(Together) we will go our way
(Together) we will leave someday
(Together) your hand in my hands
(Together) we will make our plans
(Together) we will fly so high
(Together) tell all our friends goodbye
(Together) we will start life new
(Together) this is what we’ll do
(…)
There where the air is free
We’ll be what we want to be
Now if we make a stand
We’ll find our promised land
Pet Shop Boys, Go West (1993)
În copilăria mea, bunicul meu matern avea o bicicleta de care era foarte mândru – o Ucraina. Avea grijă de ea tot timpul, pentru că datorită ei putea să meargă la oraș unde avea serviciul și să se întoarcă acasă fără să aibă grija orarului „ratei” (autobuzul interurban). Când m-am înălțat puțin și am învățat să merg pe bicicletă (am primit un Pegas de ziua mea), am rămas cu gândul că Pegasul e doar un Pegas, adevărata bicicletă este Ucraina. Așa că am „împrumutat” la un moment dat bicicleta bunicului ca să mă duc „pe izlaz”. Nu eram suficient de înalt… A trebuit să merg „prin cadru”, adică nu puteam ajunge la șa și încăleca așa cum trebuie bicicleta, ci mă sprijineam doar pe pedale, într-o poziție incomodă cu un picior trecut pe sub cadrul mult prea înalt pentru mine. Dar ce senzație a fost atunci! Parcă zburam cu fiecare apăsare de pedală. Roțile mult mai mari făceau ca ulița din sat să pară mult mai scurtă, iar când am luat-o „la răspântie” către izlaz, coborârea pe panta atât de familiară mi-a făcut părul (da, pe atunci aveam păr și îl purtam destul de lung) să fluture în curentul vitezei superluminice. Nu a mai contat nici perdaful primit la întoarcerea din expediție; eram fericit. Mă îndrăgostisem de Ucraina.
Astăzi stau și mă uit cum o altă Ucraină, cea reală, este dorită de mulți. Iar unul dintre doritori s-a hotărât să o ia numai pentru el. Sau măcar să o împrumute și să se asigure că o lasă apoi cu roțile sparte pe marginea drumului, dacă este să ne luăm după declarațiile oficiale. Copil fiind, eu am fost conștient că „împrumutul” bicicletei bunicului era o faptă rea, dar mi-am asumat consecințele. Știam că va fi un adult (responsabil) care să-mi explice ce răspundere am și să-mi aplice o sancțiune. Astăzi oare cine ar fi acel adult care să-i spună copilului răsfățat că nu tot ce-și dorește poate fi al lui?
Printr-una dintre ciudățeniile vieții, tocmai zilele trecute am avut o întâlnire neașteptată. Și am ajuns să discut și despre tema zilei: situația din Ucraina. Pe atunci era doar o „situație”, încă nu devenise un război. Am prezentat aceeași imagine pe care o am de câteva zile în cap: doi copii care se ceartă pe o jucărie. Celebra „argumentare”: „E a mea!”/„Ba e a mea!” care poate continua la infinit. Iar dacă educatoarea nu intervine, se termină cu unul dintre copii plângând. Sau cu amândoi. Pentru că jucăria de care trăgeau amândoi s-a stricat… Ei bine, problema cu această imagine este că ambii privesc jucăria ca un simplu lucru aflat sub controlul lor. Nimeni nu întreabă jucăria ce vrea. Dacă vreți, puteți înlocui jucăria cu un pui de pisică, sau de porumbel, sau chiar cu un melc găsit în curtea grădiniței.
Dacă tot vorbim de copilărie, îmi vine în minte o strofă care mi-a adus multe lacrimi la vreme ei. În Gândăcelul Elenei Farago, strofa de început spunea așa: „– De ce m-ai prins în pumnul tău,/ Copil frumos, tu nu ştii oare/ Că-s mic şi eu şi că mă doare/ De ce mă strângi așa de rău?”. Ei bine, gândăcelul ar trebui și el să aibă un cuvânt de spus în toată povestea. Într-o povestire SF citită de mult (tot prin copilărie), două nave spațiale militare „rezolvă” un conflict indecis cu privire la soarta unui sistem planetar pur și simplu distrugându-l pentru ca niciuna să nu și-l atribuie. Această „soluție” cinică m-a oripilat la acel moment, dar am aflat ulterior că unii oameni care se pretind serioși o argumentează ca o formă de realpolitik. Iar recenta reacție a lui Henry Kissinger pare să acrediteze o idee similară.
O să fiu acuzat de partizanat și îmi asum faptul că prefer calea spre Vest (care mi-a adus atâtea critici în trecut) celei spre Est (pe care am experimentat-o copil fiind). Iar celor care preamăresc bizantinismul nostru estic le propun să facă o vizită în acel Orient pe care-l admiră. Și nu în cosmopolitul Istanbul, ci în orașe mai „pătrunse” de „culoarea locală” precum Aman sau Cairo (special am ales zone care nu au trecut recent prin conflicte armate). Oare le-ar plăcea să trăiască acolo sau preferă poluarea Bucureștiului? Ei bine, eu îmi amintesc Bucureștiul începutului de ani ’90 și amintirile mele seamănă izbitor cu Cairo de azi (mai puțin autostrăzile suspendate din centrul orașului). Am fi putut să mergem în acea direcție. Din fericire (cred eu), am ales să „Go West” cum spunea o melodie populară în epocă. Da, Occidentul nu este lapte și miere, dar este o alternativă preferabilă pentru cei care au văzut ce energii poate descătușa. Indiferent de opțiune, însă, ea trebuie să fie a fiecăruia. Iar Ucraina a ales să se depărteze de trecutul său sovietic de mai mulți ani. Acum, de Dragobete, cred că toată lumea este de acord că dragoste cu sila nu se poate.
De mai multă vreme scriu despre respectarea regulilor. Iar regulile înseamnă să ne raportăm la un cadru organizat și să încercăm să-l urmăm. Iar când nu o facem, să suportăm consecințele pe care toți le suportă în asemenea situații. Nu să ne facem „dreptate” de unii singuri (și cu forța). Sunt departe de a fi un fan al Ucrainei, țara al cărui trecut sovietic și temere de minorități au făcut ca o parte dintre etnicii români să rămână izolați, țară care și astăzi le refuză recunoașterea oficială. Dar asta nu mă îndreptățește să spun că „au primit ce au meritat”. Atunci când România trebuit să clarifice propriile ei neînțelegeri cu Ucraina a făcut-o la masa tratativelor, iar când acestea au eșuat parțial (platoul continental), au continuat-o la o altă masă, unde fiecare și-a expus argumentele în fața unor terți independenți. Și până la urmă ambele părți au acceptat aceste reguli. De ce atunci s-a putut, iar acum nu se poate? Rusia nu este și ea un stat? Rusiei nu i se aplică aceleași reguli? De ce? Pentru că are arme nucleare? Pentru că „fratele meu o să-l bată pe fratele tău”?
Dacă și de această dată Rusia scapă nesancționată, putem să rescriem toate codurile de legi. La antica problemă: „care este mai puternică: forța sau inteligența” va trebui să răspundem „forța”. Prin urmare, vecinul meu care merge la sală îmi poate da un pumn când mă sui în mașină și să-mi ia mașina și să plece cu ea. Iar când alt halterofil mai puternic îi va face lui același lucru mașina își va schimba din nou proprietarul. O astfel de lume ne dorim? În definitiv, singurul reproș adus Ucrainei de către agresor este că este condusă de „cine nu trebuie”. Și atunci de ce distrugem o țară întreagă? Poate că nici Rusia nu este condusă de cine trebuie… Ba chiar apare pe zi ce trece că așa este. O să mi se spună că la fel au făcut și americanii în Irak și Afganistan. Și nu vreau aici să apăr nici al doilea război din Irak și nici războiul din Afganistan pe care nu le-am înțeles. Dar situația actuală seamănă mai mult cu primul război din Irak. Rusia a anexat (pe motiv că îi aparțin „istoric”) porțiuni din alt stat, așa cum Saddam a anexat Kuweitul. Se justifică așadar o coaliție internațională care să-i spună lui Putin să se retragă și, mai ales, să răspundă pentru ceea ce a făcut (distrus).
Nimic nu justifică o invazie pe scară largă a unor forțe militare pe toate armele contra unui stat care nu a făcut nimic altui stat. Or, Ucraina nu a făcut nimic în afara granițelor sale. Și nu, Ucraina nu era un stat federal, precum Iugoslavia unde existau, de fapt, mai multe regiuni autonome. Ucraina este un stat unitar, ca și România. La asta trebuie să ne gândim…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu stiu ce se mai poate spune altceva acum decat ca armata rusa a invadat Ucraina.
Desigur, se poate analiza de pe diverse pozitii si putem ajunge la o diverse concluzii.
Dar razboiul este intodeauna simplu: doua parti cauta sa se distruga una pe alta.
Fericiti sunt facatorii de pace, dar razboiul este adus de arme, si tot ele aduc si pacea.
Empatia si umanitatea te poarta spre compasiune si apel la intelegere. Numai ca apelul la intelegere nu este auzit atunci cand armele trag. Si ele tac numai atunci cad una dintre parti este invinsa.
De care parte te situezi, aceasta este intrebarea. Si la ea trebuie sa raspunda fiecare, fara echivoc. Sigur ca este nobil fii neutru, sa le ceri tuturor sa fie intelegatori, sa se intoarca la masa tratativelor. Dar nu merge asa. Din pacate.
===
Daca to suntem la capitolul copilarie, amintesc replica celebra „Ce dai ma, cu pumnul?! Nu stii sa injuri?”
Așa este, dar oare în secolul XXI războiul nu poate fi oprit? Ucraina a arătat că este capabilă de acte de eroism, dar un război pe termen lung o va aduce în sapă de lemn. Eu cred că soluția este la comunitatea internațională care trebuie să se mobilizeze nu numai pentru a condamna agresiunea, dar și pentru a sancționa agresorul. Iar sancțiunea va fi să i se refuze agresorului exact ceea ce își dorește – readucerea Ucrainei în „tabăra” sa și preluarea unor teritorii. Dacă va exista un consens în privința sancționării Rusiei, acesta ar putea să includă obligația de a se retrage nu numai din Crimeea, ci și de a părăsi instalațiile din Sevastopol, baza Flotei Mării Negre. Adică vreau să spun că trebuie să existe consecințe atunci când faci ceva rău. Dacă doar se va ajunge la status quo ante belli, Rusia nu va învăța nimic din acest eșec…
Long story short: haideți să ne uităm la ce-a făcut Brejnev când a invadat Cehoslovacia și vom ști exact ce are de gând Putin cu invadarea Ucrainei.
Mai departe: Federația Rusă se va dezmembra, mai devreme sau mai târziu (în 10-15 ani, cel mult) exact din motivele pentru care s-a dezmembrat și URSS. Iar invadarea de azi a Ucrainei nu va împiedica dezmembrarea Federației Ruse, la fel cum invadarea Cehoslovaciei nu a împiedicat dezmembrarea URSS.
Rusia nu va fi sancționată semnificativ în prezent, la fel cum nici URSS nu a fost sancționată semnificativ în 1968. Pentru că la Casa Albă se află ”cine trebuie”. De asta.
Eu sper că astăzi nu mai suntem în situația din 1968. Atunci întreg Pactul de la Varșovia a participat la invazie (mai puțin România), și totul s-a terminat rapid. Acum se pare că nu este cazul. Atacul rusesc nu este la fel de masiv, iar apărarea ucraineană rezistă. Iar sancțiunile vor apărea mai devreme sau mai târziu…
Sanctiunile sunt utile, fara indoiala. Numai ca atat Putin cat si oligarhii s-au prevazut, fara indoiala. Iar restul oricum nu conteaza pentru Putin si oligarhi.
Sanctiunile au nevoie de luni, poate chiar ani pentru a avea impact.
De altfel, s-a si vazut ca declaratia statelor NATO ca trimit arme in Ucraina a contribuit la pierderea controlului personal al lui Putin = de unde si apelul la arma atomica – ultima solutie. Au fost mai multi factori declansatori in aceasta decizie, dar nici unul (sau putini) nu provine dintr-o manifestatie pentru pace.
Consecinta raului pe care o vad posibila ca sanctiune este tot de natura militara: consolidarea flancului de est al NATO, primirea unor state (Finlanda si Suedia – desigur daca inteleg macar acum ca nealinierea nu le foloseste) si instituirea unei armate europene viabile si semnificative.
Ce nu face „poc!” nu e descurajeaza.
De acord că acesta este singurul argument pe care armata Rusiei îl poate înțelege. Dar asta înseamnă să intri în logica adversarului și să-i faci jocul. Din păcate, eu nu cred că o armată europeană este o soluție viabilă pentru că Europa nu este capabilă de o asemenea coeziune într-un domeniu unde unitatea este esențială. Vor fi doar mici unități naționale și se vor certa mereu pe naționalitatea comandantului… O nouă cursă a înarmărilor ar necesita resurse pe care Europa nu este dispusă să le cheltuie, în principal pentru că ar însemna să cumpere armament de la americani pe scară largă.
Doctrina militara a Rusiei difera de cea a NATO, insa este esential sa ti seama de ea cand proiectezi operatiuni militare.
O armata europeana – si in NATO se realizeaza unitate, desi statele sunt mult mai diverse decat statele membre NATO.
Indferent de cat e de disponibila Europa sa dea pe inarmare, cand in coasta ai pe cineva care tot adauga rachete si mai ales oribilitati de genul armelor neselective, nu ai incotro – vei da bani pe inarmare.
Mereu doctrina NATO a fost să răspundă cantității cu calitate: arme sofisticate, capabile să anihileze un mare număr de arme inamice. Deja tehnologia militară a ajuns într-un impas, unde complexitatea fiecărei arme face nu numai ca acesta să aibe un cost ridicat, dar și să dureze mult timp dezvoltarea ei (până devine operațională). A se vedea epopeea Eurofighter…
“Events in Ukraine, ever since the time of the referendum in 1991, with its poorly formulated options, have been a constant source of pain and anger to me. I have written and spoken about this often. The fanatic oppression and suppression of the Russian language there (a language which polls show is consistently the preferred language of 60% of the people there) is a beastly methodology aimed primarily against the cultural prospects of Ukraine itself. The vast territories which were never part of historic Ukraine, such as Crimea, Novorosiya and the entire southeast were forcibly and arbitrarily consumed into the territory of modern Ukraine and made hostage to Ukraine’s desires to join NATO…. It is all a simple minded, indeed simpleton and cruel joke perpetuated against the entire history of XIX and XX century Russia. Given these circumstances, Russia will never, in any way, betray the many millions of Russian speaking peoples in Ukraine. Russia will never abandon the ideal of unity with them.” (Aleksandr Solzhenitsyn (Moscow News, interview with W. T. Trietiakov published 28 April/4May 2006))
De acord, iar Nordul Bucovinei și Herța au fost, istoric vorbind, provincii românești. Asta înseamnă că vom ataca Ucraina (eventual acum, că tot este ocupată) pentru a le recupera? Sau înseamnă că îi vom spune Ucrainei că singura sa opțiune este să intre în NATO, ca să fie alături de noi? Sau o vom lăsa să facă propriile sale alegeri, chiar dacă le vom considera greșite? Eu cred că despre asta este vorba…
Ucraina nu poate intra în NATO în condițiile actuale de conflict. Dar nici România nu se poate apuca de ocupat teritorii. Pentru România este importantă integritate Ucrainei, tocmai ca să nu ajungem din nou să avem frontieră cu Rusia. Dacă Putin va încerca să creeze un nou stat în sudul Ucrainei (Novorossia) problema se poate rezolva doar de către Washington, nu de România pe cont propriu.
Evident că România (de una singură) nu poate face (mai) nimic, dar totuși noi suntem „în prima linie”. Ar trebui să ne intereseze ce se întâmplă cu Ucraina. Noi am ales să semnăm un tratat cu Ucraina tocmai pentru a putea să intrăm în NATO. De aceea spun că o soluție reală la actualul conflict ar fi ca Rusia să recunoască granițele Ucrainei, ceea ce îi va permite ulterior să intre în NATO (dacă mai vrea).
@Radu Rizoiu
Facem greseala sa credem ca regulile dr.international sunt, cumva, imuabile si s-ar aplica oricarui actor statal contravenient. Din nefericire lucrurile nu stau asa. De aceea avem ca instanta decidenta, reala, (in domeniul pacii si razboiului) Consiliul de securitate in care dr.de veto rule.
Suntem si probabil ca nu am iesit niciodata, decat efemer, din paradigma geopolitica a echilibrului puterilor. Marilor puteri….and that’s it.
Efemera perioada invocata mai sus a fost ’89-‘014 probabil. Dar nu trasez eu limitele acestei unipolaritati nemaivazute de la Imp.Roman incoace.
Principiile sunt „invocate” selectiv si adaptate la interesul celor care au cu ce sa „puna in executare”.
Dar subscriu ideii ce razbate din ceea ce scrieti ca ideal ar fi ca principiile de drept sa fie de aplicare imediata, erga omnes, etc. Si mai bine ar fi sa fim obligati la aratarea tuturor cererilor, sa ni se impuna taxa de timbru la valoare, sa fie inadmisibila modificarea cererii fara incuviintarea instantei, sa fie anulata in lipsa precizarii necesare, sa fim decazuti fara aratarea tuturor apararilor pe fond si exceptie, sa fim obligati sa raspundem la intampinare, etc. Doar ca fairness nu face parte din mijlocele de conducere a rel.internationale. Ba mai mult, ca si in razboi surpriza, viclenia, dezinformarea si reaua credinta se constituie in avantaje. Nu e corect, e cinic si imoral. Dar face parte din modul in care, in general, statele au actionat atunci cand si-au permis si au avut interes. Trist, dar si mai trist cand o fac altii…..
Ca un exemplu, criticabil dar graitor, Ro.a „stat pe bara” si a negociat 2 ani pana sa intre in ww1. A negociat beneficiile ulterioare….. Din fericire ptr.noi a iesit la max. Am ramas si cu ce promiteau Puterile centrale si cu ce promitea Antanta. Great!! Dar a dictat INTERESUL. E bine, e rau?!?
Overall, „Dacă va exista un consens în privința sancționării Rusiei, acesta ar putea să includă obligația de a se retrage nu numai din Crimeea, ci și de a părăsi instalațiile din Sevastopol, baza Flotei Mării Negre.” nu vad cum s-ar putea asta.
Sanctiunile nu functioneaza, mai ales cu tari ca RUS, CHN. N-au mers ele cu Iranul, dar cu RUS.
Lumea noastra, a democratiilor dezlanate/liberale, focalizata pe dezbateri frivole si pernicioase si pe alocarea privilegiilor pe baza criteriilor fluide priveste orice, dar orice, la modul tactic. Totul pe termen scurt si foarte scurt.
Ei bine, in cazul de fata, se pare ca unii isi asuma raspunderi cu efecte pe termen mediu&lung mizand totusi pe abordarea tacticizata, pe aspecte frivole, asa cum spuneam mai sus, pe memoria f.scurta a soc.noastre si mai ales pe dorinta maxima de confort (marturisesc ca sunt atins de cel putin una dintre aceste slabiciuni)……
Putin asta, orice s-ar zice, aparent se pricepe la planificarea ptr.situatii de criza/a crizelor insele. Ce sanse sunt ca RUS sa recunoasca granitele UKR in viitorul previzibil?!?
Inca ceva. The POTUS a tot spus si insistat ca US&NATO nu se vor implica in conflict. Asta si inainte si dupa inceperea lui…..
Trebuie sa amintesc o sit.istorica f.cunoscuta asupra careia trebuia reflectat inainte de orice astfel de declaratii. E o similaritate evidenta cu afirmatia lui Dean Acheson ca peninsula koreana nu face parte din perimetriul de securitate al US si care a dus la atacul fortelor nord-coreene/razboiul din Korea.
Nu spun ca POTUS ar fi trebuit sa ameninte RUS cu interventia NATO, dar macar sa fi lasat sa planeze dubiul.
De acord cu analiza dvs. de realpolitik. Să ne amintim însă că și Războiul Rece a fost „câștigat” cu mijloace economice și de (dez)informare. Rusia și-a atins obiectivul tactic: a creat o zonă contiguă între Rusia și Crimeea prin estul Ucrainei. Mai are de securizat obiectivele strategice: cucerirea orașelor majore, închiderea accesului Ukrainei la Marea Neagră (neutralizarea sa ca posibil concurent în zonă) și „pacificarea” Ucrainei prin impunerea unei administrații docile. Nu știu dacă vor reuși, cel puțin ultimul punct. Așadar, criza din Ucraina nu se va stinge în viitorul apropiat, ceea ce va permite continuarea boicotului internațional. Și la un moment dat Rusia va trebui să aleagă dacă vrea să fie (doar) o putere militară (pentru că are arme atomice) sau și una economică. Să vedem dacă binomul cu China (Rusia dă resurse, China le consumă) va funcționa așa cum își dorește Rusia… Să știți că eu cred în diplomația canonierelor, dar ea nu a funcționat între puteri militare de putere egală. Deci amenințarea NATO nu ar fi folosit prea mult. Iar, în speță, Turcia nu ar fi permis accesul unei forțe navale semnificative în Marea Neagră (conform Convenției de la Montreux, care este… un document de drept internațional).
@Radu Rizoiu
Subscriu la ceea ce spuneți. Pe termen mediu și lung, sigur că da, RUS va trebui să ajungă la un modus vivendi cu occidentul. Mai ales că fiind o situație „de cursă lungă” in mod inerent apare erodarea. Totuși trebuie ținut cont de faptul că nu are o ec.bolnava din naștere. RUS nu e URSS.
Cum o să se procedeze e greu de spus. Partea rea e că are inițiativa. Acum pare că e ca si cum totul depinde de RUS.
Oricum, in opinia mea, de simplu amator/comentator de contributors.ro, acum RUS e condusă de logica implacabilă a războiului. E obligată, de situația de fapt, să câștige tot pe câmpul de bătaie.
Logica pe care, noi ro., am absorbit-o noi la școală „am respins inamicul; stăm, mărite doamne, cu pieptul la fruntarii” este absolut falacioasă și menită să creeze o mitologie a eroismului in condițiile unei istorii grele/neglorioase (cu f.mici exceptii , dar semnificative). Cauzată, repet, de condițiile f.grele.
Nu, războiul se poartă până la înfrângerea totală a dușmanului. Totală! Altfel se va reface și suntem back in business.
De aceea URSS și aliații nu s-au mulțumit cu respingerea/alungarea DE.
Așa că RUS văzând zi de zi că politicienii care conduc, acum, UKR erau de ani de zile poziționați f.advers față de interesele ei nu poate să le permită acestora să continue să rămână la putere. Sau poate doar pe un teritoriu absolut nesemnificativ. Dar și așa e greu de crezut. Rușii se pricep la șah.
Vreau să mai adaug ceva. Războiul e o „ocupație” teribilă. Și probabil că decizia de a porni la război e una dintre cele mai grave din viața unui politician. Nimeni nu se poate juca cu astfel de chestiuni sau să le ia à la légère. Costurile războiului sunt monstruoase. Sigur cea mai scumpă „activitate” ever. Și nu mă refer doar la costuri materiale directe deși si acelea sunt enorme.
Dar odată luată decizia de a pleca la război trebuie știut că nu se poate cu jumătăți de măsură. Trebuie dus până la capăt. Socotelile le facem la sfârșit…..
Așa că e de presupus că Putin&co și-au făcut lectiile și stiu bine in ce s-au băgat.
Cum o să iasă vom vedea. Războiul știi cum îl incepi…..
Cu iertare, dar solutia la masa trativelor, este ca Ucraina sa primeasca corect Transnistria, granita sa fie pe Nistru. Sa cedeze nordul Bucovinei Romaniei ca si asa ii prigoneste lingvistic. Iar R. Moldova sa fie acceptata in Nato caci Ucraina va ramane o zona tampon. Dar Ucraina nu va dori in veci sa dea inapoi ceva. Dupa 1991 nu a vrut nici democratie si nici relatii mai stranse cu tarile vecine, mereu a avut frica sa nu cerem teritoriile luate prin Lenin si Stalin.
Dincolo de sentimentele legate de românii din Ucraina, pe care le împărtășesc, persecutarea românilor a fost legată tocmai de teama de separare din partea provinciilor rusofone. În definitiv, cu noi aveau o înțelegere… Dar nu puteau să spună că doar limba rusă este interzisă…
Este exact ceea ce Rusia ar merita. Ucraina nu a țintit minoritatea rusofonă, ci propaganda rusă anti-ucraineeană după Maidan. Ce memorie scurtă au rușii….:
” The ban of speaking and writing Ukrainina was reinforced by a secret imperial decree, the Ems Ukaz, of Alexander II in 1876 and extended to the publication of belles lettres in Ukrainian, the importation of Ukrainian-language books, and public readings and stage performances in the language. The prohibition even extended to education—a major contributing factor to the low rate of literacy among Ukrainians (only 13 percent in 1897). With such restrictions, writers from Russian-ruled Ukraine could see their works published only in Austrian Galicia, and many figures in the national movement shifted their activities there.”
Vroiau ucraineenii să îi oprime pe ruși tot atât cât moldovenii. De aia Transnistria, de aia Donbas Lugans, de aia Osetia și Abhazia, de aia n-are ursul rus coadă!!!
In cateva zile Putin va avea de stins niste incendii la el acasa.
Se spune ca rusii nu au gandit logistica. Logistica a fost sabotata chiar de rusi, de la vanzarea motorinei pana la golirea rezervoarelor. Rusii nu vor sa lupte in Ucraina.
De aici si acele imagini cu cei 10000 de ceceni, sperietoare. In fapt, rusii nu vor sa lupte in Ucraina. Au adus mercenarii. Care au capotat la inceputul noptii pe aeroportul din Kiev. Surse afirma ca mana dreapta a lui Kadirov a fost uciv pe aeroportul din Kiev.
Doctrina militara rusa se bazeaza pe un raport numeric de cel putin 3 la 1. Si nu are acest raport, nu are nici 1 la 1. Iar aici nu este o batalie intre armate. Ci intre o armata si un popor. Putin a strans 200.000 din 1.000.000 cat are. Si apeleaza la rezervisti. Pentru ca da, rusii nu vor sa lupte in Ucraina. Pana la mijlocul saptamanii va ramane cu un cartof fierbinte in maini. Si inca unul in pantaloni.
PS Insula Serpilor. Ne-am „batut” cu Ucraina, dar cu forta argumentelor la Bruxelles. Si am castigat. Si Ucraina a acceptat. Lasand la o parte ca este o rana istorica, sacrificiul ucrainean pentru acel petec de pamant cumva mai inchide din rana. Trecutul nu-l putem schimba, dar viitorul va suna bine, doua tari, alaturi in UE si in Nato. Slava Ucraina! Slava Romaniei!
Nu sunt atât de sigur cu privire la soarta războiului. În definitiv, Putin a spus că vrea „doar” să distrugă potențialul militar al Ucrainei. Și pare că reușește de minune să distrugă marile instalații militare (fixe). Pare că își dorește să-și asigure tot litoralul Mării Negre, pentru a avea câmp liber pentru Flota rusă. Visul țarilor a fost să facă din Marea Neagră o mare nostrum rusească. Acum se mulțumesc și doar cu nordul și estul, pentru că sudul poate fi rezolvat prin negociere cu Turcia…
Kievul este atacat tocmai pentru a atrage armele moderne ale Ucrainei și a le distruge. Sunt curios la finalul acestui conflict cum va arăta dotarea armatei Ucrainei… Evident că, politic vorbind, se dorește îndepărtarea actualei conduceri și înlocuirea sa „democratică” de un guvern „popular”. Nici aici nu pare că lucrurile sunt clare. Dar dacă se ajunge acolo, oare ce vom face? Vom spune că „noul” guvern este legitim?
Putin nu poate justifica un razboi in care nu a castigat absolut nimic. Pe rusul de rand sau chiar in gandurile anumitor ministrii, sudul Ucrainei fara a fi inglobat in Fed Rusa nu reprezinta nimic, decat dureri de cap suplimentare.
Da, infrastructura militara a Ucrainei va fi distrusa. Infrastructura de aparare nu cea de atac. Din nou, un detaliu nesemnificativ pentru rusul de rand. Iar infrastructura se va reface cu sprijinul lumii occidentale, la standardul lumii occidentale.
Rusia si Putin au aratat ca imparatul este gol, asta este cea mai mare problema. Atat militar cat si economic. Cat si la nivel de coeziune interna si externa. Putin la 70 de ani nu mai poate conduce. Iar sanctiunile sunt de impact, daca raman in vigoare atunci Polonia, Romania si Ucraina impreuna in doar 10 ani pot depasi usor Rusia dpdv PIB.
In opinia mea de simplu privitor:
– Lui Putin i se va pregati o debarcare, fie Draga Stolo fie (cel mai probabil) in stilul pur rusesc, cu o cruce. Ramane de vazut cu cine. Cel mai probabil cu Medvedev in tranzitie, desi Putin s-a asigurat ca si Medvedev se manjeste suficient (nu ca ar fi frost vreun inger), din nou, in dulcele stil stalinist.
– SImpatia fata de Ucraina se va transforma intr-un parcurs rapid de aderare la UE. Aderarea la Nato va fi on-hold concomitent insa cu proceduri specifice a lumii civilizate (nu ma refer doar la Nato) de descurajare a acestor aventuri.
– Va fi f. important modul in care Vestul va rezolva Transnistria si Abhazia. Rusia nu mai are ascendent moral nici macar in cadrul propriei populatii. Pana la urma Ucraina, Moldova, Georgia se vor reincadra pe orbita corecta. Nimeni nu mai poate considera fortele ruse drept forte de pacificare. Dar in 2-3 ani aceste probleme vor fi fost rezolvate.
– America si UE vor avea un plus in pozitia lor in lume. China de asemenea. Lumea va intelege ca sunt razboaie pe care chiar daca le castigi in teren sau prin propaganda de fapt sunt tot pierdute.
– Lupii tineri: Turcia, Brazilia, Iran sau aventurieri mai mici precum Ungaria, Polonia au putut vedea foarte usor mici fotografii cu un ipotetic viitor sumbru.
– Ar fi un bun moment pentru Romania sa isi intensifice ajutorul si sustinerea Moldovei si sa aiba un rol determinant in regiune alaturi de Polonia si Turcia. Intern, sustinerea UE&Nato se va intari. Impreuna cu spiritul civic. Politic, sg candidat viabil va fi Geoana (probabil vreo rocada cu Iohannis)
– Un moment bun si pentru eliminarea naturala de pe scena politica a partidelor extremiste sau cu traiectorie dubioasa. Populismul, fake news-ului, manipularea sunt acum vulnerabile. Ar fi un moment f. bun sa ne uitam la valori, la viziune si mai putin la profit si concurenta toxica in UE.
O scurta completare:
– ref la ultima liniuta am intuit corect. Borrell deja anunta interzicerea sputnik si russia today in UE. O masura similara a aplicat inca de sapt. trecuta Maia Sandu in Rep. Moldova. Sau Cehia care se gandeste la deschiderea de cazuri penale pentru propaganda mincinoasa. Ceva ce Hotnews nu a reusit cu anumiti comentatori, plini de whataboutism si whatifuri cu efect vadit anti-romanesc.
Prezentați o viziune pe car eo consider plină de optimism. Îmi doresc să se întâmple această coeziune occidentală pe care atacul rusesc să o fi catalizat. Să sperăm că intuiția din „ultima liniuță” se va repreta și la celelate :-)
Banii vorbesc. Tehnologia vorbeste. Ucraina este „scutul viu” ai Vestului. Daca tii la viata ta, te asiguri ca ai si scut bun, nu doar sabie buna :-)
Nu e suficient sa obtii puterea, trebuie sa fii capabil sa si mentii puterea castigata (citat din memorie din . … V.I.Lenin :-)
Putin in jail!
Nu exista nici un dubiu ca el este cel care a ordonat invadarea unei tari independente.
Asa cum alti lideri putin mai spre vestul nostru nu isi imaginau ca vor ajunge sa raspunda in fata unui tribunal international si sa sfarseasca in puscarie tot asa cred ca unul isi inchipuie ca scenariul acela nu e pentru el pana cand se va intampla.
Acei lideri despre care vorbiți au ajuns la tribunal doar după ce a fost posibilă capturarea lor fizică. Din păcate, mi-e teamă că Putin (ca persoană) stă destul de confortabil din acest punct de vedere. Nu văd comandourile NATO mergând la Kremlin să îl „extragă”. De aceea cred că doar un efort internațional coerent poate să sancționez cu adevărat comportamentul său de copil râzgâiat.
Cu miscarea asta, Putin s-a asigurat ca nu va muri in patul lui. Pana la urma oligarhii lui il vor mazili cand vor vedea cum le scad averile. Va fi predat, in cel mai bun caz pentru el, tribunalului international. Alternativa e o moarte subita. Cum? Vom vedea, rusii se pricep la astea.
Depinde cum se termină „mișcarea asta”… Dacă Putin scapă iar basma curată, oligarhii vor avea acces la toate resursele Ucrainei și s-ar putea să fie chiar mulțumiți. Eu nu pot să nu mă întreb unde sunt oare cei 150.000 soldați. Știrile nu par să arate atacuri cu divizii de tancuri, ci doar incursiuni ale unor unități (relativ) mici.
Exact întrebarea asta mă frământă și pe mine: unde sunt cei 150 mii de soldați și tancurile moderne ale lui Putin? Sper să nu am dreptate și generalii săi să nu fi trimis deocamdată ceva „carne de tun”, păstrând grosul trupelor pentru acțiuni militare ulterioare, de încă mai mare amploare.
E posibil însă și ca, înșelați de propaganda Kremlinului, să fi crezut că ucrainenii abia așteaptă să fie „eliberați”, iar invazia să fie doar o formalitate. Iar acum, când văd mai limpede, par să înțeleagă că nu sunt doriți acolo.
Nu este atat de greu. Putin va fi servit pe tava. Aparatul rus nu poate concepe sa se opreasca dialogul si colaborarea sau negocierea cu Vestul.
Banuiesc ca e destul de clar faptul ca vorbele la adresa lui Putin sunt mai drastice decat ale dictatorului nord coreean. Cu o economia slabita, singuri impotriva tuturor, singura sansa a Rusiei este o negociere. Iar negociatorul sef, Putin – nu mai poate fi considerat o contrapartita externa si nici interna.
Probabil prin 2070 se vor mai gasi niste idioti care sa il idolatrizeze pe Putin ca aparatorul „familiei traditionale”, a „interesului national” si ca „a facut si fapte bune”. Dar procentul idiotilor nu scade, vom trai cu asta.
Adică sperați să sufere soarta lui Hrușciov… A mizat greșit și a pierdut, deci va fi scos la „pensie” de PolitBuro. Problema este ce se va întâmpla cu Ucraina. Se vor retrage rușii din zonele ocupate? Eu asta mi-aș dori: Rusia să fie obligată să restituie întreaga Ucraină ucrainienilor (inclusiv Crimeea) și să plătească și ceva despăgubiri. O Ucraină în derivă atât de aproape de noi mă sperie…
O stire mai marunta e amenintarea de catre Rusia a ,,tarisoarelor” Finlanda si Suedia ,,Russia Issues Ominous Warning to Finland, Sweden Should They Join NATO”, cu retorica naucitoare a lupului fata de miel: ,,Daca te inarmezi ca sa te aperi inseamna ca ma ameninti pe mine, cel care vreau sa te maninc si o sa am eu grija de tine. Mai bine mergi pe mina mea, iti spun eu ca nu te atac, cu conditia sa nu te aperi”.
Russia’s Foreign Ministry spokeswoman has said that Moscow would have to respond if Sweden and Finland intended to join NATO. Maria Zakharova held a press conference on Friday and reflected on the ongoing conflict in Ukraine and the intentions of Russia going forward.
https://www.newsweek.com/russia-threatens-finland-sweden-nato-ukraine-invasion-1682715
Și dacă Germania este membru NATO ce am făcut? Problema Rusiei este că Scandinavia le amenință bazele din Marea Baltică și chiar și marea bază de la Murmansk. Altfel, Rusia a demonstrat că se poate înțelege foarte bine cu state NATO care nu-i amenință supremația militară (e.g. Germania, Franța). Din nou ajungem la obsesia dintotdeauna a Rusiei (în orice formă a fost ea organizată) de a fi o mare putere maritimă (ce nu a fost niciodată – nu pun aici la socoteală flota de submarine). Cipru, Siria, Insulele Kurile sunt exemple în acest sens. Pentru a înțelege mentalitatea militară rusească, îmi amintesc un excelent roman de aventuri de-al lui Tom Clancy (Red Storm Rising). Poate ar merita recitit deși pare acum un simplu vestigiu al anilor 80. Acolo, punctul strategic era ocuparea Islandei…
Norvegia este de la început membră NATO, iar Suedia și Finlanda nu pot aduce vreun avantaj semnificativ prin ele însele. Rusia le amenință doar ca să-și afirme puterea de a decide soarta altor națiuni, însă Norvegia este mai mult decât suficientă pentru tot ce ar putea avea nevoie NATO în zona aceea.
Ocuparea Islandei era un obiectiv strategic important înainte de WWII, pentru că permitea navelor germane (iar ulterior și celor sovietice) accesul nestingherit la Atlantic, la ”marea liberă”.
Problema asta s-a rezolvat încă din timpul WWII, iar în prezent US și UK pot închide Mid-Atlantic Gap oricând doresc, împiedicând navele rusești să iasă în Atlantic. Tom Clancy scrie cărți de ficțiune (e-adevărat, foarte bune) însă el însuși recunoaște că îl citește pe Clive Cussler :)
Problema mea (mă rog, a lui Clancy) este că „închiderea Atlanticului” are mai multe componente: închiderea pentru submarine (strâmtoarea Groenlandei) și pentru bombardierele dotate cu rachete de croazieră. În primul caz Islanda și Groenlanda sunt cele două puncte strategice. În al doilea, întreaga Scandinavie trebuie survolată. Rusia nu are (încă) capacitatea de proiectare a forței pe cale navală pe care o are SUA („portavionul” lor e o glumă). Iar Norvegia singură constituie un „flanc nordic” destul de dispersat.
”bombardierele dotate cu rachete de croazieră” reprezintă o contradicție de termeni. Rachetele de croazieră au un motor propriu și e chiar un motor de avion. Tomahawk sunt cel mai bun exemplu, zboară printre dealuri cu 800 km/h și n-au nimic de-a face cu bormbardierele.
Singurul aspect comun e faptul că sunt destinate pentru atac la sol, dar rachetele de croazieră navighează singure spre țintă. Tocmai asta le face să fie ”rachete de croazieră” (cruise missile).
Păi nu este chiar așa. Racheta de croazieră poate fi lansată de pe diferite platforme (sol, nave, submarine), inclusiv din avioane (bombardiere). B-52, B-1B și B-2 pot să lanseze o variantă de Tomahawk special concepută pentru lansarea din avion. La fel Tu-95, Tu-22M3, Tu-160. Chinezii folosesc varianța lor de Tu-16 în același scop.
@Radu Rizoiu – în principiu aveți dreptate, m-am mai documentat, iar rachetele de croazieră Kh-101 pot fi într-adevăr lansate de pe bombardiere Tu-95 și Tu-160. Însă discuția noastră era despre Mid-Atlantic Gap, pe care US și UK îl pot închide. Bombardierele rusești pot trece și direct peste Groenlanda sau peste Franța și Spania, numai navele și submarinele rusești din Flota Nordică au neapărată nevoie de Mid-Atlantic Gap.
later edit: presupun că referirea la Clive Cussler e mai greu de înțeles: în romanul de ficțiune ”Sahara”, publicat în UK în 1992, sateliții americani de observație nu erau disponibili pentru anumite solicitări fiindcă urmăreau desfășurarea războiului din Ucraina.
Sa nu uitam ca totusi Ucraina are in componenta teritorii care nu ii apartin de drept. Asta datorita politicii marsave de retrasare a granitelor de catre Stalin si Hrusciov. Transnistria sa mearga la Ucraina si Bucovina si Bugeac sa revina Moldovei – pasnic.Acum – Respect Ucrainei care a dovedit intregii lumi cum trebuie sa tratezi un regim criminal ca cel de la Kremlin ( cel de azi).
Ma gandeam (prost obicei) de ce oare isi bate Putin capul cu suprematia militara si cucerirea de teritorii? Ce face cu ele? Sarac cu tanc e mai bine decat sarac fara tanc?
Dacă ai tanc, poți să le spui nemților să cumpere gazul direct prin NordStream, nu prin Ucraina :-) Și să-i și pui să plătească pentru NordStream…
@Radu Rizoiu
Voi reda in continuare una dintre coordonatele doctrinei militare a Rusiei, relevante in cazul ataculuji impotriva Ucrainei. Este strategia actiunii limitate ( “strategy of limited action” (стратегия ограниченных действий). Aceasta a fost elaborata prin 2012-2014 de Generalul Gherasimov, actualul sef de stat major. Este prezentata clar de catre Rogozin in Voina i Mir (dictionar de termeni militari) din 2017:
„[The strategy of limited action is ] the way of conducting war and operations with limited goals, with the deliberate spread of military actions on strictly defined territories, using only a part of military potential and only certain groups of armed forces, selectively striking a certain number of selected objects, targets and groups of troops (forces) of the enemy.
It is used in conditions when there is no need to use the entire military power of the state to achieve the goals set, or if one side or the other seeks to avoid the enemy’s dangerous large-scale actions. At the same time, military actions are of a limited nature; they are carried out on a smaller scale, mainly by launching fire strikes and conducting joint air, anti-air, front-line, army and divisional operations.
The strategy of waging war with limited use of nuclear weapons acquires a special character. In this case, hostilities are carried out with the utmost determination by all branches of the armed forces in the form of strategic operations. Nuclear weapons are used to the extent necessary to achieve the goals, but do not threaten the reverse effects.”
Ok, bun. Este clara aplicarea acestei strategii in Ucraina. Explica deciziile lui Putin, care nu sunt impulsive ci impuse de doctrina.
Dar sa mergem mai departe, sa vedem care sunt coordonatele strategice nucleare: „Rusia va raspunde cu un atac nuclear unui atac nuclear sau un atac conventional care ameninta existenta statului” – asta aflam si din lectura documentului doctrinei militare ruse.
Dar, Putin a clarificat intr-un discurs la Valdai Club – Soci din octombrie 2018 si a reiterat in 2019 ca Rusia se bazeaza exclusiv pe „lansarea [nucleara] in caz de atac” si nu urmeaza politica loviturii nucleare preemptive: „Our strategy of nuclear weapons use doesn’t envision a preemptive strike, Our concept is a launch under attack. Only when we become convinced that there is an incoming attack on the territory of Russia, and that happens within seconds, only after that we would launch a retaliatory strike”.
Cat este de credibila aceasta precizare? Ce inseamna ea de fapt in conditiile in care in definitia atacului nu exista o demarcatie clara intre utilizarea armelor nucleare si a celotlalte?
In contextul general al doctrinei „dezescaladarii prin escaladare” a Rusiei, conceputa si ca reactie la conceptia SUA privind utilizarea „limitata” a armei nucleare, in opinia mea concluzia inspaimantatoare este ca nivelul de amenintare perceput care ar justifica utilizarea armelor nucleare in aceste conditii este mai scazut in prezent decat in perioada tensiunii nucleare post-belice.
===
Odata inceput un conflict militar la un asemenea nivel, rolul de descurajare al armei nucleare se diminueaza. Ceea ce le transforma din element de echilibru in element de risc suplimentar.
In acelasi timp intelegerea miscarilor militare si politice devine dificila pentru populatie, lucru de natura sa contribuie – pe buna dreptate – la tensiuni si poate chiar la panica.
Din pacate, Ucraina a ajuns teatru de razboi dar si „ladita cu nisip” a generalilor rusi.
Extrem de interesante precizările. Mulțumesc! Din păcate, așa cum spuneți, de exemplu un atac (să zicem – ucrainian) asupra Sevastopolului poate fi calificat drept o amenințare la ființa statului rus, pentru că amenință singura bază navală care nu se închide iarna (pentru nave de suprafață). În plus, mi-e teamă mai degrabă de un atac nuclear neconvențional, adică un incident în jurul unei centrale nucleare din Ucraina, care să justifice teoria „răspunsului” la o primă lovitură.
Dupa parerea mea este extrem de dificil, daca nu imposibil, sa se evite o noua cursa a inarmarii. Cel mai probabil va include noi generatii de arme, explicit destinate exterminarii civililor.
S-ar adauga o politica a „descurajarii” aditive la nivel planetar, ruda apropiata dupa umila mea parere cu doctrina Daiya a lui Eizenkot (IDF), adica utilizarea unei forte disproportionate pentru a distruge infrastructura civila a statului inamic.
@Dedalus
De retinut coment.dvs.privind doctrina militara RUS. Merci.
Tarziu am aflat ca in armata URSS/RUS au fost adevarate „razboaie” doctrinare. Acum, probabil ca sunt inca tributari influentelor germane si mai ales a unor Shaposhnikov, Triandafilov, etc. But for a good reason.
Dar cred ca „strategia actiunii limitate” depinde de definitia pe care o dam raportat la cazul de speta. Posibil ca limitele sa cuprinda totalitatea terit.UKR sau cea mai mare parte.
Daca ne uitam pe harta la situatia de acum (si chiar presupunand Odessa si jonctiunea cu Transnistria) se observa ca in continuumul dintre Donbass si Crimeea zona Mariupol este f.ingusta. Foarte vulnerabila daca, par exemple, actiunea s-ar limita la actualul perimetru ocupat.
Am inteles ca este si o chestiune contecioasa legata de apa Niprului si un canal care alimenta Crimeea si care a fost blocat de UKR dupa ocuparea peninsulei de catre RUS. Dar Niprul urca pana dincolo de Kiev…. And so on.
Domnule Rizoiu
nu pot decat sa ma mir cati „intelectuali” romani (romani?!) s-au indragostait de Ucraina cea nationalista … in timp ce abhora nationalismul romanesc.
NU o sa ma lansez in speculatii metafice samd va recoamand doar sa cauati inigna batalionului Azov …. si sa foiti constit cu dumnevoastra – cae v-ar fi reactia daca o unitate romaneasca ar avea un „logp” asa de explicit?
SI sa meditati asupra unor mici ifnormatii On 7 June 1992, an UNSO group from Lviv broke up a Romanian congress in Chernivtsi which advocated the unification of northern Bukovina and Romania. .
Liov orasul lu Stepan Bandera… si asta va place? During the Transnistria War, UNA-UNSO members fought with Transnistrian separatists against Moldovan government forces[24] in defence of a large ethnic-Ukrainian minority in Transnistria.[3] Over 50 UNSO members were awarded the Defender of Transnistria Order.
Eu sunt copil de refugiati … acum ca parintii mei nu mai sunt port eu durerea lor ..pana in ultima mea zi ….
SI malo sau veloco rusii tot svinei este!
Miscarile nationaliste din Ucraina sunt poate cele mai puternice din Europa. Batalionul Azov- o grupare mai curand terorista decat altceva, protejata chiar de stat. UNA-UNSO reprezinta una dintre fortele politice semnificative ale Ucrainei desi de-abia daca are cate un deputat din cand in cand. Perfect de acord.
Doar ca toate astea nu se pot rezolva prin razboi, ci prin dezvoltare economica si consolidare a regimului politic democratic. Cand acestea ating un anumit nivel, statul se apara singur de derive anti-democratice. Le permite chiar existenta tocmai pentru ca nu pot ajunge sa conteze.
Asa e si in cazul Ucrainei, dupa parerea mea. Tonele de probleme legate de democratia subreda, de coruptie, de tratamentul rigid aplicat grupurilor etno-culturale si inca multe altele se vor atenua puternic in urma dezvoltarii economice premergatoare aderarii si dupa aceeea. Nu spun ca se vor rezolva, dar se vor atenua foarte mult.
Hai sa ne uitam in Romania- ce grupari nationaliste, neo-naziste sunt? Vai de mama lor! Veti spune ca sunt astfel de grupari, dar mai puternice si in alte state avansate ale Europei, chiar si in SUA. Sunt, dar nu conteaza, societatea si economia le pot controla. Are Romania porniri neocomuniste sau stangiste? Are, sigur. Dar cui ii pasa…
===
A avea pretentia ca o tara la inceput de drum precum Ucraina sa dizolve Batalionul Azov si sa reununte la armata sa – este ineficient, sa renunte la nationalism – este prematur. Cauzele trebuie inlaturate, nu efectele. Fiecare lucru are timpul sau, dar ar fi mult mai eficient (nu doar uman) ca timpul tancurilor sa nu vina niciodata.
Vă înțeleg implicarea emoțională, dar exact acest tip de discurs a condus la criza actuală. Nu cred că „Bizonul” românesc (TR) din logo-ul Dvs. ne poate salva într-o confruntare militară reală. Iar „Noua Dreaptă” de la noi are un logo blajin, dar valori similare cu cele înfierate de Dvs. Aici nu este vorba despre cine are dreptate, pentru că nimeni nu este lipsit de păcat. De exemplu, istoric vorbind, Dobrogea nu a fost niciodată „românească”; am primit-o de la ruși „la schimb” după 1878. Da, și mie mi-ar plăcea să reunim Bucovina de Nord și Basarabia la România, dar nu cred că Transnistria ar avea ce căuta. Or tocmai genul acesta de discuții va alimenta conflictele. La acest moment este bine să fie recunoscute granițele, iar integrările să se facă în structuri suprastatale (e.g. Uniunea Europeană). În felul acesta se evită tensiuni altfel inerente. Și de aceea eu nu sunt stresat de „transferul de suveranitate” către UE. Mai puțină putere la națiuni poate însemna mai multă armonie generală. Părerea mea… Și așa cum am precizat în text, nu glorific Ucraina cu întregul ei trecut, ci pe cea care a acceptat acum ceva vreme să se supună justiției internaționale (chiar dacă astfel a piersut în fața României). Aștept și de la Rusia cel puțin același lucru.
Ucrainenii sunt minoritari în Transnistria, aproximativ 22%, în timp ce rușii și moldovenii sunt cam 30% fiecare. Există sate românești chiar și dincolo de Transnistria, în Ucraina propriu-zisă.
later edit – distribuții etnice atipice în Transnistria: în raionul Dubăsari sunt 50% moldoveni, iar în raionul Grigoriopol sunt 65% moldoveni. Nici raionul Camenca nu stă rău, cu 48% moldoveni. Le spuneți și lor că n-ar avea ce căuta în România?
Încă un amănunt: satele românești se întindeau mult dincolo de Nistru: după recensământul efectuat chiar de Rusia în 1793, între Nistru și Bug, în regiunea Edisan, erau 69 de sate, din care 47 erau de români.
Regiunea Edisan făcuse parte din pașalâcul de Silistra, iar Silistra e cea pe care o știm și azi, lângă Giurgiu. Tratatul prin care Imperiul Otoman a cedat Rusiei regiunea Edisan a fost semnat la Iași, în 1792. Așa a ajuns Rusia până la Nistru, abia în 1792.
https://www.contributors.ro/un-subiect-sensibil-ocupatia-romaneasca-in-transnistria/