Un land, două direcții politice: alegerile din Baden-Württemberg și viitorul lui Merz

Există momente în cariera unui politician când totul se poate nărui fără ca tu să fi făcut neapărat ceva rău. Acest lucru nu trebuie să se întâmple brusc, dar de obicei știi când încep astfel de momente, sau cel puțin când este posibil să înceapă astfel de momente.

Exact în această situație se află Friedrich Merz zilele acestea. O guvernare care, intern, deși livrează, o face la un ritm prea încet. Pe extern, deși a putut puncta bine în general, marile teme încă nu s-au rezolvat, deși în cele 12 luni de când a câștigat alegerile și-a dedicat majoritatea timpului chiar subiectelor externe. Că vorbim de Ucraina, de Trump, de a ține NATO în viață, de tarife vamale sau de Orientul Mijlociu, acestea au fost temele pe care a sperat și a încercat să le influențeze în direcția sa.

Primul test electoral al cancelarului

Acum însă vine primul test electoral pentru Merz după ce a devenit cancelarul federal al Germaniei. Anul 2026, la fel ca 2027, este un an cu 5 alegeri regionale, iar primele sunt cele din Baden-Württemberg, landul care tradițional a fost tot timpul condus de creștin-democrații lui Adenauer și Kohl, dar care după Fukushima s-a înverzit cu un ecologism ultrapragmatic și mai degrabă conservator. Deși atunci tot CDU câștigase categoric alegerile (39%), Verzii (24%) împreună cu social-democrații (23%) au făcut o alianță și nu numai că au reușit să încoroneze primul prim-ministru de land verde din istoria Germaniei, dar au reușit să elimine CDU din guvernul Baden-Württemberg pentru prima dată în 58 de ani.

Din acel moment în Germania au început anii de glorie ai ecologismului, culminând cu alegerile din 2021, unde, deși nu au reușit să câștige, chiar au subperformat, au ajuns la apogeul inițial al sondajelor, iar apoi și al rezultatelor. Acest Zeitgeist ecologist a apus în bună măsură în Europa și implicit și în Germania, iar acest lucru trebuia să se evidențieze în aceste alegeri în Baden-Württemberg, printr-o victorie fulminantă a CDU în fața verzilor, chiar dacă practic, indiferent de rezultat, coaliția viitoare va fi fie CDU-Verzi, fie Verzi-CDU.

O cursă extrem de strânsă

Dar, cum ziceam mai sus, guvernarea Merz nu este atât de reușită pe cât spera CDU să fie, iar faptul că economia nu a fost încă relansată, împreună cu gafe majore ale candidatului pentru funcția de prim-ministru, Manuel Hagel, și o campanie bună dusă de ecologistul moderat-conservator Cem Özdemir au făcut ca această cursă să fie nu doar strânsă, ci extrem de strânsă. Ultimul sondaj cotează ambele partide cu 28%. Cu doar cinci luni în urmă un sondaj dădea CDU la 31% iar pe Verzi la 17%.

Aici trebuie luat în considerare și faptul că Özdemir, ca fost ministru federal al agriculturii, nu doar că are o rată de notorietate mult peste cea a lui Manuel Hagel, dar are și o cotă de încredere mult peste cea a contracandidatului. Undeva la 40% ar vrea să îl vadă pe Özdemir viitorul prim-ministru, doar în jur de 20% l-ar vrea pe Hagel. Deci nici măcar toți votanții CDU din sondaje nu își doresc ca propriul candidat să câștige.

Două strategii de campanie

Campaniile au decurs în felul următor: conservatorul Hagel a încercat să nu facă greșeli, dar asta nu l-a salvat, pentru că greșelile fuseseră deja făcute. Cea mai importantă fusese cu 8 ani înainte când, adult fiind, s-a exprimat mai mult decât nepotrivit într-un interviu, explicând relativ detaliat cum i-a rămas o elevă în minte.

Campania deja nu mergea bine, CDU era pe un trend descrescător sau în stagnare. Ecologistul care vrea să preia și să continue moștenirea primului prim-ministru verde s-a dus în ofensivă, dar ofensiva nu împotriva contracandidatului său, ci împotriva propriului partid. Fostul ministru al agriculturii din perioada coaliției „semafor”, sub conducerea lui Scholz, avea să explice tuturor atât că mașinile sunt importante, că țintele climatice nu sunt atât de importante și, la urma urmei, că statul trebuie să se concentreze pe creșterea economică.

Confruntarea de idei nu a fost căutată de niciunul dintre candidați. Ecologistul nu a căutat-o, pentru că nu voia să fie asociat cu propriul partid. Dacă câștigă, o va face în ciuda, nu datorită, partidului verzilor la nivel federal. Iar conservatorul a fugit de această dezbatere tocmai din frica de a nu deranja pe nimeni, dar chiar lucrul acesta, statul ascuns, l-a vulnerabilizat la urma urmei.

Implicațiile pentru Merz și coaliția federală

Ce implicații au însă alegerile astea pe mai departe? Vorbeam la început că aceste alegeri pot marca un punct de cotitură pentru Merz. De ce pentru Merz? El are nevoie de victorii electorale, mai ales când el a făcut din Verzi inamicul numărul unu în ultimele alegeri federale. În luna martie mai vin și alegerile din Rheinland-Pfalz, unde premierul este social-democrat, dar partidul de pe locul unu este CDU.

Calculul făcut de către CDU era următorul: câștigăm Baden-Württemberg, iar apoi vom face mai mult sau mai puțin dinadins să pierdem Rheinland-Pfalz. De ce? La fel ca CDU cu BW, nici SPD nu își poate permite să piardă alegeri unde deține portofoliul de premier cât timp se află la guvernarea federală. Ar fi un semn că guvernarea federală este în detrimentul șanselor lor electorale.

Dar ce se întâmplă dacă CDU pierde alegerile din BW? Cel mai probabil, în baza trendului negativ, vor pierde și Rheinland-Pfalz, iar atunci Merz intră într-o criză de partid, iar coaliția federală se va bloca, pentru că partidul nu va mai fi dispus să facă concesii față de partenerii de guvernare. La fel și în cazul în care RLP este câștigat de Merz: pierderea SPD nu va veni fără repercusiuni de exact aceeași natură. Pragmatismul se va evapora, iar deputații se vor înregimenta și vor deveni inflexibili.

Și Verzii au o miză la urma urmei. Nu doar menținerea funcției de prim-ministru, dar mai ales direcția partidului va fi decisă de aceste alegeri. Dacă câștigă Özdemir, partidul va rămâne pe cursul, ba chiar îl va întări, stabilit de Baerbock și Habeck, cursul pragmatismului. Dacă Özdemir va pierde, va fi o nouă dovadă pentru o bună parte din partid că singura soluție este virajul către stânga. Marea problemă a verzilor este însă că, într-un concurs de cine e mai la stânga între ei și partidul Die Linke (tradus „Stânga”), ei nu vor putea câștiga niciodată.

Trei necunoscute ale alegerilor

Unde se va decide cine câștigă aceste alegeri? Există câteva necunoscute aici:

1. Fac pragul cele două partide, FDP și Linke? Dacă nu îl fac, înseamnă că o parte din votanți s-au reorientat către partidele cu șanse, o formă de vot util.

2. Cât mai scade SPD? Un partid odinioară la 30% din voturi în BW va ajunge probabil duminică la un scor cu o singură cifră înaintea virgulei. Dar și ei ar putea fi afectați de votul util, ar putea chiar să scadă sub prag. Iar voturile acelea se vor duce preponderent către Verzi.

3. Ce se întâmplă cu AfD? Candidatul AfD de origine română, Markus Frohnmaier, avea pentru o vreme speranța că va putea câștiga acest land. În sondaje este pe un trend descendent ușor, dar campania a luat o turnură complicată. Pe lângă o concentrare extremă pe susținerea din SUA, cu multiple deplasări la Washington pentru întâlniri cu MAGA, AfD-ul este în acest moment năpăstuit de probleme mari de corupție și de lipsă de integritate. Nu doar că mulți parlamentari AfD își angajau rudele în alte birouri de parlamentari, dar Frohnmaier personal și-a angajat atât tatăl, sora și soția în diverse birouri parlamentare. Legal este, dar nu și moral, iar aici va fi marea întrebare. AfD-ul este astăzi la 18% în ultimul sondaj; dacă acest procent continuă să scadă pe fondul scandalurilor și al corupției, se vor duce acei votanți „înapoi” la CDU?

Indiferent de rezultat, alegerile marchează începutul unui tumult de 2 ani, cu 10 alegeri regionale în total, 5 pe an. Și, deși AfD nu va reuși să câștige aceste alegeri, la cele ce urmează în septembrie nu aș mai fi la fel de sigur.