miercuri, octombrie 9, 2024

Ultimele zile de pace. Numărătoarea inversă pentru invazia Ucrainei a început.

Motto: Si vis pacem para bellum (Vegetius).

Poziționarea capacităților militare ale Rusiei în jurul Ucrainei și încercuirea strategică a acesteia din urmă după anexarea Crimeei au intrat, se pare, în faza finală.

Vineri, 4 aprilie, ministerul apărării rus a anunțat prezența în Belarus a unor forțe speciale din trupele aeropurtate ruse în vederea unor exerciții militare în nordul țării gazdă programate pentru perioada 15-18 aprilie (nota 1). Este rezonabil de presupus că forțele speciale anunțate vor fi/sunt (din) Regimentul de Gardă 45 Cercetare-Diversiune (Spetsnaz), principalul element de forțe speciale din cadrul trupelor aeropurtate ruse. Nimic nu garantează că sub acoperirea acestui anunț nu vor exista însă și alte transferuri de trupe suplimentare în Belarus. Capitala Ucrainei, Kievul (Kyiv), se află la 100 km sud (în linie dreaptă) de granița cu Belarus.

Duminică, 6 aprilie, militanți (pro)ruși au ocupat clădiri guvernamentale în Kharkiv, Luhansk, Donetsk, cele trei orașe de reședință ale regiunilor cu aceleași nume din estul Ucrainei, direct limitrofe frontierei cu Rusia. Cele trei orașe sunt fiecare la distanțe de sub 90 km de frontiera rusă (50 km-Kharkiv, 70 km-Luhansk, 90 km-Donetsk).

Luni, 7 aprilie, reprezentanți autoproclamați ai militanților (pro)ruși din Donetsk au ridicat baricade în jurul sediului administrativ regional și au proclamat, o republică populară a Donetsk-ului anunțând un referendum de autodeterminare al regiunii pentru data de 11 mai, în vreme ce în Luhansk militanții (pro)ruși s-au baricadat cu arme în sediul forțelor de securitate locale.

În cazul Crimeei, referendumul de autodeterminare fusese inițial anunțat pentru 25 mai, fiind ulterior devansat pentru 30 martie și, respectiv, 16 martie, dată la care s-a și desfășurat, în condițiile în care trupele rusești deja preluaseră controlul militar în Crimeea de mai bine de două săptămâni (operațiunea de ocupație fiind încheiată la 1-2 martie).

În plus, de mai bine de patru săptămâni, Rusia menține mobilizată la frontiera estică a Ucrainei o forță semnificativă de blindate, trupe mecanizate și trupe aeromobile amplasate în dispozitiv avansat (30-50 km de frontieră) cu un efectiv estimat la câteva zeci de mii de militari, acompaniați de eșalonul logistic necesar pentru susținerea unei ofensive în adâncimea teritoriului inamic.

Acestora li se adaugă forțele de infanterie marină și trupele aeromobile dislocate în Crimeea, la aproximativ 250 km sud de Odessa și Mykolaiv (cele două mari porturi din sud-vestul Ucrainei), forțele respective beneficiind de acoperirea și suportul integrat al dispozitivului și a infrastructurii forțelor aero-navalo-terestre ruse din Crimeea.

La cele de mai sus se adaugă retorica și poziționarea constantă a Moscovei ce nu s-au modificat absolut deloc de la începutul crizei ucrainiene, în sensul nerecunoașterii legitimității parlamentului (ales) de la Kyiv și a guvernului interimar numit după demiterea lui Yanukovych ca urmare a fugii acestuia din capitală și a abandonării postului pe care îl ocupa.

Anunțul de marți, 8 aprilie, privind discuții cvadripartite (Rusia, SUA, UE, Ucraina) ce ar urma a fi programate pentru săptămâna viitoare trebuie privit cu rezerva recomandată de realitățile din teren. Contextul post-invaziei în Crimeea arată că disponibilitatea Kremlinului pentru a-și încălca angajamentele internaționale poate merge foarte departe, capacitatea de angajare a unor acțiuni surpriză fiind apreciată de Kremlin ca unul din punctele forte al strategiei sale internaționale (prevoskhodstvo).

Există însă alte patru aspecte mult mai grave și relativ slab internalizate în acest moment în Occident.

Primul aspect revelator pentru probabilitatea unei invazii a Ucrainei îl constituie analiza comparativă a poziționărilor și acțiunilor înalților responsabili ruși înainte și în timpul celui de-al doilea război din Cecenia (august 1999 – mai 2000) raportat la poziționările Kremlinului după prăbușirea regimului Yanukovych. Într-o proporție semnificativă, aceiași înalți responsabili se regăsesc și în prezent la Kremlin ori în structurile dependente de acesta, președintele Putin fiind aceeași persoană cu directorul FSB Putin din preambulul începerii celui de-al doilea război în Cecenia și cu premierul Putin ce a condus și câștigat războiul din Cecenia.

Acutizarea situației de insecuritate din Cecenia și infiltrările teroriste în Dagestan reprezentau fără nicio urmă de îndoială provocări majore pentru securitatea Rusiei și a Caucazului de Nord însă, pe de altă parte, politica rusă în regiune nu a depășit în niciun moment după 1990 viziunea îngustă a unei forțe colonizatoare în regiunea Caucazului de Nord. Cecenia a fost mereu privită ca o provincie rebelă ce trebuie pedepsită și readusă la ordine.

În prezent, din atitudinea Kremlinului transpare exact aceeiași abordare față de Ucraina și noul guvern de la Kyiv: Ucraina pare a fi privită de Kremlin ca o republică unională rebelă ce trebuie pedepsită și readusă la ordine.

Al doilea aspect determinant pentru precipitarea unei invazii a Rusiei în Ucraina o reprezintă absența suportului real pentru o integrare în Rusia a majorității populației rusofone (ucrainieni și ruși deopotrivă). Contrar ideilor preconcepute încurajate de propaganda Kremlinului în Occident și a analizelor extrem de superficiale vehiculate în același Occident, Ucraina nu e o țară fundamental divizată, realitățile din teren fiind mult mai nuanțate și complexe (nota 2), sondajele de opinie indicând de altfel în mod constant un sprijin majoritar pentru apartenența la Ucraina în toate regiunile din estul și sudul Ucrainei (cu excepția notabilă a Crimeei).

Dacă lucrurile ar fi stat altfel în estul și sudul Ucrainei, schimbarea guvernului la Kyiv ar fi generat ample mișcări de contestare (similare celor organizate în sprijinul EuroMaidanului) iar provocările organizate de militanții separatiști (pro)ruși ar fi primit un sprijin popular mult mai larg decât a fost și este cazul în prezent, în special dacă se ia în considerare prezumptivul efect catalizator pe care operațiunea de anexare a Crimeei la Rusia ar fi trebuit să îl inducă în rândurile populației rusofone din această parte a Ucrainei.

Din cauza acestei situații din teren, care a și dat de altfel principalul motiv de pauză Kremlinului față de lansarea unei invazii generalizate a Ucrainei cu ocazia amplelor exerciții militare organizate în paralel cu ocuparea Crimeei, participarea electoratului rusofon din Ucraina la alegerile prezidențiale din 25 mai 2014 nu trebuie să mai aibă loc întrucât rezultatul acestei participări ar valida foarte probabil și neechivoc realități contrare propagandei vehiculate de Kremlin în Occident. În acest context, singura soluție pentru problema auto-generată a Kremlinului rămâne invazia Ucrainei și organizarea de referendumuri în estul și sudul Ucrainei sub atenta supraveghere a forțelor armate ruse.

Al treilea aspect sensibil cu caracter determinant în precipitarea unei invazii a Ucrainei îl reprezintă dependența parțială, dar încă semnificativă, a industriei de apărare și aerospațiale a Rusiei față de sinergiile industriale moștenite din perioada sovietică, aceasta având relații strânse cu producători cheie de echipamente de vârf din industria ucrainiană de apărare și aerospațială. Eșecul politicii Kremlinului față de Ucraina prin susținerea în această țară a unui regim corupt și criminal, repetatele șantaje ale gazului și, punctul culminant, anexarea Crimeei, au accelerat însă semnificativ trendul firesc și natural de segregare și autonomizare pe care industria de apărare ucrainiană s-a înscris odată cu proclamarea independenței țării în 1991.

Or, industria ucrainiană de apărare este dorită de complexul militar-industrial al Kremlinului, această industrie fiind printre altele atât un competitor cât și un producător alternativ (de redundanță) de înaltă calificare pentru componente și/sau sisteme complete de armă produse și utilizate de Rusia (rachete balistice intercontinetale, instrumentație de ghidaj pentru rachete balistice, motoare de aviație, avioane de transport, turbomotoare și, bineînțeles, tancuri). Unele dintre aceste componente sunt integrate ori integrabile în echipamente militare exportate de Rusia în state precum China ori India, exportul de armament fiind de altfel una din componentele principale ale politicii Rusiei față de partenerii săi majori (China, India) ori față de clienții săi politici de importanță secundară (Siria, Iran).

În acest context, mulți decidenți din Occident au uitat (ori nu au fost informați) asupra faptului că principalele întreprinderi economice (și cele mai competitive, de altfel) din industria aerospațială și de apărare a Ucrainei nu se află (doar) la Kharkiv, în estul Ucrainei, ci în centrul Ucrainei, pe Nipru, la Dnepropetrovsk și Zaporizhia. Așadar, o anexare a celor trei provincii estice Kharkiv, Luhansk, Donetsk nu va rezolva nici pe jumătate obiectivele Kremlinului în politica de (re)subordonare a Ucrainei.

Al patrulea element cu potențial determinant în precipitarea unei invazii în Ucraina îl constituie însăși natura și specificul unei operații militare ofensive de forțe combinate (aeriene, terestre și navale) desfășurate în spațiile vaste ale Ucrainei și pe litoralul acesteia din urmă.

Doctrina militară rusă este moștenitoarea celei sovietice formulate încă înainte de punerea în aplicare a metodelor blitzkrieg la începutul celui de-al doilea război mondial. Este o doctrină a spațiilor vaste, a operațiunilor în adâncimea teritoriului inamic centrate pe manevrele de încercuire și nimicire a forțelor inamice, amplu testată și pusă în aplicare pe Frontul de Est în timpul celui de-al doilea război mondial.

Chiar și în ipoteza unor obiective politice minimale în estul Ucrainei, odată inițiată operațiunea de deschidere a frontierei de est a Ucrainei, avansul trupelor ruse nu se poate limita la aliniamentul Kharkiv-Donetsk-Mariupol, lăsând în afara acestuia forțe ucrainiene intacte pe aliniamentul Poltava-Dnepropetrovsk-Zaporizhia-Melitopol, uzinele electrice de la Zaporizhia (ce alimentează și Crimeea) ori industria de apărare concentrată în Dnepropetrovsk-Zaporizhia.

Pur și simplu, din momentul în care au pătruns în estul Ucrainei, forțele ruse sunt obligate de logica militară (nimicirea inamicului și stabilizarea unei linii defensive) să atingă și să depășească aliniamentul Niprului, securizând capacitățile industriale și de infrastructură integrate pe ambele maluri ale fluviului, deschizând astfel mult doritul coridor terestru către Crimeea. Așadar, mult anticipata invazie a celor trei provincii din estul Ucrainei nu se poate opri, cel puțin în faza inițială, decât pe un aliniament ce protejează Kherson, Nikopol, Zaporizhia, Dnepropetrovsk și Kharkiv. Însă și aceasta ar fi doar o jumătate de măsură raportat la pierderile politice, financiare și economice la care Rusia se poate aștepta în mod automat după o astfel de aventură militară în sud-estul Ucrainei.

Acest din urmă aspect, coroborat cu atitudinea și acțiunile Kremlinului post-anexare a Crimeei raportat la situația strategică a Ucrainei (primele trei aspecte menționate mai sus), indică însă ca mult mai probabil un scenariu cu obiective maximale, de maximizare a beneficiilor raportat la costuri, acesta din urmă având și avantajul major al securizării prin surpriză a unei poziții solide a Rusiei în estul Europei înainte ca efectele izolării la care Rusia va fi supusă să-și poată produce efectele pe termen scurt și mediu.

Scenariul maximal posibil (beneficii maxime v. costuri anunțate și asumate)

Acesta este scenariul ce asigură (cel puțin teoretic) maximizarea beneficiilor Moscovei raportat la costurile politice, financiare și economice pe care Rusia și le-a asumat pe termen scurt și mediu ca preț al ambițiilor sale în Ucraina și în spațiul est european.

Este cu siguranță un scenariu extrem de ambițios ce depinde depinde integral de un succes militar complet al operațiunilor forțelor ruse în Ucraina și de absența unei implicări militare occidentale în Ucraina. Cum ultima condiție a fost deja îndeplinită, forțele militare ruse pot avea grijă de restul condiționalităților utilizând metodele specifice forțelor armate. Spectrul embargoului și izolarea internațională sunt în acest moment indiferente Kremlinului, singurele necunoscute luate probabil în considerare fiind capacitatea de rezistență a marilor unități militare ucrainiene și eventuala rezistență locală a civililor integrați în zona de ocupație.

Acest scenariu a devenit posibil prin anexarea Crimeei, fapt ce a permis consolidarea dispozitivului forțelor aero-navale ruse și a instalațiilor militare ale acestora în peninsulă, și se pare că va fi întregit în mod oportun de posibilitatea prezenței oficiale a trupelor ruse în Belarus pentru exerciții militare (sincronizate cu escaladarea provocărilor separatiste din estul Ucrainei) ce au/vor avea probabil foarte multe lucruri în comun cu un ipotetic desant asupra Kyiv-ului și a împrejurimilor acestuia (aeroportul Boryspil, spre exemplu).

Nu există absolut niciun motiv pentru a presupune că, odată autorizat acest scenariu, forțele militare ruse vor manifesta vreo reținere ori că vor acționa altfel decât în baza principiilor consacrate în propria doctrină militară: surprindere strategică și tactică, operațiuni în adâncime, manevre de încercuire și nimicire/neutralizare a inamicului.

Din această perspectivă, surprinderea strategică a capitalei și o eventuală neutralizare a autorităților centrale de la Kyiv capătă o greutate aparte, întrucât anihilarea centrului politic de comandă și control al armatei ucrainiene ar putea da acesteia o lovitură fatală, de natură a facilita predarea în masă a unităților ucrainene încercuite, conducând astfel la accelerarea obținerii victoriei totale și la facilitarea obținerii compromisurilor necesare pentru stabilirea unor autorități ucrainiene locale și centrale ce vor colabora cu forța de ocupație a Rusiei în Ucraina. Este rezonabil de presupus că o amenințare asupra capitalei Kyiv va fi angajată doar după atingerea aliniamentului pe Nipru și/sau odată cu angajarea în luptă a unei părți importante din armata ucrainiană în zona central-sudică a țării (Kryvyi Rih-Dnepropetrovsk-Cherkaske).

În ceea ce privește litoralul sud-vestic al Ucrainei (porturile Mykolaiv și Odessa), opțiunea de departe cea mai avantajoasă în cazul unui scenariu maximal este reprezentată de inițierea imediată, simultan cu deschiderea frontierei estice, a operațiunilor de desant maritim și aeromobil de la bazele din Crimeea, în scopul destabilizării reacției autorităților centrale de la Kyiv, precum și în vederea neutralizării brigăzii mecanizate de la Chornomorske (Odessa) și a brigăzii aeromobile de la Mykolaiv.

De capacitatea de rezistență a acestor două mari unități ucrainiene va depinde foarte probabil soarta Republicii Moldova, întrucât căderea Odessei va conduce automat la integrarea Transnistriei în Federația Rusă și la stabilirea pentru Moldova a unui statut de neutralitate permanentă sub protecția forțelor ruse. Aceeiași soartă ar putea avea probabil și noul stat al Ucrainei de Vest (cele opt provincii din vestul Ucrainei, dincolo de aliniamentul Novodnestrovsk-Vinnytsia-Zhytomyr), în vreme ce statul Ucraina Centrală (cele opt provincii centrale cu Kyiv-ul capitală) se va integra în Uniunea Eurasiatică condusă de Rusia. În mod evident, restul provinciilor foste ucrainiene (de la Kharkiv la gurile Dunării) vor fi integrate într-o formă sau alta direct în Federația Rusă.

Cele de mai sus reprezintă bineînțeles o evaluare optim-teoretică ce se fundamentează pe impactul actualelor evoluții ale crizei ucrainiene și pe opțiunile militare ideale eliberate de contra-constrângeri externe în teritoriul actual al Ucrainei.

Având în vedere actuala poziționare externă a Kremlinului față de Ucraina, constrângerile interne existente în societatea rusă, precum și necunoscutele redutabile reprezentate de capacitatea de rezistență națiunii ucrainiene, această posibilă evoluție a crizei ucrainiene reprezintă fără doar și poate o provocare cu mult deasupra crizei rachetelor din Cuba întrucât capacitatea de control a evenimentelor după inițierea unei asemenea evoluții este invers proporțională cu beneficiile imediate pe care readucerea la ordine a Ucrainei o poate asigura Moscovei. Iar beneficiile pe termen scurt ale Kremlinului sunt imense în cazul unui succes complet în Ucraina. Ce se va întâmpla însă concret, dacă armele vor ajunge să vorbească, rămâne de văzut căci vom afla cu siguranță suficiente răspunsuri cât de curând, înainte de data de 25 mai.

* * *

Nota 1: Trupe aeropurtate ruse în Belarus

http://www.bbc.com/news/world-europe-26866989

Nota 2: Afinități și realități lingvistice în Ucraina v. stereotipuri mediatice

http://www.geocurrents.info/cultural-geography/linguistic-geography/tale-two-ukraines-missing-five-million-ukrainians-surzhyk

Distribuie acest articol

57 COMENTARII

  1. Foarte interesant articolul prin faptul ca se refera la date concrete si nu la citate banale din presa occidentala.

    Citeva remarci:

    1) Scrieti „prevoskhodstvo” (care inseamna superioritate). Ar fi fost util de clarificat doctrina strategiei superioritatii.

    2) Logic ar fi a Rusia sa nu invadeze Ucraina insa logic ar fi fost sa nu invadeze nici Crimeea.

    Reactia occidentala, si mai ales scandaloasele afirmatii ale multor politicieni si oameni de afaceri in special germani, de un impaciutorism asemanator celor al europenilor din 1939, ar putea insa sa-l incurajeze pe Putin sa incerce invadarea intregii Ucraine.

    Ar fi insa o greseala majora fiindca:

    a) occidentalii ar trebui atunci sa impuna adevarate sanctiuni si nu doar sa mimeze opozitia la invadarea unei tari europeene in stil ´56 sau ´68;
    b) NATO va trebui sa disloce trupe in tarile din prima linie;
    c) cheltuielile de aparare ale tarilor NATO vor creste, ceea ce va avea drept consecventa o noua cursa a inarmarilor – si ne aducem aminte ce s-a intimplat ultima data …
    d) Rusia poate cistiga un razboi cu Ucraina insa distrugerile cauzate Ceceniei nu pot fi repetate intr-o tara din Europa;
    e) o victorie pe cimpul de lupta nu se traduce si in controlul asupra populatiei/oraselor. Doar cine nu cunoaste poporul ucrainean isi poate inchipui ca acesta va accepta ocupatia. Un razboi de gherila de lunga durata i-ar astepta pe rusi in cazul invaziei.

    Indiferent de ceea ce cred strategii rusi Rusia nu poate cistiga un razboi economic contra occidentului. Daca ar fi inteligenti ar evita cu orice pret o reluare a razboiului rece care le-ar asigura sustinerea populatiei pe termen scurt dar ar duce la o prabusire a sistemului actual.

    In plus orice razboi, cit de mic, poate avea consecinte nebanuite. Acum 100 ani un atentat a dus la izbucnirea unui razboi modial.

    • Se pot repeta dacă ruşii cred (aşa cum cred eu) că sunt la capăt de drum, iar lipsa de reacţie la extinderea sferei de influenţă occidentale va pune capăt Rusiei la fel de sigur ca un război pierdut.
      Cred că dacă au ajuns la această convingere, vor face uz şi de arme nucleare la nevoie.

  2. Credeti ca in cazul in care armata rusa va intra in Ucraina, iar Transnistria va fi inglobata in Federatia Rusa, Occidentul va permite ca Moldova sa ramana neutra? Un acord de liber schimb nu ar mai insemna nimic in fata unei asemenea amenintari, iar a lasa RM fara nici un fel de sprijin concret inseamna sa o lase de facto (e asa de la moda aceasta exprimare in ultima vreme) in sfera de influenta a Rusiei.

  3. NU va creEed!
    Rusia e o putere autarhica, nu are nevoie de Ucraina sa-si produca cele necesare!, are nevoie de Ucraina din considerente geostrategice si geopolitice (acolo unde Repmoldova nu exista, dupa cum nici Romania), legate de stramtorile turcesti in special si exporturile de gaze si petrol crud.
    Pentru a contracara planurilor teoretice dezvaluite nu vad decat UNIUNEA statala Moldo-Ucraineano-Romano-Polona sub inalta tutela a USA si eventual a UK+Franta – cei trei membri permaneti si garanti ai integritatii teritoriele a Ucrainei. Pentru ca, celelalte 2-3 vor fi atinse usturator de catre Rusia, iar sechelele se vor resimti pe un termen nedefinibil!
    La scara micro, Rusia vrea tot Nistrul si tot Sudul Rep.moldova condamnand-o la robie si dependenta cvasitotala de ea. Practic, cele doua noi state rezultate nu vor mai fi INDEPENDENTE! Se incalca astfel grav Carta ONU.
    Iar noi vom ramane in continuare cu 20% din teritoriu blocat si foarte greu de integrat la modul concret, pe o perioada de timp indefinita – geografia pura NU permite integrarea deplina in UE de azi/

    • Din nefericire, eu inclin sa-l cred pe dl. Klein! La motivele enumerate de dansul as mai adauga unul: iesirea la marile deschise! Si punand cap la cap mai multe informatii as adauga si o emisiune urmarita nu de mult la Rusia Today, micul cuibusor de propaganda al Rusiei, unde un „analist occidental” (Evident!) vorbea despre o „intelegere geostrategica secreta” (iar evident!) unde tot pe servetele s-ar fi trasat o linie care trecea de la Riga, prin Odesa ca sa ajunga in Turcia la o localitate Deyrbakia (daca am retinut bine numele) – ca sa intelegem ce ar dori sufletelul liderilor de la Kremlin. Justificarea era ca pe acolo trecea granita imperiului Roman (nu se preciza care din ele). Sigur, atunci parea cam SF (liderii americani probabil ca habar n-au de ce li se pune in carca), dar cu ultimele dezvoltari si aruncand o privire pe harta incepi sa inteleg: sigur, vrem Ucraina, dar si nitel din Estonia si Letonia – cat sa ajungem la Marea Baltica si normal Odesa, ca sa controlam Marea Neagra! Dar cu Turcia ce au? Pai normal, stramtorile si accesul la Siria adica la porturile din Mediterana.
      Asta pare sa fie mission and vision si tare mi-e teama ca cineva la Kremlin doarme cu harta aia sub perna!

  4. Putin nu va ataca Ucraina nici sa’l platesti cu greutatea lui in aur. El vrea popularitate si respectul vestului, nu sa intre in istorie ca un mic hitler sau sa nu fie in stare sa mearga dupa mandate la nisa sa se bata pe burta cu cei ‘vip’.. mi se pare clar ca apa, nu stiu ce v-a facut sa scrieti ditamai romanul..

    • Nu, Putin trebuie sa-si apere pozitia in fata oligarhiei ruse. El isi va pastra pozitia si viata atat timp cat va fi util militarilor, securistilor si noii clase de miliardari – restul lumii nu conteaza. In analiza este explicat foarte clar care este importanta si de ce este necesar ca macar estul Ucrainei sa fie sub control rusesc.

  5. Din punctul meu de vedere sunt doua aspecte, cel putin, impotriva ocupatiei Ucrainei.
    Primul ar efortul financiar imens de sustinere a teritoriilor ocupate, in afara cheltuielilor militare. Ucraina este, acum, un sac fara fund si nimeni nu se prea inghesuie sa arunce bani acolo.
    Al doilea ar fi, cum a spus un comentator mai sus, rezistenta populatiei. Mai ales ca victoria Maidanului a fost, oarecum, confiscata dar spiritul a ramas.

    Plus ca, din punctul meu de vedere, situatia este total diferita de situatia din Crimeea. Daca acolo situatia era gri (actul din 1954, prezenta bazelor, procentul populatiei etc), in cazul de fata totul este clar si nu mai sunt motive de adoptat pozitii confuze din partea Occidentului. Cam prea periculos, chiar si pentru Rusia.

  6. Da, se pare ca Rusia intentioneaza sa atace si ocupe, fulgerator, Ucraina.
    Satelitii de spionaj americani au descoperit recent formatele linii de aprovizionare ca si unitati sanitare mobile, semn clar al intentiei de actiune militara.
    Sa nu mai vorbim si de acum cca. 80000 de militari masati la frontiera cu Ucraina, cifra dubla fata de cca 40000 estimati in urma cu o saptamana.

    Desi occidentul, inclusiv SUA, pare sa nu intentioneze sa intervina, nici macar cu informatii de date obtinute prin satelitii militari, cred ca, odata atacul rusesc comis, isi va schimba pozitia la 180 de grade si va face orice ca pierderile rusesti sa fie cat mai adanci nu numai in Ucraina dar posibil si pe alte arii geografice importante pentru Rusia.

    De sperat ca Putin se va abtine totusi, asta cu atat mai mult cu cat se stie ca Rusia nu ar putea sustine un efort de razboi la acest nivel pe o lunga durata de timp, si sa ne rugam sa nu se intample ceea ce ar putea deveni o tragedie de proportii atat in pierderi de vieti omenesti cat si materiale.

  7. Foarte bun articol, dar vă hazardaţi puţin cam prea adânc în detalii tehnice şi tactice de natură militară cu care nu sunteţi foarte familiarizat (sau sunteţi….).
    Apropo de valoarea reală a masei de blindate masate de Rusia, acum vreo 9 ani un batalion de tancuri rus, pe punctul de a fi dislocat în Cecenia, a fost întors din drum în ultimul moment pentru că soldaţii (şi ofiţerii…) unităţii vânduseră pe băutură explozibilii din plăcile de blindaj reactiv ale maşinilor de luptă. Ruşii au un la ora asta două (două) brigăzi blindate care au o oarece capacitate operaţională, Kantemirovskaya şi încă una îmi scapă numele acum. Restul sunt paper units, tigri de hârtie.
    Este un bluf colosal, precum remilitarizarea Renaniei în 1936. Dacă li s-ar fi dat peste nas imediat, au fi fost precum spunea un personaj implicat atunci „Cele patruzeci și opt de ore de după marșul în Renania au fost cele mai stresante din viața mea. Dacă francezii ar fi pătruns în Renania, ar fi trebuit să ne retragem cu coada între picioare, căci resursele militare de care dispuneam erau totalmente inadecvate nici măcar pentru o rezistență moderată”. Punct. Dacă li se permite, ei trag de realitate şi o întind atât cât li se permite.

  8. Ar mai fi o varianta in care faptele puse cap la cap de autor nu conduc catre concluzia unei interventii militare iminente, si aceea ca Rusia Putinista incearca, asa cum a facut Rusia de-a lungul istoriei, oricum s-o fi numit si oricare ar fi fost conducatorii, sa obtina cat mai mult la masa negocierilor prin fluturarea amenintarilor cu un nou razboi. La cacealmale rusii sunt experti iar, din pacate, Occidentul a dovedit de foarte multe ori ca nu a gasit cheia potrivita pentru a desface avalansa de fapte amestecate cu nascociri pe care le scornesc rusii. In plus, este genul de lupta intre doua entitati, una limitata de reguli pe care si le autoimpune iar cealalta fara niciun respect pentru reguli.

  9. Dl Klein detine capacitatea si cunostintele mai degraba ale unui analist militar decat ale unui consultant din domeniul energiei. Nu este un repros ci un compliment. Nu orice civil poate elabora un material atat de sintetic, limpede si cu limbaj militar specific celor cu pregatire indelungata in domeniu. Printre randuri si evaluari razbate o atenta monitorizare a actiunilor politico-militare ale Rusiei dar si o cunoastere a spatiului geografic din punct de vedere militar. Poate fi mesajul unui om care stie multe din culisele politicii europene si care cunoaste foarte bine mediul rus. Poate fi punctul de vedere al unui think tank lansat in media spre a prelua reactiile. Poate fi punctul de vedere al unui analist militar legat mai mult de conceptia ducerii razboiului din regulamentele ruse decat de modularea acestei conceptii dupa deciziile politice. Am zis poate fi din cauza anonimatului. As mai adauga ceva la analiza comparativa: daca in acest caz au fost depistate satelitar formarea liniilor de aprovizionare (nu stiu efectiv cum s-a facut asta pt ca ele devin vizibile doar dupa inceperea conflictului altfel fiind simple cai de comunicatii) si a unitatilor mobile sanitare (sub acelasi semn de intrebare) in cazul Georgiei (august 2008) au fost depistate lucrari de reparatii ale cailor ferate din zona controlata de rusi, ambele fiind situate caledaristic in preajma unor mari evenimente (atunci Olimpiada, acum Olimpiada, pastele pt trei religii). Ca si rabinul tind sa ii dau dreptate si dlui Klein si lui miz
    doofenschmerz.

    • The Daily Beast Aprilie 8, 2014:

      …”And while any decision about an invasion is Putin’s alone, the signs are mounting that an invasion is near. Congressional staffers briefed on the matter say U.S. intelligence agencies have detected the supply lines needed for an invasion. Battlefield hospitals and mobile medical units have accompanied the infantrymen, tank columns and artillery units amassing at the border as well. When Russia announced military exercises near Ukraine in February, the U.S. intelligence community did not see such supply lines or medical units….”

      • Interesant pasaj. Sunteti norocos ca atzi gasit textul! Modul de prezentare al situatiei din text insa duce sau ne duce cu gandul ca acele dislocari sunt etape ale pregatirii invaziei decat dislocari normale pentru o aplicatie in teren cu trupe. Insa din punct de vedere militar cred ca orice se potriveste cu pregatirea pentru declansarea unei operatiuni agresive trebuie luat in seama. Altfel una din parti este surprinsa asa cum s-a intamplat in 1974 cand Turcia a trecut de la o aplicatie la invadarea Ciprului de nord sau cand rusii au intrat in Georgia in 2008.

  10. Cum de nu de nu știți ceva despre voința și capacitatea de ripostă a armatei ucrainene? Sau nu e o informație necesară în scenariul de invazie? De fapt nici nu e sigur că Ucraina nu va fi „invadată” cu militari cetățeni ucrainieni din Estul Ucrainei…

  11. Va multumim, D-le Klein & contributors.ro, pentru avertizare. Cumva, orizontul de timp se coroboreaza cu acela indicat de Iulian Pavel anul trecut, in iunie – 12 luni de liniste.
    Se pare ca nu avem scapare, vom trece printr-un razboi la care si Romania va trebui sa participe, cel putin ca membru NATO.
    Sa trecem acum si la lucrurile practice. Generatia mea nu are experienta razboiului armat. Am trecut prin socialismul stiintific si Epoca de Aur = teroare, minciuna, duplicitate, foamete, frig, intuneric, izolare, spalat creieri, alterat (ireversibil, in unele cazuri) constiinta si morala.
    Ne-ati putea ajuta cu o perspectiva a ceea ce ar urma sa se intample in Romania si Moldova, cum am putea supravietui unui conflict, avand in vedere ca nu ne putem baza defel pe Statul Roman? Ce se face in astfel de situatii? Nu uitati ca reprezentantii Statului Roman se vor limita strict la a fura cat mai mult din fondurile de razboi si la a se pune la adapost pe undeva, prin lumea asta larga; ei vor fi partea toxica si profund nociva a societatii, la fel de distrugatoare ca si razboiul. Deci, avem nevoie de sfaturi simple si practice. Cu siguranta Contributors.ro va gasi o modalitate de a publica astfel de informatii, eventual ca experinte prin care au trecut alte popoare, angajate in razboaie recente.

  12. O analiza perfecta, „by the book”.
    Problema este ca, din nou, inca un potential razboi mondial ne prinde complet nepregatiti, cu o armata slaba si prost echipata. Norocul nostru este apartenenta la NATO dar asta nu ne garanteaza a priori securitatea ci ar trebui sa ne impulsioneze catre o inarmare extrem de rapida, cu alocarea de urgenta a unor sume consistente in aceasta directie!
    Chiar daca jocurile nu sunt in totalitate si aceasta criza nu va degenera intr-un razboi concluzia logica a evenimentelor din Ucraina este ca este imperios necesara o armata puternica si modern echipata, chiar daca, judecand la rece exemplul Ucrainei, doar armele nucleare sunt o garantie reala, clara si neechivoca a securitatii nationale!
    Daca Ucraina nu renunta la arsenalul sau nuclear situatia curenta nu ar fi existat…

        • Eu nu le sugerez nimic. Stiu ei ce e mai bine. S-ar putea chiar ca o invazie ruseasca sa nici n-o receptioneze ca pe o „cotropire”, ci ca pe un ajutor. Sunt prea saraci pentru idealuri inalte si, cum pana si rusii au un standard de viata mai ridicat, o incorporare le-ar pica bine multora dintre ucraineni: daca nu e UE, macar atat sa fie!

    • Un mic „no-fly zone” si oarece arme pentru miscarea de partizani? Poate suna cinic, dar pentru strategii NATO nu-i cea mai rea situatie…

      • Si cum anume impui un „no fly zone” contra flotei rusesti de aviaone Suhoi ?

        Fara sa se escaladeze rapid spre razboi total , eventual cu tactical nukes incluse.

      • Arme si mai ales echipament de comunicatie desigur.

        Ca sa instaurezi un no fly zone trebuie sa si poti sa o sustii…Donetsk e la vreo 50 de km de granita cu Rusia, Luhansk si Harkov la vreo 20-30 de km.

        Cam greu de crezut ca poti zgandari ursul la el in vizuina, iar daca au trecut granita spatiul aerian va fi un no fly zone de facto, insa pentru orice avioane in afara de cele rusesti…

        Din nefericire aici nu vorbim de o Libie, un Irak sau Serbia… E ditamai armata, probabil a doua putere militara globala, care in plus are si avantajul logistic de a avea bazele aproape.

        • Eu nu pretind ca am pregatire militara, dar daca-mi amintesc bine nici in Libia „no-fly zone” nu implica tot teritoriul tarii, ci doar fasia de litoral. Nu credeti ca ar fi posibila apararea doar a unei zone din vestul Ucrainei, unde presupun ca s-ar refugia populatia din fata invaziei…. si evident a tarilor din flancul de est al NATO?

          • Problema nu consta neaparat in dimensiunea teritoriului ce trebuie aparat ci cum si mai ales impotriva cui trebuie s-o aperi.

            Ca sa declari no fly zone, fie si-n vestul Ucrainei, presupune sa muti avioane la baze din apropiere (va fi privit ca o agresiune directa de catre Rusia) si, mai ales, sa fii gata sa intervii daca avioanele rusesti transgreseaza zona.

            Cu alte cuvinte, ar trebui ca NATO sa fie gata sa doboare avioanele rusesti, daca declara no fly zone, adica sa intre in razboi direct cu Rusia.

            Nu cred ca aceasta optiune e inca in meniu. Poate dupa vreo doua trei runde de escaladare…

  13. Dupa votul din Crimea si impunerea sanctiunilor era o veselie asurzitoare pe forumuri. Bursa si moneda ruseasca erau in picaj, natalitatea in coma, economia in crestere NEGATIVA, investitorii staini fugeau mancand pamantul toti erau siguri ca in cateva zile Rusia va veni cersind cu lacrimi in ochi o capitulare neconditionata. Atunci am scris ca nu se va intampla asa ceva. Acum incep scenarii INVERSE. Super mega puternica Rusie va invada si UE, America si Planeta Marte in urmatoarele 3 zile. Ce aveti fratilor, aveti o biblie secreta cu profetii rusofone primita de la americani. Si ma refer in special la cometatorii articolului. Viitorul va arata cine are dreptate dar parerea mea e ca probabilitatea unei invatii e mai mica de 10% in CONDITII NORMALE. Rusia nu isi doreste asa ceva. Cine are memorie (prea putini in zilele noastre cand orice stire e antica dupa 3 zile) Putin l-a sunat pe Obama si pe oricine cu putere de decizie si cere (aproape cerseste) o federalizare a Ucrainei de vreo 2 saptamani incontinuu si e tratat cu sictir. O federalizare ar anula rostul oricarii invazii si oricarui vot proindependenta in estul Ucrainei. Oricum cine citeste si stiri reale (exclus CNN, NBC, BBC etc.) in Ucraina au inceput sa soseaca avioane cu macelari (scuze vroiam sa spun mercenari) vorbitori de limba engleza. Guvernul ucrainean a anuntat ca in 48 de ore daca protestatarii nu se predau vor fi asaltati si distrusi. Trageti singuri concluziile. Ce va face Rusia cand nu vor mai fi conditii normale si mercenari straini vor masacra etnici rusi? Asta ramane de vazut.

    • Parca Obama e presedintele SUA nu al Ucrainei… cum poate el sa federalizeze o tara straina, de pe alt continent, etc. Dar presupun ca daca nu le indeplineste dorinta asta rusii o sa-i convinga ei pe ucrainieni. Cu tanculetele de care se face vorbire nu-i asa? Rai americanii astia, cum provoaca ei un razboi pe alt continent fiindca nu vor sa indeplineasca o dorinta mica, mititica..
      Apropo, presupun ca daca baiatul ala de la Jobbik care vrea nitica autonomie pentru cateva judete din Romania se duce la prietenii rusi, ca am auzit ca a mai fost pe acolo pt. conferinte si e bine primit, o sa-i ceara tovarasii de la Moscova lui Obama sa-i convinga si pe romani sa faca o republica federala in Romania ?.. Tot in interesul pacii, nu-i asa?

    • Dumneavoastra sustineti ca presedintele unei tari, in cazul de fata Ucraina, doreste sa inabuse o revolta/rebeliune de pe teritoriul statului sau folosindu-se de macelari/mercenari vorbitori de limba engleza.
      Intrebare 1- e neaparat ca toti mercenarii vorbitori de limba engleza sa fie de origine americana sau britanica?
      Intrebare 2- are dreptul respectivul presedinte sa restabileasca ordinea legala pe teritoriul sau? mai ales in conditiiile in care respectivii revoltati vorbitori de limba rusa au ca obiectiv declarat ruperea unor bucati din statul respectiv. Am mentionat expres ce doresc respectivii pentru a nu face confuzii cu Maidanul care avea cereri exclusiv politice.
      Final- cui apartine vina in acest caz? statului invadator-Rusia? sau statului invadat-Ucraina?

  14. Stiu ca voi fi acuzat ca sunt platit de FSB.
    In esenta ideea de baza era cam asa: sa fmi realisti si sa nu ne subestimam adversarul.
    Asa cum s-a facut acum 2 saptamani cand toata lumea credea ca Rusia va intra in faliment dupa 3 zile de la impunerea santiunilor iar acum aceeasi Rusie (in faliment nedeclarat) are forta de a invada planeta. Oleaca de masura in lucruri nu strica.

    • Nu te acuza nimeni… serviciile alea se presupun a fi inteligente, deci si colaboratorii lor. Sau poate ma insel, ca in conditii de criza mai fac si ei rabat de la calitate ..

  15. Rusia are nevoie de niste zone tampon. Pastrarea influentei printr-o afiliere pro-rusa justificata de populatia rusa era suficienta. Agitatiile vestice precum si lipsa de coerenta si hibele legislative in transferul puterii precum si presiunile exercitate asupra populatiei de etnie rusa au justificat interventia in Crimeea. Preluarea Crimeei a fost sustinuta de votul popular. Pentru rusi e suficient ca si pozitie geostrategica, pentru ca asta era miza.

    Agitatiile in restul tarii nu sunt dorite de rusi. Ei doresc federalizarea Ucrainei adica creerea a unui spatiu tampon pro rus, in plus, intre ei si vest.

  16. Scenariul militar ar fi perfect, dar statutul personal al lui Putin,nu este de natura a-i permite sa-l urmeze, sub nici un motiv.
    Putin nu vrea un razboi care sa-i macine economia pentru viitorii15 ani, fiind prea in virsta sa mai apuce sa o repare.El poate controla baronii si oponentii politici, dar o populatia saracita si infometata este incontrolabila, de toate KGB-urile din lume.Inainte de toate, aceasta a fost o ,,lectie” a Ucrainei si pentru Putin!
    El agita apele in orasele Ucrainei, pentru ca la sfirsit sa cedeze spre satisfactia SUA si UE, multumindu-se cu Crimeea, fiindca si acest minimis de victorie, il va aseza in panteonul slav, al recuperatorilor Rusiei Mari.
    Un razboi dincolo de ,,granitele” Crimeii i-ar fi fatal politic si toti autocratii au invatat in ultimul deceniu, ca dincolo de o anumita limita, totul scapa de sub control, iar scaparile se platesc mai intai cu functia, apoi cu viata.
    In concluzie, nu Rusia, ci Putin este interesat la evolutia spre intelegere si acceptarea beneficiului minim din aceasta aventura:Crimeea adusa la patria-mama!In rest, mult zgomot si declaratii belicoase, de la tara care stie cit va plati economic foarte, foarte mult, chiar si numai pentru Crimeea.

  17. Sunt speriat nu pentru Ucraina ci pentru Riomania si iata pe ce ma bazez:

    Asadar dupa ce dl Ponta a spus:

    “Nici in 1989 n-au putut sa ne impuste pe toti. Eu atunci aveam 17 ani si am iesit in strada ca multi dintre dvs, deci cred ca nici in 2014 nu se poate intampla acest lucru si cred ca proiectele importante pe care le aveti pentru cetatenii tarii le veti desfasura in continuare”, le-a spus Victor Ponta presedintilor de consilii judetene PSDadunati la Bucuresti

    si dupa ce am cerut si suplimentarea trupelor NATO la noi, eu nu pot decat sa ma gandesc la riscul unei invazii sovietice. Pardon nu mai suntem la varsta de 17 ani a dlui Ponta asa ca ma corectez si spun “invazie ruseasca” in conexiune nu-i asa cu evenimentele din Ucraina. Caci dlor la ce altceva se putea gandi dl Ponta?

    Poate ne explica dlui sau PSD daca moderatorii nostri dragi vor sti sa puna intrebari potrivite si ne linisteste dar sa nu-l mai aud cu Basescu ca nu-l cred si iar ma gandesc la sovietici.:)

    • Sa inteleg ca-l credeti pe Ponta, inclusiv faza cu participarea la revolutie? Cred ca sunteti unicat! Cand a aparut in viata politica parca purta shepcuta si tricoul cu Che Guevara, care din ce-mi amintesc era luptator pentru comunism. Ce sa caute Ponta in junete la o revolutie anticomunista? Bine, el ar fi in stare sa spuna ca tot el conducea si tabul din care a coborat Ceusescu in celebra scena cu caciula…

  18. „Parca Obama e presedintele SUA nu al Ucrainei… cum poate el sa federalizeze o tara straina, de pe alt continent, etc.” Doamna in prima faza am vrut sa va aduc dovezi apoi mi-am dat seama ca alunec in penibil. Parca as aduce dovezi ca pamantul e rotund? Aveti dreptate doamna Presedintele sigurei superputeri mondiale nu are absolut nici o influenta in Ucraina mai ales CA E PE ALT CONTINENT. Si doamna Nuland ii spunea ambasadorului american din Ucraina ca trebuie pus Yatsenyuk presedinte (cum sa si intamplat) asa doar de plictiseala ca doar americanii nu au nici o influenta. Nu m-am distrat de mult asa de bine. Va invidiez doamna ca reusiti sa fiti atat de inocenta si sa credeti ca toti cu execeptia rusilor sunt niste domnisoare de pension.
    Imi pare rau ca nu m-am facut inteles cand am spus ca mercenarii sunt vorbitori de engleza nu m-am referit la nationalitatea mercenarilor (complet irelevant) ci la nationalitatea stapanilor mercenarilor (complet relevant). Probabil ca sunt pe acolo si mercenari vorbitori de rusa. Trebuie sa explic din nou?

  19. In timp ce lumea manifesta si sustine o frica nejustificata fata de pericolul rus, americanii ne colonizeaza pe fata si toata lumea e happy.

  20. @Bill

    Crezi tu ca agentii sunt niste comentatori ? Operatiunile de informare si dezinformare cand e vorba de lucruri serioase se fac in presa, la TV pana prind la o tara intreaga. Cine se ocupa cu lucruri de genul asta merge la sigur: se fac sondaje, e un proces …

    Sigur in proces nu pot fi spalati toti pe creier, cei putini care gandesc si a caror voci razbat cu greu sunt discreditate. Daca nu o face publicul si se intrevede ca o anumita idee prinde, abia atunci se trece la discreditarea punctuala.

  21. Sa punem Putin lucrurile in ordine, in logica lor si fireasca subordonare…
    Pentru noi, Ucraina si Rusia, stramtorile turcesti sunt importante deoarece ne dau o legatura cu oceanele planetei care-i ocupa peste 70% din suprafata – si SUEZ! (1859?! + culoar spre Baltica (vezi pRusia Orientala, Lit, Kaliningrad, drumul moldovenesc., Polonia) pentru COMERT.
    Stramtorile TURCESTI au fost deschise prin forta de catre Rusia si au ramas deschise in urma unor razboaie sangereoase, EUROPENE (v.1856), si a unor serii de tratate.
    Existenta noastra aici o datoram romanilor si romeilor din Constantinopol (OLBIA de la MN, Maurocastro, KHerson, Tomis)., iar Odesa e buricul problemelor noastre din 1812 pana AZI-. baza din Siria prinde turcia in coltzi, iar kurzii o AMENINTA cu shishu -,
    NU TRANSNISTRIA care exista pentru a CTRL eventual Odessa!
    Numele Odessa vine de la anticul ODESUS (Varna de azi).
    Deci, TRANSNISTRIA exista pentru ODESA, cum Bessarabia tzarista a fost creata pentru ODESA – cel mai mare port al URSS cu o pop eterogena si rusofona cu multi pensionari. Regiunea Odesa cuprinde gura Dunarii care duce spre Serbia …
    Care e singura noastra legatura terestra cu restul UE care conteaza – aici, la radacina Peninsulei Balcanice? -, pe unde se face ea?… Nu-i cam anemica, draga portal? .
    Deci!
    Rusii nu debarca la ODESA pentru a ajunge in TRANSNISTRIA, ci eventual se parashuteaza in TRANSNISTRIA ca sa ajunga la ODESA – ce nu-i clar?
    …transmiteti-le USA+Franta+UK, =puterile distante, ca nimic nu ne este mai aproape decat camasa – si ca noi suntem obisnuiti sa ne punem permanent problema pe unde vom scoate camesha – iar slugi la turci nu voim a redeveni, de-ar fi sa plecam cu toii la munci prin EUROPA!
    Adica, fara lupta ucraineanului de rand, eventual ajutat de Lumea in care vrea EL sa ajunga,
    Ucraina va inceta sa existe – independent de Rusia, eventual – pana la sfarsitul acestui secol.
    (A propos, Ucraina nu e in CSI – nu a semnat niciodata tratatul – Ianucovici a avut la dispozitie aproape 4 ani! – si nici in structura de securitate patronata de Rusia, iar faptul ca Rusia dezvolta sys de arme cu ucrainenii e o ciudatenie)
    NU va bazati pe ROMANIA!
    Asta e mesajul. E mai ieftin si mai pragmatic sa va creati o parghie in RO si sa puneti baza in Repmoldova si Polonia, vis-a-vis de crizele ucrainene care vor urma.

  22. Se pare că acțiunea Rusiei din Ucraina a intrat in faza ofensivă în
    zona continentală și este greu de spus unde și când se va opri.
    În mod evident strategia rusească diferă fața de cea expusă în
    acest articol. Ca și în Crimea, Rusia a infiltrat trupe speciale,
    uneori sub deghizarea unor `grupuri e turiști` sau a altor categorii
    de `cetățeni pașnici`. Aceștia au stat ascunși sau și-au arătat
    prezența în mod minimal cum ar fi spre exemplu îndrumarea și
    organizarea localnicilor pro-ruși, realizarea diversiuni în timpul
    demonstrațiilor în scopul acutizării conflictului, etc. Acum se pare
    că ordinul de a acționa a fost dat și aceștia impreună cu `simpatizanții`
    localnici au trecut acum la acțiune. Caracterul profesionist și
    organizat de acțiune denotă un caracter militar și nu popular-amatoristic.
    Rămăne cum se procedează cu comunicarea între unități sau
    cu centrul. Aș paria că nu folosesc telefonul! Poate mesageri
    sau porumbei voiajori!? Poate o tehnologie asemănătoare cu cea
    de pe browserul Tor, care se știe ca este folosit în scopuri ilicite.
    La urma urmei criptografia și spammingul sunt printre
    puținile domenii high-tech în care Rusia deține expertiză tehnică.

    Unde se vor opri? Este greu de precizat și este posibil că nici
    comandanții lor nu știu. Să nu uităm că în jocul de Go (numit
    și Wei-chi în limba mandarină), strategia și este tot timpul
    duală și poate fi schimbată în funcție de mutările adversarului,
    în primul rând speculându-se greșelile acestuia. De cele mai
    multe ori pierzi datorită unei succesiuni de greșeli speculate
    de adversar. Așa și cu Rusia, ceea ce este clar, este doar că
    vor ca la final să maximizeze influența lor într-o Ucraină
    federalizată sau anexată parțial – un stagiu în realizarea unui
    nou imperiu care nu intenționează să se `poticnească` în Ucraina.

    Totul de fapt a început acum mulți ani, mai precis prin anii
    1920 pentru Ucraina și în 1926 pentru Rep. Moldova.
    Atunci s-au pus bazele RSS (Rep. Socialistă Sovetică) Ucraineană
    și Moldovenească, ca și a altor republici sovietice.
    În cazul Rep. Moldova, zonele cu populațiile majoritare au fost împărțite, cum ar
    secționarea nordului și sudului Basarabiei și alipite la Ucraina,
    apoi o zonă de dincolo de Nistru (Trasnistria), cu populație majoritar
    ruso-ucraineană a fost alipită la ce mai rămăsese din Basarabia.
    A urmat apoi o politică de rusificare, lichidarea intelectualității,
    aducerea de intelectuali ruși, investiții majore numai în Transnistria.
    La fel și cu Ucraina. În estul și sudul Ucrainei, o populație mare de
    limbă și cultură rusă, a fost alipită Ucrainei. Acea zonă a fost apoi
    devoltată economic, iar acum este mai mult integrată cu Rusia.
    Autoritățile de la Moscova profită tocmai de astfel de `bombe cu
    efect întârziat`. Ar mai fi de văzut geografia de separare a statelor
    care provin fin fosta URSS – colțurile de frontieră care `se preling`
    fără a atinge zone de acces strategic (vezi Moldova față de Marea
    Neagră), uneori facilitând proximitatea geografică a mai multor
    state (vezi Valea Ferganei în Asia Centrală), zone intermitente,
    șosele care trec dintr-un stat în altul și apoi revin. Toate acestea
    parcă ar fi fost create intenționat, în urma jocului cuiva cu creionul
    pe o hartă, în mod boit năstrușnic pentru a crea `bombe cu efect
    întârziat`.

    Cu toate acestea Rusia ar putea fi oprită dacă ar exista o acțiune
    sincronizată Europa-USA de izolare a Rusiei pe plan economic.
    În primul rând nimeni nu ar trebui să vândă armament Rusiei și nici
    aparatură cu aplicații militare. Apoi măsuri trebuiesc luate pentru a reduce
    dependența de gazul și petrolul rus. N-au decât sa-și facă conductă
    până în China și să negocieze un preț pentru gaze cu aceștia. O
    limitare a tranzactiilor bancilor rusești în Vest ar fi deasemeni
    binevenită.

  23. Statul rus din ultima 80 ani urbanizat este creatia ocidentului si conducatorii rusi stiu asta..occidentul le a umplut mereu doldora buzunarle cu bani pt a aplica agenda vestica la virgula, singura sursa de sustinere a imensului aparat al armatei si bugetar (rusia neavand o economie bazata pe fortele pietii puternica) este vanzarea de hidrocarburi europei si altor terti, la cea mai mica iesire din front occidentul dispune de tehnologie de a micsora cererea de hidrocarbura rusa in maxim 1 an ii lasa in fundul gol pe cioloveci si ei stiu asta este un deal pe care s-a batut palama cu SUA voi vindeti energie in UE si UE se ocupa de afaceri in toata Eurasia. TOATA LUMEA ARE BUZUNARELE PLINE SI E MULTUMITA in rest e circ facut de putin la intelegere cu OBY pt ca complexul militaro industrial american sa mai pompeze ceva armament prin europa pt ca asta le tine economia in viata razboiul ,si armamentul… schema clasica de 100ani..

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adalbert Klein
Adalbert Klein
Consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei. Locuieşte în Franţa, la Paris. Adalbert Klein este un pseudonim.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro