-e deschisa.
O analiza bine venita, plina de adevar. O tara trebuie sa mearga pe propriile actiuni si resurse. Dar istoria tarii arata ca poporul si boierii asteptau hotarile domnitorilor, firmanul de la Poarta Otomana sau Rusia Tarista. In comunism am acceptat tot ceea ce au hotarat, Groza, Dej, Ceausescu. Acum acceptam tot ce vine de la Nato si UE. Dar nu toate sunt foarte benefice. In schimb, ne complacem f.bine in nepasare, lene, hotie si coruptie, rautate, invidie si egoism. Mereu am aratat ca vrem stat paternalist. Pana acum nu am avut parte de un sef de stat care sa coaguleze natiunea, sa detina un plan de actiune coerent de la o guvernare la alta, ci doar politruci si impostori. In istorie, putini au fost barbatii de stat, monarhi adevarati, prim ministri, toti cu destula carte si educatie care sa impinga tara catre dezvoltare. Acum vrem cu un Ciolacu, Ciuca, Simion, Geoana, Birtchall, etc. foarte slabe nadejdi………
Nu armistitiu, ci capitulate neconditionata s- a petrecut la 23 Aug. 44. Era inevitabil.
Per ansamblu – cu ingrosarile stilistice inevitabile- este o analiza corecta. Ramane intrebarea unui rus, candva… Ce-i de facut ? Ca de vorbe si analize ne-am cam saturat !
Cine ?Cand ? Cum va face ceva?
Pana una-alta prietanii si cunoscutii mei, oameni cu carte si experienta de viata, nu stiu cu cine sa voteze ! Nici la presedintie, nici la parlamentare…
@Codrean: „…când? Cum va face ceva?”
VA FACE! Vedeți că puneți întrebarea exact la timpul nepotrivit. Exact la timpul la care declamă politrucul român. Și mi se pare greșit.
si cu toate acestea, occidentalii au un plan cu noi.
cum de l-au ales ca secretar adjunct nato pe dl geoana? explicati-mi acest mister.
De Geoană, provenit dintr-o familie a nomenclaturii ceaușiste, promovat de I Iliescu in celebra perioada de tranziție, pentru a asigura transferul puterii de la noi la noi, zugrăvit in culorile democrației americane
în timpul stagiului de ambasador, a fost desemnat ca functionar NATO, cu scopul demonstrării caracterului democratic al organizației; o mare si eleganta ipocrizie a unei imposibile egalitati între state. La cea mai mica strâmbătură a rușilor le va face declarații de fidelitate.
Tot articolul sufera de o logica elementara. Azi suntem membri ue si nato. Sunt 4 baze militare usa in Romania. Sunt 5000 de miltari sua in romania, alte 4000 din alte tari nato. Astea sunt realitati incontestabile. Da,iataOccidentul are un plan cu noi. Deci dl Maci se plictiseste la sfarsit de vara si elaboreaza eseuri care sufera la cea mai mica adiere de logica.
Trebuia să existe „planuri” de felul ăsta. Probabil, vor mai fi, bineînțeles, planuri bune, planuri mărețe sau planuri obscure. La drept vorbind, noi depindem de „gura lumii”…Mai ales că, printre cusururile noastre, e și acela că ne culpabilizam singuri, găsind in teoria Mioritada un excelent alibi pentru lașitatea individuala. La noi, cei care ar trebui să nască planuri cu privire la propria țară, au rânza mai mare decât creierul. Când a apărut vreun vizionar cinstit, el a devenit subiect pentru viciul nostru național: bârfa (batjocura, bășcălia etc). Nu suntem înzestrați, se pare, pentru meciurile cele mari. Oricine izbutește să se impună, cât de cât, in aria protejată de cele două balade, provoacă in alții pizma, sau dorința de a-l devaloriza. Opinia că raul vine din idealizări, rămâne valabilă. De aceea, Romania a fost tranzacționată ca la târgul de vite. De aceea, avem ghinionul sa fim conduși, conform planurilor, mai întâi de cei mai slugarnici executanți ai ordinelor satanice moscovite, apoi de unul care se voia un fel de Stalin autohton, apoi de altul care a hahait sinistru: „Sa trăiți bine!”, apoi de…Dar țara, cu „planuri” impuse din afara, este una și farsorii naționali altceva. Iată-o, in neagra depărtare „noua clasa” fara clasa: struto-camile, cameleoni, cârtițe, scorpioni. Fiecare cu planul lui. Planul lor tine o socoteală exacta a avantajelor și dezavantajelor personale in orice moment. Unul, o umbră a nimicului, se vrea Trump de Romania, altul e devorat de o mizerabilă nevoie de glorie personala, celălalt zămislește planuri goale, mucegaite. Am fost și mai suntem, poate, la răscruce. Vin rușii, nu vin. Vor veni americanii la timp? Conform planului. Nu avem certitudine, nu avem adevărați păzitori ai Neamului, nu avem tezaur, ne scuipa și ne fura unii, ne manipulează și ne aburesc alții. Suntem în fața unei dovezi elocvente că extra, mega „foștii” au devenit ultra, arhi „actualii”. Cei așezați în fotolii de demnitari sunt orbiți de narcisism. Isi eshiba trufia, bulanele, gipanele, bogăția și prostia. Adevărul este că nu au niciun plan mai de Doamne-ajută. De aceea este ținută România departe de meciul cel mare. Sa nu uităm niciodată de „planul” decis la Yalta. „La Yalta s-a stabilit altceva”, a spus regele Mihai I. „Pentru dumneata, eu sunt Yalta!” a urlat rusul Visinski.
1. Putem sa radem si facem caterinca de noi insine cat vrem in 2024, dar realitatea istorica este alta….Bineinteles ca Romania a avut un plan, iar planul era sa te faci frate cu dracu pana treci puntea. Iar cronometrul nu trebuie pornit in preajma lui 23 August 1944 cum face distinsul autor, ci in Septembrie 1940. Cand Antonescu a luat puterea in Septembrie 1940 Romania pierduse Ardealul de Nord, Basarabia, Bucovina si Cadrilaterul. Fix la acel moment, tot in Septembrie 1940, Franta, Austria, Polonia si Cehoslovacia nu mai
existau pe harta Europei, tarile de jos si cele scandinave erau sub ocupatie germana, iar aviatia germana incepuse sa bombardeze in
draci Marea Britanie si Hitler se pregatea de invazia terestra. Speranta moare ultima, si mai mult ca sigur ca in tarile ocupate de Germania in 1940, oamenii politici si cei de rand se gandeau ca „trebuie sa existe un plan” sau ceva, care sa ii scoata din situatia aia jenanta.
2. Alianta cu Germania Nazista si Invadarea URSS alaturi de Germania si ceilalti aliati ai ei, s-au facut buneinteles dupa planuri bine puse la punct atat la Berlin cat si la Bucuresti. Iar dupa ce Romania si-a recastigat complet teritoriile pierdute, si a ocupat teritorii considerabile din Ucraina inclusiv Odessa, planul Romaniei si a lui Antonescu nu parea deloc rau, ba din contra am putea spune ca planurile mergeau ca pe roate.
3. Ce a urmat dupa Stalingrad in 1942-43 stim cu totii, dar nu vorbim aici despre infrangeri militare catastrofale ci despre „orbecaiala” tipic romaneasca. Dupa Stalinigrad nu era inca clar ca Germania va pierde raazboiul. Germania domina inca europa, debarcarea din Normandia was nowhere in sight, iar nimeni nu anticipa cat de repede vor pierde nemtii pe frontul de est.
4. Catalistul care a precipitat actiunea a fot debarcarea aliatilor in Normandia in Iunie 1944. Miscari de rezistenta au inceput imediat apara in tari ca Polonia (1 August 1944) si Slovacia (Septembrie 1944) Cu toate ca putea sa ajute si pe unii si pe altii, stim bine ca Stalin a lasat ca aceste miscari sa fie inabusite in sange de nemti. Cu toate ca au fost si greseli, in comparatie cu aceste doua episoade de la vecinii nostri, arestarea lui Antonescu la 23 August 1944, pare a fi o miscare bine planificata si executata.
5. Ce vreau sa argumentez mai sus este ca Maresalul Ion Antonescu, Regele Mihai, Iuliu Maniu, Printul Barbu Stirbei si alti oameni politici romani in fruntea Statului Roman in August 1944, nu au fost niste tampiti nepatrioti sau niste habarnisti. Au fost niste oameni care au luat niste decizii foarte grele in niste vremuri de cosmar. Cu bune cu rele au lasat in urma lor o tara destul de maricica de care ne bucuram pana in ziua de azi. Noi astia din ziua de azi, cand vremurile sunt mult mai blande, nu suntem in stare sa facem o Unire in 35 de ani.
As fi îngrijorat daca alții au un plan pentru noi și noi nu-l știm.
Referitor la 23 august. Orice ar fi făcut elita de atunci a României soarta ne era pecetluita. Este soarta tarilor mici când se amesteca in gâlceava celor mari. Soluția finlandeza nu era posibila pentru România, n-ar fi permis-o nemții, România era mult mai importanta (s-a văzut asta deja cu Italia). Antonescu voia sa reziste la Focșani și sa transforme România în teatru de război. În naivitatea sa, si era un general educat, nu un general de azi, n-a înțeles ca rusii puteau înainta prin Polonia spre Berlin mai ușor decât prin Carpați și Alpi, si așa au si făcut. Rezistenta la curbura Carpaților era o utopie, nu mai eram in 1917, luptele nu se mai dădeau la baioneta si in izmene, ci cu tancuri si avioane.
Churchill era hotărât sa predea toți Balcanii în schimbul Greciei a si făcut-o peste nici doua luni cu procentele scrise pe șervețel. Atât Antonescu cat si partidele istorice n-au priceput ca in momentul in care britanicii ne trimiteau sa vorbim cu rusii soarta ne era decisa.
In plus încăpăținarea aliaților care cereau o capitulare necondiționata a celor din Axa făcea inutile orice tratative.
Marea vina a partidelor istorice si parțial a regelui a fost pregătirea de amatori a arestării lui Antonescu. Doua partide mari n-au avut în București nici măcar 5 luptători care sa-l preia pe Antonescu. Predarea lui către comuniști (=rusi) a fost o rușine si o dezonoare care rămâne pe veci pe obrazul României.
In plus trupele de pe front au aflat de la radio cu 4 ore mai târziu despre schimbarea la fata a României.
Vă contrazic niște sintagme utilizate frecvent de către români, în special în trecut, dar – încă – și în prezent: ”Ca la noi la nimenea” (adică am fi cam ultimii de pe planetă) și ”N-am pus noi vârf la lume” (adică să ne vedem lungul nasului). Prima – excesivă, a doua – de bun simț. Majoritatea românilor sunt sceptici în privința ”realizărilor și calităților nației” și asta ne-a ferit și ne ferește de fanatismul ”eficient” practicat pe pielea altora de germani, sârbi ș.a. (gardiștii violenți erau cam alogeni și cam amatori). Suntem încă prea defensivi, nu realiști, cum mi-aș dori, dar tot mai mulți români – în țară și aiurea – se autoconstruiesc, cărămidă cu cărămidă, înjurând sau ignorând politicienii. Minoritatea semidoctă care se extaziază visând are probleme psihice. E o pagubă minoră, dacă ne comparăm cu ungurii sau polonezii, care delirează în masă, întorși spre un trecut cosmetizat.
23 august era inevitabil, in acel moment
Regele a facut ce trebuia facut la 23 aug
Alternativa era mai proastă
Negocierile au demonstrat ca nu aveam negociatori, nici in 40 si cu atat mai putin in 44
Pregatirea regilor si conducatorilor nostri era deficitara
Daca nu am fost in stare sa raspundem corect ultimatului rusesc din 1940
Pe hartie, in 40 stateam mai bine dotati militar ca azi
Am fi putut raspunde
Comanda noastra militara era praf ca si serviciile sevreye
Dar rusii aveau o comanda militara mult mai distrusa ca a noastra
Cum s-a vazut la inceputul operatiunii barbarosa
La 23 aug 44 eram intr-o pozitie mai proasta decat in 1940
Daca in 40 am fi putu face ceva similar cu ce au facut finlandezii in razboiu de iarna si grecii impotriva italienilor la inceputul lui 1941
Atunci am fi stiut sa negociem dupa 23 aug 44
Am fi stiut ce ne poate pielea
Si daca dragostea de tara si capacitatea de lupta sunt povesti din carti sau adevăr
Asa am luat pozitia copilului pt 45 de ani
Capul ce se pleacâ, sabia nu-l taie
Dar robia lantul incovoaie
Si lantul a durat la noi 45 de ani
Desi unii zic ca inca continua si azi
Subiectul merita discutat, insa nu e specific romanilor. Ar trebui sa auziti de parere au despre ei grecii, iranienii, sau chinezii. Ai zice ca tarile lor sunt buricul pamantului si locul de unde a pornit totul.
@r2 – ”las link-ul unei cărți”
Ghid de bune practici pentru link-uri în comentarii: toate argumentele din link trebuie șterse. Tot ce se afă după primul semn egal (cu tot cu ”ref=”) sau tot ce se află după primul semn de întrebare din link trebuie șters.
Așa arată link-ul de bază pentru cartea respectivă, duce tot acolo, dar comentariul în care e inclus link-ul nu mai dă pe dinafară din pagină și poate fi citit confortabil:
amazon.com/Lovely-Country-Will-Never-Perish/dp/0231151462/
notat.
Aveți umor, domnule Maci! Râd cu jumătate de gură, că mai mult nu îmi iese pe subiectul acesta. Exceptionalism in toate, fantasme de buric al pământului, cel mai cel, cea mai cea…bine observat de comentatori. Nu îmi permit comentarii asupra istoriei însă, la scară mică, oriunde mă duc și vorbesc de un plan, lumea se uita cruciș ca și cum ar fi lovită subit de strabism. De nu, cel puțin o imagine tâmpă tot se instalează in aer, apoi suspiciunea și interpretativitatea, separarea de orice plan că „ce?!? nu joc eu in planul nimănui!”, „Eu le am pe ale mele/noi le-avem pe ale noastre”…”De ce să ai un plan? Ca să ți-l afle dușmanu’?!” Ca un complot defensivo-reactiv asupra oricărei intenții de plan. Nebunie curată. Om fi auzit noi excesiv de des despre „planificare”, „planul cincinal”? Ce-o fi plăcerea asta de a lasa totul haotic și a decide ad-hoc?!
Aceeași istorie se repetă și acum, după 80 de ani : vreme de cinci ani nimeni, din propriul lui partid, nu i-a obiectat Președintelui umilirea și împingerea în irelevanță a PNL-ului prin impunerea unor președinți fără nici o formă și nici un conținut sau mezalianța cu PSD-ul sau acceptarea caricaturii numite ”România Educată” etc.
După această ” operațiune specială”, pe scena politică românească s-a instalat o deruta totala.
Practic în România nu mai exista forte politice liberal democrate capabile sa tempereze tendințele populist socialiste ale restaurării privilegiilor.
Momentul a revelat mizeria caracterelor indivizilor din partidul respectiv care au acceptat această trădare pentru a profita in continuare de privilegiile funcțiilor. Drama cea mare este faptul că afirmarea unui nou partid democratic liberal autentic se va face cu mare greutate. Si mai grav este faptul că majoritatea cetățenilor au receptat indiferenți această situație fără a sesiza pericolul cristalizării unui curent majoritar naționalist socialist populist cu implicații dăunătoare pa termen lung dezvoltării țării.