marți, mai 17, 2022

Trei aspecte fundamental de înțeles în România despre educație

Foarte multe din problemele României țin, măcar în parte, de două componente:

  • un procent prea mare din populație este cu totul insuficient format de sistemul educațional pentru lumea actuală;
  • și dintre românii formați suficient, un procent prea mic este votat sau promovat în cadrul nivelurilor decizionale implicate în configurarea și implementarea politicilor publice.

Pentru o strategie eficientă de remediere este, cred, fundamental să fie înțelese 3 aspecte.

1 Primul aspect fundamental de înțeles este că cele două componente de mai sus deja se alimentează reciproc în prezent și pur și simplu nu mai permit o îmbunătățire semnificativă a clasei politice (și, deci, a politicilor publice) altfel decât prin intervenții artificiale sau printr-o schimbare semnificativă de abordare din afara mecanismelor actuale

Astfel, în esență, un sistem de educație slab în medie – cum este al nostru – generează prea mulți adulți insuficient pregătiți.

Pentru că marea majoritate nu sunt oameni proști, ci insuficient pregătiți[i], aceștia:

  • se concentrează mai mult pe zone în care relațiile personale sunt, frecvent, mai importante decât expertiza – cum sunt politica sau zonele politizate din administrație;
  • când au un rol în angajarea sau promovarea altora, funcționează preponderent tot relațional (și pe un fond istoric mai vechi) și nu au, de regulă, un interes în a susține oameni mai bine pregătiți sau mai harnici decât ei (acesta fiind, de altfel, un reflex uman mai larg); și
  • tind mai des să voteze platforme politice nereformiste și populiste pentru că acestea protejează status-quo-ul/nu cer prea multe de la ei și plasează „vina” pe alții.

Când ai de mulți ani un procent de analfabeți funcțional în clasa a IX-a de peste 40% – cum este cazul României – și ai mai și acumulat segmente destul de largi care depind de ajutorul statului, procentul de persoane care favorizează în sfera publică mai mult relațiile decât expertiza ajunge să fie majoritar.

Faptul că media țărilor OECD în ceea ce privește analfabetismul funcțional la testele PISA este aproape la jumătate (aprox. 20-23%) înseamnă pur și simplu – la maturitatea generațiilor respective – diferența între majoritate și minoritate de meritocrație în zona publică.

Consecința diferenței respective nici măcar nu este proporțională, ci de direcție stabilă a unei țări ca ansamblu – prosperitate, versus băltire sau chiar regres.

Deși România încă are numeroși oameni competenți în sectorul public (cunosc personal mulți), din cauza celor de mai sus (și a unor decizii greșite din ultimii 30 de ani despre care am vorbit cu o altă ocazie), ponderile totale la nivelurile cu adevărat decizionale au devenit, astfel, insuficiente.[ii]

Desigur, sectorul privat nu duce nici el „lipsă” de români cu totul insuficient pregătiți. Efectul pentru interesul general este, însă, mai redus pentru că aceștia au putere de decizie mult mai rar, sunt „cenzurați” de mecanisme de control mai rapide și mai obiective și nici nu influențează destinele multor oameni prin puterea dată de legislație instituțiilor și partidelor din care fac parte.

Cât despre nivelul populației largi, oamenii insuficient informați și formați sunt mai ușor de păcălit și realizează mai rar diferența, de obicei mare, între interesul aparent pe termen scurt și interesul real pe termen ceva mai lung.

Cu alte cuvinte, un sistem educațional – de la un punct de slăbiciune medie încolo (prag depășit de mult timp la noi) – stimulează cercuri vicioase pe mai multe paliere ale societății. Acestea îngreunează semnificativ, chiar dacă indirect, reformele profunde. Din cauza cercurilor vicioase respective este și foarte dificilă o „autovindecare” cât de cât rapidă a sistemului actual.

2 Al doilea aspect fundamental de înțeles este acela că orice soluție de fond la problema educațională de mai sus (în afară de intervenții artificiale coordonate) necesită abordarea lumii actuale ca și cum ar fi o planetă străină.

Pentru că trăim chiar în mijlocul „evenimentelor” este greu să ne dăm seama că lumea actuală este una în mare măsură artificială, nu naturală. E ca o planetă, de fapt, străină.

Faptul că putem respira fără costum de astronaut, că vedem plante, animale, forme de relief, ape și fenomene meteo familiare etc. nu înseamnă deloc că în viața de zi cu zi mai tot ce ne înconjoară nu este, de fapt, artificial. Mai totul a fost făcut de om în ultimii 250 de ani, fără a se găsi ca atare în natură.

De la blocuri și drumuri la mijloace de transport, la ce vedem în birouri sau în fabrici, marea majoritate a produselor de larg consum, medicamentele, tehnologia, tot felul de servicii etc – mai toate, nu doar că nu „cresc” în mod natural în jur, dar se produc în moduri și cu cunoștințe care pur și simplu nu existau acum câteva secole.

Când vorbim de formare profesională, acest lucru este și mai pregnant. Acum 2000 de ani erau doar câteva meserii – toate legate mult de natură sau societatea tribală (agricultor, păstor, pescar, vânător, războinic, tâmplar, olar, constructor, vraci, preot, artist, etc.).

În prezent, sunt peste 4390 de meserii în COR și peste 600 de coduri CAEN. De aceea este și amuzantă în zilele noastre întrebarea pentru copii despre ce vor să se facă când vor fi mari (și e contraproductivă ideea de a-i încuraja de la vârste reduse doar spre „ce le place”).

Cele de mai sus înseamnă că, la naștere, se intră, de fapt, într-o lume în care instinctele naturale configurate în perioade anterioare enorme de timp pur și simplu nu mai ajută decât la lucrurile de bază – a învăța să mergi, să observi, să acumulezi ceva informație și să comunici cu alții cât de cât etc..

Multe instincte și impulsuri chiar încurcă pe partea educațională și sunt și speculate negativ în prezent, după cum vom discuta ceva mai pe larg la punctul următor.

Cele de mai sus înseamnă, de asemenea (și mai ales), că un om nu mai poate ajunge să fie format suficient în lumea actuală decât dacă acumulează multe informații „artificiale” și dezvoltă suficiente competențe prin experiențe tot „artificiale” (în sensul că nu mai sunt ușor accesibile/nu se găsesc „de-a gata” în jur).

Acesta este și motivul fundamental pentru care o educație, în medie, neadaptată și decalată – cum este cea din România – duce la o populație împrăștiată aproape în mod egal pe toate cele 4 revoluții industriale de până acum și cu foarte puțini indivizi implicați în configurarea celei de-a 5-a revoluții industriale. Ba’ unele segmente „trăiesc” înainte de industrializare, fiind la nivel Amish. O irosire gigantică de talente și energii.

Nu are nicio legătură cu inteligența sau cu valoarea umană abstractă. Dar are o relevanță mare pentru a înțelege diferența dintre ce ar putea să facă și cel mai inteligent Amish dacă ar ajunge pe planeta Marte, față de un astronaut antrenat.

Or, la noi, nu doar că de foarte multe ori nu se conștientizează această problemă, dar numeroși români care „trăiesc”, de exemplu, în prima revoluție industrială sau chiar înainte de ea, se miră că și câștigă mult mai aproape de propria revoluție industrială, față de cei care trăiesc, de exemplu, în a 4-a revoluție industrială (e adevărat că nici comunismul nu a ajutat în această privință).

Desigur, nu mă refer doar la partea pur tehnică, specializarea muncii făcând mulți oameni deconectați tehnologic, dar cu expertiză pe altceva, legat de nivelurile avansate de progres al omenirii.

Este adevărat și că sunt destule anomalii de configurare a sistemului economic actual și sunt și numeroși oameni care speculează „sistemul”. Doar că aceștia din urmă îi includ și pe cei care se raportează tot timpul la situația altora, fără să ia în calcul și propriul nivel de efort și progres pe scara dezvoltării acestei lumi artificiale în care trăim.

Dacă înțelegem că la naștere intrăm într-o lume, de fapt, mult mai complexă și aproape cu totul străină pentru configurația noastră „ancestrală”, avem premisa esențială pentru a vorbi de soluții în educație.

Miza este, desigur, aceea de a aduce marea majoritate a românilor la nivelul ultimelor revoluții industriale. O miză complexă și care este îngreunată și de faptul că oamenii se nasc în același punct, dar drumul spre „actualizare” devine din ce în ce mai lung cu fiecare generație, lumea, pe ansamblu, nestând pe loc.

Voi dezvolta acest apect cu o altă ocazie, dar miza de mai sus este și cea care face foarte importantă educația timpurie. Cu cât un copil stă mai mult într-o perioadă industrială de acum 150-200 de ani, cu atât va dezvolta mai greu cunoștințe și competențe pentru cele din secolul nostru și va avea și mai puțin timp pentru asta.

Tot foarte important ar fi de stabilit și care ar trebui să fie soclul comun pentru marea majoritate a românilor spre care să tindem (și cât timp să-i alocăm din cei 12 ani standard) și care ar trebui să fie zonele cu parcurs specializat diferențiat.

Partea bună este aceea că rezolvarea celor de mai sus nu este, totuși, ceva foarte dificil de făcut în lumea tehnologiilor și cunoașterii omului actuale.De asemenea, intervenții artificiale coordonate pot fi relativ eficiente și așa.

Dacă nu conștientizăm, însă, premisa de mai sus (că trăim într-o lume artificială), vom rata cel puțin parțial și strategia și tactica (și, desigur, și rezultatul).

3 Al treilea aspect fundamental de înțeles este acela că nu poți face educație performantă dacă nu motivezi elevii și că motivația de a învăța o lume artificială trebuie stimulată tot artificial.

Școala românească ignoră aproape cu totul în prezent 4 probleme foarte importante legate de acest aspect:

  • A fi motivat să înveți este esențial pentru eficiența procesului de învățare. Or, a fi motivat să înveți o lume în mare parte „străină”/artificială nu e la îndemână „natural”.
  • Legat de punctul de mai sus, o dificultate majoră de a fi motivat natural este simplul fapt că trăim în prezent într-o lume în care confortul fizic este larg răspândit.

Aș aminti în acest sens că specia umană a trăit în penurie nenumărate milenii, până acum aproximativ 130 de ani. Economia de energie a ajuns, astfel, să fie „întipărită în gene” ca esențială pentru supraviețuire, iar concentrarea majorității eforturilor să fie îndreptată instinctual către acoperirea nevoilor de bază și pulsiunilor primare.

Pentru că nevoile de bază și pulsiunile respective sunt în mare măsură acoperite sau mult mai ușor de satisfăcut în lumea actuală, ne este foarte greu să ne concentrăm și să facem eforturi dacă nu vedem o altă nevoie importantă presantă pe termen scurt. Este unul din motivele principale pentru care foarte mulți studenți învață doar în sesiune – când resimt presiunea mult mai puternic decât în restul semestrului.

Pentru că necesarul caloric zilnic poate fi acoperit în prezent cu 2 papanași, a te îmbarca la o învățare de 12 ani, plus, eventual, încă 4-6 ani, ca „să ajungi pe picioarele tale” – mai ales când vezi că părinții au agonisit deja o casă, o mașină și ceva bani – nu e, de fapt, deloc la îndemână natural, în medie.

  • O altă dificultate mare de a fi motivat ține și de faptul că lumea care se predă la școală, mai ales în învățământul românesc, este una foarte abstractă pentru configurația noastră genetică naturală

Mai toată istoria umană, procesul de învățare a implicat observarea a ceea ce fac cei din jur (inclusiv a utilității activităților respective) și exersarea în practică până la șlefuirea competențelor respective. Relația între informație, practică și utilitate era clară, directă și imediată.

De asemenea, creșterea în complexitate a reușitelor umane s-a făcut de la proiecte cu grad mic de complexitate către proiecte cu grad mare și prin testare și eșec. Nu s-au făcut din prima catedralele, ci bordeiele.

În încercarea școlii de a sistematiza și transmite elevilor tot progresul speciei umane în tot felul de domenii, de multe ori se începe în prezent invers, cu prezentarea întregii istorii și a eșafodajului la care s-a ajuns, după care se trece la detalierea unor piese componente.

Deși predarea informației de la general spre special are multă logică pentru cei cu experiență, pentru elevi este deseori complicat de înțeles cu adevărat, dificultatea de corelare cu „practica lor” fiind mare.

Mai mult, învățământul preuniversitar actual a decuplat în mare măsură informația de practică, mai ales în România, cu efecte negative profunde asupra eficienței procesului de învățare.

Fudulia păguboasă și distorsionată indusă multora de comunism și abordarea greșită simbolic a statului a subminat și partea care rămăsese mai conectată la modul natural de educație, cu accent pe practică, și anume învățământul profesional.

Majoritatea informației predate în școli în prezent nu doar că e foarte abstractă față de natură, dar e foarte puțin corelată și cu partea abstractă care chiar ar fi utilă pentru înțelegerea lumii actuale (precum organizarea lumii, a statului, a comunităților locale, rolul și funcționarea unor instituții publice, autorități și servicii publice, societăți comerciale, societăți civile, asociații, PFA-uri etc).

Cei care reușesc să țină pasul cu gradul de abstractizare și tot volumul de informații din școală pot ajunge la performanțe deosebite (lumea actuală fiind mult mai abstractă decât cea naturală), iar România nu duce lipsă de olimpici performanți la concursurile internaționale.

Dar progresul unei țări ține de fenomene de masă. Un învățământ cu prea multă informație abstractă, cu foarte slab accent pe practică/laboratoare, cu salturi de complexitate la unele clase, precum clasele a 5-a, a 9-a și a 11-a și cu numeroase circuite de profesori cu sincope de calitate în unii ani de-a lungul celor 12 ani standard, prezintă un risc mare să lase în urmă majoritatea elevilor.

De altfel, dacă am întreba elevii din România cum se corelează ceea ce învață la școală cu cele aprox. 4390 de meserii din COR și cele peste 600 de coduri CAEN, precum și cu mai tot eșafodajul organizatoric statal și economic al țării, e foarte posibil ca răspunsul să fie dezamăgitor (și doar marginal din vina lor). Desigur, este o întrebare pe care trebuie să și-o pună și Ministerul Educației.

  • În căutarea de consumatori, sistemul economico-cultural actual nu doar că nu prea ajută, dar speculează instinctele naturale de cele mai multe ori în sens invers nevoilor de dezvoltare a profesionalismului în această lume artificială în care trăim.

De exemplu, FOMO (fear of missing out – frica de a nu rata ceva) – configurată în mii și mii de ani ca ceva esențial pentru supraviețiuire, orice informație putând face diferența dintre viață și moarte – este folosită în prezent în furnizarea de către internet și televizor a unei avalanșe de informații inutile care distrag atenția și supraîncarcă creierul, afectând capacitatea de învățare în privințe mult mai utile.

La fel, tentația de a alege calea care necesită mai puțin efort (pentru a economisi energie) – despre care am vorbit puțin și mai sus dintr-o altă perspectivă – e speculată consumerist, ducând, în pasul doi, la comoditate excesivă fizică și intelectuală.

De exemplu, reușim să ținem minte mult mai puține date pentru că le avem în memoria telefonului și creierul nostru „știe” asta și nu se mai concentrează să le rețină. Nu mai reușim să facem cine știe ce calcule mentale pentru că ne-am obișnuim să ne bazăm pe calculatoare. Ne orientăm mai greu spațial pentru că avem la îndemână Waze și Google Maps etc.

De asemenea, pentru că rațiunea împinge spre moderație, reclamele și conținutul sponsorizat stimulează frecvent emoțiile pentru a crește șansele de consum.  Dacă mergi, însă, majoritar pe emoții (de exemplu, a face doar ce îți place), pe lângă alte consecințe negative, vei învăța mult mai puține lucruri utile în viață. Utilitatea este un aspect care ține mult mai mult de rațiune.

Cu caracter mai general, mintea noastră este configurată să se concentreze pe lucruri care par necesare sau plăcut de făcut în lumea naturală, dar i se oferă de la vârste fragede multe ținte false în lumea artificială construită de „om” și i se elimină din cale majoritatea provocărilor din viața de zi cu zi. Provocările respective puteau fi foarte supărătoare, dar până la un punct aveau și efectul pozitiv major al antrenării minții și corpului pentru maturizare și atingerea potențialului.

Chiar dacă școala românească ar oferi informații și competențe de maximă actualitate și calitate (ceea ce, din pacate, e, în medie, departe de a fi cazul), dacă nu se contracarează cele de mai sus, tot la școală,[iii] și nu se stimulează motivația și un grad rezonabil de disciplină la efort, rezultatele vor rămâne, în medie, mult sub potențial.

În concluzie, cele 3 aspecte de mai sus sunt bazele de la care putem, cred, discuta despre soluții în educație și despre rolul sectorului public și al celui privat în privința lor.

Despre acestea – cu o ocazie viitoare.

*******


[i] Desigur un prost sadea e greu de distins de la un punct încolo de un incompetent, mai ales în lumea actuală unde mai toate informațiile și competențele necesare nu pot fi acumulate prin observația naturii, a părinților etc. E, însă, o diferență foarte importantă practic și ea se manifestă deseori tocmai în modul detaliat mai sus.

[ii] Aici am simplificat ce este, cred, mai important de reținut. Altfel, sunt numeroase cărți și analize despre culturi organizaționale, incentives, accountability, aspecte comportamentale în general în diverse sectoare etc. De asemenea, la noi au contat și o serie de decizii greșite în ultimii 30 de ani despre care am vorbit în alt articol.

[iii] Acasă nu se poate face de părinți în proporții de masă în prezent.

Distribuie acest articol

55 COMENTARII

  1. „Când ai de mulți ani un procent de analfabeți funcțional în clasa a IX-a de peste 40% – cum este cazul României – și ai mai și acumulat segmente destul de largi care depind de ajutorul statului, procentul de persoane care favorizează în sfera publică mai mult relațiile decât expertiza ajunge să fie majoritar.”
    ….
    „Dacă nu conștientizăm, însă, premisa de mai sus (că trăim într-o lume artificială), vom rata cel puțin parțial și strategia și tactica (și, desigur, și rezultatul).”

    Mie mi se pare ca in al doilea paragraf asteptati reactii anormale de la reprezentantii analfabetilor functionali deveniti majoritari, descrisi in primul paragraf. Evident, asteptarile respective sunt naive si nu se vor implini.

    Cred ca ati omis singura solutie realista la problema pe care o descrieti in articol si anume reformele facute de nevoie. Dupa cum corect mentionati in articol, oamenii au tendinta sa faca lucrurile bine de nevoie. Oprirea pomparii de bani de catre UE (ajutoare, pomeni, bani gratis) in Romania va stimula reformele corecte si necesare in societate nu pentru ca „am constientizat” ci pentru ca nu sunt bani. Cat timp vor continua sa circule miliarde de euro care nu sunt produsi aici, prin economie, ce rost are sa te complici ?
    Apropos, cine sunt ‘noi’ din „Dacă nu conștientizăm, …”, „vom rata cel puțin parțial” ? Eu nu am fost niciodata membru in Parlament sau Guvern, deci nu fac parte din acest misterios ‘noi’.

    • Pentru „Lucian”: Multumesc pentru comentariu. Ati alaturat paragrafe din sectiuni diferite. La prima sectiune tocmai asta am incercat sa spun (destul de explicit, cred) – ca sunt deja cercuri vicioase care se alimenteaza si fac foarte dificila o autovindecare rapida (de aceea ar trebui avuta in vedere o abordare holsitica, diferita de cea actuala).
      La a doua sectiune (si a treia), am incercat sa arat ce altceva trebuie avut in vedere pentru solutii de fond.
      Tot articolul este despre intelegerea problemelor reale la care trebuie raspuns – nu despre solutii (deci nu aveam ce solutii sa omit ca nu am vorbit de ele). Despre solutii voi incerca sa discut cu o ocazie viitoare, in curand – era insa important sa clarificam problemele reale inainte de a vorbi de solutii.
      Sunt de acord ca nevoia e un profesor foarte bun – chiar am spus ca o problema in motivarea elevilor este tocmai dificultatea de a resimti nevoia natural.
      Modul de a genera nevoi pe care il mentionati (oprirea banilor din UE) nu este, insa, cred, realist (si nici bun pentru Romania).
      In fine, legat de exprimarea cu „noi” era un mod de a arata ca e vorba de aspecte importante pentru noi toti (si de avut in vedere de noi toti). Nu doar Guvernul si Parlamentul au roluri in educatie.

      • Multumesc pentru raspuns.
        Da, paragrafele sunt din sectiuni diferite dar se refera la aceeasi oameni.
        Eu sunt aproape sigur ca oprirea banilor de catre UE, justificat altminteri, ar fi singura cale de a reforma Romania. Nu ar fi varianta cea mai buna dar aparent e singura care va functiona. Demografia va arata sec, matematic ca Romania imbatraneste rapid si oamenii batrani si majoritar analfabeti functional nu vor reforma nimic, niciodata.
        Si da, Guvernul si Parlamentul sunt singurele care au roluri in educatie (si multe altele) cu impact semnificativ la nivelul societatii. Actiunile la nivel individual sau de grup (fundatie, asociatie etc) au impact nesemnificativ la nivel de societate. Este si o vorba care subliniaza „cu o floare nu se face primavara”.

        • Se pare ca majoritatea analfabetilor functional este in prezent in segmentul de tineri, nu de batrani. Ma gandesc ce va fi atunci cand, peste ani, acestia vor creste si educa urmatoarea generatie. Nu va bazati pe ce face, sau ar trebui sa faca scoala, copii sunt la scoala cam 1.000 de ore pe an, din cele 8760 de ore ale anului, deci 11,4% din timp. Iar multe materii sunt prezentate plictisitor, cu exprimare incalcita. Dar sa ne amintim ca numai oamenii inteligenti se pot exprima simplu, pe intelesul oricui. Nu tot ce e nou e un progres ci numai ceea ce este mai bun, deci sa refacem programa scolara si modul de predare pentru a fi mai simplu si mai atractiv pentru elevi.

  2. poate ca pare off topic, dar eu zic ca e o problema de educatie:

    Domnul Johnny The Kidd,
    Nu inteleg mai nimic din ce spui.
    Ma numesc Mihai Calomfirescu si am lucrat un numar de ani la Increst la proiectarea avioanelor IAR 93, 99. Am scris si o carte pe tema asta „Si noi am construit avioane”. Nu cunosc pe nimeni din persoanele de care vorbesti. Pe vremuri, la Ziua se obisnuia sa se „fure” nickurile. Nu-mi pot imagina sa fi scris vreodata ceva in favoarea lui Vadim, personaj pe care l-am detestat cu vehementa.
    Prunariu nu are nici o legatura cu Increst.
    Nu existau nici un fel de salarii babane la Increst, cel putin pt marea masa a angajatilor. Din contra, eram platiti prost, eram trimisi luni de zile la Craiova, in conditii mizerabile. Doar dragostea de avioane ne tinea. Aveam doar o un spor de 10%. Am o pensie „speciala” de 800 de lei, dupa 17 ani de munca.

    Toata povestea devine paranoica, vad ca sunt acuzat de toate relele pamintului. Nu vreau sa spun mai mult, despre romani, pt ca sunt teribil de nervos, dar cred ca inca sunt multe de facut pt a ajunge la o dezbatere de idei.

    Aceasta e ultima mea postare pe Contributors. Urez tuturor sanatate, numai bine, si sa se termine nenorocitul asta de razboi

  3. Problema s-ar putea rezolva in decurs de cativa ani daca s-ar pune accentul masiv pe invatamantul profesional de toate felurile, tara duce lipsa de personal mediu calificat.
    La nivel global se preconizeaza o relocare a industriilor prelucatoare in Europa, fara personal calificat Romania nu va putea profita de acesta sansa incepand de la soferi si pana la muncitori industriali pe langa pregatirea accentuata si sustinrerea a fermierilor.

  4. Analiza de substanta, filozofica prin detalii, binevenita. Scaderea invatamantului s-a produs rapid dupa 1990. Una din cauze este data de faptul ca in primar si preuniversitar o reforma reala nu a avut loc. Apoi multiplicarea fara control si calitate ale universitatilor private, care au scos generatii intregi de oameni f.slab pregatiti. Nici cele de stat nu o stacheta mai ridicata, admitere pe dosare de inscriere. Fenomenul nu a fost stopat si vom avea inca 3-4 generatii de analfabeti functionali. Coruptia si pilele, nepotismul a erodat si va mai eroda societatea romaneasca la toate nivelurile de invatamant. Recent am citit ca in R. Korea de Sud, timp de 40 ani, dupa WW2 au alocat 19% din PIB si au facut acest sacrificiu pentru a avea economia de azi. Noi cu nici 5% din PIB si cu ministrii cu tot felul de idei crete tot asa o vom duce.

    • Si in primar, si in preuniversitar a avut loc o reforma, sustinuta de Banca Mindiala. Vreti sa stiti ce au ajuns cei care au implentat programul ? Va stau la dispozitie cu nume si date . Programul a fost avizat de comisii de specialitate si votat ! Poate oamenii care au implemntata nu au fost cei corespunzatori. Poate lipsea logistica, infrastructura, … Programul, insa a fost perfect pentru acele vremuri .

      • Programul Bancii Mondiale s-a derulat in proiecte pilot inca din 1990 care au vizat cresterea invatarii in scolile f.slabe, realizarea tutoratului, ale activitatilor extrascolare, modernizarii metodelor de predare. Si acum avem imprumuturi si actiuni ale BM pentru invstamant. Dar BM nu poate sa ne faca o legislatie coerenta si stabila, sa renuntam la clasele aglomerate, sa nu mai acceptam cadre didactice sub media 8 in invatamant, sau daca nu performeaza in doi ani sa plece din sistem, sa facem scoala pe logica si gandire critica, pe cultura dialogului contradictoriu cu argumente, nu pe memorizare tampa, la nivelul elevilor si studentilor, sa avem doctorate neplagiate. BM nu poate sa faca ceea ce noi de 30 de ani nu suntem capabili sa facem bun pentru a nu avea 41% analfabeti functionali.

          • Ce ati scris dv nu are relevanta pentru starea actuala a invatamantului romanesc. Proiectele pilot BM aplicate pe termen limitat nu au fost extinse la nivel national, banii au fost cheltuiti, sefii de proiect si au completat salariile si cam atat. BM ne-a sfatuit de acum mai bine de 15 ani sa dezvoltam invatamantul profesional/dual, dar ministerul nu a facut nimic. De abia de 1-2 ani se incearca sa se faca ceva, dar anemic si fara dotari moderne cerute azi de noile meserii, nu se va ajunge nicaieri. Suntem asi in forme fara fond, stimate Ciolacu, doar tupeul este la mare pret!

        • O analiza ce reflecta de ce elevii germani, in a VII-a il descopera pe Faust, iar cei romani, tot in a VII-a, il invata pe Mesterul Manole si Miorita … (altefel 2 lecturi suplimentare, admisrabile) .

  5. mi a placut (in mare parte) ce ati scris. bun, sa zicem ca exista 4390 „meserii”, exista si 4390 „specializari” de profesori? evident ca nu, stiinta se rezuma n final la nivelele fundamentale, de unde te poti extinde oriunde vrei. sa luam un general de militie rutiera (favoritii mei), de ce trebuie napirca facuta general cind nivelul lui de „cunoastere” rutiera (sic) este mai precar decit al unui sofer ce strabate zi de zi ani in sir soselele continentului? raspunsul e simplu : „sistemul” se nconjoara de ciomagari si prosti docili, de napirci cu doctorat (militieni, securisti, juzi, politruci) ce i asigura perpetuarea. un sistem „perfect” de extractie a rentelor necuvenite. pentru a trece la alt nivel e timpul sa se termine cu aceste jigodii „speciale” si „esentiale” (astia s stavila unei modernizari reale)

  6. Ha ? Când ai de mulți ani un procent de analfabeți funcțional în clasa a IX-a de peste 40% – cum este cazul României asta inseamna ca „suustemul; de invatamant” este la pmant si ca „reformele” pe care le tot facem de vreo 24 de ani sunt vax albina.

    Si ca omaneii aia care cica nu art fi prosti ci doar insuficient pregătiți, aceștia sunt , in destule cazuri prosti cu diplome universitare . Da prosti da temeinic! Ca se baga de muopte pri in seama bpscordind cestii care dpvesdesc ca pana la irma .. asa scoloti cum sunt nu au auzit de legea conservarii (parca prin clasa a 7a ?!) si ca exista ceva zis legea a 2a (principiul 2) al termodonamicii care zice ca nu poa exista perpetum mobile

  7. Domnule Bondoc, ati fost avocat pledant?
    Megeati cu masina la instante?
    Va duceati sa va platiti singur contributiile, taxele si impozitele la ANAF, CAS, … ?
    Ca pleznesc de curiozitate. Ceea ce ati scris dvs. aici (scuze pt prescurtare), e asa,un fel de teorema lui Gauss-Ostrogradsky, pentru un fermier de peste 65 ani caruia i se cere sa isi completeze declaratia unica, … virtual.Pe bune, ca plzenesc de ras (fara sa vreau sa va jignesc, dimpotriva sunteti unul dintre cei cititi, cu placere, de mine si inca vreo 20 de cunoscuti de ai mei).
    Si ca sa intelegeti de ce scriu asa, va voi reda cateva franturi ce mi s-au intamplat si le-am trait, sau la care am fost martor .
    Despre educatia oamenilor educati,in S L U J B A C E T A T E A N U L U I :
    1) merg la o instanta ardeleana (ca tot se dau ardelenii mari), intr-o anume calitate. Dau sa parchez masina in curtea instantei (orasul nr. 1 din tara, dupa nu’s ce grila inventata de ei). Hop, apare jandar’ul si zbiara la mine sa plec din curte, daca nu vreau sa ma amendeze, ca acolo au voie numa’ juzii.”Stai dle. nitel”, zic eu, ca e Romania europeana si educata (prin vrerea presedintelui).”Ia scoateti cartea de identitate , mai
    n e e d u c a t u l e,sa iti dau o amenda, ca nu stii sa respecti interdictiile”. „Pe banii mei?”, tip eu din masina pornita, sa fiu sigur ca nu se ia dupa mine. Cu chiu cu vai ma duc in fata instantei, ca in spate erau numai masini cu acces numai pt. juzi. Gasesc un loc mai stramt, parchez si cand sa ma dau jos, alt jandar’ fuga sa ma amendeze. „Baieti da’ eu platesc taxe, impozite, ..!” „Asa, si ? Aici nu au voie decat juzii”, „Bine dragule, dar si in spate, si in curte, si in fata,.. eu unde mai parchez, ca taxele mi le luati, iar primaru’ de cate ori imi trimte nota de plata, ataseaza 2 foi cu: 1) ce a facut si 2) ce vrea sa faca cu banii mei” . „Ori pleci acum, ori pleci mai incolo cu amenda” spune jandaru’ „. Am plecat si am parcat-o 1 cartier mai incolo.Ma introc cu taxi si ma asez p’o banca, sa ma ia juzii (ca ora trecuse demult, da’ nu conta). Un batran, langa mine pe banca, platitor de contributii, taxe si impozite si el, statea de la 8.30 … Probabil ca slab de prostata, pe la 11.45 a cedat si a intrat in I-ul WC … din care a fost scos de jandari, imediat, ca era WC-ul lor. Saracu’, intra la subsol, intr-ul alt WC, din care iese de buna voie cu niste zbierete de grefiere, ce fumau cate o tigara, ca liceenii dupa o ora de mate intensa, sau dupa 2 ore de filozofie profunda. Saracu’, iese din curte, se da pe dupa gard, si intr-o tufa se usureaza. Cand intra, 3 jadari il asteptau deja . „Bai N EE D U C A T U L E (!)”, ‘ce un jadar,”vino sa iti iei amenda, ca te avem pe camera. Asa va educati voi in Regat?”(pun pariu ca si asta era ceva galatean, brailean, buzoian, bacauan, ca ardelean 100 %,nu era).Needucatu’ platitor de taxe si impozite, nebeneficiar de loc de parcare sau de WC, plateste amenda … ca asa e in jusittie.Ma intreb, educatii aia care manageriaza instantele si care candideaza la nu’s ce CSM, in slujba juzilor si pentru juzi, carora li se deconteaza combustibilul, chiria si, beneficiaza de gratuitate in sanatate (ei, rudele lor, si ale sotilor lor, pana la gradul 4 inclusiv), nu au avut o stranagere de e d u c a t i e cand au interzis parcatul in toate locurile de parcare de pe tot perimentrul instantei si, urinatul in toate WC urile instantei ?
    Keep cool, ca nici la primaria orasului ardelean nu stau lucrurile OK. Am parcat 7 strazi mai incolo, ca 3 erau ocupate oficial de „rezervat Primaria B…”, iar pe celalate 4 erau masini cu semne distictive la vedere (mape, dosare de Primarie, ecusoane, …etc.).Sa te fereasca Dumnezeu sa ai mult de lucru si sa te lase prostata ! Ai pus-o de te stie tot brasovu’ . La supereducatii de la Curtea de Apel din acelasi oras, lucrurile sunt clare (deh!, gradul de educatie, creste cu fiecare treapta). Pe absolut t o a t e strazile si stradutele de acces sunt p u s e b a r i e r e (platite din banii nostri !, ale needucatilor).Ca sa se stie ! Incerc la un avocat ce traversa 2 strazi cu roba in mana.”Mai ficior,da’ pe voi nu va lasa in perimetrele astea incercuite?”,ma fac eu curios, nevoie mare.Ba da,zice baiatu’ oprim masina in fata barierelor, sunam la Barou, inchidem telefonu’ si, asteptam sa ne sune Baroul, sa ne comunice daca au locuri libere, sau nu (dupa ce Baroul vorbeste, in prealabil, cu juzii educati).Cam asta e mecanismu’
    e d u c a t i l o r si educatiei! Noroc ca cei de la curte au (inca) WC pentru toti. La ANAF,Dir de Taxe … nicio sansa de parcare sau de WC. Nu bag mana’n foc ca la Spit Jud sau Mun, ar fi o situatii diferite de justitie si restul. Aaa! Nu incecati sa aveti treaba la IPJ, ca ati ras-o. Noroc ca e un mall peste drum…cu WC,cu locuri de parcare…ca asa e la privat, te jupoie, da’ se gandeste si pentru client.
    Nu vreau sa va descriu o unitate a Ministerului Publicun de accesul si mersul se face ca intr-o unitate militara, sau militarizata …
    Scriu acestea, fiindca parintii mei au lucrat intr-o tara araba in anii 80′, unde primele semne ale educatiei, erau WCurile si parcarile (a fost un salt fantastic sa nu isi mai faca nevoile pe strada, ca in Viena anilor 2000 – e drept seara, si mai dincolo de Ring) .
    Acum 3 ani, o pretena, mi-a trimis fotografii cu WCUrile din Arabia Saudita (nu UAE). In replica, i-am trimis o fotografie cu mine, band cafeaua (la mishto) in WCul Muzeului de Arta din Valencia. Am mai avut o astfel de tentatie (fotografica) in WCul muzeului Schlosshof de langa Viena (cristal, marmura si granit) . Educatia incepe prin recunoasterea drepturilor celorlalti, ce nu fac parte din satra ta, si considerarea lor ca egali, ca parteneri . Si noi platitorii avem drepturi (dar nu sa ne tinrm de urina si sa parcam 7 strazi mai incolo. Barierele de interdicitie (chiar si panourile), au fost umilitoare, ca in Africa de Sud in anii 70′ – 80′ ai secolului trecut . Dar spun totul despre educatie. Dle Iohannis, chiar nu va informeaza consilierii, sau va place situatia de revnire la statusul anilor 80′ cu caste privilegiate si caste de platitori, fara drepturi sau cu ele suprimate / ingradite ?
    In rest, lectura placuta peuntru aceasta teoreme a lui Guass Ostrogaski .
    Cu drag de adevar si educatie, I

    • Pentru Irma: Marturisesc ca nu am inteles ce problema aveti cu articolul si nici legatura cu o teorema legata de dinamica fluidelor si electrostatica. Sper ca nu acordati vreo relevanta faptului ca articolul are 3 sectiuni si teorema Gauss – Ostrogradsky are in vedere 3 dimensiuni. E ca si cum am spune ca o barca e ca o sticla de plastic pentru ca ambele plutesc.
      Nu am identificat nici parerea dvs alternativa lamuritoare concreta. Cele relatate de dvs nu mi s-au parut in contradictie cu articolul (dar nici cu vreo legatura relevanta).
      Faptul ca unele locuri de parcare la sediul instantelor ar fi rezervate pentru judecatori nu il vad asa problematic – nu mi se pare rezonabil nici ca judecatorii sa fie cei care sa parcheze la cateva strazi si sa vina de acolo cu autobuzul la instanta (locul lor de munca) cand or ajunge, cum inteleg ca a trebuit sa procedati dvs. Faptul ca locurile de parcare sunt cu totul deficitare in Romania in general nu trebuie sa duca la scandalizari nepractice.
      Cat despre „politetea” multor paznici de diverse institutii – ea lasa, intr-adevar, mult de dorit frecvent, dar iarasi nu vad unde greseste articolul.

      • Da, aveti dreptate, imi cer scuze, faptul ca t o a t e autoritatile si institutiile statului si ale administratiei publice si locale, ce sunt in relatii si raporturi cu cetatenii e x c l u d cetatenii de la parcarile din jurul institutiilor;
        – punand bariere cu acces d o a r pentru personal, sau
        – i n t e r z i c parcarea a l t o r persoane decat cele angajate ale institutiei sub sanctiunea amenzii,
        nu are nimic de a face cu educatia (mai ales cand acele locuri sunt platite exclusiv de catre contribuabili .
        Ca si neprevederea unui WCeu in institutii, pentru contribuabil, t o a t e fiind rezervate numai angajatilor.Da, nu am realizat acestea.
        Intr-adevar,respectul fata de celalalt, dincolo de intelegerea necesitatior fiziologice, ori a bolilor ce provoaca mersul des la toaleta, nu tine si nu are cum sa tina de educatie. Nici nu incepe cu educatia. Este un „dat” .Am gafat si, nu mi-am dat seama (eu nescriind de l i p s a locurilor de parcare, ci de m a n a g e r i e r e a celor existente, neprivilegiind o casta si injosind altele, ci locurile de parcare existente, trebuind sa fie pentru toata lumea ; fara interdictii, fara rezervari, fara oprelisti .

  8. Sistemul de invatamint public din Romania este pentru cadrele didactice nu pentru elevi .
    As privatiza sistemul de invatamint de astazi .
    Numai neaveniti constipati mintal in sistemul public de invatamint . 90% se afla acolo pentru beneficii si pozitie sociala . Incapabili sa isi gaseasca loc de munca in sistem concurential .
    Capuse ordinare pe corpul social sanatos al poporului roman .

    • Pentru Adrian Popescu: Multumesc pentru comentariu. Va inteleg frustrarea, dar nu trebuie nici generalizat. Pana la urma, ca in mai orice, Romania este o tara de oaze si in educatie.
      De asemenea, legat de ce ati spus cu corpul social sanatos al poporului – sunt un fan Romania convins, dar nu trebuie sa ne vedem idealist – nu e nici adevarat si, mai ales, nu e nici eficient.

  9. „În prezent, sunt peste 4390 de meserii în COR și peste 600 de coduri CAEN. De aceea este și amuzantă în zilele noastre întrebarea pentru copii despre ce vor să se facă când vor fi mari ”
    n-ar trebui sa fie amuzanta, pentru ca diversificarea nu conduce la paralelism: spre exemplu, nu poti opta sa te pregatesti exclusiv pentru specialitatea de avocat pentru divorturi, fara sa studiezi dreptul in ansamblu;
    de fapt, daca intrebi pe un santier, dulgherul are destul habar de fierarie si fierarul despre dulgherie; diferenta e ca una e sa pricepi si alta e sa te pricepi;

    • Pentru Prototipescu: Multumesc pentru comentariu. Din pacate, chiar sunt destule ramuri de drept inutile daca vrei sa ajungi avocat doar de divorturi (si de multe altele).
      Eu ma refeream la faptul ca am auzit de foarte multe ori adulti intreband copii ce vor sa se faca cand vor fi mari si cred – din motivele detaliate in articol, inclusiv cel la care va referiti – ca este o intrebare care trebuie sa fie pusa foarte rar la varste mici si doar oferind un context de genul pe care am incercat sa-l explic.
      Ideea nu este, deci, aceea de a nu avea un bagaj solid care sa-ti ofere cat mai multe optiuni de aprofundare/specializare mai tarziu (sunt de acord cu dvs).
      Ci ca in prezent – in medie – nu se ofera acest bagaj si se si pierde timp pretios predandu-se tot felul de prostii, in timp ce se mai si imping multi copii prematur in directii care ofera o fereastra redusa spre lume si care poate se fie si supra aglomerata din perspectiva pietei muncii.

      • Problema este, se discuta prea mult si se face prea putin. Piata muncii cere sistemul bate pasul pe loc, firmele n-au personal si recurg la importul personalului din Asia.
        Acestea sunt realitatile, prea multe oprelisti din partea celor care e alimenteaza din sistem in defavoarea tinerilor.
        Pe langa toate aspectele technice intervine si dezinteresul pentru munca in general, tinerilor li se sugereaza ca ar fi mai bine sa se indrepte catre activitati care nu implica munca fizica, privitul pe ecran si folosirea tastaturii fiind mult mai usoare.
        Din contra, o asemnea munca poate deveni foarte frustranta, de multe ori rezultatele finnd nepalpabile.
        Cum se simte insa un meseriasi din mana caruia iese ceva ? o paine buna, un dulap frumos, o masina reparata ? in acest sens ar trebui motivati tinerii, cei cu calitati exceptionale isi gasesc singuri drumul.
        Este vorba de ca. 75 % dintre tineri care nu doresc, nu sunt apti pt pregatiri superioare, ce se intampla cu ei ? ei fiind stigmatizati ca fiind analfabeti functionali, este un pacat si rusine daca discutia se poarta astfel, vina nu este a lor, vina o poarta parintii, cadrele didactice, programele scolare, functionarimea si in primul rand mediul politic care nu reuseste implementarea masurilor necesare.

  10. As dori sa comentez, doar in calitate de nespecialist in problema, doar aceste 2 constatari, foarte corecte, ale dlui Bondoc:
    „…..Foarte multe din problemele României țin, măcar în parte, de două componente:
    un procent prea mare din populație este cu totul insuficient format de sistemul educațional pentru lumea actuală;
    și dintre românii formați suficient, un procent prea mic este votat sau promovat în cadrul nivelurilor decizionale implicate în configurarea și implementarea politicilor publice….”

    Citeva constatari personale de prin alte parti (alte sisteme educationale) cu care, intimplator, m-am intersectat in viata si care pot fi „food for thought”(redau doar constatarile personale – concluziile le trageti dvs. comentatorii):

    1. copiilor, li se intocmeau „fise / dosare” (scuze daca suna urit cumva in unele urechi ?!) inca din gradinita. Acest „dosar”, il urmarea pe acel copil/adolescent/tinar/matur/batrin, toata viata (in el se treceau caracterizari, psihologice, aptitudini, rezultate prin scoli, functiii, ertc., etc);
    2. sistemul social era creat de asa maniera, incit, „dosarul” era filtrat, iar respectivul, nu putea avea avea acces in anumite pozitii, in viata, daca „grila” pozitiei nu se „potrivea” cu dosarul…altfel totul era „reject”
    3. pentru copii, incepind cu gradinita si terminind cu universitatea – se considera ca „nici o informatie nu e prea mult”…iar „programul de munca” era de 8 h / zi si 4 h simbata…regimul – oarecum ca si o „cazarma”, disciplina, program pre-stabilit, uniforme, teste, etc., etc….nu mai spun ca elevii de scoala medie, deja demult erau „computer familiar”
    4. sistemul de educatie, in fapt, pentru acei copii inseamna „programarea” (introducerea softului) in CIP-ul fiecaruia, astfel incit, din anul III/IV de universitate, marile corporatii, deja stiau pe cine angajeaza, si pt. ce (suna cumva urit ?!?!…poate, dar e foarte eficient !) cred ca si din acest motiv, curatenia in orase, WC-uri si pe cimpuri era impecabila”….se produceau” absolventi pentru ce trebuia, nu mai zic, ca membrii in guvern, parlament, etablishment, etc. etc., nu puteau fi decit de a anumita formatie…ca sa se potriveasca cu „grila/fisa postului”si „track-record”…

    Am discutat toate acestea, inclusiv cu copii mei, iar asa ceva era de neinteles pt. ei…si oarecum de neacceptat !
    Raspunsul meu catre ei a fost foarte simplu: VOI VA TREBUI SA CONCURATI CU ACESTIA IN URMATORII 30 DE ANI !…SI, DIN PACATE, NU VA DAU VREO SANSA !.
    Evident, m-au intrebat unde se intimpla toate „ororile astea” si le-am spus: Asia (Koreea de Sud, China, Japonia)…o fi bine, o fi rau ?!

    • Pentru Catalin Dragostin: Multumesc pentru comentariu. Singapore nu e, intr-adevar, intamplator pe primul loc la testele Pisa. La fel, o buna parte din prima parte a clasamentului e data de tari asiatice.
      Trebuie, cred, evitate, totusi, extremele. La noi nici nu ar fi fezabil sa mergem in extrema cealalta (si nici nu cred ca ar fi mai eficient pentru ca sunt si multe avantaje intr-un sistem care sa nu fie asa de conformist). Dar cum procedam acum e in partea cealalta a spectrului si e reteta pentru subdezvoltare si statut dependent larg, inclusiv intelectual.

      • Dl.Bondoc, nu ma pot abtine sa „nu ma bag in seama” in acest domeniu vital pentru tara noastra-Educatia- si sa insist, cu scuzele de rigoare, pentru niste vederi ce pot fi taxate drept „conservatoare” (sau extremiste,…dar, daca e sa prefer un extremism, parca parca l-as prefera pe unul anume din ele, si, cred ca intuiti care).
        Deci, din practica vietii, mentionez doar 3 fapte reale si las la latitudinea cititorilor sa evalueze:

        1. avem o familie de prieteni, (inca din scoala ” noastra” elementara), stabiliti in Canada de vreo 25 de ani, el – inginer deplin realizat, ea-profesoara (20 de ani in Romania si 20 de ani in Canada). La „un pahar de vorba”, printre multe altele ce am inteles din spusele dinsei este ca: in Canada (si in SUA !), cei mai performanti, disciplinati si silitori elevi erau/sunt asiaticii…atentie: disciplina lor e liber-consimtita si nu impusa !…despre „bastinasi”, deliberat nu mentionez nimic. Nu doresc sa intru in detalii mai multe, dar, fundamental, asiaticii, prin cultura, religie, traditii, sunt de parere ca copii (scuzati cacofonia), nu au discernamint…iar educatia/formarea/ trebuie chiar impuse (suna urit in urechile liberalismului occidental si, nu mai intru in alte detalii despre ce pot face azi, copii, tinerii „la libera lor alegere”…). Educatia, cumva, este impusa de societate, si, se urmareste atingerea unui NIVEL MEDIU CIT MAI RIDICAT !…altminteri, viitorii „votanti” din societate, vor vota pentru o galeata de plastic si 1 chil de faina primite gratuit, nu-i asa ?!)…democratia, chiar si aia asiatica, nu poate functiona cu analfabeti

        2. Food for thought: as recomanda sa analizam procentajul de copii/tineri ai celor din „establishmentul” nostru de astazi care studiaza in strainatate…poate, poate veti fi surprinsi…de ce oare se intimpla toate acestea ?…consecinte ?…dar sutele de mii de copii din satele romanesti amarite, care merg pe jos, kilometri intregi la o scoala si aia amarita, pentru un strop de educatie de la niste profesori, despre care, nu doresc sa mentionez nimic…altadata, parca, buna rea, „scoala era obligatorie”, iar a fi student, era chiar o mandrie…si, marturisesc, am avut profesori eminenti, de care, de unii, efectiv ne temeam (!) , iar pe altii ii iubeam (!)..dar…fundamental, fara sa stim atunci, ii respectam pe toti !…iar azi, mai mult ca niciodata !

        3. educatia intr-o tara, este ca si un sport: trebuie antrenament cit mai dur, pentru o competitie, la urma urmei mult mai dura, cu consecinte mult mai grave…nu trebuie sa ne mai gindim, de ex. la un domeniu minuscul, poate insignifiant, dar relevent: gimnastica din Romania…atunci cind disciplina, munca intensa sunt inlocuite cu „corectitudini politice”, evident, performantele dispar (rog, interpretati principiile si nu prostiile punctuale care s-au intimplat)

        Cam acestea sunt registrele in care, personal, vad educatia, iar Romania a ajuns unde a ajuns astazi, tocmai prin confirmarea celor spuse mai sus: incercam sa facem democratie cu niste oameni din ce in ce mai needucati…ceea ce este o incompatibilitate !…nu este evident oare ?

        • Pentru Catalin Dragostin: Inteleg foarte bine ce spuneti si sunt, de asemenea, perfect de acord cu dvs ca fara disciplina si fara efort/fara iesirea din zona de confort nu se poate face performanta.

          Cand vorbeam de extrema, ma refeream la ce mentionati in unele tari legat de dezvoltarea de stat a unui dosar personalizat pe elev si directionarea de stat aproape individualizata a viitorului.

          • Multumesc Dl. Bondoc.
            Doresc o precizare: Statul a creat doar sistemul…iar „dosarul personalizat” al copilului este consultabil/folosibil de orice entitate care are nevoie de el !…inclusiv statul, daca doreste sa stie pe cine angajeaza…despre privati, astia au sistemele lor de evaluare a ceea ce le trebuie iar „dosarul” le usureaza evaluarea, desi, unii, „pun ochii” pe unii elevi/studenti, mult mai devreme !…le dau si burse !…ADICA: COMPETITIE IN INVATAMINT !
            …este careva prin establishmentul nostru sa priceapa toate astea ?…nici nu vor si nici nu-i intereseaza

  11. 1. „Foarte multe din problemele României țin, măcar în parte, de două componente:
    …dintre românii formați suficient, un procent prea mic este votat sau promovat…”

    As adauga si „votant” dupa sau inaintea lui „votat”.

    Fondul, forma si rezultatele „democratiei reprezentative” din Romania (si nu numai din Romania, dar subiectul este Romania) sunt o caricatura datorata „elitei” de facto in primul rand.

    2. „…nu mai permit o îmbunătățire semnificativă a clasei politice (și, deci, a politicilor publice) altfel decât prin intervenții artificiale sau printr-o SCHIMBARE SEMNIFICATIVA DE ABORDARE DIN AFARA mecanismelor actuale..”
    „…prosperitate, versus băltire sau chiar regres.”

    Cum?
    Cine „din afara”?
    De ce ar accepta „elita” de facto din Romania interventia „din afara” (presupunand ca ar duce la ne-baltirea in interes public si la pierderea de control asupra unor resurse/mecanisme/instrumente), daca, pentru ei si camarila lor, „business as usual” (capitalism de cumetrie, „horele” generatoare de control nedemocratic, stanga spala dreapta si ambele gulerul etc) este ceva ce functioneaza (inca; pana cand doar 0,x% din romani vor iesi la vot)?

    3. „Miza este, desigur, aceea de a aduce marea majoritate a românilor la nivelul ultimelor revoluții industriale.”
    Da, dar NU ESTE DE AJUNS, daca vrem o societate compusa din oameni, nu din automatoni amorali/imorali sau ceea ce avem deja: peceristi baltitori (dupa cum scrieti si Dvs.).
    Educatia inseamna MULT mai mult decat profesionalism/virtute tehnica si, apropo de ce zice un comentator mai sus, folosirea toaletei in locul boschetilor.

    Elita (politicieni, magistrati/juristi, membrii serviciilor militarizate, functionarii statului cu rang inalt, jurnalisti, bancheri) AR TREBUI sa fie exemplul viu si constant de integritate in viata profesionala si personala (interesul public pe locul 1 intotdeauna) pentru cei ce nu sunt elita, dar platesc taxe/sunt net contributori si au drept de vot.

    Va multumesc pentru efortul intelectual depus in analizele Dvs., le citesc cu placere.

    • Pentru Romulania: Multumesc pentru comentariu. Vad educatia legata direct de discernamantul votantilor – de aceea nu am vizat separat acest aspect pentru ca e doar o manifestare decizionala a unui fond.
      Cercurile vicioase la care ma refer si in articol fac, intr-adevar dificila o autovindecare rapida – de aceea si tb schimbata abordarea mai larg si voi incerca sa arat in articolul urmator cine ar putea face ce. Si in sistemul actual multe pb se produc din lipsa de constientizare a vectorilor reali si de dificultate de a vizualiza alternativele. Marea majoritate a aspectelor nu tin de vreo conspiratie sau actiuni coordonate.

      • „Vad educatia legata direct de DISCERNAMANTUL votantilor…”

        Discernamant inseamna angajarea/uzul activ al ratiunii/logicii, votarea (nu doar la noi) se face, din pacate, emotional sau strict din interes individual/de gasca.
        O sa mai adaug ca votul, de unul singur, nu inseamna democratie reprezentativ-participativa.(daca tin bine minte, unul din fondatorii, Smith parca, SUA a zis ceva asemanator cu „votul este moartea democratiei”)
        =============

        „…in articolul urmator cine ar putea face ce.”
        Astept cu interes si/mai ales din pricina formularii Dvs.: „din afara mecanismelor actuale”.
        =============

        „…in sistemul actual multe pb se produc din lipsa de constientizare a vectorilor reali si de dificultate de a vizualiza alternativele. Marea majoritate a aspectelor nu tin de vreo conspiratie sau actiuni coordonate.”

        Eu nu ii vad pe toti cei descrisi ca „elita” de facto din Romania(cei ce emit si supravegheaza implementarea deciziilor finale cu impact la scara nationala) ca un monolit decat printr-o singura trasatura: puterea, fie ea partial/total de fatada(cu avantajele directe si indirecte la pachet), nu se pierde/cedeaza decat prin obligarea de catre justitie/juridic.

        Cum vad eu de fapt „Elita” de facto din Romania = mai multe „hore”/grupuri infractionale organizate(inclusiv in justitie/juridic), ale caror scopuri, straine de interesul public, le obliga sa coopereze si/sau sa se contreze, atat in mod real, cat si de parada.
        In „horele” astea sunt:
        a) persoane care inteleg ca fac rau interesului public, fara a fi constranse de c(in)eva extern lor
        b) persoane care inteleg ca fac rau interesului public, dar care sunt constranse de c(in)eva
        c) persoane complet dezinteresate de interesul public.

        Poate ma insel, dar asta este perceptia mea dupa 33 de ani de „democratie in romulania”.

  12. Ma tem ca problema e mai complicata, si tine in primul rand de mentalitate. Un exemplu dintr-un liceu de top din Bucuresti (poate chiar cel mai bun): un elev adoarme (frecvent) la ore. In orice tara civilizata profesorul ar sesiza imediat conducerea pentru o ancheta sociala. Poate fi vorba de o problema medicala, familiala, posibile abuzuri, sau poate surmenaj. Oricare dintre situatiile de mai sus poate pune in pericol dezvoltarea normala a copilului. Profesorul roman (de top) ce face? Fie il pedepseste pe elev (lipsa de respect sa adoarma la cursuri, nu?), fie il ironizeaza in fata clasei, sau mai pe romaneste, face misto de el, adica o forma de abuz extrem de grava care in alte parti s-ar solda cu demiterea imediata. Problema nu e doar lipsa de strategie si numarul mare de incompetenti in posturile de decizie, ci si prea multe cadre didactice fara vocatie. Oameni care nu ar avea ce sa caute in invatamant. Sa nu uitam ca la noi „profesor bun” este echivalent cu zbir. Iar elevul e tratat nu ca o fiinta care are nevoie de indrumare, ci ca un executant.

    • Pentru Nnm: Ce spuneti tine mai mult de o problema diferita decat de o dimensiune complexa a educatiei. Desi joaca si aceasta, descrieti, astfel, mai mult un aspect cultural mai larg, exacerbat de comunism – diferenta intre leadership si autoritate impusa cu ciomagul.

      Desigur, nu trebuie nici presupus ca toti elevii sunt niste biete victime, fara liber arbitru si fara sa fi putut deja fi influentati negativ de parinti sau altii si toti insetati de cunoastere, doar ca deviati de la destine marete de profesori duri si lipsiti de empatie. Pana la urma, sunt si elevi care bat profesori.

  13. fiti atenti, ca lumea aceasta e complexa dar nu inseamna ca e si coerenta si corecta functional

    e foarte usor sa faci ceva foarte complex, dar va crapa si se va strica permanent

    un om inteligent incearca sa faca ceva foarte simplu

    Exemplu pe intelesul autorului: daca am dori ca oamenii sa respecte legislatia, am face o legislatie simpla, nu ar fi nevoie sa facem facultati de drept. In legislatie ai 2 juristi cu 3 pareri diferite, e semn de inteligenta? Cine a construit acesta constructie artificiala impune si se mira de ce lumea nu o intelege. Nu o intelege fiindca este proasta, fiindca nici acel care a construito nu o intelege, ea trebuie sa treaca proba timpului ca sa se distileze si cristalizeze.

    • Pentru Ion: Iarasi veniti – ca la multe alte articole – cu comentarii de genul „sa fie bine ca sa nu fie rau si sunt solutii mult mai simple, dar nu spui concret care”.

      In intelegerea mea, e loc mult in Romania de simplificari, dar nu trebuie dat nici in simplism.

  14. Astept cu interes continuarea. Sunt curios care este oferta practica de solutii pentru motivarea elevilor.. cheia rezolvarii acestor probleme. As fi dispus sa pun umarul (financiar si timp personal) pentru o solutie in care cred. Evident, ea trebuie sa vina din partea societatii civile, daca toti suntem de acord ca nu poate veni din partea institutiilor statului.

    Totusi nu sunt de acord cu accentul pe conceptul de „planetă străină”.
    Ati inceput sa argumentati cu nivelul de analfabeti functionali dupa finalizarea ciclului gimnazial. Nu se acumuleaza cunostinte specifice meseriilor moderne in ciclul gimnazial, nici nu este necesar. Democratia participativa necesita cunostinte socio-economice care nu au legatura cu evolutia tehnologica. Si o comunitate Amish poate fi educata sa evite capcana populismului in ziua votului..
    Este adevarat ca sistemul de educatie romanesc este ineficient, dar o data rezolvata problema motivatiei, cred ca restul poate veni de la sine. In 2022, orice copil poate gasi pe internet toate resursele necesare pentru a evolua de la nivel de abecedar pana la AI sau neurochirurgie. E mult mai greu insa pentru acelasi copil sa navigheze prin oceanul de dezinformare cand vine vorba de valori culturale, sociale, politice si rolul formator al scolii este fundamental.

    • Pentru Pehash: Sunt de acord in mare parte. Am spus explicit in articol ca nu ma refer la revolutii industriale in sens pur tehnic, ci in sens mai larg (de adecvare a intelelegerii la nivelul de complexitate a lumii actuale).
      Dar si asa avem probleme majore. Voi incerca sa arat in articolul urmator ca sistemul actual nu poate singur rezolva cat de cat rapid decat unele fatete (si doar modificand strategia) si ca o abordare diferita e necesara la nivel mai larg, inclusiv in sectorul privat.

  15. Mmm, cred că nu doar sistemul educațional din Ro trebuie sa formeze oamenii. Așteptările nu mai sunt de la sistemul de învățământ tradițional.

    Deja s-a creat un sistem paralel sistemului educațional tradițional care ajuta la completarea formării profesionale. Licee tehnologice susținute de către mari companii, cursuri și direcții masterale orientate către tehnologii moderne, stagii doctorale aplicate în colaborare cu industria.

    Colaborarea universităților tehnice și de științe reale cu mediul privat de business a devenit foarte strânsă în ultimii 10 ani. Nu mai vorbesc de mulțimea de cursuri de re-orientare profesionala oferite de către companii nișate pe educația adulților.

    Și parte de dezvoltare personala (soft skills) a luat avânt, cursuri, traininguri, foarte mult awareness in mediul online.

    In mediul tehnologic actual, atât de dinamic, nimeni, nici o școală anume, nu poate oferi certitudinea unei formari complete. Certificarile, chiar și cele simple – cum ar fi învățarea unei limbi străine, sunt limitate în timp. Și este normal sa fie așa.

    Nu exista formare completa fara practica și fără învățare continuă. Teoriile sunt ok, un fel de manual de utilizare. Dar abia partea practica formează profesional.

    Școala actuala nu formează. Cel mult rafinează prin cursuri post-universitare. Dar doar daca aceste cursuri sunt business-oriented.

    Motivarea? Un mediu concurențial.
    Nu îmi fac probleme, exista alternative rezonabile pentru cei care își doresc învățare aplicata continua. Totul este să își dorească tot mai multă lume.

    Îmi cer scuze pentru comentariul dezlânat, dar articolul dumneavoastră a dus către reflecții despre concretul din jurul meu. Mulțumesc!

    • Pentru Stefan: Multumesc pentru comentariu. Sunt intr-adevar unele alternative f utile. Dar desi sunt – asa cum spuneti – de ceva timp, nu as spune ca s-a schimbat prea mult ce am incercat sa spun in articol. Un motiv major e acela ca se adreseaza, de fapt, tot mai mult oazelor. Vom discuta mai mult in articolul urmator.

  16. Tinerii trebuie să învețe să-și respecte țara, să se simtă datori cu un aport față de înaintași , părinții să-i încurajeze iar dascălii să se dedice meseriei lor. În asemenea circumstanțe, se vor găsi (prin concurs !) specialiști pentru întocmirea programelor educaționale dar foarte importantă este sinceritatea actorilor la acest joc. Așa apare meritocrația desigur dacă statul are și asta în vedere adică respinge, fără drept de apel, orice promovare sau destituire incorectă și aici Justiția trebuie să-și îndeplinească rolul.

    • Respectul are și o componentă instinctivă, înnăscută, nu doar una dobândită prin educație. Oamenii nu vor respecta niciodată furtul, înșelătoria și impostura, chiar dacă unii vor profita de ele, atunci când au ocazia.

      Exemplul cel mai bun sunt angajările în instituțiile de stat, pe bază de șpagă sau de rudenie. Nici măcar cei care s-au angajat ei înșiși prin astfel de metode, nu vor respecta nici instituția care i-a angajat, nici țara unde lucrurile merg astfel. Tinerii nu pot fi învățați să respecte o astfel de țară și n-au cum să se simtă datori față de înaintași, când au primit o astfel de țară.

      În Europa de după 2005, Justiția are din ce în ce mai evident rolul de a ține sub control cetățenii cu alte opinii decât ale guvernului, nu de a asigura buna funcționare a societății. Exemplu din UK: judecătorii au fost instruiți de Sentencing Council să aplice sentințe de 6 luni închisoare pentru ”comentarii ofensive la adresa transgenderilor”, asta însemnând o pedeapsă mai severă decât aceea pentru furturile din locuințe. Cum pot fi tinerii învățați să respecte o astfel de țară?

  17. @pehash
    „Democratia participativa necesita cunostinte socio-economice care nu au legatura cu evolutia tehnologica.”

    Fara cunostinte de baza SI din matematica, fizica, biologie si chimie, nu poti functiona ca votant onest in interesul public si individual (fie sistemul reprezentativ, participativ, dar mai ales in cazul celui direct, in care nu ar exista parlament).

    O buna parte(macar 51%) din votanti si 100% din aia care iau decizii finale cu impact asupra vietii de grup, fie ei alesi sau numiti, ar trebui sa le aiba SI sa le foloseasca angrenate prin „phronesis”/pragmatism moral alaturi de cunostintele mentionate(socio-economice) de Dvs.

    „…the concept is distinguished from other words for wisdom and intellectual virtues – such as episteme and techne – because of its practical character.”
    „It implies both good judgment and excellence of character and habits…”
    https://en.wikipedia.org/wiki/Phronesis

    Realitatea artificiala/creata de om pentru om este din ce in ce mai complexa si motorul este tehnologia hard+soft (tehnologic, juridic, economic, educational; se alimenteaza reciproc, chiar si atunci cand nu e necesar/ba chiar negativ la adresa interesului public = „(ne)servite” pentru interese DOAR extractoare de valoare, generatoare de control si/sau protectie pt anumite persoane = acel „rot”/”putregai” de care vorbea Smith, vezi mai jos).

    Nu este de ajuns sa stii x,y,z pentru a functiona onest si pragmatic in interiorul complexitatii, trebuie sa INTELEGI IMPACTUL asupra votantului neimplicat direct in luarea si implementarea DECIZIILOR(marea majoritate), dar vizat direct de efecte pe termen scurt/mediu/lung (de obicei, aia care iau/implementeaza deciziile nu sunt afectati negativ, ba din contra).

    Treaba asta cu intelesul a fost si este din ce in ce mai greu de facut, mai ales de catre cei ce nu iau/implementeaza decizii, adica marea majoritate.
    „…you should be able to detect when a man is talking rot, and that, in my view, is the main, if not the sole, purpose of education.”
    https://www.goodreads.com/author/quotes/2579443.John_Alexander_Smith

    • Deci trebuie sa intelegem cu totii mecanismul de functionare a vaccinului ARN mesager inainte de a merge la vot, ca sa ne asiguram ca am votat candidatul cu programul electoral cel mai apropiat de valorile noastre socio-economice? Dorel trebuie sa poata descrie toate particulele modelului standard (si sa argumenteze ce lipseste) inainte sa aleaga primarul si Leana lui Dorel sa faca zilnic exercitii de calcul diferential pentru a putea discuta oportunitatea impozitarii progresive?…

      Nu va faceti griji, in Romania, spre deosebire de planeta dvs, se predau aceste materii inca din ciclul gimnazial. Pana termina un tanar cu drept de vot anii de invatamant obligatoriu, va deschide si un manual de biologie sau chimie, desi majoritatea nu-si vor aminti mare lucru.
      Din pacate parinitii lor, chiar daca au primit aceste notiuni de stiinte exacte, unii trecuti si prin institutii de invatamant superior, tot insista sa voteze ca niste pomanagii partidul care promite ca le umple buzunarele..

      • @pehash
        „…mecanismul de functionare a vaccinului ARN mesager..” + „…Dorel trebuie sa poata descrie toate particulele modelului standard (si sa argumenteze ce lipseste)…”

        Asta intelegeti Dvs.din ce am scris eu: „…cunostinte de BAZA si din…”?!

        Vreti exemple de ce insemna baza? Am intalnit adulti/parinti care nu stiu sa calculeze, fara calculator/desteptofon, x% din y pentru ca nu stiu echivalentul numeric al lui x%.
        Oare o fi important? Eu zic ca e, avand in vedere unele manipulari in care se prezinta procente din ceva, in loc de numere.

        Cat despre mecanismele si tipurile de vaccinuri, exista si explicatii la firul ierbii/explicat ca pt nespecialisti, daca se doreste a se intelege(nu prea mult timp si buna vointa, ca google translate poate traduce si in romana pagini web):
        https://www.futurity.org/mrna-vaccines-adenovirus-covid-19-2489252/

        Dar din „tonul” Dvs., se pare ca doar vreti sa aveti dreptate cu DOAR socio-economicele si cam atat.
        Priviti in jur, a transformat tehnologia hard+soft peisajul social(cutumele/rutina copiilor, tinerilor adulti si ale/a adultilor) sau nu?

  18. „Majoritatea informației predate în școli în prezent nu doar că e foarte abstractă față de natură, dar e foarte puțin corelată și cu partea abstractă care chiar ar fi utilă pentru înțelegerea lumii actuale (precum organizarea lumii, a statului, a comunităților locale, rolul și funcționarea unor instituții publice, autorități și servicii publice, societăți comerciale, societăți civile, asociații, PFA-uri etc).”
    Corect! Cum se face, de pildă, că bugetul general consolidat al României nu face parte din educația generală? În condițiile în care o persoană activă pe piața muncii îl tot alimentează pe tot parcursul activității sale? În condițiile în care aproape jumătate din contravaloarea muncii prestate de către o persoană, exprimată în salariu brut, se duce fain-frumos către diverse destinații din felurite bugete? În condițiile în care o bună parte din ceea ce persoana cheltuie după ce statul şi-a luat partea se duce tot la stat? Că doar prețul berii pe care-o beau în ziua de salariu e condimentat de TVA, accize şi impozit pe profit, barmanul care mi-o vinde are, şi el şi patronul lui, obligații bugetare proprii ş.a.m.d. Ideea e că atunci când, cu aproximație, jumate din ce produce un individ e administrat de alții, păi ar cam fi cazu’ ca individu’ ăsta să fie pe bune educat în ceea ce priveşte jumatea aia de valoare pe care el doar o produce, dar nu o şi consumă ad-hoc. Altminteri, rămânem pe veci cu ceea ce avem deja în exces: indivizi prea puțin capabili să aleagă administratori eficienți ai banului public şi, pe cale de consecință, administratori ineficienți ai banului public.
    Cu cele mai bune gânduri! :)

    • Pentru Sorin G: Multumesc pentru comentariu. Intr-adevar, o intelegere de baza a bugetelor si mecanismelor de taxare ar fi foarte utila ( si nu ar fi complicat de predat in scoala).

  19. Nu inteleg de ce mai exista scoli si licee in care cursurile se desfasoara in doua schimburi. Este aberant sa faci „reforme” cand nu ai rezolvat aceasta mare problema. Copii care „incep” la 12:00 si „scapa” la 18:00 sau 19:00 si care lucreaza pana la 23:00 sau 24:00, temele pentru a doua zi (deoarece a doua zi dimineata acestia sunt singuri acasa pana pleaca la scoala).
    Doar un stat imbecil nu vede beneficiile invatamantului intr-un singur schimb:
    – scolari odihniti care asimilieaza mult mai bine informatiile in prima parte a zilei;
    – programul „scoala dupa scoala” in care, in cursul amiezii, copii rezolva in comun temele primite consolidand astfel cunostintele asimilate;
    – iar seara lectura si activitati extrascolare impreuna cu parintii (filme, piese de teatru, etc)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Lucian Bondoc
Absolvent al cursurilor Facultății de Drept, U.B (1998), Colegiului Juridic Franco Român de Studii Europene(1998), ciclului internațional lung al Ecole Nationale d’Administration (2000) și masterului în afaceri europene organizat de ENA și universități partenere (2000). A lucrat un an în cadrul administrației publice în perioada 2000-2001. Ulterior a activat ca avocat (din 2008 - ca partener). În afara domeniului juridic, este interesat, în principal, de bună guvernanță, studii comportamentale și viitorologie.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro