joi, iulie 23, 2026

Ucraina: cronică de război

Cea din urmă carte de  eseuri  dialogale datorată lui  Armand Goşu  face parte din încercarea, ambiţioasă şi temerară, de a scrie pentru contemporanii noştri cronica unui  război ce a deschis poarta  lumii de mâine. Interviurile pe care le cuprinde (dintre care cele mai numeroase sunt acordate, pe  platforma “ Contributors”, lui Lucian  Popescu) reprezintă fotografiile prezentului ce devine, prin chiar simplul act al trecerii clipei, trecut.

Istoric eminent şi politolog redutabil, Armand Goşu este un seismograf atent la mutaţiile din planul societăţii  internaţionale. Judecăţile şi mărturiile sale sunt un material esenţial pentru  efortul de lectură ce va urma. Vocea din aceste conversaţii se raportează, mereu, la durata lungă. Drama războiului care pare fără de sfârşit se înscrie în linia unei eredităţi a spaţiului imperial rus şi sovietic.

  Prin chiar natura sa, eseul conversaţional este genul ce încadreaază, organic, procesul de naştere al ideilor şi ceea ce  observăm este reflectarea, in priză directă, a evenimentelor  însele.  Trecutul, prezentul şi viitorul se unesc în acest dialog ce înseamnă, aşa cum notează Goşu însuşi, un act de  pedagogie, dar şi de introspecţie colectivă.

Anii consemnaţi de Armand Goşu sunt cei în care, treptat, iluziile păcii sunt înlăturate de realitatea războiului   încremenit în propria sa dinamică. Eforturile de mediere ale Preşedintelui Trump au eşuat şi, o dată cu ele, a eşuat şi tentativa de încheiere negociată a  conflictului: anatomia planurilor propuse Ucrainei şi Rusiei este parte din acest efort de cronicar şi de intepret asumat de Goşu.

În cele din urmă , eşecul planului de pace american poate fi atribuit  neînţelegerii mizei de adâncime ce motivează Rusia în anii de după 2022.  Scopul războiului este  inseparabil de natura regimului  însuşi : ordinea lui Putin are nevoie de elanul imperial spre a se legitima. Singura pace acceptabilă pentru Rusia ar fi cea care ar consfinţi capitularea Ucrainei şi reducerea ei la postura de satelit pe  orbita lumii ruse.

           Cartea  de faţă trimite la una dintre cele mai importante  schimbări  intervenite  în anii  de război- transformarea relaţiei dintre Rusia şi  China, prin  consolidarea, accentuată, a ascendentului  chinez. Şi poate că acesta este efectul de durată al aventurii militare ruse  în Ucraina,   oficializarea  poziţiei de  vasal economic şi militar a Rusiei în  raport de China. Noul hegemon totalitar al lumii noastre  finanţează războiul ce grăbeşte declinul puterii ruse, spre a construi soclul propriei sale dominaţii.

          Căci este limpede că, în axa statelor revizioniste, China comunistă  este actorul cu cele mai intinse ambiţii globale.  Decăderea Rusiei permite Chinei să preia misiunea de rival sistemic al Statelor Unite. A  imagina o politică de desprindere a Rusiei de statul chinez este, în aceste momente, o dovadă de naivitate şi de orbire.

          Prinsă în acest angrenaj al economiei  de război, Rusia este, în acelaşi timp,incapabilă să învingă militar Ucraina. Blocajul de pe front este dublat de  numărul teribil de piederi de vieţi omeneşti. Rusia lui Putin practică un tip de război post-stalinist, în care se  amestecă crimele de  război cu sacrificarea celor  ce sunt nu cetăţeni, ci sclavi ai statului rus.

          Eseurile lui Armand  Goşu sunt dominate de această luciditate care nu mai poate lăsa loc naivitaţii  pacifiste. Provocarea coaliţiei revizioniste  nu mai   poate fi ignorată: Rusia şi China sprijină Iranul criminal, în vreme  ce dictatura nucleară din Coreea de  Nord exportă arme şi soldaţi  în Ucraina. A încheia o pace care ar oferi Rusiei victoria ar însemna să acceptăm că  viitorul naţiunilor noastre va fi  dictat de noile  imperii  totalitare.

           Războiul fără de sfârşit este, pentru Rusia, unicul drum care mai poate fi urmat . Pentru Ucraina, definiţia victoriei este cât se poate de limpede- supravieţuirea ei ca naţiune liberă, încadrată în familia de naţiuni libere a continentului nostru. Epoca de incertitudine pe care o traversăm este una a alegerilor. A ceda în faţa agresiunii şi santajului este doar începutul  altor războaie. Confruntarea  noii „axe a răului” este datoria de la care nu putem abdica.        

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Nu cred.
    Razboiul fara sfarsit este unicul drum al lui Putler. Insotit de minciuni sfruntate.
    Pentru Rusia, drumul ramane deschis: pace, reforma. Ideile lui Gorbaciov, blocate de serviciile secrete si activistii de partid, trebuie continuate.
    De altfel, acest drum, al razboiului, este posibil doar atit timp cat economia si populatia rezista. Nu este infinit.
    Si sa nu uitam si elita care isi da seama de consecinte si nu-l mai agreaza pe dictator.

    • Ideile lui Gorbaciov, blocate de serviciile secrete si activistii de partid, trebuie continuate.?

      Depinde ce urmărești… 😉😁

      Când Deng Xiaoping l-a întâlnit pe Mihail Gorbaciov în cadrul summitului istoric sino-sovietic de la Beijing, din mai 1989, părerea sa personală despre liderul sovietic a fost surprinzător de directă și critică.

      În timp ce întâlnirile publice s-au axat pe formula „închideți trecutul, deschideți viitorul”, Deng a fost profund dezamăgit de abordarea lui Gorbaciov în ceea ce privește guvernarea. După întâlnirea lor, Deng și-a rezumat opinia în cadrul cercului său restrâns într-o frază care a devenit celebră în massmedia de limbă engleză:

      „This man may look smart, but in fact he is stupid.”

      Părerea proastă pe care Deng o avea despre Gorbaciov se datora unei divergențe fundamentale privind modul de reformare a unui stat comunist.

      Filozofia lui Deng era de a reforma agresiv economia, menținând în același timp un control absolut și rigid asupra puterii politice. Gorbaciov a făcut exact opusul cu Glasnost (deschiderea politică) și Perestroika (restructurarea economică). El a deschis porțile politicii înainte de a repara economia, ceea ce Deng a considerat o invitație la haos.

      Deng considera că atitudinea conciliantă a lui Gorbaciov față de disidența politică din țara sa încuraja în mod activ acest gen de revolte.

      Deng îl considera pe Gorbaciov naiv pentru că renunțase la monopolul Partidului Comunist asupra puterii, prevăzând că liderul sovietic urma să piardă în cele din urmă controlul asupra propriei țări (o previziune care s-a adeverit doi ani mai târziu, odată cu prăbușirea URSS). Pentru Deng, un adevărat om de stat acorda prioritate stabilității și asigurării hranei pentru popor înainte de a vorbi despre liberalizarea politică. El îl considera pe Gorbaciov nu un reformator vizionar, ci un lider imprudent care își distrugea propriul stat din interior.

      • ”Deng îl considera pe Gorbaciov naiv”

        China e cu o generație în urmă, față de Rusia, ca dezvoltare politică. Pentru Deng, soluția corectă era cea aplicată de Stalin, pentru că se potrivea Chinei în care trăia el însuși. Însă URSS-ul lui Gorbaciov nu mai era în faza respectivă și nu mai putea ține sub control toate națiunile din componența Uniunii Sovietice.

        În esență, dacă omori destui bărbați dintr-o țară, ai să poți ține sub control respectiva țară, până când generația următoare de bărbați din acea țară va ajunge la maturitate. Asta a făcut Stalin în URSS, asta a făcut Mao în China. Însă Gorbaciov nu mai putea face așa ceva și nici Deng nu mai putea face așa ceva.

        ”Pentru Deng, un adevărat om de stat acorda prioritate stabilității și asigurării hranei pentru popor”

        Deng ignora faptul că americanii și rușii eliberaseră China de sub ocupația japoneză. Deng ignora faptul că americanii scoseseră China comunistă din Evul Mediu, începând cu 1971, când li s-a acordat locul la ONU.

        Între timp, a mai trecut o generație. Xi s-a făcut președinte pe viață, la fel ca Tito în Iugoslavia, în timp ce zeci de națiuni din China sunt ținute sub control prin forță militară. La fel ca în URSS-ul lui Brejnev și la fel ca în Iugoslavia lui Tito. Urmașul lui Xi se va confrunta exact cu problemele lui Gorbaciov, iar dezmembrarea Chinei va fi procesul pe care va trebui să-l gestioneze cât mai bine. Pentru că nici Xi nu mai poate masacra zeci de milioane de bărbați, cum au făcut Stalin și Mao.

        Pentru moment, China încă beneficiază de politicienii vest-europeni plantați de ruși pe vremea lui Brejnev. Însă epoca asta se va încheia în curând, iar Deng e destul de mort încât să nu mai dea sfaturi prețioase pentru propaganda chineză de azi 😀

      • Deocamdata, nu discutam de reformele Deng-Gorbaciov.
        Posibil ca Gorbaciov sa nu fi fost la fel de clarvazator ca Deng.
        Dar Rusia nu a reusit nici sa duca la capat reformele Deng, nici Gorbaciov.
        Statul are inca o prezenta prea mare in economie, rolul statului e prea puternic in piata, partidele sunt formale.
        Rusii trebuie sa ajunga macar la nivelul preconizat, si apoi sa priveasca mai departe.
        Silovichii i-au tras inapoi.
        Iar Putler, a reinstaurat puterea personala.

  2. Din nenorocire, aparent absurd, toate marile puteri au rămas în logica imperială, respectiv sunt revanșarde și revizioniste. Toți-SUA, Rusia, China, Europa – vor teritorii. Da, toți, inclusiv Europa care vrea „extindere” spre Est. Din acest punct de vedere ar trebui analizată și „axa” Germania+Austria+Ungaria….
    Dl Goșu este poate cel mai bun analist al spațiului Est european. Numai că nu prea este băgat în seamă de factorul politic de la București. De fapt, nici elitele românești nu au înțeles care este miza crizelor și războaielor suprapuse. Distopia lui Orwell din „1984” a devenit realitate.

    • ”Dl Goșu este poate cel mai bun analist al spațiului Est european. Numai că nu prea este băgat în seamă de factorul politic de la București.”

      Well, când a dat ca sigură prăbușirea Statelor Unite ”până în 2030”, ideea asta poate să-ți placă ție, dar nu va fi luată niciodată în serios de ”factorul politic de la București”. Și e foarte bine așa.

      ”Factorul politic de la București” trebuie să discute una-alta cu administrația Trump și nu poate pleca de la asemenea premize.

    • „Europa” NU vrea nimic, Europa e un continent. Cetatenii Europei de Est si altii doresc sa traiasca intr-o uniune care le garanteaza toate drepturile si libertatile, in prosperitate. Iar Rusia si China nu vor asta si se straduiesc sa se opuna. Ce cauta armata lui Putin in Ucraina? De ce armata Rusiei omoara oameni nevinovati?
      PS: Bine ati revenit cu comentariile manipulatoare si impotriva lumii vestice si dezvoltate! Primiti solda si azi.

      • Dar SUA ce caută în Iran? Ei au voie, „e” băieți buni, „e” de-ai noștri. Apoi, Europa de ce vrea „să se extindă”? Ei au voie, „e” băieți buni, „e” de-ai noștri…
        Hai să nu judecăm cu dublă măsură.

        • ”Dar SUA ce caută în Iran?”

          Împiedică Iranul să mai ajute Rusia. Așa-i că asta doare? 😀
          ”Partida rusă” din serviciile secrete românești vede cum i se apropie sfârșitul, de asta se lamentează pentru intervențiile americane în Venezuela și Iran.

        • SUA e în Iran pentru a preveni un dictator să folosească arme nucleare. Ce caută armata dictatorului Putin în Ucraina? Încă o dată, nu Europa vrea să se extindă, ci cetățenii din Est aleg libertate și democrație. Combateți bine, poate căutați un post la Pravda.

          • Păi SUA să se repeadă și la dictatorul Kim Jong Un din Coreea de Nord că și ăla amenință în toate părțile și are deja bomba atomică. Iranul nu o are încă. De ce Coreea de Nord este acceptată, dar Iranul nu?

  3. UE vrea extindere in Balkanii de vest, de Europa de est s- a plictisit. Are nevoie de alte resurse si forta de munca. Iar pacea dedupa WW2 este caduca, nu mai are nicio valoare. Prin urmare, fiecare mare putere economica si sau militara are interesele ei proprii. Nu mai exista un scop comun. Bunastarea comuna a disparut, si acest fapt este dat de razboiul Ua – F.R. si de cel SUA- Iran- Israel, Conflicte mocnite se afla pt ins. Kurile si Taiwan, Marea Chinei de Sud, etc.

  4. Da, adevarat, totusi Dl Gosu face o greseala (a facut-o de mai multe ori). Continua sa spere intr-o posibila democratizarea Rusiei. Poate datorita faptului ca-i vine greu sa accepte realitatea; si e de inteles. D-lui si-a dedicat „viata” studiulului acestei parti a lumii. Greu sa accepti ca nu e nimic de facut in aceasta directie. Mai jos doua interviuri de pe strada, luate dupa ce dronele ucrainiene au cazut in St. Petersburg.

    https://www.youtube.com/watch?v=5HMG7W8KIPs
    https://www.youtube.com/watch?v=wMBNn90C-dw

    • @Robert _ ” Continua sa spere intr-o posibila democratizarea Rusiei.”

      Aceasta este posibil, nu și probabil a se petrece în viitorul apropiat.
      Cred chiar că partea europeană a Rusiei își are locul în Uniunea Europeană, ca stat democratic.

      Doar că, pentru a se înfăptui, este necesară eliberarea popoarelor ținute cu forța în structura imperială a Federației Ruse.

      Or, acest lucru a fost împiedicat, când era pe cale să se înfăptuiască, tocmai de Occidentul care se temea de prezumtivul „pericol” al dezmembrării Federației Ruse.
      În schimb, omenirea se confruntă în prezent cu pericolul expansionist real reprezentat de Federația Rusă.

      • Vad ca nu ati inteles nici dvs. Rusii nu pot fi democratizati cum nu pot fi democratizati afganii ori chinezii. Iar Europa se termina pe la vre-o 3 Km est de St. Petersburg nu la Urali. In fine…nu are rost sa dezvolt.

  5. Cât e criză energetică mondială n-are probleme grupul de bandiți militarizați care ține strâns în ghiare toată Rusia. Aceștia își pot finanța orice delir, iar despre poporul rus resemnat se vede treaba că a demisionat complet din funcția lui civică, în caz că și-ar fi exercitat-o vreodată, sau a fost vreodată conștient de ea.

  6. „Cartea de faţă trimite la una dintre cele mai importante schimbări intervenite în anii de război- transformarea relaţiei dintre Rusia şi China, prin consolidarea, accentuată, a ascendentului chinez. ”

    Fără îndoială, lucrurile stau chiar așa.
    Doar că acest război are consecințe chiar mai adânci.

    El a dinamizat slăbirea rolului internațional al Statelor Unite și divizarea Occidentului.
    Invadarea Crimeii în anul 2014 a demonstrat slăbiciunea SUA și dizolvarea vechii ordini mondiale, prin nesocotirea Memorandumului de la Budapesta.
    Administrația Trump a fost cea care a exprimat clar separarea SUA de Europa – pe care o vede cel puțin drept competitor, dacă nu chiar inamic – ceea ce deschide calea Chinei spre supremația mondială.

    Apoi, războiul ruso-ucrainean a mai relevat ceva important, anume, faptul că SUA sunt oricând dispuse să abandoneze Occidentul și să-și concentreze resursele pentru a sprijini Israel în războaiele expansioniste pe care acesta le declanșează împotriva statelor vecine.
    Astfel, Europa (inclusiv Ucraina) se vede pusă în situația de a înțelege nevoia de a se consolida economic și securitar fără sprijinul tradițional al Statelor Unite.

    În fine, nu putem să nu observăm eroismul ucrainenilor, care rezistă în fața armatei invadatoare. De asemenea, este foarte probabil ca Ucraina să aibă la sfârșitul acestui război una dintre cele mai performante armate din Europa.
    Prin urmare, este important de văzut cum va administra Ucraina forța pe care a dobândit-o.

    Deocandată, însă, deși nu are succese importante pe front, Rusia ocupă încet dar sigur noi teritorii din Ucraina.
    Cu mari pierderi, ineficient, dar Rusia avansează lună de lună către statele Uniunii Europene.

    • Ne-am putea imagina un scenariu in care Rusia (in urma unui accident, fie si unul medical, de exemplu crapa fierea in cineva…) gaseste un mod de a declara / decide sa faca / PACE cu Ucraina intr-o forma care sa convinga pe ucraineni ca nu le sunt stirbite hotarele, in cadrul unei uniuni in jurul unei entitati pseudo-multistatale.
      Ucrainenii se pot satura la un moment dat sa astepte la poarta birocraticei UE care tot gaseste motive intemeiate sa amane intrarea, oligarhii ucraineni gasesc ca e mai convenabil sa ramana alaturi oligarhilor rusi cu care au, totusi, destule aafinitati…
      Rezultatul ar fi cea mai bine antrenata armata din lume, la granita de Est a Europei care nu e in stare sa depaseasca probleme care in alte state sunt mai degraba ignorate.
      Desigur, ipotetic…

  7. All is perfectly fine for Europe …mai putin 2 situatii care nu pot fi discutate:
    1. SUA intra (nu neaparat cu trupe) de partea Rusiei pentru ca ….Groenlanda, si pentru ca Putin e mai misto decat Macron si pentru ca e mai important ca China sa fie izolata si pentru ca ideologic daca esti destul de in dreapta democratia=comunism=rau …cam greu de vandut intern in state dar s-au mai intamplat si alte minuni in istorie
    2. Conflictul curent se incheie intr-o forma, trece 1 deceniu – doua, masina de propaganda a Rusiei (de departe cea mai eficienta din lume) complementata de faptul ca Europa dupa ce se vede cu sacii in caruta va cam da inevitabil cu flit multor pretentii ale Ucrainei, va spala putin istoria si creierul suficienor ucrainieni (a se vedea cum 40% dintre romani cred, e drept fara sa le fie fost bombardata casa si decimat familia, ca lumina vine din est si intunericul din vest …deci au mai multa inclinatie catre geografie decat pentru istorie) iar NATO se va vedea egalata sau surclasata militar cu sau fara SUA.

    …altfel, deocamdata, de apreciat reusita lui Trump care are marele merit de a fi facut imposibilul, a reusit de unul singur sa faca ca EU sa se ridice militar, diplomatic, economic la rangul de mare putere ceea ce singura nu ar fi reusit niciodata. …nu tocmai inca dar este pe directia buna, inainte de Trump fiind fara sa stie dar ferm pe o cale a dezintegrarii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro