miercuri, decembrie 4, 2024

Ucraina, tărâmul „fasciştilor”, al pro-europenilor sau al fanaticilor lui Lenin şi Putin?

După imensa descătuşare nervoasă şi fizică din săptămânile trecute, când adepţii „Maidanului” şi forţele de ordine, fie ele „elita” Berkut sau simpli scutieri de duzină, s-au aflat faţă în faţă, s-au îmbrâncit, bătut, stâlcit şi apoi chiar ucis cu muniţie de război, acum Ucraina ar trebui să treacă printr-o imensă uşurare, cam aşa cum se întâmplă după orice revoluţie victorioasă. La fel am ieşit şi noi românii anti-comunişti pe străzi după căderea regimului „roşu” să ne bucurăm de libertate, la fel au ieşit libienii după ce au scăpat de Gaddafi şi irakienii eliberaţi din chingile lui Saddam Hussein. Exemple se găsesc cu duiumul, din fericire destui dictatori pierd puterea şi sunt izgoniţi, arestaţi sau chiar executaţi uneori. Problema este că membrii unei naţiuni nu se bucură la infinit şi nici în egală măsură de asemenea evenimente revoluţionare. Ca să fim sinceri, unii nu se bucură deloc ba chiar devin furioşi şi caută să nu piardă avantaje, prestigiu sau capital simbolic.

Aşa e şi în Ucraina de azi. Ţara are un nou preşedinte interimar, şeful Parlamentului, un ins extrem de apropiat de ex-premierul Timoşenko, se pregateşte un guvern negociat între forţele de opoziţie, s-au abolit în grabă legi promulgate în „era” Ianucovici, cum ar fi folosirea limbii ruse (şi a altor limbi minoritare, de pildă româna) în administraţie în zonele unde etnicii minoritari sunt măcar în proporţie de 10%, s-a mers înapoi la Constituţia din 2004 şi Parlamentul a anunţat chiar Curtea Penală Internaţională că ar putea avea un nou „muşteriu” în persoana lui Viktor Ianucovici, acuzat de „crimă în masă”. Pentru că a ordonat Berkuţ-ilor să le rupă oasele opozanţilor din Maidan şi lunetiştilor să le găurească epidermele.

Au început evident şi răzbunările contra apropiaţilor ex-preşedintelui demis, actele de vandalism contra proprietăţii private, lucruri de alfel fireşti şi inevitabile în epoci revoluţionare. Analiştii locali au remarcat faptul că Ianucovici a supravieţuit politic, cu noroc şi sprijin de la Moscova, revoluţiei oranj din 2004 (pierzând puterea timp de şase ani), dar nu a mai izbutit să scape şi în revoluţia din 2014. I s-a înfundat şi a fost abandonat în mod umilitor şi de colegii din Partidul Regiunilor, pe care l-a adus la putere în 2010. Toţi i-au dat cu tifla, până şi Rusia care se pare că i-a oferit azil pe o navă militară din Servastopol sau chiar pe teritoriul rusesc, dacă se adeveresc zvonurile. „Vocea Rusiei” l-a declarat trădător şi dead man walking…pentru că a fugit ca un laş, abandonându-şi apropiaţii şi armata, căreia îi era şef. By the way, a fost atât de grăbit că a uitat şi amanta în reşedinţa de lângă capitală, başca documente secrete. Noroc că biata femeie a avut mult simţ de conservare şi a şters-o pe cont propriu.

Ucraina aşteaptă acum, cu înfrigurare, banii de la UE, FMI, SUA (că de la Rusia e clar că nu mai vede nimic ani de zile). A cerut vreo 25 miliarde euro dar dacă va primi 3 miliarde în câteva zile va fi oricum mai mult decât nimic. Altfel statul nu va mai avea bani de salarii şi va recurge la tipăriurea de bani, deci la inflaţie galopantă! Gesturi simbolice precum desfiinţarea prin decret a teribilei forţe Berkut şi lipsirea limbii ruse de statutul oficial, deşi produc satisfacţie în Ucraina de Vest şi la Kiev, nu ţin de foame. Într-o ţară în care mai nimeni nu mai munceşte „productiv”, curând se vor goli magazinele de alimente iar bugetarii nu vor mai avea o leţcaie în buzunare. Şi atunci aş putea paria că noul guvern de la Kiev, neputând oferi satisfacţii concrete, materiale, celor care au luptat pe Maidan, le va oferi satisfacţii simbolice. Cum adică? Simplu, înteţind persecuţiile la adresa rusofonilor, dărâmând alte statui ale lui Lenin, şi anulând prin vot în Rada supremă autonomia republicii autonome Crimeea. Peninsula din sudul Ucrainei, scăldată de Marea Neagră, e populată majoritar cu rusofoni, fiind un „cadou” dat de ucraineanul Hruşciov fostei republici sovietice Ucraina. A luat de la Rusia şi a dat republicii sale natale. Aşa că, văzută de departe, Ucraina ar putea părea un stat norocos: a primit teritorii şi de la Polonia, şi de la România, Ungaria ba chiar şi de la cumplita Rusie. Aşa s-a ales cu minorităţi din care o bună parte nu sunt loiale statului ucrainean ci altora, din vecinătate. De pildă Rusiei.

Acum în republica autonomă Crimeea, se ascut săbiile şi se fac scenarii. Rusofonii îşi formează miliţii pentru autoapărare, primesc rămăşiţele umilite ale Berkut, păzesc statuile comuniste şi se pregătesc să lupte cu ceea ce ei numesc „fasciştii” lui Klitcko, Timoşenko şi Tiahnibok. În acelaşi timp, tătarii din Crimeea se organizează şi ei şi resping planurile de separare a peninsulei şi de apilire la Rusia. Paradoxal, ei sunt loiali Kievului şi agită steaguri ucrainene, deşi sunt rasial asiatici şi islamici ca religie.

Remarcaţi faptul că actorii externi sunt de regulă în aşteptare. Rusia acuză noua putere de la Kiev şi nu o recunoaşte, anunţă că va oferi cetăţenia sa rusofonilor din Crimeea şi chiar că e gata să facă o campanie militară blitzkrieg ca să îi protejeze pe etnicii ruşi. A mobilizat azi şi forţele armate de la graniţa de Vest a Ucrainei, sugerând că ia în calcul direct invazia. SUA discută cu noua putere revoluţionară acordarea de ajutor economic prin FMI şi solicită dialog şi toleranţă, aşadar un guvern pluripartit. UE e cvasi-paralizată: ar dori să ajute „noua” Ucraină dar fără a irita total Rusia. Dacă Germania, Polonia şi parţial Franţa sunt active în dosarul ucrainean, alte state membre UE sunt aproape invizibile.

De pildă România. L-a văzut cineva pe ministrul de Externe Titus Corlăţean la Kiev alături de omologul polonez Radoslaw Sikorski? L-a sunat preşedintele Băsescu pe omologul „interimar” ucrainean Oleksander Turcinov să îl felicite? Măcar pentru faptul că amândoi văd negru în faţa ochilor când aud cuvântul „Rusia”… Dacă tot ne e frică ca nu cumva naţionaliştii din partidul Svoboda sau cei, mai fioroşi, din Pravi Sektor să îi persecute pe românii din Bucovina, de ce nu încercăm să stabilim relaţii cordiale cu aceste forţe? Sau măcar cu „paşnicul” boxer Klitscko, liderul UDAR, cu Arseni Iatseniuk, omul Iuliei Timoşenko. Poate că nu e chiar rău că mai aşteptăm dar tare mă tem că vom sta astfel, pasivi, lăsând să treacă şanse reale de a reseta relaţiile cu vecinul estic. Oare s-a uitat de dosarele spinoase precum combinatul Krivoirog, canalul Bistroe, Insula Şerpilor, minoritatea româno-moldovenească? Şi încă ceva: dacă există o cât de mică şansă să fie „alungată” flota rusă din Sevastopol, merită oare ratată? Eu zic că nu. Mai ales că fără aceste forţe ruse, Kievul poate deveni în fine un candidat serios pentru lărgirea NATO, fiind aproape sigur că va renunţa la neutralitatea pe care o proclamase Ianucovici în 2010.

Aşadar, ceea ce se prefigurează în Ucraina ar putea lua forma federalismului, dorit de Rusia şi de separatiştii din Crimeea, sau al separării Estului de Vest. Fie pe cale paşnică, precum Cehia şi Slovacia, fie prin război civil ca în ex-Iugoslavia. Dacă ţinem cont de ura dintre ucrainenii din Vest şi ruşii (rusofonii) din Est, de dorinţa aprigă a Moscovei de a nu ceda o palmă din Ucraina, atunci pare mai probabil scenariul războiului. De altfel există un aer de deja vu. După ce revoluţionarii francezi atei au triumfat în 1789 contra monarhiei, a venit contra-reacţia regalistă şi religioasă sub forma revoltei ţărăneşti-nobiliare din Vandeea şi a războiului şuanilor. După ce revoluţia bolşevică din Rusia a dus la căderea regimului ţarist în 1917, a apărut ca reacţie lupta „albilor”, care urmăreau să anuleze tot ceea ce comuniştii făureau. Iar în Spania interbelică, opozanţii generalului Sanjurjo au invocat lipsa sa de legalitate şi legitimitate şi s-au organizat pentru rezistenţă, pentru că republica spaniolă nu putea fi desfiinţată prin forţă.

Aşadar, nu e exclus ca trupele trimise de Kiev să înăbuşe revolta din Crimeea să ajungă să se confrunte cu trupe sau „voluntari” din Rusia, excelent înarmaţi şi motivaţi. Dar să nu credeţă că doar din Rusia ar putea veni aceşti voluntari. Nu. Vor veni şi din Polonia, poate din statele baltice, ba poate chiar şi ceceni, daghestanezi, georgieni şi alte elemente anti-ruseşti din toată Federaţia. În general, războaiele civile au tendinţa de a se internaţionaliza. Uitaţi-vă la Siria. Luptă acolo şi egipteni, libieni, libanezi, ceceni, iranieni, afgani etc. Plus francezi, belgieni, americani de religie islamică sunnită. Mor pentru Islam şi ideea de Califat. În Ucraina şi-ar vărsa sângele pentru a îngenunchea trufaşa Rusie şi a o împinge decisiv către Asia. Ar mai fi de urmărit şi reacţia Chinei la un eventual dezastru rusesc, ştiind că în secolul al-XIX-lea, Moscova a luat mari teritorii imperiului asiatic iar Siberia cu resursele sale nu are cum să nu tenteze Biejingul.

Ceea ce vreau să spun e că s-ar putea să asistăm la mica perioadă se respiro înaintea izbucnirii războiului civil. Câtă vreme deţinătorii puterii de la Kiev şi susţinătorii lor din Euro-maidan simt că mai multe state europene mari îi susţin, nu vor da înapoi. Vor capitaliza pe ura faţă de ruşi a multor ucraineni. Răzbunările şi persecuţiile ar putea fi cumplite, mai ales că oricare dintre tabere va cuceri un sat, un oraş, va recurge la „epurare etnică”, precum în Bosnia de acum douăzeci de ani. Mai ales în zonele central-estice unde rusofonii ortodocşi şi ucrainenii greco-catolici coexistă. Adică Iugoslavia anilor 90 se va muta la Est de România, cu acelaşi elan sângeros dar cu forţe mult mai numeroase şi teatre de luptă foarte largi. Un război precum cel imaginat de Klausewitz, teoreticianul prusac din epoca lui Napoleon I. E vorba de mari campanii de cucerire a teritoriului inamic, a capitalei, resurselor şi de anihilare a forţelor adversare prin bătălii decisive. Cu episoade gen Stalingrad când se va lupta pentru mari oraşe precum Harkov, Poltava, Dnepropetrovsk etc.

Ceea ce descriu eu acum este doar un scenariu. Viitorul este plin de incertitudini, nimic nu conduce cu necesitate la război şi violenţe. Este posibil ca Ucraina să ajungă la un compromis şi să rămână cu graniţele actuale, chiar fără a se federaliza. Dar ne aflăm pe muchia unei prăpăstii iar aşteptarea înfrigurată a actorilor externi nu pare de bun augur. Să sperăm că mă înşel.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. De cand Crimeea e pamant rusesc?Eu n-am auzit de vre-un cnezat crimeean-cnezate precursoare Imperiului Rus.Am auzit in schimb de Hanatul Crimeii, de familia domnitoare Ghirai-Mengli Ghirai contemporan cu Stefan cel Mare.Mi se va replica:dar pana la 1223, batalia de la Kalka nu erau tatari.Acest argument nu e valabil,in acest mod ce cauta Turcia in Asia Minor, Ungaria in pusta si asa mai departe.Hrusciov nu a dat Ukrainei o bucata din Rusia, e ca si cum ai spune ca Stalin a dat o bucata de Ukraina R.Moldova.
    Nu va faceti griji si multiple scenarii, Ukraina nu-i Georgia, nici R.Moldova si ucrainienii nu au deloc spirit mioritic.Un atac asupra Ukrainei ar fi mai degraba fatal Rusiei.UPA-in conditii de clandestinitate a rezistat Armatei Rosii pana in 1954.Acum sunt in proces de reorganizare, de creare a noilor institutii;daca Putin va ordona o interventie armata, va fi razboi.Si se stie, cunoastem cum se incepe un razboi, niciodata cum se termina!

  2. daca va fi, doamne fereste, razboi, nu prea vad de unde o sa mai luam gaze naturale, care acum vin din rusia prin ucraina.
    asta va fi foarte tragic pentru industria si populatia de la noi.

  3. În fața perspective ca Siberia să aparțină Chinei este infinit preferabil ca Rusia să fie susținută de Occident dincolo de un anumit grad. Ucraina ar trebui să fie menținută ca stat, criza neescaladată. Dincolo de diferențe ne unesc pe toți valorile creștine. Să sperăm că nu se va ajunge la rezultatul zicalei când doi se ceartă al treilea câștigă.

  4. Dle, sunteţi analist în securitate etc.
    Am găsit foarte cinică, în stil rusesc formularea * ordonat Berkuţ-ilor să le rupă oasele opozanţilor din Maidan şi lunetiştilor să le găurească epidermele*

    Nu ştiu , dar mie personal îmi creează senzaţia că banalizaţi morţile.

    Nu e normal.

  5. Premierul Poloniei a declarat acum vreo luna ca e posibil ca Ucraina sa se dezintegreze, recent citind si despre o impartire a Ucrainei pe Nipru, ca o varianta rusa.
    Deci putem afirma ca e posibil sa fi avit loc „negocieri”.

  6. Nu exista niciun „daca”, intrebarea este cel mult CAND?!
    Tzarul Putin TREBUIE sa ordone atacul, alminteir federatia Rusa risca sa se dezagrege.
    tendinte centrifuge exista deja, kremilinul este obligat sa isi demonstreze fortza.
    Daca Putin ar permite Ukrainei sa aleaga libertatea, maine si Bielarus va dori sa se separe!
    Ukraina nu este Georgia, desigur, dimpotriva, este de peste doua ori mai MARE decat Romania, dar le ce va folosi?!
    Federatia Rusa dispune forte militare impresionante, intre care cele 60.000 de tancuri, pe care este extrem de dornica sa le foloseasca!
    Nu va fi propriu-zis „razboi”, asa cum nici invadarea Kuweitului de catre irakul lui Saddam nu se poate considera razboi, disparitatea fortelor este mult prea mare!
    Americanii nu vor fi bucurosi ca noul URSS se reintregeste, dar ce pot sa FACA?!
    Tarile occidentale vor fi inspaimantaati de noul vecin, dar nu-si pot permite ncii macar sa protesteze retoric, pentru ca Rusia este cu mana pe robinetul de gaze!
    Putin are si baza legala sa intervina, rusofonii din Crimeea l-au „chemat” in ajutor, la fel se poate in orice moment ca cei patru milioane de adepti Ilici sa lasa deoparte masca de pro-occidentali si sa apeleze si ei la protectia marelui popor prieten si frate din Rasarit!

  7. Daca Peninsula Crimeea reprezinta un avantaj strategic esential pentru Rusia, rusii vor tine cu dintii de ea. Daca Peninsula Crimeea este pretul pacii, cred ca nu e un pret prea mare, de platit acum.
    Cine stie, poate ca negocierile sunt facute, deja. Se organizeaza referendum (se ambaleaza democratic aranjamentul), iar Crimeea devine suverana (sub aripa Rusiei). In Ucraina se organizeaza un partid (pro-rus) de opozitie, care asteapta la cotitura ca inflatia, somajul, democratia salbatica etc. sa topeasca entuziasmul revolutionar si sa incline diferit balanta… viata merge inainte… in 10-20 de ani, se pot schimba multe…
    Cred ca razboiul trebuie evitat, cu orice pret.
    Cat despre reactia Romaniei, cred ca trebuie atent cantarita si formulata. La rece.

  8. Rusiei trebuie sa i se spuna ca DENSITATEA POPULATIEI este mica, pe alocuri foarte mica. Daca se va ajunge la un razboi mondial IN SPATELE armatelor sa fie adusi 10-15 milioane de africani, indieni, si alte popoare SARACE MATERIAL si care se inmultesc foarte repede (fata de slavi rusi). Cu rusia nu este nevoie sa lupti prea mult ci doar sa i schimbi in Siberia structura etnica…………..iar in maxim 50 de ani procentul de rusi din Siberia NU va fi mai mare de 40% fata de prezent. Cred ca acesta este cel mai usor mod de a INVINGE in Rusia (Siberia). Daca Rusia provoaca razboi in Ucraina si se baga si ea dar luptandu-se si cu alte tari din vecinatatea sa aducerea indienilor, africanilor va ramane cea mai sigura metoda.

  9. Cel mai greu va fi, paradoxal, ca Rusia să iasă din logica asta a arătatului mușchilor. Pe Hruşciov, datul înapoi în criza rachetelor din Cuba l-a costat scaunul.

  10. Camera superioara a Parlamentului, Consiliul Federatiei Ruse a apropabt azi cererea lui V. Putin pentru o interventie militara in Crimeea, asa ca armata Rusiei poate interveni. Din punctul de vedere al lui Putin o asemenea interventie ar fi legitima pentru ca el vede Ucraina ca parte „naturala” a imperiului rus. Putin nu s-a obisnuit cu ideea ca Rusia nu mai e imperiu. El spera sa il refaca, cu sau fara ajutoirul Chinei, prin opozitia fata de SUA si UE. Rusia a pastrat o situatie ambigua fatza de Ucraina, nu a vrut delimitarea clara a granitei terestre si a dat cetatenie rusa multor ucraineni desi constitutia Ucrainei interzice dubla cetatenie. (e drept ca si Romania a mai facut acest lucru dar mai rar, nu s-a exagerat). Asa ca probabil va invoca „doctrina” Medvedev asa cum a facut cu Geoprgia in august 2008 si va ataca. Desigur pentu noi cei care recunoastem dreptul international clasic, bazat pe ONU, va fi o agresiune pentru ca Rusia va incalca suveranitatea unui alt stat. Nu e valabil argumentul ca Rusia a fost chemata in sprijin de un grup etnic rusesc din alt stat. Acel grup nu are legal dreptul acesta, doar guvernul ukrainean ar putea cere, legal, venirea unor trupe straine in ajutor. Nu conteaza din acest punct de vedere ca guvernul de la Kiev nu a rezultat din alegeri libere, nu e treaba Rusiei sa decida acest lucru!!! De cand e cuplul Putin-Medvedev arbitru al democratiei si statului de drept? Nu stiu ce se va intampla si cu riscul de a fi vazut ca anti-rus sper sa i se infunde de data asta stimabilului domn Putin, adica sa fie un razboi foarte costisitor in plan uman, material si diplomatic pt Rusia, sa duca la degradaraea relatiilor cu SUA si China si, iarasi sper, sa il costa si functia pe V. Putin. Nu zic si viata pentru ca doar Cel de Sus stie ce ii va fi sortit…Stiu ca e doar wisffull thinking dar vreau sa cred ca in curand se vor revolta si rusii din marile orase, cei care de ani buni nu il mai agreeaza pe VP. Am citit studii scrise de rusi din care rezulta ca Putin e votat acum in sate, comune, orase mici, mai ales de rusi de varsta medie si avansata. A pierdut intelectualitatea, grosul tineretului din Moscova si marile orase. Sper sa vorbim de el la trecut cat de curand. Iar daca Rusia totusi nu ataca acum, ar trebui primita Ucrainja rapid in NATO pentru ca Rusia sa inteleaga ca isi asuma un risc EXISTENTIAL atacand un stat membru. Nu trebuie sa se repete scenariul Georgia 2008…de data asta e cazul sa nu mai ruseasca Rusia. Iar noi Romanii, daca oferim un sprijin mai masiv cumva Ucrainei (in acord cu UE si NATO desigur) sa negociem ferm si clar cu guvernul Iatseniuk soarta dosarelor spinoase, incepand cu cel al minoritatii romane.

    Domnule Daniel T, imi pare rau pentru expresia nefericita ref la berkutii care „gauresc epiderma” demonstrantilor. Nu a fost o lipsa de respect pentru victimele regimului Ianucovici ci o figura de stil. Am vrut sa arat ca ordinele primite i-au transformat pe Berkuti in criminali…nu esti obligat sa executi ordine care lezeaza grav demnitatea persoanei umane si pun in discutie dreptul la viata. Cei care au tras sa nu uite ca aveau si alte optiuni. Puteau dezerta de pilda…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban F. Cioculescu
Serban F. Cioculescu
Şerban Filip Cioculescu (n. 1972, în Bucureşti) a absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, obţinând ulterior din partea acesteia diploma de master în relaţii internaţionale. Începând din anul 2009 este doctor în ştiinţe politice al Universităţii Bucureşti. În prezent este angajat ca cercetător ştiinţific principal gradul II în domeniul securităţii internaţionale la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale și de asemenea profesor invitat în cadrul Facultăţii de ştiinţe politice a Universităţii Bucureşti (2005-prezent). A publicat circa o sută de articole în domeniul securităţii, relaţiilor internaţionale şi geopoliticii în diverse reviste ştiinţifice prestigioase din ţară şi din străinătate. A efectuat stagii de pregătire ştiinţifică în Africa de Sud, China, Coreea de Sud, Canada şi Franţa. Preocupări: teoria relaţiilor internaţionale, studiile strategice, geopolitică, organizaţii internaţionale, diplomaţie. Volume de autor: Introducere în teoria relaţiilor internaţionale, Editura Militară, Bucureşti,2007, România postcomunistă în ecuaţia strategică a vecinătăţilor: Balcanii, Marea Neagră şi Orientul Mijlociu Extins, Ed. Universităţii Bucureşti, 2009, Terra incognita? Repere pentru „cartografierea” haosului din relaţiile internaţionale contemporane, Ed. Militară, Bucureşti, 2010, Viitorul nu ia prizonieri, Ed. Rao, Bucuresti, 2013 si China. De la strălucirea ascunsă la expansiunea globală, Ed. Cetatea de Scaun, Targoviste, 2018.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro