Începutul de an 2026, prin conturarea formatului E6, prin declaraţiile recente ale preşedintei Comsiei Europene cu privire la vitezele multiple, prin crearea grupului “Prietenii Competitivităţii”[i] etc, a revenit mai pregnant în spațiul public, discuţia despre o “Europă cu două viteze” şi o “Europă cu mai multe viteze”. Deşi în limbaj mediatic, Europa cu două viteze şi cea cu viteze multiple apar ca sinonime, cele două concepte nu se suprapun. În timp ce vitezele multiple sau multi-speedul există deja şi are legitimitate legală la nivelul UE[ii], presupunând niveluri şi ritmuri diferite de integrare între state, Europa cu două viteze nu a fost niciodată concretizată, ea fiind prezentă doar ca model teoretic (geometrie variabilă, A. Stubb, 1996)[iii] sau mai mult sub forma îngrijorării publice. Ambele concepte fac parte din ceea ce se numeşte integrare diferenţiată[iv], adică ritmuri şi niveluri diferite de integrare între ţări.
Discuţia pe subiect nu este deloc nouă, având loc în mai multe momente din istoria UE. Cele mai recente puncte-cheie însă sunt momentul martie 2017 cu Carta Albă a Comisiei şi Declaraţia de la Roma[v], precum şi primul trimestru al anului 2026, cu formatul E6, declaraţiile liderei Comisiei Europene despre Regimul 27, noul grup “Prietenii Competitivităţii”. Diferenţa dintre cele două momente este că în prezent, discuţia se pune la modul mult mai ferm, iar cooperările consolidate, forma cea mai populară de multi-speed, tind să devină instrumente mult mai folosite decât până în prezent.
Formularea mediatică de “Europă cu două viteze” nu are acoperire din punct de vedere al legislaţiei europene, ci exprimă ideea unei îngrijorări cu privire la acea teorie a geometriei variabile, în care un nucleu restrâns de state se va angrena într-un proces de integrare, iar celelalte state vor forma o periferie, ce nu mai are acces egal la procesul decizional şi, pe cale de consecinţă, la finanţări în mod egal. O Europă de acest fel ar însemna însă un proces ce să includă: o extindere a formelor de cooperare consolidată, concomitent cu o convergenţă a unui grup de state spre a aprofunda integrarea pe acelaşi tip de politici.
Deşi Uniunea Europeană funcţionează deja la nivel de multi-speed, prin aceste cooperări consolidate (Eurozonă, Schengen, EPPO), dar preia şi din ceea ce se numeşte “Europa a la carte”, prin aşa numitele opt-outs, dar mai degrabă în cazuri izolate, în contextul unei viitoare uniuni extinse de tip UE30+ şi a declaraţiilor recente ale unor lideri ai instituţiilor europene, pare că această realitate s-ar putea accentua. Pe lângă zona Euro, Schengen sau EPPO, un exemplu mai recent de o astfel de cooperare se referă la împrumutul de 90 de miliarde euro acordat Ucrainei, care a trecut fără aprobarea Cehiei, Slovaciei şi Ungariei. Procedura este însă în curs, nefiind finalizată.
În acest context al dezbaterilor recente din 2026, ce pun accentul pe nevoia de mai multă integrare, apar deci întrebări precum: care ar fi implicaţiile unei extinderi a vitezelor multilple (1); sunt îngijorările legate de “două viteze” sau multi-speed legitime? (2); cum se poziţioneză România în cadrul acestei dezbateri (3)?
Multi-speed şi Europa à la carte
Ideea de mai multe viteze se traduce legislativ prin așa numitele cooperări consolidate[vi], care permit unui număr de minim 9 state să coopereze mai strâns în anumite domenii specifice, nemaiaplicându-se în aceste cazuri regula unanimității, dar menţinându-se totuşi obiectivul general de integrare uniformă la nivelul Uniunii. Concret, exemplele centrale sunt Eurozona, Spaţiul Schengen, Parchetul European şi toate acestea au şi legitimitate legală fiind regăsite în tratatele UE.
Tot cu legitmitate legală există şi se aplică şi ceea ce se numeşte “Europa a la carte”[vii], în care statele pot alege ce politici pot urma şi din care politici pot să se retragă. Această formă de integrare diferenţiată este considerată un tip radical de multi-speed, pentru că ar conduce la o fragmentare excesivă a Uniunii. Concret, UE preia la nivel legal din acest ideal-tip aşa-numitele opt-outs[viii], folosite, istoric, de către Suedia, Marea Britanie, iar în prezent de către Danemarca pentru a nu face parte din Uniunea Economică şi Monetară. Sau de Polonia, pentru a nu participa la Carta Drepturilor Fundamentale a UE[ix].
Momentul martie 2017 şi Declaraţia de la Roma
Discuţiile despre două sau mai multe viteze au fost numeroase în trecut, dar rădăcinele recente ale discuţiei se află într-un document neobligatoriu al Comisiei din 2017[x], care include atât referiri la extinderea procedurii de cooperare consolidată, cât și la diverse grupuri informale de tip „coalition of the willing” (modelul a la carte), care să pregătească orientări generale pe anumite politici şi care apoi ar putea impulsiona, la nivel formal, o politică sau alta.
În baza Cartei Albe a Comisiei din martie 2017, s-a semnat, la finalul aceleiaşi luni, Declaraţia de la Roma în care se precizează: “Vom acționa împreună, cu ritmuri și intensități diferite acolo unde este necesar, îndreptându-ne în aceeași direcție, așa cum am făcut-o și în trecut, în conformitate cu tratatele și menținând ușa deschisă celor care doresc să se alăture ulterior”. Este o traducere fidelă în termeni de reflecţie politică a ceea ce tratatele numesc cooperare consolidată.
A existat şi la acel moment, 2017, un grup de state compus din Franţa, Germania, Italia şi Spania, care a susţinut includerea, în Declaraţia de la Roma, a formulării de “Europă cu viteze multiple”, dar în urma opoziţiei Grupului de la Vişegrad şi a altor ţări din Est, între care şi România[xi], s-a renunţat la sintagmă şi s-a ajuns la o formulare mai apropiată de cea din tratate referitoare la posibilitatea cooperărilor consolidate: “vom acționa împreună, cu ritmuri și intensități diferite acolo unde este necesar”.
Imediat după Declaraţia de la Roma, avea să se lanseze, prin procedura cooperării consolidate, Parchetul European (EPPO), l-a care s-au raliat iniţial 16 state, iar ulterior altele, ajungându-se în prezent la 24 de ţări.
Mult mai târziu, în februarie 2025, la inițiativa franco-britanică, se contura ceea ce în 2017 se numea „coalition of the willing”, în format interguvernamental, pe tematica Ucraina, cu succes incert până la acest moment.
Discuţiile prezente şi noul format E6 (2026)
Grupul E6, format din Franţa, Germania, Italia, Spania, Polonia, Olanda, care a discutat recent pe tema uniunii piețelor de capital sau „regimul 27”, este un grup informal, ce promovează elemente prezentele în Rapoartele din 2024, Draghi (competitivitate) şi Letta (piaţă unică)[xii], ce promovau ceea ce se numeşte “federalism pragmatic”, o intensificare a integrării şi multi-speed-ului[xiii]. Se pare că, într-o anumită măsură, temele acestui format au fost preluate de noul grup “Prietenii Competitivităţii”, ce s-a extins la 19 state.
Criticile şi temerile sunt, la fel ca şi în 2017, că s-ar ajunge la “două viteze”, având în vedere că la Eurogrup, de exemplu – tot un grup informal -, participă toate statele din zona euro, în timp ce la E6, doar cele şase state; cu extinderea spre 19 în “Prietenii Competitivităţii”. În plus, există îngrijorarea că aceste noi formate s-ar suprapune cu Eurogrupul, care dezbate aceleaşi teme, deşi oficiali ai ţărilor implicate au dat asigurări că ele nu vor concura alte formate ministeriale ale Uniunii (Ecofin sau Eurogrup)[xiv].
Dilemele extinderii Uniunii cu viteze multiple: condiţionări politice şi fragmentare excesivă
Din punct de vedere legal, ideea de multi-speed nu pune probleme, cooperările consolidate fiind proceduri clare prevăzute de tratate. Mulţi oficiali europeni şi cei care susţin vitezele multiple susţin recurgerea mai des la aceste mecanisme, argumentând că ar debloca decizii şi ar reprezenta soluţii pragmatice pentru politici ce au nevoie de răspuns rapid[xv]. Totuşi, extinderea fenomenului de viteze multiple, combinată cu posibilitatea de opt-outs implică cel puţin două dileme ce necesită răspuns.
- O primă dilemă rezultă din experienţa practică şi se referă la situaţia cu care s-a confruntat chiar România când, pentru a fi inclusă în Schengen, poate cea mai cunoscută formă de multi-speed, condiţionările de acces nu au mai fost doar tehnice, ci politice.
- O a doua dilemă reiese din posibila fragmentare excesivă a cooperării unor grupuri de state pe politici diferite. Pentru că, deşi imperativele cooperărilor consolidate menţin standardul de respectare a uniformităţii în timp a politicii respective, este greu de crezut că va exista convergenţă a aceloraşi state pe aceleaşi politici.
Orice demers european înspre trecerea la extinderea cooperărilor consolidate şi a opt-outs-urilor ar trebui, aşadar, să lămurească răspunsul la întrebări precum: cum se va proceda pentru ca statele care vor să se alăture unui cooperări consolidate, nu se izbeşte de condiţionări politice; în condiţiile extinderii instrumentului de cooperări consolidate, cum se va evita fragmentarea excesivă a cooperării; cum se va evita accesul inegal la finanţări, în contextul în care unele state fac parte dintr-un format, în timp ce altele nu?
Poziţia României: respinge Europa cu două viteze, dar se raliază vitezelor multiple
Politica europeană este, în linii mari, un domeniu partajat între preşedinte, prin participarea la reuniunile Consiliului, şi miniştri, prin participarea şi votul din cadrul Consiliului.
Pe acest subiect, la noi, până în prezent s-a comunicat puţin şi reactiv, mai ales de la nivel ministerial, din zona miniştrilor de finanţe şi fonduri europene. Premierul nu a abordat deloc subiectul, în timp ce comentariile preşedintelui au fost şi ele rare şi reactive.
Cel care a făcut recent declaraţii cu privire la poziţionarea României în raport cu o extindere a procedurilor de tip multi-speed, a fost ministrul de finanţe care s-a raportat ambiguu, în sensul în care a precizat că este deschis la multi-speed, dar referindu-se la politicile deja existente[xvi], şi nu la extinderea acestor cooperări la alte politici.
Declaraţiile recente ale preşedintelui[xvii] au respins îngrijorările cu privire la două viteze, dar au conturat poziţia că România se raliază viitoarelor forme de cooperare consolidată legate de Regimul 27 sau uniunea pieţelor de capital, aduse în discuţie de preşedinta Comisiei şi de formatul E 6 şi Grupul “Prietenii Competitivităţii”. Cu toate acestea nu pare să existe până în prezent o coordonare între preşedinte şi zona ministerială pe această temă.
Spre comparaţie, în momentul 2017, exista o mai mare coordonare a poziţiilor pe linia miniştri-premier-preşedinte, în sensul opoziţiei faţă de introducerea sintagmei de “Europă cu viteze multiple”. Atunci, chiar dacă România s-a opus introducerii sintagmei „viteze multiple” în Declaraţia de la Roma, ţara noastră nu s-a solidarizat cu poziția considerată mai radicală a Grupului de la Vişegrad.
[i] Grupul “Friends of Competitiveness” a avut prima reuniune la 12 februarie 2026 şi a reunit 19 state, în frunte cu Italia, Germania şi Belgia; https://www.presidency.ro/ro/presedinte/agenda-presedintelui.
[ii] Thomas Mehlhausen, Adrian Wagstyl, Robert Grzeszczak, Ireneusz Pawel Karolewski, “Legitimacy of differentiated integration in the European Union”, European Politics and Society, Volume 27, 2026.
[iii] Alexander C-G. Stubb, “A Categorization of Differentiated Integration”, Journal of Common Market Studies, Vol. 34, No. 2, 1996.
[iv] Benjamin Leruth, Christopher Lord, „Differentiated integration in the European Union: a concept, a process, a system or a theory?”, Journal of European Public Policy, Iulie 2015, 22 (6).
[v] https://commission.europa.eu/system/files/2017-03/white_paper_on_the_future_of_europe_en.pdf
https://www.presidency.ro/ro/media/declaratia-de-la-roma-25-martie-2017
[vi] https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/enhanced-cooperation.html
[vii] Alexander C-G. Stubb, Ibidem.
[viii] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=LEGISSUM:opting_out#
[ix] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Aopting_out
[x] https://commission.europa.eu/system/files/2017-03/white_paper_on_the_future_of_europe_en.pdf
[xi] Poziţia preşedintelui României, Klaus Iohannis, la Consiliul European din martie 2017 a fost una de respingere a soluţiei Europei cu mai multe viteze; https://varsovia.mae.ro/romania-news/7404.
[xii] Raportul Enrico Letta: https://www.consilium.europa.eu/media/ny3j24sm/much-more-than-a-market-report-by-enrico-letta.pdf
Raportul Mario Draghi: https://commission.europa.eu/topics/competitiveness/draghi-report_en
[xiii] https://www.euronews.com/my-europe/2026/02/02/eu-must-become-a-genuine-federation-to-avoid-deindustrialisation-and-decline-draghi-says
[xiv] https://cursdeguvernare.ro/eurogrup-e6-asa-numita-europa-cu-doua-viteze-va-fi-temporar-informal-si-nu-va-concura-alte-formate.html
[xv] https://geopolitique.eu/en/2025/10/24/mario-draghi-the-pragmatic-federalism-doctrine/
https://www.euractiv.com/news/von-der-leyen-floats-two-speed-europe-ahead-of-economy-summit
[xvi] https://www.rfi.fr/ro/podcasturi/eurocronica/20260219-este-bun%C4%83-europa-cu-dou%C4%83-viteze-ministrul-rom%C3%A2n-al-finan%C8%9Belor-crede-c%C4%83-da
[xvii] https://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratiile-de-presa-sustinute-de-presedintele-romaniei-nicusor-dan-dupa-participarea-la-reuniunea-informala-a-liderilor-din-cadrul-consiliului-european.
Nu-mi dau seama care ar putea fi argumentele României pentru a fi inclusă într-un format de tipul „grupului celor 6”… Economie slabă, bazată pe consum, indicatori financiari palizi, populație îmbătrânită, rată mare de analfabetism funcțional, vulnerabilitate mare la propaganda rusă, clasă politică incompetentă și coruptă, justiție ezitantă, tineret blazat… De ce ne-ar invita Europa într-un „nucleu”, de orice fel?…
Fostul președinte, Traian Băsescu, încerca să evidențieze faptul că avem o populație (ceva) mai mare decât Olanda, dar e un argument foarte subțire. România are un PIB de 3 ori mai mic decât Olanda și de două mai mic decât Polonia. România are cea mai mare inflație (dublă față de Polonia și triplă față de Olanda). Productivitatea muncii românilor este la jumătatea celei a olandezilor. La rating de țară suntem ultimii (BBB- / Baa3), la egalitate cu Ungaria (bastion rusesc), iar Olanda are AAA. Avem cel mai scăzut nivel de colectare fiscală.
Care ar putea fi argumentele concrete, palpabile, ale României, pentru a fi inclusă într-un grup fruntaș al Europei?
Da, România nu poate fi o țară din prima grupă valorică din motivele pe care le-ați enunțat. Aș mai adăuga unul: România NU ARE un obiectiv de țară/stat. Ar putea fi „extinderea” spre Est, spre Moldova+Transnistria, dar și aici suntem timizi, chiar fricoși( aici voi da exemplul Hungariei, o țară permanent agresivă și revizionistă). Există o întrebare implicită: vom accepta ca un blestem faptul că suntem la clasa a treia a trenului european? Nu am fost niciodată fala Europei, dar măcar eram în clasa a doua….
@Lucifer _ „România nu poate fi o țară din prima grupă valorică…”
În fața provocărilor actuale, Uniunea Europeană are nevoie să alcătuiască degrabă grupul de experți care să scrie textul Constituției Federației Europene.
Este absurd să discutăm de „grupe valorice”, în Uniunea Europeană, așa cum ar fi un nonsens să spunem despre statul Arizona, spre exemplu, că este în „grupa valorică a doua” din Statele Unite.
Federație Europeană!? Păi atunci Germania, Franța, Italia, etc să ia hora înainte, să renunțe PRIMELE la suveranitatea națională și să asculte de directivele guvernului federal de la Bruxelles! Apoi, poate, va intra și România în Federația LOR…
Chiar aveți încredere în Europa de Vest? Eu n-am! Și nici nu voi vota așa ceva.
Nici nu cred că s-a pus problema ca România să fie invitată în E6. Probabil, în mare parte, din motivele pe care le-aţi invocat. Parte din motivele pe care le-aţi enumerat fac şi ca România să nu fie în zona euro. Dar totuşi face şi România parte dintr-un format, după cum am menţionat deja: „Prietenii Competitivităţii” :)
@ Ionela Gavril
Desigur, nu s-a pus problema, dar domnul Băsescu zicea că e nedrept că nu s-a pus, invocând argumentul numărului de cetățeni români. 😊
Îmi doresc să aud că România aderă la formate precum „Prietenii Muncii”, „Prietenii Educației ți Învățământului”, „Prietenii Statului de Drept”, „Prietenii Rațiunii” ș.a.m.d. 😊
:)
@Ionela Gavril _ „Dar totuşi face şi România parte dintr-un format, după cum am menţionat deja: „Prietenii Competitivităţii” ”
Cu permisiunea autoarei…
Denumirea acestui grup seamănă cumva cu „Prietenii Naturii”, sau a fost inspirată de numele Asociației Prietenii Vârstnicilor – „Niciodată Singur”.
Pare ceva de complezență, doar pentru a face pe cineva care se simte prost, ori se află într-o stare janică [din diverse motive], să aibă iluzia că-i pasă cuiva.
Adică, membrii grupului nu sunt neapărat competitivi, dar le-ar plăcea să fie.
Iar asta nu implică în nicicun fel vreun angajament, sub forma unui obiectiv asumat ferm, că vor deveni competitivi vreodată.
(Obiectivele sunt definite în general prin cadrul SMART: Specific, Măsurabil, Abordabil/Realizabil, Relevant, încadrat în Timp.)
@Constantin: „Prietenii Competitivităţii” este pe modelul „Prietenii Coeziunii”, care făceau un fel de lobby pe fondurile de coeziune. Şi reuşeau, într-un fel, cu precizarea că s-au alocat fonduri multe, dar ţara noastră a fost în incapacitate de a le atrage.
În plus, înţeleg că acum s-ar produce o reorientare dinspre coeziune înspre competitivitate, de unde necesitatea creării acestui nou grup.
Fără îndoială România nu are argumente pentru aderarea la nucleul dur european .
Pe lângă cele menționate mai sus se mai pot adauga câteva care sunt supraevaluate:
1.Gaz din Marea Neagră-exploatare pe 10 ani cu aport de de 2 miliarde de euro pe an la buget.
2.Potențial agricol -după război Rusia și Ucraina vor sufoca piața cu cereale (din sud intră Mercosur)
3.Metale rare -doar 2 mine viabile, una în Bihor și alta prin Severin. Dacă e nevoie de metale rare China macină Tibetul.
Problema e că nici perspectivele nu sunt mai roze.Nu avem nimic interesant de oferit.
Ar fi interesant să exploatam frica de Rusia a Occidentului și să ne oferim contracost, ca avanpost militar.
În acest sens s-ar putea transforma Politia Română într-o structura paramilitară(gherilă urbană, drone,etc)
Se poate trai f bine si din „firimituri”, ne e intotdeuna nevoie doar de high tech. De ex. Austria, Olanda, Belgia, tarisoarele astea mici reusesc sa produca piese de schimb, turism, brinza, pui, oua, ceva lemn, legume etc si traiesc f bine!
Nu România și nu cetățenii români nu vor…
A existat deja un referendum pentru aderarea la UE, cu acceptarea tuturor prevederilor din Tratate.
Aproximativ un sfert dintre cetățenii României trăiesc și muncesc în afara frontierelor, imensa majoritate în UE.
Românii sunt europeni.
Dar cei care nu vor sunt conducătorii politici ai României. căci România nu este un stat de drept, nu este o democrație, ci e o cleptocrație…
Politicienii din România nu doresc ca țara noastră să se alăture nucleului european reprezentat de Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Olanda, Polonia și Suedia.
România nu vrea apărare europeană, în cadrul NATO.
@Constantin
Până una-alta, România este un stat democratic, iar politicienii ce ne conduc sunt aleși, prin vot democratic, de către popor. De vreo 35 de ani încoace, sunt aleși de popor.
La sfărșit de 1989, noi, ca națiune, nu am fost capabili să înțelegem importanța Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara și să luptăm pentru el. Iar Ilici-Iliescu-KGB și șleahta lui au croit, în România, cu abilitate, o „democrație originală” din care nu suntem capabili să ieșim, se pare.
Cât despre cei ce au ales pâinea albă (dar amară, cumva) a emigrării, nu știu câți dintre ei mai sunt preocupați, cu adevărat, de soarta României.
”România este un stat democratic, iar politicienii ce ne conduc sunt aleși, prin vot democratic, de către popor.”
Alegerile din România se desfășoară pe liste de partid. Șefii de partide aleg politicienii care vor ocupa diverse funcții, îi includ pe acele liste de partid, iar poporul nu are niciun cuvânt de spus. Deputata aceea UDMR de Vaslui a ajuns în parlament cu 544 de voturi și zeci de mii de vasluieni au votat degeaba, au rămas nereprezentați. Iar când s-a dovedit că Lasconi nu e sub controlul serviciilor secrete, au fost anulate alegerile și poporul a avut ocazia să voteze pe alt candidat, care să convină serviciilor secrete.
Dacă România ar fi într-adevăr un stat democratic, nu ar fi nevoie de comentatori care să scrie pe forumuri ”România este un stat democratic, iar politicienii ce ne conduc sunt aleși, prin vot democratic, de către popor.” Politicienii care conduc România sunt aleși de șefii tăi 😀
1. George Santos
• Republican ales în 2022.
• A devenit celebru pentru numeroase minciuni despre biografia sa (studii, joburi, religie, familie).
• Ulterior a fost acuzat de fraudă financiară și utilizarea ilegală a fondurilor de campanie.
• În 2023 a devenit al șaselea membru din istorie expulzat din Congres.
2. Marjorie Taylor Greene
• Cunoscută pentru promovarea unor teorii conspiraționiste în trecut (de ex. QAnon).
• A provocat numeroase controverse prin declarații dure despre imigrație, Ucraina sau Partidul Democrat.
• A fost sancționată în 2021 prin înlăturarea din comisiile Camerei Reprezentanților.
3. Lauren Boebert
• Politician republican foarte mediatizat.
• A generat scandaluri prin comportament public controversat (de ex. incidentul dintr-un teatru în 2023). Detalii se pot găsi pe internet.
• Stilul politic este foarte combativ și populist.
4. Matt Gaetz
• Foarte influent în aripa radicală republicană.
• A jucat un rol central în demiterea lui Kevin McCarthy din funcția de Speaker în 2023.
• A fost investigat federal în trecut pentru acuzații grave (pe care el le-a negat).
Alte figuri grotești din Congress sunt: Anthony Werner, Trent Franks, Katie Hill, Blake Farenthold.
Toți cei menționați au fost aleși prin vot nominal, nu pe liste. După cum se poate observa, nominalul nu este un panaceu care să rezolve problemele de reprezentare.
De asemenea sistemul FPTP conduce cel mai adesea la situații grotești: sunt aleși reprezentanți cu doar 25-30% dintr-o circumscripție electorală și există apoi chiar posibilitatea formării unor majorități parlamentare cu politicieni votați de astfel de minorități.
(…) zeci de mii de vasluieni au votat degeaba
Ce parlamentari are județul Vaslui?
Senatori (3)
1. Cristian Bem – grupul parlamentar PACE – Întâi România
2. Cătălin-Emil Mîndru – USR
3. Victoria Stoiciu – PSD
Deputați (7)
1. Mihai-Cătălin Botez – USR
2. Laura Gherasim – AUR
3. Boglárka Kántor – UDMR
4. Marius-Ionuț Budăi – PSD
5. Raisa Enachi – SOS România
6. Daniel-Vasile Ghiță – POT
7. Vasile Nagy – minorități naționale
Cum au votat vasluienii?
Rezultate în județul Vaslui – Senat
• PSD – 45.217 voturi (33,16%)
• AUR – 25.844 voturi (18,95%)
• USR – 14.934 voturi (10,95%)
• SOS România – 11.606 voturi (8,51%)
• PNL – 11.447 voturi (8,39%)
• POT – 9.316 voturi (6,83%)
• alte partide – sub aceste scoruri 
Din aceste rezultate s-au distribuit cele 3 mandate de senator, respectiv unor politicieni de la primele cele mai votate patru partide.
Rezultate în județul Vaslui – Camera Deputaților
• PSD – 41.299 voturi (30,53%)
• AUR – 24.637 voturi (18,21%)
• USR – 13.204 voturi (9,76%)
• PNL – 11.278 voturi (8,34%)
• SOS România – 10.791 voturi (7,98%)
• POT – 8.091 voturi (5,98%)
• alte partide – procente mai mici
Dintre aceste voturi au fost aleși cei șapte deputați din Vaslui. Excepția UDMR se datorează redistribuirii voturilor la nivel național. Cum legile se aprobă cu majoritate de voturi la nivel național, este absolut necesară respectarea principiului proporționalității la același nivel.
Comentatorul Harald susține ca zeci de mii de vasluieni ar fi rămas fără reprezentare, ceea ce este evident fals: la nivel național fiecare vot contează.
In cazul unor circumscripții uninominale cam 70% dintre vasluieni ar fi fost fără reprezentare, PSD câștigând probabil toate cele 10 mandate cu circa 30% în fiecare circumscripție, cel mult unul sau două locuri fiind eventual ocupate de AUR. Adică o reprezentare încă mai defectuoasă decât cea proporțională. În acest caz încă mai mulți vasluieni ar fi rămas fără reprezentare.
Concluzia mea: pentru o instituție legislativă, de tip parlament sau consiliu, sunt preferabile voturile pe liste, eventual mixte (varianta mea favorită), iar pentru funcțiile de decizie (primar, președinte) voturile nominale.
1. George Santos
• Republican ales în 2022.
• A devenit celebru pentru numeroase minciuni despre biografia sa (studii, joburi, religie, familie).
• Ulterior a fost acuzat de fraudă financiară și utilizarea ilegală a fondurilor de campanie.
• În 2023 a devenit al șaselea membru din istorie expulzat din Congres.
2. Marjorie Taylor Greene
• Cunoscută pentru promovarea unor teorii conspiraționiste în trecut (de ex. QAnon).
• A provocat numeroase controverse prin declarații dure despre imigrație, Ucraina sau Partidul Democrat.
• A fost sancționată în 2021 prin înlăturarea din comisiile Camerei Reprezentanților.
3. Lauren Boebert
• Politician republican foarte mediatizat.
• A generat scandaluri prin comportament public controversat (de ex. incidentul dintr-un teatru în 2023).
• Stilul politic este foarte combativ și populist.
4. Matt Gaetz
• Foarte influent în aripa radicală republicană.
• A jucat un rol central în demiterea lui Kevin McCarthy din funcția de Speaker în 2023.
• A fost investigat federal în trecut pentru acuzații grave (pe care el le-a negat).
Alte figuri grotești din Congress sunt: Anthony Werner, Trent Franks, Katie Hill, Blake Farenthold.
Toți cei menționați au fost aleși prin vot nominal, nu pe liste. După cum se poate observa, nominalul nu este un panaceu care să rezolve problemele de reprezentare.
De asemenea sistemul FPTP conduce cel mai adesea la situații grotești: sunt aleși reprezentanți cu doar 25-30% dintr-o circumscripție electorală și există apoi chiar posibilitatea formării unor majorități parlamentare cu politicieni votați de astfel de minorități.
@ Harald
Maestre, ai o obsesie. Sau chiar mai multe. Cine zice, ăla e! 😊
Reality check: Serviciile de infiormații influențează viața politică din absolut toate statele, fie ele totalitare sau democratice. Ar fi iresponsabil să fie altfel.
În România, problema e că nu toate serviciile trag în aceeași direcție. Dar, oficial, suntem un stat democratic, ne alegem președintele și primarii prin vot nominal, se organizează referendum -uri, avem libertatea de a exprima opinii politice și de a susține un anumit partid. În plus, avem liberatea să circulăm și chiar să lucrăm în oricare dintre țările UE.
Cât despre șefi, fiecare om politic are șefi. Pentru asta sunt oamenii politici – pentru ca șefii lor să-și atingă obiectivele, fără să se expună. Oricât de improbabil ar părea, chiar Donald și prietenul său, Vladimir, ar putea avea șefii lor. 😊
Pakistan este o astfel de țară, iar României nu degeaba i se spune Securistan. Mulțumesc pentru confirmare, știam eu că mă pot baza pe tine 😀
P.S. Îți scapă un mic amănunt: când ai să rămâi fără bani de pensie, ai să te duci cu căciula în mână la FMI. Să vedem cum explici atunci excursiile în Azerbaijan, la cursele de Fomula 1.
”1. George Santos (…)
2. Marjorie Taylor Greene (…)
Alte figuri grotești din Congress sunt: Anthony Werner, Trent Franks, Katie Hill, Blake Farenthold.”
Asta e, dacă în State candidații nu sunt mai întâi validați de serviciile secrete, americanii se descurcă și ei cum pot 😀 Însă Alexandra Ocasio-Cortez și Ilhan Omar nu apar în enumerare, se pare că sunt perfect OK, chiar dacă sunt și ele alese tot prin vot nominal. Ele reprezintă cu-adevărat decența la superlativ, pentru orice teuton wannabe născut în România, auto-investit să judece aleșii altor națiuni.
Mi-ar plăcea totuși să cred că ”figurile grotești” din Congress nu deturnează fonduri din comitatele unde au fost alese, spre a organiza festivaluri în comitatele unde domiciliază. Deputata aceea locuiește în continuare la Gheorgheni, Harghita. Nu s-a mutat la Vaslui și nu dă doi bani pe Vaslui.
Occasio sau Omar?! Foarte bine! Cu câți mai mulți pe listă, cu atât ai mai puțină dreptate cu votul uninominal.
Restul sunt speculații, care nici nu merită luate în seamă.
@Decebal _ „Iar Ilici-Iliescu-KGB și șleahta lui au croit, în România, cu abilitate, o „democrație originală”…”
„Democrația originală” instaurată de gruparea securisto-comunistă a lui Iliescu este de fapt o cleptocrație.
Organizarea de alegeri parlamentare, prezidențiale etc. NU reprezintă singurul criteriu pentru definirea unei democrații. Sunt mai multe criterii.
Spre exemplu, putem vedea pe harta lumii state ale căror parlamente și președinți sunt aleși de popor, dar există consens în lumea civilizată că sunt departe de a fi democrații.
Permiteți-mi, vă rog, să vă prezint un link către un site de la care puteți obține informații aprofundate cu privire la democrație (puteți urma, de asemenea, legăturile către instituțiile colaboratoare, către prezentarea metodologiei de lucru și a criteriilor de evaluare etc., pentru o documentare exhaustivă.).
https://ourworldindata.org/grapher/democracy-index-eiu
România se clasează undeva între Papua Noua Guinee și Lesotho.
Niciuna dintre cele două țări nu se află în Uniunea Europeană, după cum probabil ați remarcat.
De fapt, România nici nu are în apropierea sa în clasamentul democrațiilor vreun stat european.
Asta pentru că se află mult în urma ultimului stat membru UE din clasament, care e înaintea sa, Bulgaria.
De fapt, în actualele condiții geopolitice, ce vrea UE? Mai bine zis, care este sau trebuie să fie SCOPUL UE? Toată agitația din Europa este în jurul acestor întrebări.
Este foarte clar că după sfârșitul „războiului rece” Europa de Vest a fost printre cei mai mari câștigători, chiar mai mare ca SUA. Europa de Vest „s-a extins” repede -repede spre Estul fost comunist, visând chiar la o alianță cu Rusia de la Lisabona la Vladivostok, cam contra SUA…
Vreau să spun că direct și indirect Europa de Vest a avut ca scop(nemărturisit oficial”) extinderea politică și economică spre Est, cam cum a făcut SUA care „s-a extins” de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific…
Azi, problema este acutizată de faptul că este necesară o NOUĂ ORDINE MONDIALĂ, alta decât cea actuală impusă de câștigătorii din WW2. Și aici se constată că Europa NU MAI ESTE O MARE PUTERE MONDIALĂ comparativ cu SUA, China, Rusia.
Dar Europa VREA să fie o MARE PUTERE MONDIALĂ, nu numai economică ci și POLITICĂ și MILITARĂ! Vrea!
Așa că toată agitația europenă are ca scop să transforme Europa în MARE PUTERE.
Se încearcă diverse metode: cu o viteză, cu mai multe viteze, prin „federalizare”, etc. Se pare că metoda binomului franco-german a fost abandonată, deși atât Franța cât și Germania reclamă dreptul la Hegemonia Europei…
Din nenorocire, totul trebuie făcut repede -repede, respectiv să facem Europa măreață din nou ACUM!…
Numai că… Europa nu este America… nici Rusia…nici China ….
Sunt sceptic că Europa va mai fi ce a fost odată. Vrea dar nu poate.
Scopul iniţial a fost convergenţa economică. În prezent se pare că UE are această ambiţie de a produce încă şi mai multă integrare economică (discuţiile despre piaţa unică+competitivitate, made imn europe) + convergenţă politică şi militară. Inclusiv prin declaraţiile recente ale Kaja Kallas, care a spus că extinderea spre Ucraina + Balcanii de Vest a devenit o urgenţă şi nu mai trebuie ţinut cont de criteriile de aderare, ci de imperativele geopoliticii.
Eu traduc „convergența politică, militară și economică” ca un pas decisiv în vederea „federalizării”, pentru ca viitoarea Federație Europeană să fie subiect de drept internațional cu statut de „mare putere”.
@Lucifer: Da, „convergenţă politică, militară etc” este un pas înainte spre federalizare. Condiţia este să fie toate statele de acord. Ceea ce eu puneamă sub semnul îndoielii :)
Eu de-abia aștept ca Germania, Franța, etc să renunțe la suveranitate și să accepte guvernarea de la Bruxelles. Fiindcă, după părerea mea, se vrea „federalizare” dar doar pentru căței… dulăii cei mari vor impune legea în „federație”…
Trăim într-o lume în care toți caută să dețină monopoluri. Monopolul metalelor rare, monopolul petrolului după care aleargă Trump, monopolul big tech etc. Greii Uniunii Europene caută și ei monopolul Uniunii Europene, căci alt monopol decât pe ea însăși Uniunea Europeană nu prea are. România, o țară pe post de vagon, e fericită atâta timp cât e trasă de o locomotivă pe care se poate baza. Ne putem baza pe Uniunea Europeană? Totul ține de Franța și Germania, iar vagonul nostru nu va fi niciodată la clasa I-a, fie oficial, fie neoficial.
Eu nu as sti sa raspund in termeni de „ne putem baza pe UE”. Dar pot spune, dintr-o alta perspectiva, mai pragmatica, faptul ca Romania este una din beneficiarele nete ale Uniunii. Cat despre postura de „vagon”, adica de lipsa de influenta/relevanta, cred ca acesta e un capitol in rpivinta caruia elitele politice romanesti pot sa sa straduiasca mult mai mult.
”Romania este una din beneficiarele nete ale Uniunii.”
În mod sigur. De asta se împrumută cu câte 50 de miliarde de euro în fiecare an și plătește certificate de carbon la Bruxelles, fiindcă ”este una din beneficiarele nete ale Uniunii.”
Aspectele neînțelese din statistici: când orașele românești importă tramvaie din Polonia și Turcia pe bani europeni, Polonia și Turcia beneficiază de acele sume, fiindcă ele fabrică acele tramvaie, banii ajung acolo. La fel și trenurile Alstom, la fel și garniturile de metrou etc. România acumulează datorii într-un ritm complet nesănătos, pentru că puterea de decizie aparține funcționarilor care administrează fonduri UE. Asta în timp ce fiscalitatea și birocrația sunt mult mai ostile economiei reale decât în alte țări UE.
Da, dar nu UE e de vina ca Romania procedeaza, actioneaza in acest fel …. de vina e Romania … administratia … care este construita conform structurii politice guvernamentale sau locale( primarii, consilii judetene)…..care structura politica are majoritati obtinute prin votul romanilor … care romani au proprietatea ca majoritatea dintre ei nu inteleg mai nimic din ceea ce se petrece in jurul lor.
”nu UE e de vina ca Romania procedeaza, actioneaza in acest fel”
Ba da. UE are nevoie de regimuri corupte, așa cum e cel de la București, iar Thierry Breton a recunoscut public asta. Atât timp cât regimul de la București ascultă de UE, n-a fost nicio problemă când a scos armata pe străzi și n-a fost nicio problemă când a militarizat spitalul din Suceava, deși țările UE nu fac așa ceva.
Nu există vreo inepție promovată de Bruxelles la care România să se fi opus. România este yesman-ul perfect și face asta tocmai pentru că e coruptă.
Harald, regimurile corupte au fost instalate prin votul romanilor …. nu le-a impus nici UE, nici altceva sau altcineva.
Normal ca UE, cei din Comisia Europeana, se bucura ca Romania este yesman-ul pefect … cand tu sugerezi cuiva sa faca ceva si respectivul zice mereu da si chiar si face, e greu sa-i spui ca mai trebuie si corectitudine si discernamant, ca de fapt ar fi putut spune nu daca interesul lui o cerea.
Daca UE si CE ar tine Romania numai in suturi din cauza coruptiei generalizate si a tembelismului omniprezent( asa cum de fapt merita Romania), multi ar sari sa apere „suveranitatea”, nu !?
„regimurile corupte au fost instalate prin votul romanilor”
Votul românilor nu este liber, este ”ghidonat” de listele de partid. Iar @Decebal explică mai sus de ce e perfect normal ca serviciile secrete să instaleze politicienii doriți de ele.
E normal ca orice stat să aibă servicii secrete, dar în România e invers: serviciile secrete au un stat. Politicienii corupți sunt instalați în funcții fiindcă așa îi vor serviciile secrete, nu e ca și cum ele s-ar opune din răsputeri 😀
Romania este una din beneficiarele nete ale Uniunii.”
Asta e marota actuala. Daca mai pui si faptul ca o parte importanta din veniturile Romaniei sosesc de la cei plecati la munca prin lume, se vad clar „realizarile”!
”Totul ține de Franța și Germania, iar vagonul nostru nu va fi niciodată la clasa I-a, fie oficial, fie neoficial.”
La momentul de față e adevărat. Însă ar exista soluții și pentru asta: după ce dispare Putin de la Kremlin, iar ”partida rusă” de la București e trecută pe linie moartă, se poate spera la o fiscalitate și la o birocrație mai puțin ostile economiei reale. Dacă asta se va confirma, românii din diaspora vor putea face investiții în România. ca firmă germană sau olandeză, de exemplu. Însă asta atunci, nu acum.
În plus, Polonia și Turcia fac lucrurile cum trebuie, iar actuala coloană vertebrală a economiei europene, coridorul Berlin – Palermo, ar putea fi înlocuit în următorii 30 -50 de ani de un coridor Varșovia – Istanbul, care trece prin România. Este instructiv de urmărit situația actuală a Austriei: deși nu se poate compara nici cu Germania, nici cu Italia, ca putere economică, faptul că se află pe coridorul Berlin – Palermo tot o determină să mai construiască niște tuneluri feroviare de câte 33 de kilometri (Koralm, deja dat în exploatare) sau chiar de 55 kilometri (Brenner Base, aflat încă în lucru).
Probabil mai durează niște ani până atunci, în România nu e clar deocamdată nici măcar din ce bani vor fi terminate tunelurile dintre Cața și Apața. Însă după ce guvernanții de la București vor da cu capul de pragul de sus (în cel mult 2-3 ani) vor face pace cu diaspora și vor reveni la sentimente mai bune privind investițiile private.
Tocmai aici este situația definitorie a raportului real dintre România și UE. Într-adevăr, noi suntem beneficiarii Uniunii Europene, dar Uniunea Europeană cu ce beneficiază de la noi? „Mai mult au nevoie ei de noi, decât noi de ei”, spunea la un moment dat grobianul Planetei. Condiția de nevoiaș și cea de binevoitor nu sunt totuna și, în consecință, nu stau la egalitate. Polonia ne-a arătat că statutul de nevoiaș nu e perpetuu și că îți poți schimba condiția. Or, noi ne ne depărtăm de Polonia și ne mărim deficitul. Deficit înseamnă nevoia de banii altora. Mai exact de munca altora. Șmecherie. Șmecheriile nu merg pe termen lung.
Mai multe viteze înseamnă disoluție, fragmentare, slăbiciune.
Uniunea Europeană poate fi puternică doar printr-un grad de integrare mai înalt.
Dezintegrarea UE este o bucurie pentru inamicii UE, iar Rusia este unul dintre cei mai importanți.
…Iar SUA, de asemenea, identifică în ultimul timp Europa ca inamic.
Probabil că două sau mai multe viteze reprezintă o eroare pentru UE.
pozitia României ?…este in ”R”