vineri, august 19, 2022

Un om a murit sfâșiat de câini. Cine plătește?

Am scris cu mai multe zile in urma despre spectrul fioros al haitelor de ciini. Maidanezii Capitalei au dovedit recent ca pot fi și hiene. În plin secol XXI, în centrul unei Capitale dintr-o tara a Uniunii Europene, o femeie a murit sfisiata de bestii. Nu stiu ce vor spune promotorii drepturilor animalelor? Autoritățile, e sigur, ridică din umeri si transfera responsabilitatea pentru aceasta crima intr-o sfera anonima. Nici legiuitorii care au protejat agresiunea printr-o lege absurda, nici maidanezii care au muscat din trupul victimei, nu pot fi trași la răspundere. Ce vor face rudele? Cui se vor putea plânge? Cine va plăti despăgubiri? Se poate răscumpăra cu bani o viață?

Milioanele de euro plătite pentru promovarea imaginii României (the land of stray dogs’ choice) pălesc în fața știrilor din presa străină care comenteaza asemenea drame. Există deja o istorie: în ianuarie 2006 un cetățean japonez în vârstă de 68 de ani, președinte al reprezentanței Koyo în România, a decedat în urma unei răni adânci provocate de un maidanez din Piața Victoriei (sediul Guvernului!). Doi ani mai târziu, o profesoară de desen a rămas fără degetele mare al mâinii în urma unui atac similar. Exemplele de acest fel abundă, victimele fiind copii, bătrânii și adulții, deopotrivă. Cruzimea animalelor pare să fie rivalizată numai de argumentele cinice ale activistilor. Lipsa de compasiune în fața oamenilor-victime și grija maternă arătată arhetipalului Bubico vorbeste despre o patologie colectivă.

Așa cum judicios observa un comentator al vieții publice din România (cunoscut sub semnătura Marius Delapicentru), „maidanezul nu este animal de companie decît în situaţia în care are un stăpîn cu acte în regulă. Responsabilitatea actelor maidanezului revine stăpînului.  În toate celelalte situaţii, maidanezul este o sălbăticiune ce nu-şi are locul în ariile locuite. Cu alte cuvinte, în spaţiile civilizate, animalul cu potenţial comportamental nociv trebuie să fie proprietatea cuiva. Altminteri, nu are dreptul la existenţă. Orice vînător poate spune că un urs nărăvit la şeptel, sau la gunoi, e un urs mort. E valabil şi pentru maidanezi. Întrucît maidanezii acţionează pe domeniul public, responsabilitatea actelor maidanezului revine proprietarului, recte, statului/ primăriei. Statul trebuie obligat să cureţe locul, sau să educe maidanezul în sensul inocuităţii. Poate? Nu poate.”

Animalele nu pot învăța din experiență pentru că instinctul le îndeamnă la repetiția identicului. Animalul e amoral: el sfâșie o păpușă la fel de ușor ca pe-un om; pe un sfânt ca pe un mare păcătos. În lumea patrupezilor nu întâlnesti remușcări sau regrete. Nu te poți adresa animalelor printr-o demonstrație retorică. E absurd să astepți de la fiare proba silogismului aristotelic. Animalele au percepții primare (frig, cald, foame), senzații complexe (privire, miros), procese cognitive (calculul miscării) și, mai ales, reacții instinctive. Orice dresor știe că animalul reacționează la frică și stimuli compensatori. Când acțiunea irațională rămâne nepedepsită, reflexul pavlovian dispare. Omul, în schimb, are vocația stăpânului, posedă categorii morale și este obligat să domine pentru a nu fi dominat. Este un adevăr vechi, înscris în cartea Genezei și recunoscut odinioară de câinele dingo. Câinele este afectuos și jucăuș doar cu stăpânul – restul persoanelor fiind percepute drept potențiali inamici.

În fața unor drame atât de elocvente cum sunt cele produse de maidanezii Dâmboviței, răspunsul civic al bucureștenilor trebuie să fie ferm. S-ar putea strânge 500,000 de semnături pentru abolirea legislatiei existente. Mă aștept să existe oameni politici capabili să relanseze tema securității individului. Motivul pentru care politicienii ignoră prea des aceasta problema se ascunde în faptul că ei contemplă străzile și orașul doar prin geamurile fumurii ale mașinii de serviciu. Locuitorii Bucureștiului cunosc însă spasmul întâlnirii la miez de noapte cu rânjetul unui patruped, frica de-a traversa arterele „patrulate” de haite; insomnia provocată de lătrătura bezmetică a haitelor. De aceea, vocea majorității oamenilor normali și glasul rațiunii dominante trebuie să se audă.

Asociațiile de protejare a potăilor vor ridica  mai departe din umeri în fața oricâtor cortegii funerare sau coșciuge. Nici Brigitte Bardot nu va trimite prea multe condoleanțe.

Eutanasierea maidanezilor nerevendicați de vreun stăpân rămâne, așadar, singura soluție eficientă pentru ca vieți nevinovate să nu mai fie îngropate cu ferocitate de haitele Capitalei. Neîmblânzit, fără dresor și fără stăpân, câinele este lup pentru om.

Distribuie acest articol

126 COMENTARII

  1. domnule neamtu, stimati forumisti.

    da, avem si aceasta problema, cainii asa-zis comunitari. dar a rediscuta despre ea intr-un stil agitator de spirite nu ne va ajuta sa o rezolvam.

    aceasta problema a fost creata in capitala in anii 80, odata cu demolarile masive din acei ani. este efectul direct al unei actiuni a autoritatilor de atunci. cei stramutati fortat, de cele mai multe ori peste noapte, i-au abandonat in principal nu din comoditate, ci pt. ca au fost ei insisi luati mai mult sau mai putin pe sus, fara posibilitatea de a gasi solutii pt. a tine un animal crescut la curte in apartamentele de bloc in care au fost obligati sa se mute. repet, peste noapte.

    ideea ca iubitorii de animale sunt principalii responsabili de perpetuarea lor, pentru ca nu ii adopta pe toti sau ii hranesc, este la fel de absurda ca si cea ca oricine se opune euthanasierii lor urgente si in bloc este lipsit de respect pentru viata umana.

    aparitia lor pe strazi si perpetuarea exponentiala a acestei probleme din 80 incolo este in primul rand responsabilitatea autoritatilor care au urmat celor care au creat-o. ele sunt cele care dincolo de responsabilitate, au la dispozitie legi pt. a caror aplicare ii votam, si bugete, acestea din urma din impozitele platite de noi toti, ambele instrumente pt. a rezolva problemele comunitatii, inclusiv pe aceasta.

    ce i-a impiedicat nu a fost grija pt. alte proiecte mai importante, pt. ca daca ar fi facut asta, am fi trait probabil intr-o capitala plina de caini, dar cu strazi impecabile de ex. i-a impiedicat iresponsabilitatea, coruptia, si nevoia unui subiect numai bun de agitat spiritele in ani electorali.

    solutii exista. si documentatie. si exemple concrete, cazuistica. pt. ca nu suntem singurii care ne-am confruntat cu problema animalelor abandonate. cele rationale au fost mentionate deja mai sus. construirea de adaposturi (nu doar de ong-urile responsabile ale caror mijloace financiare sunt extrem de reduse prin comparitie cu dimensiunile problemei si cu posibilitatile unei primarii). sterilizarea (o solutie mult mai ieftina si mai eficienta, statistic, decat euthanasierea). euthanasierea aplicata doar cazurilor de agresivitate sau boala irezolvabile, sau de abandon pt. care nu se mai gasesc solutii (nu sunt adepta acestui lucru ultim aspect, dimpotriva, dar inteleg de ce face parte din sistem).

    toate aceste lucruri sunt insa doar o cheltuiala inutila daca nu sunt insotite de o legislatie – respectata – referitoare la statutul si protectia animalelor, la drepturile dar si la obligatiile proprietarilor, care sa prevada sanctiuni – si acestea aplicate – pt. abuzuri impotriva animalelor dar si pt. abandon sau comportamentul violent al unui animal de care esti responsabil. ca proprietar, ca ong care i-ai dat drumul inapoi pe strazi dupa ce l-ai luat, ca autoritate/serviciu care ti-ai neglijat obligatiile si l-ai lasat acolo etc.

    la randul ei legislatia trebuie dublata de educatie, de informatie. pt. ca de aici incepe totul. cum privesti un animal, cum te comporti adecvat cu el, ce responsabilitate ai atunci cand il adopti, cui semnalizezi prezenta unui animal abandonat sau agresiv, cine este mai departe responsabil pt. el, cui ii reclami pe cel care incalca legea dintr-o parte sau alta etc.

    in aceleasi tari care practica euthanasierea animalelor irecuperabil agresive sau neadoptate, cei care le neglijeaza, abandoneaza sau chinuie sunt in aceeasi masura amendati si in functie de gravitatea faptei, condamnati la ore in folosul comunitatii, trimisi la psihiatru sau chiar inchisi. sistemul functioneaza in ambele sensuri. domnii care ar pleca la vanatoare de maidanezi sau ar pune otrava pe la colturi ar fi considerati un pericol pt. societate – cea umana – la fel ca un animal agresiv. si impotriva lor s-ar lua masurile legale.

    exista intr-adevar, din pacate, si ong-uri – si o spun in cunostinta de cauza – care au cheltuit aiurea fonduri. dar sunt exceptii. majoritatea celor active sunt responsabile, dar complet depasite de proportiile problemei, a carei cauza, repet, nu sunt, si a carei rezolvare integrala nu li se poate cere. ele pot cel mult contribui.

    a le blama pt. perpetuarea problemei denota lipsa de informare sau dezinteres pt. solutii reale, eficiente si umane in acelasi timp.

    va asigur ca prin cele de mai sus nu am avut intentia de a tine o lectie despre istoria cainilor comunitari, civilizatie sau morala nimanui. ci doar pe aceea de a oferi niste informatii. care poate ar fi trebuit sa existe si intr-un articol corect jurnalistic si util. si nu visceral si in consecinta daunator in primul rand lucrului pe care vrea sa il sustina: aplicarea in ceasul al 12-lea, de catre autoritati in primul rand, a solutiilor rationale si deja verificate in alte parti. cum ar putea fi somate aceste autoriati sa le ia, somate in mod eficient, la rece, cand tot ce declansam sunt dezbateri cu capul infierbantat, eu una nu vad. am scris cele de mai sus doar ca pe un modest apel la minte limpede dublata de o minima umanitate, fara de care nu vad de ce ne mai intitulam oameni si nu drone.

    de asemenea, am scris cele de mai sus din pozitia cuiva care a trait situatia din ambele unghiuri. am avut (si am in continuare) caini, incepand din momentul in care am avut o curte. nu au fost toti de rasa, am avut si caini adoptati de la stapani care nu i-au mai putut tine sau luati pur si simplu de pe strada. si nu, nu au fost niciodata cateva zeci, au fost uneori unul, altadata doi, ocazional trei in paralel. atat mi s-a parut ca pot tine in conditii bune in spatiul si cu posibilitatile financiare pe care le am, si fara a-mi deranja vecinii. locuiesc intr-un cartier din centrul orasului unde se demoleaza cu furie din anii 80 si pana in prezent. in continuu. un cartier plin de haite de caini. am fost agresata atat eu, cat si familia mea, uneori chiar si cainii mei plimbati in lesa. in majoritatea cazurilor felul in care am reactionat – calm, vorbind sau facand la randul nostru gesturi pe care cainii le interpreteaza instinctiv ca teritoriale, intimidante, si pe care orice veterinar sau dresor le poate explica in cateva minute – a rezolvat problema. au existat si momente – rare – in care nu. am fost muscati, si noi si cainii nostrii, cand am fost luati prin surprindere sau cand animalul de pe strada avea intr-adevar un comportament anormal. nu s-a lasat cu decese, dar o data a fost nevoie de spital.

    ne-am si speriat atunci, fireste. dar nu ne-a dat prin cap sa iesim cu bata pe strada dupa, nici nu ni s-a sters din minte faptul ca solutiile sunt altele si nici cine are datoria sa le faca viabile si sa le aplice.

    si da, sunt vegetariana.

    iar ca fapt divers, prezenta constanta a unor caini in curtea mea a fost cea mai eficienta bariera impotriva sobolanilor, in conditiile in care ani de zile la cateva case mai incolo exista un garaj de taxiuri in subsolurile caruia era colonie. si nu, nu sustin ca avea haite de caini pe strazi este solutia de deratizare perfecta.

    m-as bucura foarte mult insa, daca am aborda problemele comunitatii, nu doar pe aceasta, mai informati, mai rational, mai responsabil si mai uman, fiecare in parte. pt. ca alta solutie reala si acceptabila pe termen lung nu stiu sa existe.

    o seara buna tuturor.

    • „aceasta problema a fost creata in capitala in anii 80, odata cu demolarile masive din acei ani. este efectul direct al unei actiuni a autoritatilor de atunci. cei stramutati fortat, de cele mai multe ori peste noapte, i-au abandonat in principal nu din comoditate, ci pt. ca au fost ei insisi luati mai mult sau mai putin pe sus, fara posibilitatea de a gasi solutii pt. a tine un animal crescut la curte in apartamentele de bloc in care au fost obligati sa se mute. repet, peste noapte.”

      Câini vagabonzi au fost şi înainte de demolări, câini se abandonează şi în ţările superbogate – dar haite de maidanezi nu există. Pentru că primăriile au strâns câinii. Btw, şi în Cluj sau Oradea s-au demolat cartiere întregi, dar nu vezi haite. A se ghici din ce motiv.

      „o minima umanitate, fara de care nu vad de ce ne mai intitulam oameni”

      Adică minima umanitate înseamnă să rişti să fii sfâşiat în fiecare zi dacă treci printr-o zona „lor”. Mulţumesc, mă lipsesc.

      „vegetariană”

      Dar oamenii de la primărie i-aţi lăsat cu deratizarea? Unde era „umanitatea” atunci? Cu spray de ţânţari aţi dat? Aţi strâns frumos gândacii de bucătărie şi i-aţi poftit afară din casă?

      „ideea ca iubitorii de animale sunt principalii responsabili de perpetuarea lor, pentru ca nu ii adopta pe toti sau ii hranesc, este la fel de absurda ca si cea ca oricine se opune euthanasierii lor urgente si in bloc este lipsit de respect pentru viata umana.”

      Dacă iubitorii de animale sălbatice cazate în faţa blocului nu i-ar hrăni, nu ar trăi. Punct. Ce-i greu de priceput aici?
      Ori câini strânşi de pe stradă, ori oameni muşcaţi. Nu poţi şi să militezi pentru salvarea haitelor şi să-ţi zici că-ţi pare rău de oamenii ajunşi la antirabice.

      „aparitia lor pe strazi si perpetuarea exponentiala a acestei probleme din 80 incolo este in primul rand responsabilitatea autoritatilor care au urmat celor care au creat-o”

      Păi da, pentru că au renunţat la eutanasiere şi au început penibilitatea cu sterilizarea.

      „domnii care ar pleca la vanatoare de maidanezi sau ar pune otrava pe la colturi ar fi considerati un pericol pt. societate”

      Acolo nu există „maidanezi” de otrăvit, pentru că primăria ridică respectivii câini fără stăpân la prima sesizare. Spuneţi care e acea ţară civilizată care protejează haitele şi-i obligă pe cetăţeni să convieţuiască cu ele.

      „solutii reale, eficiente si umane”
      Păi sunt trei soluţii:
      – îi lăsăm pe stradă ca până acum şi ne ferim de ei cum om şti
      – îi strânge primăria, încearcă să-i dea spre adopţie şi-i eutanasiază pe cei nedoriţi
      – se alocă bani de la buget pentru adăpostirea şi întreţinerea tuturor până mor de bătrâneţe

      • stimata doamna.

        acceptati sau nu, problema aparitiei in masa a cainilor comunitari a fost creata de demolari. erau caini pe strada in bucuresti intr-adevar si inainte, dar incomparabil mai putini. problema era controlabila. daca nu aveti o varsta suficient de inaintata pt. a fi remarcat diferenta empiric, documentati-va, exista statistici. fireste, aveti dreptul sa respingeti o realitate daca asta alegeti.

        nu vad nicio incompatabilitate intre respectul pentru viata umana si cea a altor fiinte, fie acestea caini sau orice altceva. daca ati avea vreodata curiozitatea nu de a citi texte ci de a va uita macar cateva minute pe un canal de documentare populare ati vedea nu doar cum pot convietui anumiti oamenii cu nu doar cu caini cu probleme de comportament ci si cu animale salbatice. nefiind supraoameni, inseamna ca se poate. e o chestiune de echilibru interior, de cunostinte legate de comportamentul animalelor, si in anumite cazuri (celebra manastire thailandeza in care calugari convietuiesc cu tigri iar vizitatorii se plimba liberi in incinta) de practica spirituala. stiu, ce spun pare de pe o alta planeta, dar din nou, e o realitate banala, furnizata de orice furnizor de cablu.

        si ca sa va raspund unor interperlari personale, nu, nu am chemat niciodata deratizarea. am povestit mai sus de ce nici nu am avut de ce sa ma gandesc la asta vreodata. un fapt la fel de concret este ca numarul sobolanilor este in directa legatura cu cantitatea de gunoaie. alta problema de-a noastra. de altfel si al cainilor comunitari, a caror principala sursa de hrana sunt, ceea ce le prelungeste sansele de supravietuire pe strada, adica exact ceea ce nu va doriti. si numarul de oameni care nu nimereste cosurile de gunoi in orasul asta este incomparabil mai mare decat cel al celor care ii hranesc in fata blocului. poate va ganditi si la asta.

        si o sa radeti, nu, in casa mea nu se omoara nici furnici care mai apar din cand in cand, nici tantari, desi avem nu doar o gradina ci si un parc plin foarte aproape si nici alte insecte inofensive provenite de afara si care lasate in pace pur si simplu apar si dispar. daca va puneti probleme de igiena, nu, casa mea nu e o expozitie entomologica, gandaci de bucatarie de exemplu nu am mai vazut de peste 25 de ani, de cand stateam la bloc. este un fapt stiintific ca agresivitatea daunatorilor in general, ca si rezistenta respectiv mutatiile care o determina sunt provocate in principal de mijloacele chimice de indepartare a lor. din nou, nu sunt pareri personale, va puteti documenta.

        nu am afirmat nicio secunda ca locul cainilor este pe strada. dimpotriva. am spus ca exista solutii inteligente si umane de rezolvare a unei probleme care mai are putin si ne depaseste cu totul, deja a ajuns la niste dimensiuni foarte greu de gestionat chiar daca masurile incep sa se ia de azi. le gasiti detaliate pe site-urile blamatelor ong-uri, cu tot cu studii de caz din tarile civilizate, cum le numiti.

        daca ati face-o, ati constata ca euthanasierea in masa a unui numar atat de mare de animale nu este doar o utopie financiara ci si logistica.

        dar ca sa se rezolve, trebuie sa acceptam ca este o problema generala, nu doar a celor care pot si chiar iau animale in adoptie, si ca trebuie sa contribuim toti cei care putem. sustinand initiative legislative, sanctionandu-i prin vot si prin alte mijloace legale pe cei care nu aplica legea, contribuind chiar si financiar daca avem de unde.

        daca intr-adevar va intereseaza chestiunile de mai sus va stau la dispozitie cu link-uri unde puteti afla ce doriti despre toate astea.

        o seara buna.

  2. Pur si simplu, societatea ro. este saraca si balcanica, dezorganizata si smintita, nu se poate pune deacord in chestii simple. Va meritati soarta !

  3. Indiferent cine ar fi fost femeia si cu ce scop a intrat intr-o curte dintr-o capitala europeana, nu exista calificativ pentru faptul ca a fost sfasiata de caini. Nimic nu justifica prezenta cainilor. O proprietate privata este pazita de paznici care pot fi insotiti de caini dresati in acest sens si aflati mereu sub supravegherea paznicului uman.

    Cainii maidanezi nu au ce cauta liberi si nesupravegheati pe strazile Bucurestiului.
    Normal si civilizat ar fi sa fie stransi in adaposturi si ingrijiti, si dati spre adoptie.
    Dar cum in acest moment acest lucru nu este realizabil, eutanasierea pare a fi metoda cea mai decenta, pentru ca nu provoaca rau animalului.
    Trebuie sa luam in calcul ca mai rau le facem cainilor tinandu-i pe strazi, infometati, insetati, infrigurati.
    Inafara de asta sunt imprevizibili, pot oricand sa atace si sunt purtatori de microbi, pe care ti-i pot transmite, asta daca nu te omoara.

    Nu stiu de ce toata lumea bate moneda pe sterilizare, care nu rezolva problemele acute cauzate de aceasta situatie.

    In Occident eutanasierea cainilor face parte din legislatie si din practicile comune.
    Un animal fara stapan (a.k.a. maidanezii nostri) sunt dusi la o clinica unde mai intai sunt controlati si deparazitati.
    Apoi sunt tinuti sub supraveghere circa 2-3 sapt, iar cei care sunt considerati a nu fi apti de reintegrare in societate (dati spre adoptie), cei agresivi si violenti, sunt eutanasiati.
    La fel se intampla si cu pisicile sau alte animale de companie.
    Ce-i asa revoltator in asta?

  4. Nu e normal ca intr-o capitala europeana sa vezi asa ceva.. caini vagabonzi la fiecare colt de strada. Pur si simplu nu e normal. Cu tot respectul pentru iubitorii de caini, de ce nu ii luati acasa?
    Chiar credeti ca articolul e scris cu ura? Comme on, e scris cu ratiune. Sa lasam sentimentalismele si iubirea de caine la o parte si sa gandim pragmatic.
    1. Nu iti mai permiti sa alergi intr-un niciun parc de frica ca o sa vina un caine sa isi revendice teritoriul (sa nu mai vorbim de toata mizeria pe care o fac).
    2. Cand esti pe trotuar si in fata ta sta o haita latratoare, nu ai altceva de facut decat sa o iei frumos pe sosea. Cum sa fac? Le arunc o bucata de paine, sau sa le zambesc candid, sau le vorbesc frumos ca sa taca?
    3. Ba mai sunt si caini jucausi ce latra si le arde lor de distractie cand tu esti incarcat cu plase sau poate esti cu un copil in brate.
    Asa cum a spus cineva mai sus, trebuie adunati toti intr-un loc si dati spre adoptie. Si daca protectorii de caini nu vor prefera sa le ofere propriul acoperis (e mai comod sa ii haranesti in strada,nu?), atunci singura solutie civilizata e eutanasierea.
    Traim intr-o capitala europeana si nu intr-o crescatorie de caini si gandaci, ce Dumnezeu!

    • draga Claudia, ti-ai pus vreodta aproblema de unde sunt caini la nesfarsit pe strada??
      crezi ca pica di luna?
      la noi in oras ii strang non stop in adapost, ii ucid in 14 zile, si zilnic apar caini abandpnati sub poduri, la ghena etc..

  5. Oficial: Nimeni! cica destinul este de vina!

    Practic: toti cei care au fost acolo, in preajma ei, si puteau preintampina sau limita oroarea! Circumstantele sunt ciudate, dar adevaratii vinovati probabil nu vor putea sa fie aflati! Poate ma insel.

    • Daca discutam in general vina apartine Primariei pentru ca potaile erau ale nimanui si ale statului, pana la urma, administrate sau mai adevarat ne-administrate de catre Primarie! Onor sa ne traiasca!

      Daca a murit victima, macar sa contribuie la cheltuielile de inmormantare.

  6. Primaria trebuie sa stranga toti cainii de pe strazi, pe cheltuiala publica. Cainii stransi sunt candidati pentru eutanasiere intr-o saptamana. In timpul asta iubitorii de animale pot veni si, contra unor taxe lunare, sa salvaza un catel de la eutanasiere platind toate costurile pentru ingrijirea sa intr-o rezervatie a primariei. Cand nu mai plateste, cainele este eutanasiat. Ca alternativa, plateste pentru implantarea cainelui cu un cip RFID de identificare si poate sa-l ia acasa, urmand ca daca cainele este descoperit din nou pe strazi sa ia o amenda babana.

    E simplu.

  7. sa raspuna ONG-urile de tip Cutu Cutu, care primesc bani frumosi si au interes ca aceste haite sa stea in strada..cine iubeste acesti caini fara stapan sa-i ia acasa, nu ma pot obliga si pe mine sa-i accept pe strada, in parcare, in centru orasului, etc!

  8. Cum poti sa scrii asemenea articol? Cum poti compara lupul salbatic cu cainele domesticit?
    Chiar atata logica ai? E foarte trist ca se ajunge la asa ceva! dar cainii nu vin din padure. Cainii aia vin din caini abandonati. Atata timp cat nu se va face obligatorie declararea animaleleor detinute. cu cip! e f greu sa pui raspunderea undeva!

  9. poti eutanasia cat vrei cainii abandionati. ca doua zi sunt altii si altii abandonati!
    cred ca asta este problema!
    nu mai descriu pelarg fenomenul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro